Studierea comportamentului consumatorului

CUPRINS

INTRODUCERE

In ultimele decenii, una din problemele esentiale ale firmelor producatoare o constituie cunoasterea manierei in care vor raspunde consumatorii la diversi stimuli pe care le vor folosi ele in vederea atingerii telului lor final, profitul cat mai mare.

Studierea comportamentului consumatorului a devenit o preocupare a specialistilor in marketing, intrucat ei pot afla cum isi aleg cumparatorii bunurile si serviciile necesare satisfacerii multiplelor nevoi, care sunt stimulii, factorii care le influenteaza alegerea. La mijlocul anilor '60 studierea comportamentului consumatorului devine un domeniu distinct al marketingului, intrucat in acest moment adoptarea optiunii de marketing impune intelegerea mecanismului complex de transformare a nevoii in cerere de marfuri si servicii.

Comportamentul de cumparare al consumatorului, ca domeniu recent de cercetare al marketingului, se refera la comportamentul consumatorilor finali, care cumpara bunuri si servicii pentru consum personal , persoane individuale si gospodarii - prin care isi satisfac cerintele curente sau isi indica rolul in societate.

Turismul a devenit in zilele noastre o activitate la fel de importanta precum cea desfasurata in alte sectoare-cheie din economia mondiala (industrie, agricultura, comert).

Romania, datorita asezarii geografice si structurii geologice complexe a scoartei pamantului, dispune de o mare bogatie de factori naturali de cura - ape minerale (mai mult de o treime din Europa), mofete, namoluri, lacuri terapeutice - raspandite cu generozitate pe aproape intreaga suprafata a tarii, in diferite zone climatice. Inainte de 1989, turismul balnear din peste 30 de statiuni balneo-climaterice aducea la buget castiguri semnificative. Dupa privatizarile de dupa revolutie, doar 5 statiuni au ramas in subordinea statului si au ajuns precum Govora, in paragina, ca si cele privatizate de altfel, pentru ca investitorii au avut iluzia castigului rapid, evitand sa investeasca in infrastructura si in structurile de cazare existente.

Turismul balnear are trei componente: tratamentul , la care apeleaza majoritatea consumatorilor de turism balnear, preventiv sau intretinere si wellness-ul care este pentru Romania inca un concept nou si de lux, abia in ultimii cativa ani incepand sa se deschida centre spa, insa foarte putine si destinate celor cu venituri peste medie. Prin wellness nu se urmareste cresterea sperantei de viata sau tratarea diverselor afectiuni ci crearea unei stari de bine, de relaxare, o activitate ce aduce mai multa satisfactie, implinire, entuziasm in viata. Wellness-ul poate fi integrat in cadrul oricarei structuri de cazare cu o suprafata mai mare pentru a aduce un plus de valoare clientilor, investitiile pentru un centru wellness recuperandu-se in doi-trei ani, insa cerere nu prea exista, nici informare, dar mai ales investitiori pentru acest domeniu.

CAPITOLUL 1

Aspecte teoretice privind cercetarea comportamentului de

cumparare

1.1. Delimitari conceptuale: consumator, consum, comportamentul

consumatorului

Comportamentul de cumparare al consumatorului este influentat de numerosi factori. Felul in care consumatorii reactioneaza la stimulii de marketing (produs, pret, distributie, promovare) folositi de companie determina anumite modele de comportament, care sunt apoi modificate de alti stimuli din mediul cumparatorului (economici, tehnologici, politici, culturali). Toate aceste influente se transforma in final intr-un set de reactii, ca alegerea produsului sau a marcii, alegerea furnizorului, momentul in care se face achizitionarea, cantitatea achizitionata. Achizitiile consumatorilor sunt puternic influentate de factori culturali, sociali, personali sau psihologici. Alegerea pe care o face consumatorul rezulta din interactiunea complexa a factorilor culturali, sociali, personali si psihologici. Decizia pe care o ia consumatorul variaza in functie de tipul deciziei de cumparare, depinzand in mare masura de tipul produsului achizitionat. Deciziile complexe implica mai multi participanti la procesul de cumparare si o deliberare mai complicata din partea cumparatorului.

Comportamentul complex de cumparare apare atunci cand consumatorii sunt puternic implicati intr-o anumita achizitie si percep diferentele semnificative dintre marcile comerciale, sau cand produsul este scump, riscant, achizitionat rar si reflecta intr-un grad inalt statutul persoanei care il poseda. In mod obisnuit, consumatorul nu stie multe lucruri despre categoria de produse respectiva. De aceea, el va parcurge mai intai un proces de invatare, isi va forma primele convingeri si atitudini despre produs, dupa care va face o alegere in cunostinta de cauza.

Comportamentul de cumparare orientat spre reducerea disonantei se manifesta atunci cand consumatorii sunt puternic implicati in achizitionarea unui produs scump, cumparat rar sau riscant si cand constata, in acelasi timp, putine diferente intre marcile comerciale existente. Dupa achizitionare, cumparatorii pot incerca o stare numita disonanta post-achizitie (disconfortul de dupa vanzare) daca observa anumite dezavantaje la produsul cumparat sau daca aud aprecieri favorabile la adresa altor marci.

Comportamentul obisnuit de cumparare are loc atunci cand un consumator este putin implicat in achizitionarea unui produs si cand diferentele intre marcile comerciale sunt nesemnificative. In acest caz, consumatorii nu cauta cu asiduitate informatii despre marcile de produse, nu evalueaza caracteristicile acestor marci si nu cantaresc prea mult deciziile de achizitionare a produsului. Repetarea reclamelor ii face sa se familiarizeze cu o marca, iar nu sa se convinga de calitatile acesteia.

Comportamentul de cumparare orientat spre varietate apare atunci cand consumatorii manifesta o implicare redusa in decizia de cumparare si cand diferentele intre marcile comerciale sunt semnificative. In astfel de cazuri, consumatorii schimba rapid marcile pe care le achizitioneaza. Procesul decizional este alcatuit din cinci etape: recunoasterea nevoii, cautarea informatiilor, evaluarea variantelor, decizia de cumparare si comportamentul post-cumparare.

Recunoasterea nevoii reprezinta momentul in care consumatorul sesizeaza o diferenta intre starea lui prezenta si cea pe care si-o doreste. Nevoia poate fi generata de stimuli interni (foame, sete, sex), cand una din necesitatile normale ale persoanei atinge un nivel suficient de inalt pentru a deveni un impuls, sau de stimuli externi.

Cautarea informatiilor are loc atunci cand consumatorul are o nevoie pentru satisfacerea careia nu exista un produs disponibil imediat. Informatiile sunt cautate fie printr-o atentie sporita, fie prin cautare activa care se poate baza pe una dintre urmatoarele surse: Surse personale: familie, prieteni, vecini, cunostinte; Surse comerciale: publicitate, agenti de vanzari, distribuitori, ambalaje, afisaje; Surse publice: mass-media, organizatii care fac studii de piata; Surse legate de experienta: manuirea, examinarea, utilizarea produsului. Influenta acestor surse de informatii variaza in functie de produs si de cumparator. In general, consumatorul primeste cele mai multe informatii despre un produs din surse comerciale. Cele mai eficiente surse tind, insa, sa fie cele personale. Sursele comerciale il informeaza pe cumparator, dar sursele personale legitimeaza sau evalueaza produsele.

Evaluarea variantelor este facuta de catre consumatori pe baza mai multor tehnici. In primul rand, fiecare consumator incearca sa-si satisfaca anumite nevoi si cauta anumite avantaje care pot fi obtinute prin achizitionarea unui produs sau seviciu. In plus, fiecare consumator vede un produs ca un ansamblu de atribute, care pot furniza avantaje si satisface nevoia intr-o masura diferita. In al doilea rand, consumatorul va atasa diverse grade de importanta fiecarui atribut. Trebuie facuta distinctia intre importanta unui atribut si caracterul lui predominant. Atributele predominante sunt cele care apar in mintea consumatorului atunci cand acesta este rugat sa se gandeasca la caracteristicile unui produs, dar nu sunt in mod necesar cele mai importante pentru consumator. In al treilea rand, consumatorul isi creeaza o serie de convingeri cu privire la o marca, acest complex fiind cunoscut sub denumirea de imagine a marcii comerciale. In al patrulea rand, consumatorul se presupune ca acorda o valoare de intrebuintare fiecarui atribut, fapt ce arata modul in care consumatorul asteapta ca satisfactia totala oferita de un produs sa varieze in functie de diferitele niveluri ale atributelor. In al cincilea rand, consumatorul isi formeaza o atitudine in privinta diferitelor marci prin aplicarea unei proceduri de evaluare. Consumatorii vor utiliza una sau mai multe tehnici de evaluare, care depind de cumparator si de decizia de cumparare (modelul valorii de asteptare se bazeaza pe evaluarea mai multor atribute carora li se acorda o importanta diferita, modelul conjunctiv al alegerii se bazeaza pe evaluarea unui atribut unic, modelul disjunctiv este axat pe alegerea intre doua atribute).

In etapa de evaluare, consumatorul intocmeste clasamente ale marcilor comerciale si isi formeaza intentiile de achizitionare. In general, decizia de a cumpara se va referi la marca comerciala preferata. Totusi, intre intentia si decizia de achizitie mai pot interveni doi factori: atitudinea altor persoane si factori neasteptati (schimbarea neasteptata a unor date care influenteaza achizitia: nivelul venitului, pretul estimativ al produsului, etc.). Hotararea unui consumator de a-si schimba, amana sau evita o decizie de cumparare este influentata in mod semnificativ de riscul perceput.Satisfactia sau insatisfactia cumparatorului dupa achizitionarea produsului depinde de relatia dintre asteptarile consumatorului si performantele efective ale produsului. Daca produsul nu corespunde asteptarilor, consumatorul va fi dezamagit, iar daca corespunde, el va fi satisfacut. Aproape toate achizitiile importante dau nastere unei disonante cognitive sau disconfort, ca urmare a neconcordantei constatate dupa cumparare. Consumatorii sunt satisfacuti de avantajele marcii alese si, totodata, bucurosi sa evite neajunsurile marcilor neachizitionate. Pe de alta parte, fiecare achizitie implica un compromis, nici o marca nefiind perfecta.Comportamentul de cumparare al unei persoane este rezultatul interactiunii complexe dintre factorii culturali, sociali, psihologici si personali. De aceea, elaborarea strategiilor de promovare trebuie sa fie facuta dupa o cunoastere prealabila a caracteristicilor pietei.

1.2. Atitudinea si intentia de cumparare. Adoptarea deciziei de

cumparare

In conditiile complexe ale pietei, cercetarea de marketing devine vitala pentru intreprinzatori. Cercetarea de marketing este colectarea, inregistrarea, prelucrarea si analiza sistematica a datelor pentru a asigura informatii utile in elaborarea deciziilor. Aceste informatii sunt culese de o maniera metodica in scopul pregatirii deciziilor referitoare la dezvoltarea firmei. In functie de arie si de sursele de informare, se poate face o delimitare intre cercetarea de marketing si cercetarea pietei. Cercetarea de marketing cuprinde atat cercetarea macromediului si a pietei, cat si datele interne ale firmei, care au relevanta pentru marketing. De aceea, ea trebuie sa aiba un caracter continuu, sa asigure informatii suficiente si de calitate, in timp real, care sa acopere o arie suficient de larga pentru satisfacerea necesitatilor pentru care a fost initiata. Scopul cel mai larg al cercetarii de marketing face necesare toate tipurile de informatii esentiale pentru conducerea afacerilor. Cercetatorii de marketing asigura informatiile necesare pentru punerea la punct a strategiei de marketing, a mixului de marketing si pentru elaborarea planurilor si programelor de marketing.

Pentru a raspunde in mod corect tuturor cerintelor, cercetarea de marketing trebuie sa se desfasoare pe baza de programe foarte bine puse la punct, care sa contina etapele cercetarii, problematica si termenul in care trebuie parcursa fiecare etapa, cine efectueaza cercetarea, costurile necesare. Deciziile referitoare la cercetarea de marketing trebuie sa fie fundamentate, la randul lor, cu ajutorul unor elemente definitorii. Etapele cercetarii de marketing sunt : a) investigarea preliminara; b) elaborarea programului de cercetare; c) executarea cercetarii; d) analiza si interpretarea datelor; e) redactarea studiului si elaborarea concluziilor.

Obiectivele atasate studierii comportamentului consumatorului sunt foarte diferite si acopera, practic, toate componentele activitatilor de marketing. In esenta, studiile comportamentale trebuie sa furnizeze toate informatiile de care au nevoie echipele de conducere ale firmelor, pentru fundamentarea deciziilor de marketing. Intr-o incercare de prezentare sistematica, obiectivele studiilor comportamentale sunt generate, in primul rand, de cerintele impuse de fundamentarea adecvata a celor patru politici de marketing, respectiv politica de produs, politica de pret, politica de distributie si politica promotionala. In privinta obiectivelor atasate politicii de produs, care intereseaza pentru analiza de fata, in studierea comportamentului consumatorului se abordeaza atat aspecte calitative, cat si dimensiuni cantitative.

Printre aspectele calitative care prezinta interes pentru fundamentarea politicii de produs se numara o mare varietate de caracteristici, variabile, motive etc. care constituie obiective ale studierii comportamentului consumatorului. in acest context, de exemplu, se urmareste cunoasterea unor modele de consum sau utilizare care exista in randul populatiei, reactia consumatorilor la diversi stimuli legati de produsul in sine, motivele de acceptare sau de respingere a produselor, perceptia de catre consumatori a gradului de satisfactie oferit de diferite produse, determinarea atributelor produsului, folosite de consumatori pentru fundamentarea deciziilor lor de cumparare etc. Astfel de studii sunt foarte utile pentru producatori, deoarece le permite adaptarea produselor la cerintele reale ale unei piete specifice, adaptare care reprezinta una dintre conditiile sine qua non atat pentru penetrarea pe piata, cat si, mai ales, pentru atingerea unei cote de vanzari in concordanta cu strategia de piata care a fost adoptata[2].

Aspectele cantitative abordate in studiile comportamentale, cu referire la politica de produs, sunt, de asemenea, foarte complexe. Astfel, se proiecteaza si se realizeaza studii comportamentale care urmaresc dimensiuni cum sunt: cunoasterea de catre consumatori a marcilor de produse / servicii disponibile pe piata, cumpararea diferitelor marci, cantitati cumparate, frecventa cumpararii, frecventa consumului / utilizarii, motive de acceptare / respingere a produselor / marcilor, intentii de cumparare, criteriile alegerii marcilor, evaluarea unor atribute ale produselor etc.[3]

Cercetarea intentiilor de cumparare si cercetarea atitudinilor (concepute in contextul ansamblului proceselor elementare care definesc comportamentul consumatorului) trebuie sa fie subordonate nemijlocit categoriei de produse care satisfac diferite clase de nevoi. Din acest punct de vedere, cercetarea intentiilor de cumparare si, implicit, cercetarea atitudinilor are particularitati distincte pentru produse alimentare, textile-incaltaminte, metalo-chimice (inclusiv bunuri de uz indelungat) si, fireste, in ceea ce priveste serviciile pentru populatie. Raportul de interdependenta dintre cercetarea intentiilor de cumparare si cercetarea atitudinilor dobandeste semnificatii mai evidente in cazul bunurilor de uz indelungat, ale caror particularitati (valoare relativ ridicata de comercializare, utilizare in comun in cadrul gospodariei etc.) incumba existenta unor atitudini mai bine conturate si, in consecinta, mai usor de cercetat. Asa se explica si predilectia cercetarilor de a aprofunda, cu precadere, aceasta problematica a atitudinilor si a intentiilor de cumparare cu referire la bunurile de folosinta indelungata.

1.3. Motivatia si cercetarile motivationale

Motivatia este considerata o stare interioara care mobilizeaza un organism, in vederea indeplinirii unui anumit scop. Motivatia indeplineste o functie reflectorie, impunandu-se ca definitoriu faptul ca motivele sunt factorii declansatori ai actiunii, care actioneaza asupra bazei dinamicii motivationale. Motivele, prin multidimensionalitatea lor, nu pot fi reduse la unul sau altul dintre factorii care le determina si le influenteaza. Din aceasta cauza identificarea motivelor este deosebit de dificila, ceea ce reclama intai cunoasterea conditiilor de formare a acestora. Intelegand prin motivatie totalitatea motivelor si insasi procesul motivarii, vom nota ca starile tensionale care stau la baza motivelor sunt expresii ale existentei anumitor nevoi sau trebuinte asociate ale individului (sau familiei), constituite intr-un sistem care ii da motivatiei o relativa stabilitate in timp. La acestea se pot adauga: relatiile afective si atitudinile fata de mediu, obiecte si imprejurari ce dobandesc functia de scopuri, impulsuri, intentii, valente, tendinte.

Cercetarea motivationala este in stransa interdependenta cu celelalte procese elementare de definire a comportamentului consumatorului (perceptie, informatie, atitudine, motivatie si manifestare efectiva). Cercetarea motivationala se refera la laturile calitative ale comportamentului consumatorului, concentrandu-se asupra cunoasterii cat mai adancite a raspunsurilor la doua intrebari fundamentale: "de ce (pentru ce)?" si "cum". Cercetarea cantitativa raspunde la intrebarile "cat, cate, respectiv ce cantitati de bunuri exista, se cumpara, se intentioneaza a se achizitiona"? A raspunde la intrebarea "de ce (pentru ce)? este echivalent cu a intelege unele mecanisme care se desfasoara in psihicul consumatorului. Nevoile consumatorului se manifesta prin intermediul unui ansamblu de motive, rezultate ale perceptiei si informarii de acre acesta dispune cu privire la stimuli specifici si care ia forma unor atitudini sau comportamente efective. Pentru a raspunde la intrebarea de ce o anumita nevoie declanseaza o reactie specifica, este necesara cunoasterea proceselor elementare care definesc comportamentul consumatorului. Psihicul uman nu reactioneaza mecanic si in acelasi mod pentru fiecare individ la diferiti factori de mediu.

Specialistii din domeniul cercetarii de marketing sunt aproape unanimi in a recunoaste existenta a sase mari clase de motive sau determinari. Acestea sunt urmatoarele: 1. motivul afilierii (dorinta de a fi asociat cu sau in prezenta altor persoane); 2. motivul achizitiei (dorinta de a avea sau de a acumula lucruri materiale); 3. motivul prestigiului (dorinta de a fi privit drept o persoana importanta de catre ceilalti); 4. motivul puterii (dorinta de a controla sau influenta alte persoane); 5. motivul altruismului (dorinta de a-i ajuta pe ceilalti); 6. motivul curiozitatii (dorinta de a investiga si explora mediul in care traieste persoana in cauza).

Studiul comportamentului consumatorului s-a dezvoltat in stransa legatura cu cercetarile motivationale, ce erau menite sa explice mecanismul deciziilor de cumparare sau de consum. In cea mai mare parte, motivatia de consum este constituita din elemente ideatice si comportamentale specifice gruparilor sociale, cum ar fi: opiniile, prejudecatile si credintele, obiceiurile si traditiile. Dar, oricat de puternice ar fi motivatiile, intotdeauna ele sunt dependente de situatie. In acest sens, motivele care directioneaza comportamentul intr-o situatie pot sa nu existe sau sa difere intr-o alta situatie

Cercetarea motivationala, reprezinta studierea motivelor, respectiv opiniilor cu ajutorul diferitelor procedee statistico-matematice, in vederea identificarii factorilor care influenteaza comportamentul si atitudinile persoanelor anchetate

Exista cel putin trei criterii de grupare si prezentare a instrumentarului cercetarilor motivationale: in functie de faza cercetarii (de culegere, respectiv de analiza si interpretare); ■ dupa gradul de specificitate (comune si altor tipuri de cercetare, respectiv specifice); potrivit scopului si obiectivelor urmarite. Pentru a desprinde mai bine utilitatea diferitelor metode de cercetare motivationala, se considera ca avand valoare operationala mai ridicata prezentarea acestora corespunzator celui de-al treilea criteriu, respectiv potrivit scopului si obiectivelor urmarite.

In situatia in care se cunosc foarte putine aspecte cu privire la comportamentul consumatorului se poate recurge la o tehnica specifica de colectare a informatiilor si anume la interviul de profunzime, numit de unii autori "nestructurat", "nedirijat" sau "clinic". In esenta, interviul de profunzime are drept obiectiv de a stimula subiectul sa vorbeasca liber, pe larg si fara intrerupere despre o anumita marca, produs, serviciu, spot comercial TV etc., operatorul de interviu marginindu-se in a asculta interesat si intelegator cele relatate, fara a intrerupe subiectul, intervenind numai pentru a-l determina pe acesta sa continue a vorbi. Ca mod de desfasurare este important ca subiectul sa fie singur cu operatorul de interviu, cea mai mare dificultate fiind in a inregistra raspunsurile verbale, care sunt esentiale. Pentru a interpreta informatiile obtinute prin interviul de profunzime se recurge la analiza de continut. Aceasta consta in a descompune textul interviului de profunzime in parti componente si a descrie aceste parti in mod sistematic potrivit unui obiectiv, astfel incat sa fie posibila o interpretare finala, inclusiv sub forma unui raport cantitativ. in cadrul analizei de continut se urmareste frecventa aparitiei unor cuvinte sau simboluri "cheie", a relatiei dintre cuvintele "cheie", se interpreteaza sensul pauzelor sau a intonatiilor subiectului etc. Realizarea analizei de continut este deosebit de laborioasa, presupune parcurgerea mai multor etape, respectiv se desfasoara pe baza unui "protocol" elaborat de echipa de cercetare si necesita un personal strict specializat, avand avantajul ca depaseste textul original, fiind mult mai cuprinzatoare decat acesta, degajand idei si concluzii deosebit de utile pentru adancirea cunoasterii proceselor comportamentale prin cercetari ulterioare.

Pentru adancirea si explicarea mai aprofundata se impune aplicarea unor metode adecvate, care se constituie intr-o categorie relativ numeroasa din arsenalul cercetarilor de tip motivational. Unele dintre aceste metode, tehnici sau procedee servesc exclusiv culegerii de informatii, iar altele, prin definitie, adauga obtinerii informatiilor si modalitatea de analiza si interpretare. In aceasta categorie de metode ale cercetarilor motivationale se include o gama variata de tehnici, intre care, cele mai simple sunt cunoscute sub numele generic de interviuri asociative. In cadrul acestora sunt cuprinse: asocierea libera de cuvinte, asocierea controlata de cuvinte, tehnica completarii de fraze etc. Aceste, modalitati de, stimulare a subiectului conduc la asocieri de cuvinte, de idei sau de fraze, fie in mod liber, fie prin alegere dintr-o baterie de cuvinte sau afirmatii prestabilite de catre initiatorul metodei respective.

Un loc aparte in varietatea tehnicilor de explorare motivationala a comportamentului consumatorului il ocupa testele proiective, al caror obiectiv este investigarea unor zone ale proceselor comportamentale inaccesibile prin abordari "clasice". Ele constau in proiectarea motivelor sau atitudinilor subiectilor, cel mai adesea fara ca acestia sa realizeze acest lucru. In cadrul testelor proiective se propun subiectilor planse, desene, fotografii, descrieri de situatii comportamentale etc., toate in forme nestructurate, solicitandu-li-se tocmai structurarea (legarea) acestora in redari, dialoguri, descrieri etc.

Pentru studierea unor situatii motivationale specifice comportamentului consumatorului dintr-o perioada anterioara, literatura de specialitate recomanda interviurile retrospective, care constau in determinarea subiectului de a-si aminti / evoca acte, scene, reprezentari sau situatii semnificative pentru scopul urmarit. Operatorul de interviu va ajuta evocarea, avand grija sa nu se interfereze cu elemente ale personalitatii care ar putea afecta subiectii intervievati. Asemanatoare cu aceasta tehnica, dar referindu-se la viitor, este interviul prin stimularea imaginatiei. Tehnica de lucru, in acest caz, consta in plasarea subiectului in situatii comportamentale, de stimuli sau de piata ipotetice si consemnarea comportamentului sau, a reactiilor si sentimentelor sale.

Cercetarea motivationala a problematicii comportamentului consumatorului la nivelul unor colectivitati umane se poate realiza apeland la tehnica interviului de grup, care se practica in multe variante (de exemplu asupra unor grupuri de studii, de executie, de decizie, specialisti din diferite domenii etc.), in functie de scopul urmarit. Pentru a realiza un interviu de grup se cer intrunite trei conditii: constituirea grupului, definirea cu claritate a temei de discutie si existenta unui animator / moderator (de regula, un operator de interviu cu o instructie speciala). Caracteristica esentiala a interviului de grup consta in faptul ca nu se urmareste obtinerea unor motivatii individuale, ci motivatii caracteristice la nivelul grupului. Ceea ce intereseaza de fapt in mod deosebit in discutiile de grup este nu atat reactia individuala la unii stimuli de piata (de exemplu, un spot comercial TV, un ambalaj, o eticheta etc.), ci reactia participantilor la opiniile exprimate in cadrul grupului. Grupurile trebuie sa fie relativ omogene din punctul de vedere al preocuparilor si conduitei membrilor sai, iar tema interviului sa fie de interes comun. De o larga extindere in cadrul cercetarilor motivationale se bucura analiza scalara, metoda care, printr-un instrumentar multidisciplinar, urmareste ordonarea (clasificarea) motivelor si masurarea diferentelor dintre clase, in scopul desprinderii unor trasaturi comune. Constituirea de grupe relativ omogene de motive si caracterizarea acestora prin prisma purtatorilor cererii carora le sunt asociate se realizeaza si prin tipologie si segmentare, metode care, desi nu sunt specifice cercetarilor motivationale, se bucura de o larga acceptare din partea specialistilor.

Cercetarea motivationala cunoaste si metode mai rafinate de analiza si interpretare, intre care se impun atentiei analiza programata (multivariata), analiza multidimensionala, analiza structurala, analiza semantica etc. Aceste metode opereaza inclusiv pe baza unor algoritmi statistico-matematici, cea ce face ca utilizarea lor, intrucat se realizeaza de cele mai multe ori pe computere, sa antreneze costuri relative mai ridicate.

CAPITOLUL 2

Evolutia si perspectivele turismului de sanatate in Romania

2.1. Potentialul turistic de sanatate in Romania

Turismul balnear este singura forma de turism din tara noastra care se bazeaza pe un potential permanent, de mare complexitate, practic inepuizabil. Romania se inscrie printre tarile europene cu un fond balnear remarcabil. Avem sansa ca 1/3 din apele termale si minerale de pe continent sa se gaseasca in tara noastra. Aceasta valoare este accentuata de complexitatea factorilor naturali, respectiv regasirea in aceeasi statiune a factorilor principali de mediu, alaturi de o gama larga de substante minerale de cura, cu efecte polifactoriale benefice si de existenta in Romania a tuturor tipurilor de substante minerale balneare care pot fi utilizate in intreaga gama a profilurilor de tratament balneare. Cercetarile hidrogeologice au aratat ca subsolul Romaniei contine o varietate de resurse balneare situate in interiorul sau la suprafata scoartei terestre. Aceste resurse sunt reprezentate in primul rand de substantele minerale terapeutice, care prin proprietatile fizico-chimice raspund necesitatilor profilactice si medicale de mentinere, consolidare, refacere a starii de sanatate, a capacitatii de munca si de reconfortare fizica si psihica individuala. In al doilea rand, factorii climatici existenti in Romania, datorita pozitiei geografice (radiatia solara, circulatia atmosferica, temperatura, umiditatea, aeroionizarea, microclimatul salinelor) fac din climatoterapie un mijloc eficient, care contribuie in orice statiune balneara la completarea ofertei de tratament. Substantele minerale terapeutice se regasesc atat in apele minerale si termominerale cat si in apa lacurilor terapeutice a namolurilor si turbelor.

A. Apele minerale. Apele minerale sunt raspandite pe mai mult de 20% din suprafata tarii la diferite adancimi, avand o larga gama de proprietati fizico-chimice si terapeutice in functie de geneza lor. Sunt considerate ape minerale terapeutice, apele ivite la suprafata dintr-o sursa naturala sau aduse la zi prin foraje si ale caror caracteristici fizico-chimice pot exercita efecte farmaco-dinamice cu rol terapeutic. In functie de temperatura lor naturala apele minerale pot fi reci (sub 20⁰ C), izoterme (34⁰ - 37⁰ C) si hiperterme (peste 37⁰ C). Astfel, apele minerale reci, cuprind[6]: ape oligominerale ape minerale carbogazoase ape minerale clorurato-sodice ape minerale sulfatate ape minerale sulfuroase, unele avand caracter mixt datorita componentelor clorurate, sodice, alcaline ape minerale feruginoase ape minerale arsenicale; ape minerale iodurate ape minerale radioactive

B. Apele termominerale. Prezenta apelor geotermale si termominerale pe teritoriul Romaniei este legata de tectonica, anomalii hidrogeotermice, conductivitate termica. Acestea nu sunt pure, ci reprezinta diferite concentratii minerale de saruri solubile, existand astfel ape termale bicarbonate, sulfuroase, clorurate, clorurat-sulfuroase, cu utilizari multiple in cura externa si se gasesc in statiunile: Baile Herculane, Calimanesti, Caciulata, Baile Felix, Baile 1 Mai, Calacea si Vata de Jos.

C. Apa lacurilor terapeutice. Romania dispune de un total de 3500 lacuri cu caracter permanent din care 63% au origine naturala, iar 27% antropice. Prin calitatile farmacologice si farmacodinamice ale apelor lor, o buna parte din lacuri prezinta interes terapeutic deosebit. Din punct de vedere al genezei lacurile terapeutice se impart in trei categorii distincte: lacuri de liman; lacuri de campie; lacuri din masivele de sare.

D. Namoluri si turbe. Namolurile reprezinta maluri care contin peste 10% substante organice, iar turba este un depozit organic format din resturi vegetale incomplet descompuse, in conditii de exces de umiditate anacrobiana. Exista namoluri sapropelice bogate in hidrosulfura de fier coloidala (Amara, Lacul Sarat, Techirghiol, Sovata, Ocna Sibiului) si namoluri minerale sulfuroase (Sacelu) sau nesulfuroase (Sangeorz Bai). Valoarea terapeutica a namolurilor este data de temperatura, compozitia chimica, actiunea mecanica si puterea farmacologica a acestora. Turbele prin fractiunile organice si minerale pot capata valoare terapeutica.

E. Gazele mofetice. Prin intermediul fisurilor din scoarta terestra si in urma escavarii rocilor, ajung la suprafata gaze libere rezultate din procesele biochimice ale scoartei terestre. In tara noastra, zona Harghita-Caliman este foarte bine cunoscuta pentru emanatiile gazoase numite mofete. Baile Tusnad, Borsec, Balvanyos, Buzias, Covasna sunt statiunile cele mai importante unde acest factor terapeutic este valorificat in spatii amenajate.

In tara noastra exista 160 de statiuni si localitati balneare ce detin resurse minerale de cura, din care 24 sunt considerate de importanta nationala cu recunoastere si pe plan european. Cele 24 de statiuni de importanta nationala au fost ierarhizate pe baza sistemului de clasificare din Romania in functie de gradul de dotare al acestora. Acest gen de clasificare poate fi considerat limitat si nerealist reflectand inzestrarea la un moment dat a statiunilor balneare, de obicei incompleta si mai ales insuficienta pentru valorificarea complexa si rationala a resurselor balneare. Datorita acestui fapt, pentru a avea o imagine reala, este necesara alinierea la sistemul international de apreciere a statiunilor, care face o ierarhizare stiintifica si obiectiva a statiunilor balneare in special. Evaluarea fondului balnear si ierarhizarea statiunilor in contextul ofertei balneare generale si in detaliu pe profile de tratament este benefica atat in plan turistic cat si socio-economic. Aceasta evaluare trebuie sa fie facuta avandu-se in vedere factorii obiectivi ce caracterizeaza oferta balneara, in primul rand aspectele cantitative si calitative ale substantelor minerale terapeutice si ale mediului ambiant; dotarea cu structuri turistice care permit valorificarea si dezvoltarea functiei balneare, traditia valorificarii acestora, gradul de inzestrare cu elemente de infrastructura generala si turistica si impactul cu turismul la sfarsit de saptamana. Evaluarea calitativa a ofertei statiunilor balneare este sintetizata de indicele de atractivitate turistica ce poate fi calculat pe baza comensurarii factorilor ce o definesc, fiecare avand o anumita pondere in atractivitatea totala a statiunii, considerata 100% [7]:

Pe baza indicilor de atractivitate calculati se poate face o ierarhizare a statiunilor balneoturistice in plan general pe de o parte, si in functie de profilul patologic al acestora pe de alta parte. Statiunile balneare de mare interes turistic cu indice de atractivitate intre 3.00 si 2.00, impreuna cu cele cu un indice de atractivitate favorabil cu valori intre 1.99 si 1.50 sunt grupate in tabelul nr. 2.1., anexa 2.

Pentru a ilustra diferentele intre clasificarea aceasta, bazata pe indicele de atractivitate si clasificarea folosita in Romania am inscris in tabelul nr. 2.1. la coloana 4, statiunile de interes national.

Grupa statiunilor balneare de mare interes turistic cuprinde statiunile cu o oferta balneoturistica de calitate superioara atat din punct de vedere al fondului balnear, cat si al dotarilor. Toate statiunile din aceasta grupa sunt de interes national, cu traditie in activitatea turistica, multe dintre ele fiind cunoscute si pe plan international. Statiunile din aceasta grupa prezinta un indice de atractivitate ridicat, dar nici una dintre ele nu inregistreaza valori apropiate de nivelul maxim (3.00), cele mai bine cotate fiind Baile Herculane (2.23), Calimanesti-Caciulata (2.20) si Slanic Moldova (2.18).Toate au un potential balnear valoros, dar atractivitatea lor turistica este influentata negativ, intr-o masura mai mare sau mai mica, de celelalte componente ale ofertei turistice cum ar fi: modul defectuos de exploatare a resurselor gradul scazut de cunoastere al zacamantului poluarea accentuata a aerului, sonora valoarea estetica redusa a cadrului natural structuri de cazare cu uzura fizica si morala uzura fizica in cazul unor structuri de tratament, dar mai ales uzura morala in cadrul tuturor bazelor de tratament; diversitatea redusa a structurilor de alimentatie publica in toate statiunile; densitatea mare a constructiilor in spatii publice locuibile limitate numarul redus, calitatea si diversitatea necorespunzatoare a structurilor de agrement din toate statiunile; comertul general si specific necorespunzator in toate statiunile; calitatea improprie a dotarilor de infrastructura in toate statiunile cu exceptia statiunii Mangalia Sud; impactul cu turismul la sfarsit de

Grupa statiunilor balneare de interes turistic al caror indice de atractivitate (1.99-1.50 ) este favorabil dezvoltarii activitatii balneoturistice. Statiunile cuprinse in aceasta grupa sunt considerate ca statiuni de interes national sau zonal in functie de gradul lor de dotare. Ele au ca elemente de atractivitate: a) potential balnear valoros sub aspect calitativ si cantitativ; b) ambianta exterioara si din cadrul lor c) traditia balneoturistica d) apropierea de capitala sau alte centre urbane importante, centre emitente de turisti e) structuri balneoturistice f) conditii de practicare pe o scara extinsa a activitatilor balneare cu caracter preventiv si a odihnei active. Elemente defavorizante in valorificarea prezenta si viitoare, pot fi considerate: 1) insuficienta cunoastere a zacamintelor balneare si a calitatii factorilor 2) deficiente de ordin tehnic in exploatarea substantelor 3) pozitia excentrica in teritoriu

Remedierea unora din deficientele mentionate va contribui la sporirea interesului pentru produsele turistice respective si constituirea lor ca statiuni de mare importanta pe plan national, intrand astfel in grupa intai de atractiviate.

Tabelul 2.2. din anexa 2 cuprinde statiunile balneare de interes turistic limitat, cu indice de atractivitate intre 1.49-1.00. In aceasta grupa sunt cuprinse statiuni balneoturistice de importanta zonala si locala. Ele se caracterizeaza prin predominarea functiei balneare care, in unele cazuri este completata si cu functia de agrement, respectiv de recreere in timpul si la sfarsit de saptamana. In general, aceste statiuni au potential cantitativ si calitativ important, beneficiind de un cadru natural exterior reconfortant. Ele sunt defavorizate de pozitia in teritoriu, de accesibilitatea uneori dificila, dar mai ales de existenta unor structuri balneoturistice cu uzura fizica si morala avansata, in cele mai multe cazuri, sau foarte redusa, precum si a unor servicii mult inferioare.

Grupa statiunilor balneare de interes turistic redus (tabel 2.3, anexa 2), este ultima grupa din punct de vedere al atractiei turistice. Aceasta grupa cuprinde statiuni beneficiare in exclusivitate de resurse balneare si de conditii minime de desfasurare a activitatilor cu caracter turistic, deci functia acestora este in exclusivitate balneara.

Caracteristicile factorilor naturali de cura, ca si a celorlalte elemente ale ofertelor balneoturistice creeaza premisele dezvoltarii lor tot la nivel de interes local, avand ca functiuni principale, tratamentul balnear, agrementul sau ambele.

2.2. Baza tehnico-materiala a turismului balnear

Turismul balnear are cea mai buna reprezentare in teritoriu, ca urmare a bogatiei de resurse balneare din Romania. Prin statiuni sunt valorificate aproape toate tipurile de ape minerale, mofetele, namolurile organice si anorganice, climatul salinelor si calitatile terapeutice ale litoralului si bioclimatelor de munte si marin, cu rol deosebit in profilaxia si terapeutica diverselor maladii, ea si pentru intretinere. Calitatea rezervelor omologate pentru resursele hidrominerale situeaza Romania intre primele tari din Europa, pe teritoriul romanesc concentrandu-se circa 1/3 din resursele balneare europene. Dintr-un total de 160 statiuni balneare si de circa 400 localitati si puncte balneare doar un numar de 25 sunt de interes national, celelalte avand un rol mai redus pe piata turistica interna si europeana. Cele mai cunoscute sunt: Covasna, Tusnad, Calimanesti, Olanesti, Buzias, Sinaia, 1 Mai, Baile Felix, Neptun, Eforie Nord s.a. Un numar de 7 statiuni sunt cunoscute si pe piata turistica internationala: Baile Herculane, Baile Felix, Calimanesti-Caciulata, Covasna, Baile Tusnad, Slanic Moldova, Vatra Domei. La nivel national statiunile balneare dispun de circa 16% din capacitatea de cazare si aproape 6% din cererea turistica internationala.

Structuri de primire. In structurile de primire din turismul balnear s-a inregistrat o evolutie diferita fata de total tara. Veniturile obtinute din turism, respectiv turism balnear, au fost din ce in ce mai mici in raport cu cheltuielile, limitand posibilitatea de autofinantare a activitatii. In conditiile creditelor cu dobanzi deosebit de mari si a cererii in scadere, decizia efectuarii de investitii pentru dezvoltarea ofertei balneare a devenit un act dificil, atata timp cat sursele financiare proprii erau insuficiente pentru sustinerea activitatii curente si pentru conservarea sau stoparea degradarii structurilor existente. Efectele se observa in evolutia structurilor de primire turistica (tabel 2.4. si figura 2.1. din anexa 2). Pentru aceeasi perioada, capacitatea de cazare a inregistrat in general o scadere de la an la an pe total turism si o evolutie sinuoasa la turism balnear (tabel 2.5., anexa 2).

Scaderea insemnata a numarului de unitati in 2007 fata de 2001, nu a afectat major evolutia numarului de locuri. Ritmul mediu anual de scadere a numarului de locuri de cazare in turismul balnear a fost de 1 %. Ponderea unitatilor de cazare din statiunile balneare a inregistrat, dupa 2001, o scadere pana in 2006 intr-un ritm mediu anual de 4,1 %. In schimb ponderea capacitatii de cazare din statiunile balneare in total turism a crescut (figura 2.2., anexa 2).

In turismul balnear, pentru aceeasi perioada, evolutia este foarte apropiata de cea pe total turism. Numarul de locuri in statiunile balneare a avut o evolutie buna in intervalul acesta de timp, inregistrand un ritm mediu anual de scadere de 1,0 %. Daca puterea de cumparare a populatiei n-ar fi scazut in tot acest interval de timp, atat capacitatea de cazare in functiune cat si toti ceilalti indicatori ar fi avut evolutii pozitive, crescatoare, in concordanta cu dorinta si nevoia de refacere si mentinere a sanatatii pe care cetatenii tarii noastre le au. Structura unitatilor de cazare pe tipuri de unitati (tabelul 2.7) reflecta rezultatul evolutiei prezentate.

La nivel national, in 2006, se poate observa ca ponderea cea mai mare o au hotelurile si vilele turistice care impreuna detin 41,5 % din totalul unitatilor de cazare din Romania. Urmatoarele unitati sunt pensiunile turistice rurale cu 22,87 % si pensiunile turistice urbane cu 11,8 % din total (figura 2.3., anexa 2). Ponderea cea mai mica o detin casutele turistice si de campinguri.

In cazul statiunilor balneare ponderea cea mai mare o au vilele turistice, care detin peste 38,6% din totalul unitatilor de cazare turistica. Pe urmatoarea pozitie se afla hotelurile care detin 31,1% din unitatile de cazare. Pe o pozitie buna se mai situeaza pensiunile turistice urbane cu 9,7%. Restul, in proportii mici, este impartit de celelalte tipuri de unitati de cazare (figura 2.4., anexa 2).

Importante pentru o desfasurare in bune conditii a procesului turistic sunt toate formele de cazare dar, pentru un astfel de areal, vilele si hotelurile (aproximativ 70%) sunt cele care confera turistului siguranta, un pret adecvat serviciilor oferite si primeaza ca numar.

Analizand ponderea detinuta de unitatile din statiunile balneare in total unitati se poate observa ca in statiunile balneare se concentreaza 1/5 din totalul vilelor, urmata de campinguri si hoteluri care detin aproximativ 13,7% respectiv 12.07% din totalul acestor unitati la nivel national. Desi ca numar de unitati, vilele au ponderea cea mai mare in turismul balnear, ca numar de locuri, datorita capacitatii limitate de cazare vilele raman mult in urma hotelurilor care detin suprematia (tabel 2.8., anexa 2). Pentru turismul balnear ponderea mare a numarului de locuri in hoteluri este datorata in principal modului extensiv in care a fost conceputa pana in 1989 dezvoltarea bazei tehnico-materiale din aceasta forma de turism - complexe balneare cu baza de tratament, in multe cazuri in formula ,,totul sub acelasi acoperis". Cu exceptia vilelor care detin 17% din numarul de locuri, celelalte tipuri de unitati au o pondere aproape nesemnificativa in totalul capacitatii de cazare existente in statiunile balneare (figura 2.5., anexa 2).

Conceput pana in 1989 ca un turism de masa, fara unitati de lux, si in prezent oferta turismului balnear se adreseaza in special celor cu venituri medii, marea majoritate a unitatilor fiind de o stea si doua stele, aceste doua categorii insumand 260 unitati, ceea ce reprezinta 72,2 % din totalul de 360 unitati din statiunile balneare.

Structuri de alimentatie. Alimentatia alaturi de cazare reprezinta un segment de baza al ofertei balneoturistice care contribuie in mare masura la calitatea si imaginea generala a ofertei. Tipul si profilul unitatilor de alimentatie, confortul si serviciile oferite, calitatea preparatelor, au o pondere insemnata in alegerea pe care o face turistul. In statiunile si localitatile balneare din tara noastra, alimentatia imbraca toate formele specifice acestui sector, de la restaurante si restaurante pensiune, la baruri, disco-baruri, autoserviri, bufete, cofetarii si patiserii. Predominante sunt restaurantele (cca. 60% din totalul unitatilor de alimentatie), urmate la distanta mare de restaurantele pensiune (fostele cantine) cu o pondere de numai 17 %. Din punct de vedere al alimentatiei, oferta balneoturistica actuala este necompetitiva (figura 2.6., anexa 2).

Disfunctionalitatile apar in perioadele de varf de sezon si la sfarsit de saptamana cand cresc atat gradul de ocupare a structurii de primire cat si numarul de persoane gazduite la particulari (aglomeratii, servirea mesei in mai multe serii). Un aspect pozitiv este reprezentat de faptul ca personalul de servire in unitatile de alimentatie este calificat, in statiunile balneoturistice de interes national constatandu-se o specializare ce determina o buna calitate a serviciilor si o buna adaptabilitate la cererea turistica. Nu acelasi lucru se poate spune despre diversitatea meniurilor, sau oferta de meniuri dietetice, care lasa mult de dorit.

Structuri de tratament. Structurile specifice tratamentului balnear reprezinta elementul de baza, definitoriu, al ofertei balneoturistice. Aceste structuri sunt unitati complexe, in care se utilizeaza factori curativi naturali completati in mod curent cu diferite proceduri de fizioterapie, electroterapie, cultura fizica medicala, aerosolarii, stranduri terapeutice etc.[8] Pe baza proiectelor Ministerului Turismului, statiunile balneoturistice de interes national au beneficiat de construirea structurilor de tratament atat in cadrul hotelurilor balneare cat si independent de acestea. Dimensionarea structurilor de tratament balnear se face tinand cont de urmatoarele elemente: numar curanti; metodologia de asistenta balneara; durata curei balneare; timpul de functionare al bazei (una sau doua ture); suprafetele utile necesare fiecarui tip de cura. Echipamentul de tratament disponibil se compune din: ■ Instalatii pentru bai calde sau reci cu ape din izvoarele termale sau din lacuri; ■ Instalatii pentru aplicatii de namol prezente in toate statiunile care detin acest factor natural ;■ Instalatii pentru electro si hidro terapie prezente in toate statiunile ; ■ Instalatii pentru inhaloterapie; ■ Instalatii de kinetoterapie; ■ Sali de cultura fizica medicala ;■ Bazinele deschise cu ape minerale termale; ■ Curele subterane pentru asm in salinele si strandurile unde se pot face bai reci si aeroterapie.

Structuri de agrement. Chiar daca motivatia principala este tratamentul, agrementul este o componenta importanta a ofertei balneoturistice, care poate juca un rol esential in definirea marcii unui produs turistic, in diferentierea de alte produse similare, in marirea fortei de atractie a unui obiectiv, statiune sau zona turistica. Din pacate atat in statiunile balneoturistice, cat si in localitatile cu amenajari balneare, dotarile de agrement-divertisment, indiferent de caracterul lor sportiv-cultural, distractiv sau terapeutic, nu sunt in marea lor majoritate corespunzatoare. Aceasta situatie este rezultatul faptului ca daca sumele disponibile sunt mici, nici preocuparea nu este mare, neglijandu-se posibilitatile de a exploata bine cadrul natural sau dotarile existente in statiuni. Daca celelalte componente ale ofertei se pot modifica mai greu sau cunosc o evolutie lenta, agrementul constituie partea cea mai mobila, deoarece, fantezia poate actiona in limite largi si cu bani mai putini se pot realiza lucruri frumoase. Investitiile in structurile de agrement si managementul acestora trebuie optimizate pentru a inlatura lipsa de competitivitate, comparativ cu oferta similara din tarile europene.

2.3. Circulatia turistica

Indicatorii cei mai expresivi utilizati pentru caracterizarea dinamicii circulatiei turistice in statiunile balneare sunt: numar turisti, numar innoptari si durata medie a sejurului.

Numarul turistilor (Nr.) ca cel mai reprezentativ indicator fizic, cantitativ, a avut in perioada 2001-2006 evolutia prezentata in tabelele nr. 2.9. (numarul sosirilor turistilor in unitatile de cazare) si 2.10. (numarul innoptarilor turistilor in aceste unitati turistice). Incepand cu 2001 se inregistreaza o crestere constanta atat a numarului de turisti straini, cat si a numarului de turisti straini care sosesc in structurile de primire turistica cu un grad ridicat de confort, spre deosebire de situatia inregistrata in structurile cu grad mai mic de confort, in care numarul de turisti sositi este in scadere (cabane, casute, bungalouri, chiar si in taberele de elevi si scolari).

In ceea ce priveste preferintele turistilor sositi in statiunile balneare in 2006, unitatile preferate de cei mai multi turisti sunt hotelurile, care ocupa in preferintele turistilor peste 81,2 % din totalul sosirilor. Unitatile preferate de turisti sunt vilele turistice. Turistii straini sositi in statiunile balneare au preferat, ca si romanii, categoriile 2 si 3 stele.

Durata medie a sejurului a ajuns la 8,1 zile in 2006. Atat innoptarile cat si numarul de turisti au scazut in perioada analizata cu aproape 40%, iar indicele de dinamica a avut valori sensibil apropiate pentru cei doi indicatori, motiv pentru care durata medie a sejurului in 2006 este aceeasi ca in 2001. In statiunile balneare durata medie a sejurului cea mai ridicata in 2006 (tabelul 2.11) a fost inregistrata in hoteluri, aici turistul petrecand in medie 9,2 zile. Alte unitati ce au inregistrat durata medie a sejurului ridicata sunt vilele turistice, cu 4,8 zile-turist. Turistii romani au petrecut cel mai mult timp in hoteluri (9,5 zile-turist), urmatoarea unitate preferata fiind, de asemenea, vila turistica, cu o durata medie de sedere pe turist de 4,9 zile. Turistii straini au preferat sa isi petreaca cel mai mult timp in hoteluri si pensiuni (4,3 zile turist).

Evolutia indicatorilor utilizati pentru caracterizarea dinamicii circulatiei turistice in statiunile balneare in perioada analizata nu este de natura sa ne bucure. Cresterile inregistrate la numarul sosirilor si innoptarilor turistilor nu sunt generalizate, ci se observa numai la structurile de primire cu functiuni de cazare turistica avand un grad inalt sau mediu de confort. Cabanele turistice, casutele, bungalourile, taberele de scolari si elevi, toate acestea inregistreaza o scadere a numarului de vizitatori in toata perioada luata spre analiza (2001-2006).

2.4. Analiza SWOT a turismului de sanatate

2.5. Estimari privind dezvoltarea turismului romanesc

In anul 2006 World Travel &Tourism Council si partenerii sai economici si de cercetare - Oxford Economic Forecasting - au realizat un studiu privind simularea unui Cont Satelit in Turism pentru Romania, cercetare care este inclusa in standardele internationale de conturi satelit care a fost realizata de World Tourism Organization (OMT), Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD) si Statistical Office of the European Commission (EUROSTAT) si aprobata de Comisia Natiunilor Unite pentru Statistica in anul 2000. In cadrul acestei lucrari, Oxford Economic Forecasting - (OEF) a urmarit crearea unui model prin intermediului caruia sa poata fi masurata contributia economica a Turismului si Calatoriilor la nivel national. Potrivit datelor furnizate de acest studiu, industria de turism si calatorii din Romania se estima sa contribuie in 2006 cu: 1,9% din total PIB (impact direct - industria turismului); 4,8% din PIB (impact direct + impact indirect - economia turismului); 3,1% din total ocupare (industria turismului); 5,2% din total ocupare (economia turismului); 5,2% din total exporturi; 7,2% din investitiile totale de capital; 4,3% din cheltuielile guvernamentale.

Previziunile WTTC pentru sectorul Turism si Calatorii din Romania sunt in general foarte pozitive. Prezentam in cele ce urmeaza previziunile de crestere in urmatorii 10 ani exprimate ca rate medii de crestere in perioada 2006-2016: 7,4% a PIB in Industria Turismului si a Calatoriilor superioare mediei la nivelul UE de 2,4% si celei la nivel mondial de 3,2%; 6,7% a PIB in Economia Turismului si a Calatoriilor superioare mediei la nivelul UE de 3,1% si celei la nivel mondial de 3,7%; 1,7% a locurilor de munca din Industria Turismului si a Calatoriilor superioare mediei la nivelul UE de 1,0% si celei la nivel mondial de 1,6%; 1,6% a locurilor de munca din Economia Turismului si a Calatoriilor superioare mediei la nivelul UE de 1,5%, dar inferioare celei la nivel mondial de 1,8%; 7,9% a cererii pentru turism si calatorii superioare mediei la nivelul UE de 3,5% si celei la nivel mondial de 4,2%; 8,5% a exporturilor vizitatorilor superioare mediei la nivelul UE de 4,3% si celei la nivel mondial de 4,9%; 6,2% a investitiilor de capital superioare mediei la nivelul UE de 4,2% si celei la nivel mondial de 4,6%. Conform acestor date, Romania se claseaza pe locul 4 din 174 de tari in ceea ce priveste ratele de crestere a cererii pe termen lung. Membra a NATO din 2002 si proiectata aderare la Uniunea Europeana in 2007 inseamna o crestere a constiintei despre Romania la nivel mondial. Modernizarea, investitiile si promovarea sunt vitale ca Romania sa devina o destinatie turistica internationala de succes.

In 2016 se asteapta ca industria de turism si calatorii sa reprezinte 6,2 miliarde RON (3,4 miliarde USD) ajungand la o contributie de 2.4% din PIB. In acelasi timp economia turismului si calatoriilor va genera 48,4 miliarde RON (4,5 miliarde USD) cu o contributie de 5,8% din PIB (tabel 2.12., anexa 2).

Ocuparea in industria turismului si calatoriilor va creste in 2016 ajungand in jur de 315.000 locuri de munca fata de cele 265.000 de locuri de munca in 2006. Ca procent din totalul locurilor de munca din economie acestea vor reprezenta 3,83% in 2016 fata de 3,15% in 2006 (tabel 2.13., anexa 2).

Ocuparea in economia turismului si calatoriilor va atinge in 2016 aproape 570.000 de munca fata de 485.000 cat sunt estimate in 2006 rezultand un surplusul de 85,000 de locuri de munca. Ponderea acestora in totalul locurilor de munca din economie va fi de 6,92% in 2016 fata de 5,75% in 2006[9].

CAPITOLUL 3

Elaborarea metodologiei cercetarii de marketing

3.1. Definirea si operationalizarea problemei

Obiectivele atasate studierii comportamentului consumatorului sunt foarte diferite si acopera, practic, toate componentele activitatilor de marketing. In esenta, studiile comportamentale trebuie sa furnizeze toate informatiile de care au nevoie echipele de conducere ale firmelor, pentru fundamentarea deciziilor de marketing. Intr-o incercare de prezentare sistematica, obiectivele studiilor comportamentale sunt generate, in primul rand, de cerintele impuse de fundamentarea adecvata a celor patru politici de marketing, respectiv politica de produs, politica de pret, politica de distributie si politica promotionala. In privinta obiectivelor atasate politicii de produs, care intereseaza pentru analiza de fata, in studierea comportamentului consumatorului se abordeaza atat aspecte calitative, cat si dimensiuni cantitative.

Printre aspectele calitative care prezinta interes pentru fundamentarea politicii de produs se numara o mare varietate de caracteristici, variabile, motive etc. care constituie obiective ale studierii comportamentului consumatorului. in acest context, de exemplu, se urmareste cunoasterea unor modele de consum sau utilizare care exista in randul populatiei, reactia consumatorilor la diversi stimuli legati de produsul in sine, motivele de acceptare sau de respingere a produselor, perceptia de catre consumatori a gradului de satisfactie oferit de diferite produse, determinarea atributelor produsului, folosite de consumatori pentru fundamentarea deciziilor lor de cumparare etc. Astfel de studii sunt foarte utile pentru producatori, deoarece le permite adaptarea produselor la cerintele reale ale unei piete specifice, adaptare care reprezinta una dintre conditiile sine qua non atat pentru penetrarea pe piata, cat si, mai ales, pentru atingerea unei cote de vanzari in concordanta cu strategia de piata care a fost adoptata[10].

Aspectele cantitative abordate in studiile comportamentale, cu referire la politica de produs, sunt, de asemenea, foarte complexe. Astfel, se proiecteaza si se realizeaza studii comportamentale care urmaresc dimensiuni cum sunt: cunoasterea de catre consumatori a marcilor de produse / servicii disponibile pe piata, cumpararea diferitelor marci, cantitati cumparate, frecventa cumpararii, frecventa consumului / utilizarii, motive de acceptare / respingere a produselor / marcilor, intentii de cumparare, criteriile alegerii marcilor, evaluarea unor atribute ale produselor etc.[11]

Cercetarea intentiilor de cumparare si cercetarea atitudinilor (concepute in contextul ansamblului proceselor elementare care definesc comportamentul consumatorului) trebuie sa fie subordonate nemijlocit categoriei de produse care satisfac diferite clase de nevoi.

Problema de cercetat o reprezinta identificarea disfunctionalitatilor turismului balnear de wellness in Romania, a oportunitatilor, stabilirea motivelor de respingere sau acceptare precum si a perceptiilor consumatorilor de turism balnear de wellness.

Scopul cercetarii. In cercetarea de fata se urmareste stabilirea preferintelor si a motivatiilor consumatorilor in randul cumparatorilor de pachete turistice balneare de wellness. Cercetarea urmareste sa determine profilul acestor consumatori, motivatiile cumpararii si utilizarii turismului balnear de wellness.

Definirea obiectivelor

1. Obiectiv: determinarea frecventei cumpararilor

Ipoteze:20 % din cei chestionati cumpara un pachet turistic de wellness cel putin o data pe an

Variabila conceptuala: frecventa cumpararilor reprezinta repetarea deasa si regulata a actiunii de cumparare a produsului

Variabila operationala: frecventa cumpararilor se masoara in functie de numarul de achizitionari ale produsului pe saptamana, pe luna sau pe an.

2. Obiectiv aflarea punctelor de vanzare de unde sunt cumparate pachetele turistice de wellness

Ipoteza: majoritatea cumpara pachetele turistice de la agentiile de turism

Variabila conceptuala: punctul de vanzare il reprezinta locul in care se expun si se vand anumite produse

Variabila operationala: punctul de vanzare in cazul nostru il reprezinta agentiile de turism specializate in comercializarea pachetelor turistice

3. Obiectiv: determinarea influentei pretului

Ipoteza: majoritatea recunosc ca pretul are influenta asupra deciziei de cumparare

Variabila conceptuala: pretul reprezinta suma de bani platita pentru o unitate de produs

Variabila operationala: prin variabila operationala pret se doreste aflarea influentei pretului asupra intentiei de cumparare a produselor respective.

4. Obiectiv determinarea cheltuielilor cu achizitionarea produselor

Ipoteza: 60% din respondenti cheltuiesc intre 1000-2000 lei anual cu achizitionarea unui pachet turistic

Variabila conceptuala: cheltuielile personale reprezinta suma din venitul personal cheltuita intr-un an cu achizitionarea produselor turistice

Variabila operationala: scala proportionala

Sub 500 lei   

500-1000 lei

1000-2000 lei

5. Obiectiv determinarea motivelor pentru care se cumpara pachete turistice de wellness

Ipoteza: in general, motivele de cumparare sunt de ordin calitativ

Variabila conceptuala: motivele de cumparare, respectiv de necumparare sunt elementele care determina o persoana sa cumpere, respectiv sa nu cumpere un produs

Variabila operationala: motivele de cumparare se refera, in cazul de fata, la calitate, grad de confort, pret

6. Obiectiv determinarea preferintei pentru un anumit produs turistic

Ipoteza: consumatorii fideli prefera si cauta pana cand gasesc produsul respectiv pentru a-l cumpara

Variabila conceptuala: preferinta pentru un anunmit produs este atitudinea consumatorului de a dori si cauta in mod special produsul respectiv, ignorand prezenta pe piata a altor produse de acelasi fel

Variabila operationala: preferinta de cumparare semnifica fidelitatea consumatorului fata de unul din produsele turistice

Alte variabile

Venitul

Definirea conceptuala: suma de bani care revine unei persoane dintr-o activitate prestata sau din proprietatea detinuta, intr-o perioada de timp.

Definirea operationala: scala proportionala

Sub 500 lei

501 -1000 lei

1001-2000 lei

Peste 2000 lei

Varsta

Definire conceptuala: varsta reprezinta timpul scurs de la nasterea unei fiinte pana la momentul de fata

Definire operationala: varsta cuprinsa intre 18 si 64 de ani

Sexul

Definirea conceptuala: sexul reprezinta totalitatea caracteristicilor morfologice si fiziologice care deosebesc oamenii in doua categorii distincte: barbati si femei.

Definirea operationala: consumatorii produselor turistice analizate sunt atat barbati cat si femei.

Nivelul studiilor

Definirea conceptuala: nivelul studiilor reprezinta gradul de instruire al consumatorilor.

Definirea operationala: consumatorii produselor turistice de wellness au studii superioare, studii post-universitare, liceale, post-liceale, gimnaziale.

Ocupatia

Definirea conceptuala: ocupatia indica apartenenta respondentilor la o anumita categorie profesionala

Definirea operationala: consumatorii produselor turistice de wellness sunt inclusi in toate categoriile ocupationale: patron /director, angajat cu studii superioare sau medii, elev/student, mai rar casnic/a, somer.

3.2. Stabilirea cadrului metodologic al cercetarii

3.2.1. Tipul de cercetare

Cercetarea motivationala se refera la laturile calitative ale comportamentului consumatorului, concentrandu-se asupra cunoasterii cat mai adancite a raspunsurilor la doua intrebari fundamentale: "de ce (pentru ce)?" si "cum". Cercetarea cantitativa raspunde la intrebarile "cat, cate, respectiv ce cantitati de bunuri exista, se cumpara, se intentioneaza a se achizitiona"? A raspunde la intrebarea "de ce (pentru ce)? este echivalent cu a intelege unele mecanisme care se desfasoara in psihicul consumatorului. Nevoile consumatorului se manifesta prin intermediul unui ansamblu de motive, rezultate ale perceptiei si informarii de acre acesta dispune cu privire la stimuli specifici si care ia forma unor atitudini sau comportamente efective. Pentru a raspunde la intrebarea de ce o anumita nevoie declanseaza o reactie specifica, este necesara cunoasterea proceselor elementare care definesc comportamentul consumatorului. Psihicul uman nu reactioneaza mecanic si in acelasi mod pentru fiecare individ la diferiti factori de mediu.

Specialistii din domeniul cercetarii de marketing sunt aproape unanimi in a recunoaste existenta a sase mari clase de motive sau determinari. Acestea sunt urmatoarele: 1. motivul afilierii (dorinta de a fi asociat cu sau in prezenta altor persoane); 2. motivul achizitiei (dorinta de a avea sau de a acumula lucruri materiale); 3. motivul prestigiului (dorinta de a fi privit drept o persoana importanta de catre ceilalti); 4. motivul puterii (dorinta de a controla sau influenta alte persoane); 5. motivul altruismului (dorinta de a-i ajuta pe ceilalti); 6. motivul curiozitatii (dorinta de a investiga si explora mediul in care traieste persoana in cauza).

Cercetarea de tip motivational are menirea de a raspunde si la intrebarea "cum?", altfel spus de a determina modalitatile concrete prin care trebui sa se actioneze pentru a cunoaste raspunsuri pertinente la intrebarea "de ce?" Se pune problema de a prefera o cercetare secventiala a proceselor de perceptie, informatie, atitudine, motivatie si comportament efectiv; sau de a adopta o modalitate care sa integreze ansamblul acestor procese. Cercetarea secventiala a proceselor elementare ale comportamentului consumatorului poate fundamenta nevoi concrete de informare care, in anumite conditii pot fi suficiente pentru argumentarea unor decizii. In alte situatii, numai o cercetare integratoare a acestor procese este in masura sa furnizeze informatii operationale. Intrebarea "cum?" este legata de obiectivele cercetarii motivationale.

In contextul studierii comportamentului consumatorului, cercetarea motivationala are ca obiectiv fundamental sa evidentieze ratiunile constiente sau subconstiente care motiveaza indivizii sa cumpere sau nu un produs, un serviciu sau o marca, sa fie clienti sau sa evite un magazin, sa accepte sau nu o modalitate sau alta prin care se realizeaza comunicarea de marketing. Metodele si tehnicile folosite in cercetarea motivationala pot fi clasificate, intre altele, dupa modul cum sunt prezentate subiectilor investigati obiectivele acesteia - disimulat sau nedisimulat (tabelul 1.1. din anexa 1).- si dupa modul de structurare a variantelor de raspuns (structurate sau nestructurate)[12].

In cazul tehnicilor nedisimulate structurate obiectivele cercetarii nu sunt ascunse subiectului de la care se culeg informatiile, iar variantele de raspuns sunt specificate, fosindu-se o metoda de scalare adecvata, spre exemplu, scala lui Likert, o scala nominala etc. Tehnicile nedisimulate nestructurate nu ascund subiectului investigat obiectivele cercetarii, iar variantele de raspuns nu sunt specificate dinainte. Intrebarile sunt deschise, respondentul avand posibilitatea sa-si formuleze raspunsurile asa cum crede de cuviinta. In randul acestor tehnici pot fi mentionate interviurile nestructurate, denumite si interviuri nedirectionate, sau interviuri calitative. De data aceasta, cercetatorul ii sugereaza respondentului un stimul, de exemplu calculatorul, referindu-se, in mod deosebit, la locul ocupat de acest produs in viata sa. In al treilea rand, tehnicile disimulate structurate ascund subiectului cercetat obiectivele investigatiei, dar asigura variantele de raspuns tot cu ajutorul unei metode de scalare corespunzator selectionata. In fine, tehnicile disimulate nestructurate nu scot la iveala subiectului investigat scopul cercetarii, si nici variantele de raspuns nu sunt structurate dinainte. Caracteristica principala a acestor tehnici este ca respondentului i se face o prezentare foarte vaga a stimulului, pentru ca, apoi, sa i se ceara sa faca interpretari in legatura cu acesta. Ca sa reuseasca acest lucru, consumatorul se "proiecteaza" singur in contextul stimulului. Din acest motiv, tehnicile folosite in acest caz poarta denumirea generica de tehnici proiective.

Relevarea continutului si a locului cercetarilor de tip motivational in investigarea fenomenelor si proceselor pietei si ale consumatorilor permite sublinierea modalitatilor principale de aplicare a acestui tip de cercetare. Principalele modalitati de aplicare a cercetarilor de tip motivational, pot fi abordate prin prisma a trei criterii, care prezinta un ridicat caracter operational, cu o mare importanta pentru activitatea practica, pentru solutionarea unor aspecte concrete ale productiei si comercializarii bunurilor de consum si serviciilor.

Dupa scopul urmarit, cercetarile de tip motivational se pot aplica, in primul rand, ca cercetari premergatoare unor studii cantitative si, in al doilea rand, ca cercetari, de sine statatoare. In primul caz - respectiv efectuarea de cercetari motivationale ca faza premergatoare a studiilor de tip cantitativ - se pune problema de a obtine informatii care sa faciliteze definirea problemelor, a ipotezelor de lucru, a formularii intrebarilor sau a conceperii instrumentelor necesare pentru realizarea unor studii cantitative ample, pe esantioane reprezentative de subiecti. Efectuate in prima faza a unui studiu cantitativ, astfel de cercetari motivationale isi pun amprenta asupra tuturor etapelor desfasurarii acestuia, fiind hotaratoare indeosebi pentru elaborarea planului sondajelor statistice. In schimb, cercetarile motivationale de sine statatoare isi propun obiective mai profunde, au o amploare mai mare ca problematica, ajung la concluzii edificatoare pentru factorii de decizie si, de regula, elucideaza aspecte care nu pot fi urmarite prin cercetari de tip cantitativ.

Cercetarile motivationale isi gasesc aplicarea, in functie de gradul de profunzime a cunoasterii proceselor si fenomenelor pietei, in situatiile concrete in care se poate afla cercetatorul:

■ situatii in care se cunosc foarte putine aspecte privitoare la procesele elementare ale comportamentului consumatorului;

situatia caracterizata prin cunoasterea unor domenii de referinta ale comportamentului consumatorului, dar care necesita adancirea si explicarea mai aprofundata a acestora;

■ situatia care reclama necesitatea culegerii unor informatii de caracterizare extensiva si reprezentativa a comportamentul consumatorului. Delimitarea acestor domenii este esentiala pentru conceperea si organizarea cercetarilor motivationale, fiind decisive atat pentru formularea obiectivelor, cat si pentru alegerea metodelor, tehnicilor si procedeelor adecvate pentru fiecare situatie.

Aplicabilitatea cercetarilor motivationale este legata si de factorul timp. In acest sens, cercetarile de tip motivational s-au dezvoltat, aidoma cercetarii atitudinilor, in doua directii principale. O prima directie, legata istoric de inceputurile studierii directe, consta in abordarea in sectiune transversala, respectiv realizarea cunoasterii de raspunsuri la intrebarea "de ce?" privitoare la comportamentul consumatorului intr-un anumit moment de timp. Ulterior, s-a impus cu autoritate cercetarea motivationala de tip longitudinal, care ofera posibilitatea investigarii evolutiei in timp a diferitelor aspecte ale motivatiei consumatorilor[13].

Indiferent de modalitatile de aplicare, cercetarile de tip motivational beneficiaza de un cadru unitar al metodelor, tehnicilor si procedeelor utilizate, astfel incat centrul de greutate al deosebirilor graviteaza mai degraba spre planul analizei, interpretarii si valorificarii informatiilor privitoare la campul motivational al consumatorului.

3.2.2. Metoda de colectare a datelor

Daca la inceputurile cercetarilor motivationale s-a apelat la instrumentarul provenind din alte tipuri de cercetare a colectivitatilor umane (sociologie, psihologie, filozofie etc.), ulterior s-a ajuns la elaborarea unor metode si tehnici proprii de analiza. Exista cel putin trei criterii de grupare si prezentare a instrumentarului cercetarilor motivationale: in functie de faza cercetarii (de culegere, respectiv de analiza si interpretare); ■ dupa gradul de specificitate (comune si altor tipuri de cercetare, respectiv specifice); potrivit scopului si obiectivelor urmarite. Pentru a desprinde mai bine utilitatea diferitelor metode de cercetare motivationala, se considera ca avand valoare operationala mai ridicata prezentarea acestora corespunzator celui de-al treilea criteriu, respectiv potrivit scopului si obiectivelor urmarite.

In situatia in care se cunosc foarte putine aspecte cu privire la comportamentul consumatorului se poate recurge la o tehnica specifica de colectare a informatiilor si anume la interviul de profunzime, numit de unii autori "nestructurat", "nedirijat" sau "clinic". Menirea acestuia este de a culege idei cu privire la unul sau altul dintre procesele comportamentale, din care sa se desprinda ipoteze pentru investigari ulterioare.

Principalele caracteristici ale interviului in profunzime:

- este o tehnica potrivita pentru abordarea unor subiecte mai sensibile;

- se obtin multe informatii intr-un timp relativ scurt (intre o ora si doua ore) spre deosebire de focus-grup nu are loc o dinamica a grupului si se reduce posibilitatea influentarii opiniilor;

- este o cercetare potrivita in cazul studiilor asupra unui domeniu profesional (medici, ingineri, alti specialisti) sau al studiilor business to business, deoarece timpul si locul desfasurarii interviurilor pot fi mai usor adaptate la programul subiectilor.

Avantajele interviurilor in profunzime:

- atitudinile si emotiile persoanelor investigate pot fi explorate in detaliu si apropiate de realitate fara a face apel la raspunsuri alternative prestabilite;

- pot fi determinate motivatiile si rezistenta fata de marci, piete, produse, sau servicii;

- analiza unor subiecte de cercetare complexe sau a unor noi probleme pentru care nu exista initial suficiente informatii;

- dezvoltarea unor relattii de incredere intre intervievator si subiect pentru a putea aborda si anumite subiecte considerate 'tabu'

Clasificarea interviurilor de profunzime:

- Interviul cu adevarat de profunzime, sau clinic: aplicarea acestuia in studiile de marketing este relativ dificila, deoarece presupune folosirea unui personal mult mai specializat decat ceea ce se solicita, in general, de la operatorii de astfel de interviuri.

- Interviul nedirectionat: respondentului ii este oferita libertatea maxima sa raspunda in modul in care doreste, in limitele rezonabile ale relevantei.

- Interviul semi-structurat sau concentrat: desi respondentului ii este permis sa raspunda liber este exercitat un control mai strans de catre operator cu scopul de a maximiza culegerea informatiilor relevante. Acest gen de interviu se poate concentra asupra unei arii specifice de probleme de interes. Operatorul are stabilite, aprioric, setul de intrebari la care el cere raspunsuri si urmareste, in mod expres, sa acopere cu respondentul toata aria problematica de interes pentru studiul in cauza.

Pentru a interpreta informatiile obtinute prin interviul de profunzime se recurge la analiza de continut. Aceasta consta in a descompune textul interviului de profunzime in parti componente si a descrie aceste parti in mod sistematic potrivit unui obiectiv, astfel incat sa fie posibila o interpretare finala, inclusiv sub forma unui raport cantitativ. in cadrul analizei de continut se urmareste frecventa aparitiei unor cuvinte sau simboluri "cheie", a relatiei dintre cuvintele "cheie", se interpreteaza sensul pauzelor sau a intonatiilor subiectului etc. Realizarea analizei de continut este deosebit de laborioasa, presupune parcurgerea mai multor etape, respectiv se desfasoara pe baza unui "protocol" elaborat de echipa de cercetare si necesita un personal strict specializat, avand avantajul ca depaseste textul original, fiind mult mai cuprinzatoare decat acesta, degajand idei si concluzii deosebit de utile pentru adancirea cunoasterii proceselor comportamentale prin cercetari ulterioare.

Pentru adancirea si explicarea mai aprofundata se impune aplicarea unor metode adecvate, care se constituie intr-o categorie relativ numeroasa din arsenalul cercetarilor de tip motivational. Unele dintre aceste metode, tehnici sau procedee servesc exclusiv culegerii de informatii, iar altele, prin definitie, adauga obtinerii informatiilor si modalitatea de analiza si interpretare. In aceasta categorie de metode ale cercetarilor motivationale se include o gama variata de tehnici, intre care, cele mai simple sunt cunoscute sub numele generic de interviuri asociative. In cadrul acestora sunt cuprinse: asocierea libera de cuvinte, asocierea controlata de cuvinte, tehnica completarii de fraze etc. Trasatura comuna a interviurilor asociative consta in aceea ca ele nu presupun intrebari explicite, ci contin asociatii de genul: "aceasta afirmatie la ce va face sa va ganditi ?; ce sentimente va produce cuvantul?" Aceste, modalitati de, stimulare a subiectului conduc la asocieri de cuvinte, de idei sau de fraze, fie in mod liber, fie prin alegere dintr-o baterie de cuvinte sau afirmatii prestabilite de catre initiatorul metodei respective.

Un loc aparte in varietatea tehnicilor de explorare motivationala a comportamentului consumatorului il ocupa testele proiective, al caror obiectiv este investigarea unor zone ale proceselor comportamentale inaccesibile prin abordari "clasice". Ele constau in proiectarea motivelor sau atitudinilor subiectilor, cel mai adesea fara ca acestia sa realizeze acest lucru. Tehnica se justifica prin faptul ca se exploreaza zone ale psihicului uman care sunt strans legate de personalitatea subiectilor, iar abordarile directe ar putea fi considerate indezirabile de catre acestia. In cadrul testelor proiective se propun subiectilor planse, desene, fotografii, descrieri de situatii comportamentale etc., toate in forme nestructurate, solicitandu-li-se tocmai structurarea (legarea) acestora in redari, dialoguri, descrieri etc.

Pentru studierea unor situatii motivationale specifice comportamentului consumatorului dintr-o perioada anterioara, literatura de specialitate recomanda interviurile retrospective, care constau in determinarea subiectului de a-si aminti / evoca acte, scene, reprezentari sau situatii semnificative pentru scopul urmarit. Operatorul de interviu va ajuta evocarea, avand grija sa nu se interfereze cu elemente ale personalitatii care ar putea afecta subiectii intervievati.

Asemanatoare cu aceasta tehnica, dar referindu-se la viitor, este interviul prin stimularea imaginatiei. Tehnica de lucru, in acest caz, consta in plasarea subiectului in situatii comportamentale, de stimuli sau de piata ipotetice si consemnarea comportamentului sau, a reactiilor si sentimentelor sale.

Cercetarea motivationala a problematicii comportamentului consumatorului la nivelul unor colectivitati umane se poate realiza apeland la tehnica interviului de grup, care se practica in multe variante (de exemplu asupra unor grupuri de studii, de executie, de decizie, specialisti din diferite domenii etc.), in functie de scopul urmarit. Pentru a realiza un interviu de grup se cer intrunite trei conditii: constituirea grupului, definirea cu claritate a temei de discutie si existenta unui animator / moderator (de regula, un operator de interviu cu o instructie speciala). Caracteristica esentiala a interviului de grup consta in faptul ca nu se urmareste obtinerea unor motivatii individuale, ci motivatii caracteristice la nivelul grupului. Ceea ce intereseaza de fapt in mod deosebit in discutiile de grup este nu atat reactia individuala la unii stimuli de piata (de exemplu, un spot comercial TV, un ambalaj, o eticheta etc.), ci reactia participantilor la opiniile exprimate in cadrul grupului. Grupurile trebuie sa fie relativ omogene din punctul de vedere al preocuparilor si conduitei membrilor sai, iar tema interviului sa fie de interes comun.

De o larga extindere in cadrul cercetarilor motivationale se bucura analiza scalara, metoda care, printr-un instrumentar multidisciplinar, urmareste ordonarea (clasificarea) motivelor si masurarea diferentelor dintre clase, in scopul desprinderii unor trasaturi comune. Constituirea de grupe relativ omogene de motive si caracterizarea acestora prin prisma purtatorilor cererii carora le sunt asociate se realizeaza si prin tipologie si segmentare, metode care, desi nu sunt specifice cercetarilor motivationale, se bucura de o larga acceptare din partea specialistilor. Cercetarea motivationala cunoaste si metode mai rafinate de analiza si interpretare, intre care se impun atentiei analiza programata (multivariata), analiza multidimensionala, analiza structurala, analiza semantica etc. Aceste metode opereaza inclusiv pe baza unor algoritmi statistico-matematici, cea ce face ca utilizarea lor, intrucat se realizeaza de cele mai multe ori pe computere, sa antreneze costuri relative mai ridicate.

3.3. Colectarea datelor

3.3.1. Structura persoanelor intervievate

Cercetarea calitativa permite mai buna intelegere a fenomenului de marketing investigat, fara sa se apeleze la cuantificari sau la analiza cantitativa , asa cum se intampla in cazul cercetarii de tip cantitativ.[14]

Pentru cercetarea comportamentului consumatorilor de cumparare a turismului banear de wellness, se va realiza un interviu in profunzime prin intermediul unui ghid de conversatie care va fi prezentat unui esantion de turisti din segmentul tinta pentru a se oferi informatii despre atitudinea utilizatorilor si motivele de cumparare a pachetelor turistice de wellness.

O cercetare cantitativa prealabila ofera o estimare a numarului de subiecti necesar a fi investigati pentru a obtine un minimum de consumatori tinta doriti; in plus, ofera un esantion de consumatori ce pot constitui subiecti pentru un alt demers de cercetare.

Problema esantioanelor folosite in cercetarile cantitative este cruciala pentru succesul acestora, ceea ce explica literatura de specialitate realmente impresionanta care s-a dezvoltat in aceasta privinta. Rezolvarea problemelor practice legate de esantioanele folosite in cercetarile cantitative impune, in esenta, gasirea unor solutii adecvate pentru: marimea sau dimensiunea esantionului unei cercetari; modul de alcatuire a esantionului, respectiv cum trebuie facuta esantionarea, pentru a obtine rezultate reprezentative.

Pentru a determina marimea esantionului unei cercetari se dispune, in primul rand, de o solida argumentare statistico-matematica. Acesta este un punct de plecare util, urmat insa de alte si alte evaluari si iteratii. Se accepta un compromis intre obiective si costuri, in sensul ca se stabileste acea dimensiune a esantionului care produce cele mai bune rezultate, la un cost rezonabil. Este vorba de a obtine cel mai bun raport "cost / rezultate". Acest lucru este posibil prin "manevrarea" adecvata a doua elemente: numarul de informatii pentru care esantionul este realmente reprezentativ si marja de eroare cu care se garanteaza rezultatele.

Privitor la esantionare, respectiv alcatuirea propriu-zisa a esantionului, exista, de asemenea, fundamente teoretice, respectiv modelul aleator, modelul cotelor, sau combinatii ale acestor modele de baza. Problema esantionarii este, insa, mai mult de natura practica. Orice esantion de, sa presupunem, 1.000 de subiecti are aceeasi marja teoretica de eroare, respectiv de    3,2%, dar aceasta nu insemna ca esantionul va fi si reprezentativ, indiferent de modul cum este alcatuit. Selectia componentelor unui esantion este o adevarata arta, care tine nu numai de disponibilitatea unor baze de sondaj bine puse la punct, ci si de experienta practica a echipei de cercetare chemata sa faca acest lucru. Stratificarea adecvata a bazei de sondaj, laborioase calcule de repartizare a esantionului stabilit pe trepte de esantionare si procedeele de selectie propriu-zisa a respondentilor, sunt numai cateva dintre elementele care asigura o esantionare pe baza careia se poate vorbi de reprezentativitatea rezultatelor. In general, prin operatiunile de esantionare se urmareste evitarea totala a erorilor sistematice, care, ulterior, nu mai pot fi corectate, ci doar constatate[15]. Determinarea esantionului opereaza dupa formula urmatoare: n = ( z² * s²) / e², unde n - dimensiunea esantionului, z - coeficient asociat probabilitatii de garantare a rezultatelor cercetarii (nivelului de incredere) prestabilite de catre cercetator, s - abaterea standard la nivelul esantionului determinata pentru o anumita variabila, e - marja de eroare. Probabilitatea garantata este de 95%, nivel de incredere de 0,05, marja de eroare 5% si abaterea standard 0,30. Dimensiunea esantionului va fi de 139 unitati de observare.

Definirea populatiei statistice investigate

Localizare: municipiul Bucuresti

Structura persoanelor intervievate: cumparatori de pachete turistice de sanatate, vizitatori ai Targului de Turism al Romaniei organizat in perioada 27-30 martie 2008 la Bucuresti, in pavilionul expozitional ROMEXPO.

3.3.2. Redactarea chestionarului

Chestionarele utilizate in studierea comportamentului consumatorului, de tip cantitativ, sunt, asemenea esantioanelor, de cea mai mare insemnatate pentru a obtine rezultatele asteptate.

Chestionarele utilizate in cercetarea calitativa pot precede chestionarele cercetarii cantitative pentru a realiza o aprofundare mai mare a datelor, pentru a aduce un surplus informativ, a patrunde in detaliu, a evidentia atitudinile, perceptiile si motivatiile consumatorilor, oferind explicatii precise asupra comportamentului si deciziilor luate de acestia (rezultatele nu sunt direct masurabile din punct de vedere statistic si nu pot fi extrapolate la nivelul populatiei de baza decat cu mare atentie)

In esenta, specialistii sunt de acord ca, pentru a fi un instrument eficient, chestionarul trebuie sa indeplineasca urmatoarele functii[16]: ■ sa asigure cooperarea si implicarea respondentilor; ■ sa comunice corect respondentilor ceea ce se doreste de la ei; ■ sa ajute respondentii sa-si formuleze raspunsurile la intrebari; ■ sa evite distorsiunile posibile ale raspunsurilor; ■ sa faciliteze operatorilor de interviuri indeplinirea sarcinilor; ■ sa produca baza necesara pentru procesarea datelor culese. La elaborarea chestionarelor aplicate in studiile cantitative cum este si cel de fata trebuie sa se acorde o grija deosebita evitarii oricaror erori de inregistrare, in caz contrar, inlaturarea acestora este fie deosebit de dificil de realizat, fie, pur si simplu, imposibil de facut. Acest aspect tine de acuratetea limbajului folosit, care trebuie sa aiba o semnificatie identica pentru toti operatorii de interviuri.

3.3.3. Administrarea chestionarului

Recoltarea informatiilor se va face prin metoda sondajului, ca forma structurata de comunicare - tuturor subiectilor le este prezentat acelasi chestionar. Se va apela la metoda directa si la consemnarea raspunsurilor subiectului cercetat la intrebarile adresate de catre operatorul de interviu.

Modul de administrare al chestionarelor a fost direct, subiectilor li s-a dezvaluit scopul cercetarii. Au fost aplicate doua chestionare. Unul dintre acestea urmareste evidentierea motivatiei de cumparare (chestionar nr. 1) a pachetelor turistice de wellness, iar al doilea urmareste cercetarea preferintelor cumparatorilor (chestionar nr. 2). Chestionarele (anexa 3) au fost aplicate la Targul de Turism al Romaniei, organizat in perioada 27-30 martie 2008, in pavilionul expozitional ROMEXPO din Bucuresti. Cercetarea s-a desfasurat pe parcursul a 2 zile. Intrebarile chestionarului sunt atat intrebari deschise, intrebari inchise cu alegere multipla si dihotomice.

CAPITOLUL 4

Prelucrarea si interpretarea informatiilor

Analiza de fata porneste de la identificarea consumatorilor de produse turistice de wellness si celor care cunosc produsele. Prima intrebare identifica pe aceia care cunosc produsele respective, iar cercetarea continua numai cu aceia care afirma ca au folosit sau cunosc produsele respective.

Printre motivele de alegere a practicarii turismului balnear in general, 15,4 % au sustinut ca de obicei decid la fata locului ce produs turistic aleg, 61,2 % sunt atrasi de turismul balnear iar doar 23,4 % cumpara pachete turistice numai de wellness ( anexa 4, fig. 4.6.).

Motivele cumpararii si utilizarii pachetelor turistice de wellness sunt pentru respondenti mai rar din obisnuinta, acestia bazandu-se pe necesitatile si dorintele lor fizice si psihice (35,2 %) , pe recomandarea cunostintelor, a prietenilor (29,5 %) iar promovarea reprezentand pentru 21 % dintre respondenti motivul de cumparare a produsului respectiv ( anexa 4, fig. 4.7.).

In general, majoritatea consumatorilor cumpara produsele balneare de la agentiile de turism, fapt ce ne confirma si ipoteza care atesta acelasi lucru.

Ca preferinte privind tipurile de produse turistice balneare cumparate si utilizate, respondentii au atestat ca in proportie de 29,7 % apeleaza la toate cele trei tipuri ale turismului balnear, 22,4 % sunt adeptii turismului de tratament in timp ce doar 15,2 % cumpara constant pachete de wellness , 18,4 % preferand intretinerea ca forma de turism balnear , 13,5% ghidandu-se in functie de nevoile si dorintele lor imediate precum si de alegerea realizata de alte persoane ( anexa 4, fig. 4.8.).

Privind frecventa cumpararii si utilizarii produselor de wellness, majoritatea achizitionand un astfel de produs o data sau de doua ori pe an, confirmandu-se ipoteza conform careia " 20 % din cei chestionati cumpara un pachet turistic de wellness cel putin o data pe an" ( anexa 4, fig. 4.9.).

Privind motivele pentru care respondentii ar apela mai des la turismul de wellness se numara in primul rand accesibilitatea ca pret (40.3 %), apoi beneficiile aduse starii fizice si psihice (31,9 %), urmand timpul disponibil pentru concediu (14,8 %) si importanta serviciilor pachetului turistic de wellness (13 %)( anexa 4, fig. 4.10.).

Privind gradul de fidelitate fata de produselor analizate, remarcam din analiza ca 67,2 % din consumatorii turismului de sanatate nu inlocuiesc un anumit produs cu alt produs de gen, ci il cauta pana il gasesc si il cumpara ( anexa 4, fig. 4.11.)

Pretul produsului exercita o influenta puternica in decizia de cumparare. 30,5% din respondenti sustin ca sunt interesati de un pret cat mai scazut al produsului. Intrebarea trebuie corelata si cu gradul de fidelitate al consumatorilor, deoarece 54,3% raspund ca isi cumpara produsul favorit, indiferent de pretul acestuia ( anexa 4, fig. 4.12.)

Privind zonele preferate de turistii de wellness, 41,5% indica zonele de munte si 44,7% indica litoralul; 16,8% sustin ca acest aspect nu ii intereseaza( anexa 4, fig. 4.13.)

Referitor la motivele de cumparare ale produselor de wellness din tara, majoritatea au raspuns ca prefera sa apeleze la turismul de wellness din strainatate (57%), restul pun accent pe accesibilitate (pret, zona) si beneficii ( anexa 4, fig. 4.13.).

Defectele principale ale ale pachetelor de wellness din Romania ar fi pentru respondenti in primul rand conditiile de cazare si serviciile nesatisfacatoare din statiuni (45,8 %) precum si infrastructura (25,2 %), accesibilitatea si lipsa de informare (28%).

Analiza profilului consumatorilor pachetelor turistice de wellness are la baza criteriile standardizate ESOMAR, mai exact clasificarea consumatorilor in functie de sex, varsta, educatie, ocupatie si venit. In functie de varsta se iau in considerare urmatoarele subcategorii: sub 17 ani, intre 18 - 24, 25 - 34, 35 - 49, 50 - 64 si peste 65 ani. In categoria educatie exista sase subcategorii: scoala generala, scoala profesionala, liceu, scoala post-liceala, studii superioare si studii post-universitare. In categoria venituri se incadreaza urmatoarele subcategorii: venituri mici (sub 500 RON), medii (intre 500 - 2000 RON) si mari (peste 2000 RON). Sondajul de opinie releva ca 93.8% dintre consumatori intervievati au nivelul de educatie mediu si ridicat.

Dintre cei intervievati, 80% au practicat sau practica frecvent turismul de sanatate. Ceilalti nu vor fi intervievati in continuare.

In ce priveste consumatorii de produse turistice de wellness grupati in functie de sex, produsele analizate se adreseaza atat barbatilor, cat si femeilor, iar ponderea respondentilor care practica turismul de sanatate este relativ egala.

In anexa 4a, figurile 4.1.-4.5. prezinta repartizarea respondentilor dupa sex, varsta, nivelul veniturilor, educatie si ocupatie.

Analizand structura pe varste a consumatorilor produselor de wellness, se observa o mai mare pondere in randul celor cu varsta cuprinsa intre 45-54 de ani si un procent mai mic pentru persoanele cu varsta cuprinsa intre14-24 de ani si 25-34 ani.

Consumatorii turismului de sanatate sunt in proportie de 35,2% patroni /directori si angajati cu studii superioare, procent mai mare decat cel inregistrat pentru consumatorii care prefera alte tipuri de produse turistice.

Concluzii si propuneri

Traim in prezent intr-o societate globala, de 24 de ore, unde presiunea timpului creeaza mari probleme de sanatate si de stil de viata. Consumatorii doresc tot mai multe modificari, ce vor avea efecte profunde in modul de productie si de desfacere a bunurilor, ca si in modul de viata.. Pentru consumatorul modern nu mai exista problema "valorii pentru bani", dar exista cea "a valorii pentru timp". Pusi fata in fata cu compromisuri intre munca si timpul liber, consumatorii cauta solutii de economisire a timpului, iar acele firme si sisteme care pot asigura aceste economii vor obtine profituri mari.

In ziua de azi, turistul este tot mai mult o persoana avizata, se specializeaza, daca se poate folosi aceasta formulare. Turistii de wellness, in general persoane mature sau care au depasit o anumita varsta, au anumite standarde de viata si un nivel cel putin mediu al veniturilor, au preferinte clare pentru anumite zone, pentru anumite proceduri agreate in practicarea turismului de wellness, sunt consumatori specifici ai produsului turistic de wellness, preferandu-l altor tipuri de produse turistice, achizitionandu-l din agentii sau chiar de la Targul de Turism, asadar, in forme de comercializare specializate. Turismul balnear de wellness nu mai este lasat in seama hazardului, a intamplarii. Ca intotdeauna, pretul ocupa un loc important in motivatia de cumparare, dar nici calitatea nu este neglijata. Se poate ca nivelul calitativ al serviciilor turistice oferite si gradul de confort sunt cele mai importante motive de cumparare. Desi cercetarea noastra nu a relevat acest fapt, turistul contemporan opteaza si pentru formele de cumparare electronice.

Turismul de wellness nu se adreseaza numai celor cu probleme medicale, ci si celor care vor sa se relaxeze, sa-si regaseasca vitalitatea si o buna conditie fizica, mentala si spirituala. Datorita acestui fapt in ultimele decenii, prin importantele sale efecte sociale si economice, turismul de sanatate a devenit un segment major al pietei turistice internationale, spre care se centreaza importante mijloace materiale si umane, cu implicare tot mai profunda a stiintei si tehnicii, a prestarii unor servicii turistice si medicale de o factura complexa si de un inalt nivel calitativ, chemate sa satisfaca cerintele vitale ale omului modern, determinate de evolutia conditiilor de viata si a starii de sanatate a populatiei. Prin valorosul si diversificatul sau potential turistic, ca si prin vasta experienta acumulata in domeniul exploatarii turistice a teritoriului, tara noastra ocupa o pozitie buna printre tarile batranului continent, iar in domeniul balnear si de wellness primii pasi s-au facut de mai bine de doua milenii. Din pacate, revenirea Romaniei in randul democratiilor europene, incepand cu 1989, a insemnat pentru turismul balnear, in ciuda valorii factorilor naturali de cura, intrarea intr-o criza profunda, baza tehnico-materiala suferind o degradare continua.

Oamenii din societatea moderna, supusi unui ritm de viata mai alert decat generatiile precedente, sunt solicitati in activitati tot mai complexe, in conditiile industrializarii si urbanizarii. Este binecunoscut faptul ca, atat pe plan mondial cat si in tara noastra, se inregistreaza o crestere a duratei de viata, ceea ce presupune si o solicitare crescanda a organismului, in special in mediul urban, conducand la aparitia unor noi aspecte ale morbiditatii populatiei, prin cresterea ponderii bolilor cu caracter de uzura (afectiuni reumatismale degenerative, posttraumatice, cardiovasculare, metabolice, ale aparatului respirator). Alaturi de acestea, au crescut ca importanta, in tabloul morbiditatii, bolile de nutritie, afectiunile determinate de tulburarile psihovegetative generale, de solicitarea ritmurilor biologice, precum si afectiunile si starile determinate de reducerea capacitatii de efort datorita reducerii volumului de miscare.

Turismul balnear de sanatate are cea mai buna reprezentare in teritoriu, ca urmare a bogatiei de resurse balneare din Romania. Prin statiuni sunt valorificate aproape toate tipurile de ape minerale, mofetele, namolurile organice si anorganice, climatul salinelor si calitatile terapeutice ale litoralului si bioclimatelor de munte si marin, cu rol deosebit in profilaxia si terapeutica diverselor maladii, ea si pentru intretinere. Calitatea rezervelor omologate pentru resursele hidrominerale situeaza Romania intre primele tari din Europa, pe teritoriul romanesc concentrandu-se circa 1/3 din resursele balneare europene.

ANEXA 1

ANEXE CAPITOLUL 1

Figura 1.1: Tipuri de comportament de cumparare

Implicare marita Implicare redusa

Diferente

semnificative

intre marci

Putine diferente

intre marci

Sursa: Henry Assael, "Consumer Behaviour and Marketing Action", in Ph. Kotler, J. Saunders, G. Armstrong, V. Wong, op. cit.

Tabelul nr. 1.1. Clasificarea tehnicilor folosite in cercetarea motivationala

Sursa: I. Catoiu, N. Teodorescu, "Comportamentul consumatorului", Editura Uranus, Bucuresti, 2003, p. 158.

ANEXA 2

ANEXE CAPITOLUL II

Tabel nr. 2.1. Ierarhizarea statiunilor in plan general

si dupa gradul de dotare

Sursa: Nicolae Teleki, Laviniu Munteanu, Sorin Bibicioiu, Romania Balneara, Editata de O.P.T.B.R. cu sprijinul Ministerului Turismului, Bucuresti, 2004

Tabelul nr. 2.2. Statiuni balneare de interes turistic limitat

(indice de atractivitate intre 1.49-1.00)

Sursa: Nicolae Teleki, Laviniu Munteanu, Sorin Bibicioiu, Romania Balneara, Editata de O.P.T.B.R. cu sprijinul Ministerului Turismului, Bucuresti, 2004

Tabel nr. 2.3. Statiuni balneare de interes turistic redus

(indice de atractivitate sub 1.00)

Sursa: Nicolae Teleki, Laviniu Munteanu, Sorin Bibicioiu, Romania Balneara, Editata de O.P.T.B.R. cu sprijinul Ministerului Turismului, Bucuresti, 2004

Tabel 2.4. Structuri de primire cu functiuni de cazare turistica in Romania

Figura 2.1. Structuri de primire cu functiuni de cazare turistica in Romania (reprezentare grafica)

www.insse.ro, "Anuar statistic 2007"

Tabel 2.5. Capacitatea de cazare turistica

www.insse.ro, "Anuar statistic 2007"

Tabel 2.6. Capacitatea si activitatea de cazare pe forme de proprietate

www.insse.ro, "Anuar statistic 2007"

Figura 2.2. Evolutia in dinamica a raportului dintre nr. de unitati de cazare din statiunile balneare si a raportului dintre nr. de locuri din statiunile balneare si total turism

www.insse.ro, "Anuar statistic 2007"

Tabel nr. 2.7. Structura unitatilor de cazare pe tipuri de unitati in 2006

Sursa: Institutul National de Statistica

Figura 2.3. Structura unitatilor de cazare, pe total tara, pe tip de unitati, in 2006

Figura 2.4. Structura unitatilor de cazare din statiunile balneare, pe tipuri de unitati, in 2006

Tabel nr. 2.8. Capacitatea de cazare turistica existenta in 2006

pe tipuri de unitati de cazare

Figura 2.5. Capacitatea de cazare existenta in statiunile balneare

pe tipuri de unitati in 2006

Figura 2.6. Tipuri de unitati de alimentatie pe categorii (%)

Tabel 2.9. Sosiri ale turistilor in structurile de primire turistica cu functiuni de cazare turistica in perioada 2001-2006

Tabel 2.10. Innoptari ale turistilor in structurile de primire turistica cu functiuni de cazare turistica in perioada 2001-2006

Tabel nr. 2.11. Durata medie a sejurului in statiunile balneare pe tipuri de unitati de primire, in anul 2006

Tabel. 2.12. Evolutia contributiei domeniului Turism la PIB in perioada 2006-2016

Sursa: www.mturism.ro

Tabel 2.13. Evolutia ocuparii in domeniul Turism si Calatorii

in perioada 2006-2016

ANEXA 3

ANEXA CAPITOLUL 3

CHESTIONAR 1

TARGUL DE TURISM AL ROMANIEI EDITIA MARTIE 2008, BUCURESTI

Buna ziua!

Numele meu este Cristea Diana si sunt studenta in an terminal la Academia de Studii Economice Bucuresti, Facultatea de Marketing. In vederea realizarii lucrarii de licenta, realizez o cercetare cu privire la investigarea preferintelor de cumparare ale turistilor de sanatate. Va rog sa aveti amabilitatea de a-mi raspunde la urmatoarele intrebari. Raspunsurile si identitatea dumneavoastra vor ramane confidentiale.

1. Ati practicat turismul balnear ?

a) da

b) nu (pentru cei care au raspuns NU interviul se opreste aici)

2. De ce ati optat pentru turismul balnear?

a) de obicei, decid la fata locului ce produs turistic aleg

b) pentru ca imi place turismul de sanatate

c) nu cumpar decat produse turistice de wellness

3. Care sunt motivele care v-au determinat sa cumparati si utilizati produse turistice de sanatate?

a) din obisnuinta

b) datorita necesitatilor si dorintelor mele fizice si psihice

c) datorita recomandarii prietenilor, cunostintelor

d) datorita promovarii si publicitatii facute produsului

4. In general, de unde va achizitionati pachetele turistice balneare dorite?

a) agentii de turism

b) sindicat

c) ma decid in statiunea balneara aleasa

5. Ce tipuri de produse turistice balneare preferati?

a) apelez la toate tipurile de pachete turistice balneare

b) cumpar constant pachete turistice de tratament

c) cumpar constant pachete turistice de intretinere

d) cumpar constant pachete turistice de wellness

e) in functie de nevoile mele si de influenta altor persoane aleg unul dintre cele trei pachete

6. Cat de des cumparati un produs turistic de wellness?

a) o data pe an

b) de doua ori pe an

c) de mai multe ori pe an

d) rareori

e) niciodata

7. Care sunt motivele pentru care ati cumpara mai des produse de wellness ?

a) beneficiile aduse

b) accesibilitate ca pret

c) timpul disponibil pentru concediu

d) serviciile pachetului turistic de wellness

8. Care este comportamentul dvs. in momentul in care nu gasiti la agentia turistica produsul preferat

a) continui sa-l caut pana il gasesc

b) renunt, cumparand orice alt produs similar pe care-l gasesc

c) il inlocuiesc pe cel preferat cu orice alt produs turistic pe care-l gasesc

9. Cat de mult va influenteaza nivelul pretului in decizia de cumparare

a) nu sunt interesat de pret

b) ma intereseaza ca pretul sa fie cat mai mic

c) indiferent de pret imi cumpar produsul turistic dorit

10. Care este zona turistica balneara preferata?

a) montana

b) litoral

c) indiferent

11. Care sunt principalele motive pentru care ati utiliza sau utilizati produse balneare de wellness in tara ?

a) tendintele de sezon

b) conditiile si serviciile statiunilor de wellness

c) pentru a ma simti mai bine psihic si fizic

d) accesibilitatea (pret, zona)

e) prefer statiunile de wellness din strainatate

12. Care ar fi principalele defecte pentru care nu ati cumpara pachete balneare de wellness in Romania ?

a) infrastructura

b) accesibilitatea (ca pret, ca zona)

c) conditii de cazare si servicii nesatisfacatoare

d) lipsa de informare, promovare

13. Care este venitul mediu lunar pe care il realizati dumneavoastra?

a) Sub 500 lei

b) 501 - 1000 lei

c) 1001 - 2000 lei

d) Peste 2000 lei

14. In ce categorie de varsta va incadrati?

a) sub 17 ani

b) 18 - 24 ani

c) 25 - 34 ani

d) 35 - 49 ani

e) 50 - 64 ani

f) 65 ani si peste

15. Ce studii aveti?

a) scoala generala

b) scoala profesionala

b) liceu

c) scoala post-liceala

c) studii superioare

d) studii post-universitare

16. Care este ocupatia dumneavoastra ?

a) elev / student

b) somer

c) casnic/a

d) pensionar

e) angajat cu studii medii

f) angajat cu studii superioare

g) patron/director

17. Informatii generale

Nume    ..

Prenume    ..

Numar de telefon    ..

Adresa de e-mail    ..

Va multumesc foarte mult!

CHESTIONAR 2

TARGUL DE TURISM AL ROMANIEI EDITIA MARTIE 2008, BUCURESTI

1. Intentionati sa plecati in concediu?

Da

Nu

2. Daca "Da", preferati sa petreceti concediul:

In tara

In strainatate

3. Daca preferati sa il petreceti in tara, preferati:

La munte

La mare

Altele..

4. De obicei, unde preferati sa stati, la:

Cabana

Pensiune

Hotel

Aletele

5. Ce durata preferati sa aiba sejurul?

2-3 zile

3-5 zile

7 zile

6. Doriti sa va deplasati cu:

Autoturismul propriu

Transport asigurat de agentie

Altele..

7. Ce servicii de alimentatie dinainte stabilite preferati?

Mic dejun

Demi-pensiune

Pensiune completa

8. Intentionati sa petreceti vacanta in cadrul unui grup de:

2 persoane

3 persoane

mai mult de 3 persoane

9. Care este venitul net mediu lunar pe care il realizati dumneavoastra?

Sub 500 lei

501 - 1000 lei

1001 - 2000 lei

Peste 2000 lei

Refuz

10. In ce categorie de varsta va incadrati ?

Sub 17 ani

18 - 24 ani

25 - 34 ani

35 - 49 ani

50 - 64 ani

65 ani si peste

11. Informatii generale

Nume    ..

Prenume    ..

Numar de telefon    ..

Adresa de e-mail    ..

ANEXA 4

ANEXE CAPITOLUL 4

ANALIZA CHESTIONARELOR

a. ANALIZA CHESTIONARULUI 1

In cadrul acestei cercetari au fost intervievate 60 de persoane, vizitatori in cadrul Targului de Turism al Romaniei 2008, ce s-a desfasurat in luna martie la Romexpo.

Figura nr. 4.3. NIVELUL VENITURILOR (%)

Figura nr. 4.6. MOTIVE DE ALEGERE (%)

Figura nr. 4.7. MOTIVE DE CUMPARARE (%)

Figura nr. 4.8. PREFERINTA DE CUMPARARE (%)

Figura nr. 4.10 MOTIVELE PENTRU CARE AR CUMPARA PRODUSELE DE WELLNESS MAI DES (%)

Figura nr. 4.11 FIDELITATEA CONSUMATORILOR (%)

Figura nr. 4.12. INFLUENTA PRETULUI ASUPRA DECIZIEI DE CUMPARARE (%)

Figura nr. 4.13. ZONA PREFERATA (%)

Figura nr. 4.14. MOTIVE DE CUMPARARE A PRODUSELOR DE WELLNESS DIN ROMANIA (%)

Figura nr. 4.15 DEFECTE ALE TURISMULUI DE WELLNESS DIN ROMANIA

b. ANALIZA CHESTIONARULUI 2

In cadrul acestei cercetari au fost intervievate 139 de persoane, vizitatori in cadrul Targului de Turism al Romaniei 2008, ce s-a desfasurat in luna martie la Romexpo.

1. Intentionati sa plecati in concediu?

Da 111 persoane

Nu 28 persoane

Din cele 139 de persoane intervievate, 80% au spus ca intentioneaza sa plece vara in concediu.

2. Daca "Da", preferati sa petreceti vacanta:

In tara 83 persoane

In strainatate 28 persoane

Din cele 111 de persoane care au spus ca intentioneaza sa petreaca vacanta in alt loc decat acasa, 75%, adica 83 de persoane au spus ca intentioneaza sa ramana in tara in perioada concediului, iar restul intentioneaza sa plece in strainatate cu aceasta ocazie.

3. Daca preferati sa le petreceti in tara, preferati:

La munte 47 persoane

La mare 24 persoane

Altele    12 persoane

Toti cei 83 de intervievati care au declarat ca intentioneaza sa petreaca vacanta in tara, toti au indicat faptul ca muntele se afla in fruntea ierarhiei preferintelor lor.

4. De obicei, unde preferati sa stati, la:

Cabana 16 persoane

Pensiune 14 persoane

Hotel 44 persoane

Altele    9 persoane

Din cele 83 de persoane ce doresc sa petreaca vacanta la munte, in Romania, majoritatea, 44 persoane, adica 53.3%, au indicat hotel ca destinatie probabila, 16 persoane, adica 20%, doresc sa se cazeze la o cabana, 17%, adica 14 persoane, intentioneaza sa se cazeze la o pensiune, iar restul de 9 persoane, 10% prefera alte unitati de cazare.

5. Ce durata preferati sa aiba sejurul?

2-3 zile 30 persoane

3-5 zile 20 persoane

7 zile 10 persoane

Din cei 83 repondenti care ne intereseaza, jumatate (42 persoane) doresc un sejur de 2-3 zile, o treime (27 persoane) doresc un sejur de 3-5 zile, iar 17% (14 persoane) prefera un sejur de cca. 7 zile.

6. Doriti sa va deplasati cu:

Autoturismul propriu

Transport asigurat de agentie

Altele

Marea majoritate (62 persoane, adica 75%), doresc sa se deplaseze la destinatie cu autoturismul propriu, 17% (14 persoane) ar fi interesate de transportul asigurat de agentie, in timp ce doar 7 persoane (8%) s-ar deplasa cu alte mijloace de transport.

7. Ce servicii de alimentatie dinainte stabilite preferati?

Mic dejun 20 persoane

Demi-pensiune 48 persoane

Pensiune completa 15 persoane

In opinia majoritatii (58%) celor pe care i-am intervievat si s-au incadrat in grupul celor care ne intereseaza (cei care intentioneaza sa petreaca vacanta la munte in Romania), pretul pachetului de baza ar trebui sa includa demi-pensiune; 17% doresc pensiune completa, iar 25% doresc doar micul dejun.

8. Intentionati sa petreceti vacanta in cadrul unui grup de:

2 persoane 7 persoane

3 persoane 21 persoane

mai mult de 3 persoane    55 persoane

In ceea ce priveste compania pe care si-o doresc in vacanta, rezultatele arata faptul ca doar 8% (7 persoane) doresc sa petreaca in doi, 21 persoane (25%) le-ar petrece in grup de 3 (probabil familie cu 1 copil); 55 persoane (67%) le-ar petrece in grup de mail mult de 3 persoane (posibil familie cu doi copii, 2 cupluri , tinerii si familiile mai numeroase) .

9. In ce categorie de venit va incadrati?

Sub 500 lei 14 persoane

501 - 1000 lei 22 persoane

1001 - 2000 lei 27 persoane

Peste 2000 lei 20 persoane

10. In ce grupa de varsta va incadrati?

Sub 17 ani 3 persoane

18 - 24 ani 12 persoane

25 - 34 ani 22 persoane

35 - 49 ani 29 persoane

50 - 64 ani    14 persoane

65 ani si peste    3 persoane

Intrebarile 9 si 10 din cadrul chestionarului au fost analizate anterior numai din punctul de vedere al grupului care ne intereseaza pe noi, adica numai pentru cei 83 de repondenti care intentioneaza sa petreaca vacanta in Romania. In cele ce urmeaza vom realiza si analiza acestor 2 intrebari pe total persoane intervievate.

Concluzii

In urma analizei rezultatelor, s-au tras urmatoarele concluzii:

60% din cei intervievati intentioneaza sa-si petreaca vacanta in tara, la munte, majoritatea acestora, preferand hotelul;

jumatate din grupul ce ne intereseaza doreste un sejur de 6-7 zile, combinat cu un pachet de servicii de baza care sa includa demi-pensiune;

marea majoritatea a acestora doreste sa se deplaseze cu autoturismul propriu la locul de cazare;

in cadrul grupului ce ne intereseaza ponderi mai mari detin cei cu un venit mediu si cei cu un venit superior, si cu varste cuprinse intre 24-35 ani si 36-49 ani;

majoritatea celor ce pot constituii un grup potential de clienti doresc sa petreaca vacanta in cadrul unui grup de minim 3 persoane.

BIBLIOGRAFIE