Efectele contractului individual de munca

Efectele contractului individual de munca

Efectele contractului individual de munca se refera la drepturile si obligatiile partilor ce se nasc ca urmare a incheierii valabile a contractului individual de munca. Legea nr. 53/2003 trateaza aceste aspecte in capitolul II al titlului II, intitulat "Executarea contractului individual de munca".

Inca din primul articol al capitolului pe care il dezbatem, legiuitorul reafirma faptul ca drepturile si obligatiile privind relatiile de munca dintre angajator si salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, in cadrul contractelor colective de munca si al contractelor individuale de munca. Salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.

Executarea contractului individual de munca nu poate fi analizata fara a tine cont de caracterul sinalagmatic al acestui contract. In aprecierea fiecarui drept sau obligatii trebuie pornit de la faptul ca orice drept are corelativ o obligatie a celeilalte parti si vice-versa. Aceasta ingemanare este prezenta si in privinta celei mai evidente obligatii a angajatorului (plata salariului) fata de dreptul angajatului de a incasa o indemnizatie lunara pentru munca prestata.

1 Drepturile si obligatiile salariatului

Conform prevederilor actualului cod al muncii (art. 39), salariatul are, in principal, urmatoarele drepturi:

a)      dreptul la salarizare pentru munca depusa;

b)      dreptul la repaus zilnic si saptamanal;

c)      dreptul la concediu de odihna anual;

d)      dreptul la egalitate de sanse si tratament;

e)      dreptul la demnitate in munca;

f)        dreptul la securitate si sanatate in munca;

g)      dreptul la acces la formarea profesionala;

h)      dreptul la informare si consultare;

i)        dreptul de a lua parte la determinarea si ameliorarea conditiilor de munca si a mediului de munca;

j)        dreptul la protectie in caz de concediere;

k)      dreptul la negociere colectiva si individuala;

l)        dreptul de a participa la actiuni colective.

Pe langa drepturile prevazute expres de Codul muncii, salariatii mai pot beneficia si de alte drepturi reglementate de contractele individuale de munca, contractele colective de munca, regulamentele de ordine interioara sau de alte acte normative decat Codul muncii.

De exemplu, in temeiul prevederilor Legii nr. 142/1998, salariatii pot beneficia de tichete de masa. Acestea reprezinta o alocatie individuala de masa, suportata individual de catre angajator.[1]

Tichetele se acorda in limita prevederilor bugetului de stat sau, dupa caz, a bugetelor locale, pentru unitatile din sectorul bugetar si in limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate pentru celelalte categorii de angajatori. Sumele corespunzatoare tichetelor de masa acordate de angajatori, in limita valorilor nominale, sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, iar pentru salariati sunt scutite de plata impozitului pe venitul sub forma de salariu. Aceste sume nu se iau in calcul nici pentru angajator, nici pentru salariat la stabilirea drepturilor si obligatiilor care se determina in raport cu venitul salarial.

Tichetele de masa se acorda in urma negocierii dintre angajatori si salariati (reprezentanti prin sindicate sau de catre persoane anume desemnate). Tichetele se distribuie de catre patron in ultima decada a fiecarei luni pentru luna urmatoare, in functie de numarul de zile lucrate, putand fi utilizate numai pentru achizitionarea de produse alimentare.[2]

Corelativ acestor drepturi, salariatului ii revin in principal si urmatoarele obligatii:

a)      obligatia de a realiza norma de munca sau, dupa caz, de a indeplini atributiile ce ii revin conform fitei postului;

b)      obligatia de a respecta disciplina muncii;

c)      obligatia de a respecta prevederile cuprinse in regulamentul intern, in contractul colectiv de munca aplicabil, precum si in contractul individual de munca;

d)      obligatia de fidelitate fata de angajator in executarea atributiilor de serviciu;

e)      obligatia de a respecta masurile de securitate si sanatate a muncii in unitate;

f)        obligatia de a respecta secretul de serviciu.

2 Drepturile si obligatiile angajatorului

Efectele contractului individual de munca, asa cum am precizat si mai sus, nu se refera doar la drepturile si obligatiile angajatului, ci si la drepturile si obligatiile angajatorului. In conformitate cu prevederile art. 40 din cod, angajatorul are in principal urmatoarele drepturi:

a)      sa stabileasca organizarea si functionarea unitatii;

b)      sa stabileasca atributiile corespunzatoare pentru fiecare salariat, in conditiile legii si/sau in conditiile contractului colectiv de munca incheiat la nivel national sau la nivel de ramura de activitate, aplicabil;

c)      sa dea dispozitii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalitatii lor;

d)      sa exercite controlul asupra modului de indeplinire a sarcinilor de serviciu;

e)      sa constate savarsirea abaterilor disciplinare si sa aplice sanctiuni corespunzatoare, potrivit legii, contractului colectiv de munca aplicabil si regulamentului intern.

Angajatorului ii revin, in principal, urmatoarele obligatii:

a)      sa informeze salariatii asupra conditiilor de munca si asupra elementelor care privesc desfasurarea relatiilor de munca;

b)      sa asigure permanent conditiile tehnice si organizatorice avute in vedere la elaborarea normelor de munca si conditiile coresapunzatoare de munca;

c)      sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca;

d)      sa comunice periodic salariatilor situatia economica si financiara a unitatii. Priodicitatea comunicarilor se stabileste prin negociere in contractul colectiv de munca aplicabil;

e)      sa se consulte cu sindicatul si, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor in privinta deciziilor susceptibile sa afecteze substantial drepturile si interesele acestora;

f)        sa plateasca toate contributiile si impozitele datorate de salariati, in conditiile legii;

g)      sa infiinteze registrul general de evidenta a salariatilor si sa opereze inregistrarile prevazute de lege;

h)      sa elibereze, la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului;

i)        sa asigure confidentialitatea datelor cu caracter personal ale salariatilor.

Art. 40 al. 2 lit.d reglementeaza obligatia angajatorului de a comunica periodic salariatului situatia economica si financiara a unitatii. Textul, nefericit redactat, apare ca incomplet. Se completeaza obligatoriu cu art. 21 lit. a din Carta sociala europeana revizuita adoptata la Strasbourg in 1996 si ratificata de Romania prin Legea nr. 74/1999: "dreptul salariatilor sa fie informati periodic sau la momentul oportun si de o maniera clara despre situatia economica si financiara a intreprinderii in care sunt incadrati, fiind inteles ca divulgarea anumitor informatii care pot prejudicia intreprinderilor va putea fi refuzata sau ca se va putea solicita ca acestea sa fie confidentiale."[3]

Pe langa drepturile si obligatiile reglementate expres de art. 40 din Codul muncii, intocmai cum am precizat pentru situatia salariatului, pentru angajator contractul individual de munca produce o serie de efecte largite, in baza normelor cuprinse in contractul individual de munca, contracte colective de munca, regulamente de ordine interioara sau in alte acte normative decat Codul muncii.