ANALIZA DIAGNOSTIC SI MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE IN TEATRUL DE OPERATII

1 Starea actuala a structurilor in teatre de operatii

Intrebuintarea fortelor militare in timp de pace nu implica operatii militare de lupta, dar acestea trebuie sa fie pregatite permanent pentru autoprotectie si pentru a raspunde unor situatii schimbatoare, corespunzatoare tipului de criza in care sunt implicate.

Operatiile de stabilitate presupun angajarea militara in timp de pace in scopul modelarii mediului de securitate, generarii pacii, stabilizarii unei zone si crearii conditiilor pentru reinstaurarea normalitatii.

Acest tip de operatie nu exclude folosirea fortei sau amenintarea cu forta. Atunci cand alte instrumente ale puterii nationale nu pot sa influenteze sau sa diminueze o situatie potential ostila, forta militara poate fi angajata pentru a-si demonstra hotararea si capacitatea de a sprijini celelalte instrumente ale puterii nationale sau pentru incheierea situatiei de conflict in termeni favorabili, cu evitarea pierderilor si distrugerilor inutile.

Operatiile de stabilitate sunt operatii intrunite multinationale care sunt definite ca fiind "actiuni militare la care participa doua sau mai multe state, cu forte militare de marimi diferite, apartinand mai multor categorii de forte ale armatei, aflate sub control politic si comanda unica si pentru care a fost stabilit un obiectiv unic."

Specialistii militari americani trateaza acest tip de operatii ca presupunand "angajarea militara pe timp de pace in scopul de a modela mediul de securitate, de a imbunatati intelegerea reciproca cu alte tari si de a spori gradul de interoperabilitate cu partenerii din alianta sau cu potentialii parteneri de coalitie."

Operatiile de stabilitate aplica puterea militara pentru a influenta mediul politic si civil, pentru a ajuta diplomatia si pentru a impiedica anumite activitati ilegale periculoase. Scopul acestora este de a descuraja sau a contracara agresiunea, de a atrage aliati, guverne si agentii, de a incuraja activitatile guvernelor noi, neconsolidate inca, sau a celor slabite, pe picior de a fi inlocuite. Pe durata ostilitatilor, operatiile de stabilitate contribuie la mentinerea conflictelor armate la un nivel scazut si incurajeaza partile angajate. Operatiile de stabilitate activeaza totodata forte pentru asigurarea sprijinului in zonele instabile si pentru a preveni interferenta populatiei civile cu operatiile militare in desfasurare.

Scopul operatiilor de stabilitate este stabilit exclusiv de conducerea politica iar obiectivele politice sunt determinante. In mod obiectiv scopurile operatiilor de stabilitate pot sa rezulte inclusiv din denumirea lor tipologica, iar finalitatile si succesele operatiei depind in mod decisiv de vointa organismelor politice care le guverneaza. Finalitatea acestora depinde, in mare masura, de disponibilitatea, interesul si implicarea natiunilor care contribuie la Forta Multinationala destinata sa le desfasoare si sa le solutioneze.

Operatiile de stabilitate au ca scop principal descurajarea conflictelor la scara larga, rezolvarea conflictelor, promovarea pacii si sprijinul autoritatilor civile. Acestea pot implica atat elemente specifice cat si nespecifice operatiilor de lupta, in situatii de pace, criza si conflict.

Operatiile de stabilitate au si scopul de a preveni agravarea situatiei si aparitia nevoii de a desfasura forte mult mai importante pentru solutionarea situatiilor de criza, intr-o stare de conflict acutizat si fara a se mai ajunge la razboi

Obiectivele operatiilor de stabilitate in esenta lor deriva din scopurile ce fundamenteaza aceste operatii si reprezinta un cumul de obiective politice (strategice) cu prelungire vectoriala militara pentru realizarea unor finalitati corespunzatoare acestora.

Obiectivele difera de la o operatie la alta, fiind strans legate de tipologia operatiilor, de principiile generale specifice, precum si de procedeele operationale subsecvente acestora, ele putand fi structurate astfel:

- descurajarea sau contracararea agresiunii;

- gasirea de aliati : guverne si agentii care sa adere la aceste obiective;

- incurajarea sau sprijinul guvernelor fragile sau a celor pe punctul de a se prabusi;

- stabilirea de zone de neagresiune;

- mentinerea sau restabilirea ordinii;

- aplicarea acordurilor si a strategiilor;

Tipuri de operatii de stabilitate

Tipologia operatiilor de stabilitate a cunoscut abordari diferite in doctrinele si regulamentele armatei SUA si a celor partenere din NATO.

Termenul de operatii de stabilitate este folosit, de regula, de armata SUA, in timp ce NATO intrebuinteaza termenul Operatii de Raspuns la Crize non-art.5.

In conformitate cu prevederile doctrinelor si regulamentelor armatei SUA[3] aceste tipuri de operatii se clasifica astfel :

v      Operatii care implica folosirea fortei: aplicarea sanctiunilor;impunerea unor zone de excludere; protectia navigatiei maritime; lovituri / raiduri;

v      Operatii combinate (folosirea-nefolosirea fortei): combaterea terorismului;operatii antidrog; operatii de evacuare a non-combatantilor (NEO); asigurarea libertatii de navigatie;operatii de pace;operatii de recuperare;

v      Operatii care nu implica folosirea fortei : sprijin pentru controlul armamentelor; operatii de sprijin al autoritatilor civile;asistenta umanitara straina;asistenta natiunii;demonstratia de forta;sprijinul insurgentelor;

Manualele romanesti[4] clasifica operatiile de stabilitate astfel :

controlul armamentelor;

combaterea terorismului;

sprijinul operatiilor antidrog;

asistenta umanitara si civica;

asistenta acordata unei natiuni;

evacuarea necombatantilor;

impunerea de sanctiuni;

operatiile de pace;

demonstratia de forta.

Clasificarea data de doctrinele NATO pentru aceleasi tipuri de operatii, este urmatoarea :

Ø    Operatii in sprijinul pacii;

ØAlte operatii de raspuns la criza non-articol 5.

Cu putine exceptii, Romania a participat cu trupe la astfel de operatii sub comanda NATO. In prezent, Romania este membra a acestei aliante si este mai mult ca sigur ca si in viitor aceasta relatie va continua. Pornind de la acest considerent am dezvoltat in continuare tipologia operatiilor de stabilitate si sprijin asa cum sunt percepute in cadrul NATO.

Fortele Terestre Romane participa la misiunile in afara teritoriului national intr-un teatru de operatii din anul 1995. Prima misiune de mentinerea pacii intr-un teatru de operatii a fost in Angola (UNAVEM III), august 1995. In Kosovo Fortele Terestre au participat cu o companie de infanterie in cadrul KFOR sub comanda italiana (ITALCON). La misiunea SFOR au participat militari selectionati din structurile de PM ale Fortelor Terestre si militari din structurile logistice ale Fortelor Terestre. In Kosovo, in cadrul Fortelor Terestre au participat si subunitati din cadrul B.280 I. Rotirea fortelor in cadrul SFOR s-a facut la 6 luni iar in cadrul KFOR la 4 luni.

Pana in prezent la misiuni internationale au participat peste 10000 de militari din cadrul Fortelor Terestre. Acum, in diferite teatre de operatii, Fortele Terestre au dislocate trupe cu efective de aproximativ 1340 militari.

Teatrul de operatii din Afganistan. Incepand cu anul 2002 Romania participa la operatiunea ,,FINGAL" in cadrul Fortei Internationale pentru Asistenta de Securitate in Afganistan (ISAF). Initial contributia Fortelor Terestre la misiune a constat dintr-un pluton de Politie Militara si 3 ofiteri de legatura. In prezent participarea Fortelor Terestre este constituita dintr-un pluton de Politie Militara cu 25 militari, 3 ofiteri de legatura si 9 ofiteri de stat major. Pana in prezent, la misiune au participat 175 de politisti militari. Principalele misiuni indeplinite de Plutonul de Politie Militara sunt: patrulare, recunoastere si marcare a prezentei in zona, in scopul impunerii masurilor de protectie a Fortei; controlul traficului si investigarea accidentelor rutiere; escorta ofiterului de legatura si a delegatiilor; control antitero.

In cadrul coalitiei internationale de lupta impotriva terorismului Romania participa la operatia "Enduring Freedom" cu un detasament de 405 militari din cadrul Fortelor Terestre. La misiune au participat detasamente din cadrul B.26 I "Scorpionii Rosii", B.812 I. "Soimii Carpatilor", B.151 I. "Lupii Negri", B.280 I. si B. 300 I. cu un total de 3240 militari. Dintre cele mai importante misiuni executate pot fi amintite: sprijinul unor actiuni umanitare de tipul Village Team-Standard si Medical; misiuni permanente de paza, patrulare si cercetare apropiata in zonele de dislocare.

In cadrul procesului de constituire si operationalizare a noii armate afgane participam din iunie 2003 cu un detasament de 46 militari din cadrul Fortelor Terestre. Pana in acest moment participarea romaneasca la misiunea "ANA TRAINING" este de 142 militari. Misiunile detasamentului sunt: participarea la procesul de constituire si operationalizarea noii armate afgane; instruirea batalionului de tancuri si a batalionului mecanizat din cadrul Armatei Nationale Afgane; inspectia si mentenanta tehnicii din dotarea celor doua batalioane; instruirea si antrenarea statelor majore ale batalioanelor afgane.

Incepand din august 2004, o Echipa Mobila de Observare (MOT) romana, formata din 6 militari din Fortele Terestre, executa misiuni in cadrul componentei militare a PRT (Echipa de Reconstructie a Provinciei). Fortele Terestre au contribuit pana in prezent la MOT cu 12 militari. Misiunile MOT sunt: monitorizarea si raportarea dezvoltarii infrastructurii din zona de responsabilitate; identificarea potentialelor proiecte de reconstructii sau umanitare.

In afara acestor misiuni, Fortele Terestre participa permanent cu 10 militari in cadrul Comandamentului Brigazii Multinationale si cu inca 10 la Comandamentul Intrunit, astfel contributia Fortelor Terestre la misiunile din Afganistan depasind pana in prezent cifra de 3500 de militari.

Sprijinul logistic al contingentelor romane care au fost dislocate in teatrul de operatii din Afganistan a fost cel mai complex din istoria Armatei Romanei dupa cel de al doilea razboi mondial. In acest sens este edificatoare desfasurarea primului esalon romanesc care a participat la misiunile ISAF si Enduring Freedom. Astfel deplasarea personalului participant s-a facut cu 8 curse cu aeronave HERCULES C-130 ale Fortelor Aeriene Romane, pe ruta Bucuresti-Kandahar. Tehnica si materialele au fost transportate combinat de la locatia de baza din Romania, pe roti 68 de tone si pe calea ferata 1014 tone, pana in portul Constanta de unde au fost transportate cu feribotul pana in portul Doha. Din acest port tehnica a executat un mars pe roti pana la o baza americana din Doha iar de aici pana in Kandahar transportul s-a executat cu 60 de curse cu avioane C-17 apartinand Statelor Unite ale Americii. Pentru asigurarea mentenantei tehnicii din T.O materialele, piesele de schimb si alte echipamente totalizand peste 550 tone s-au transportat cu aeronave Hercules C-130 prin efectuarea a peste 100 curse de avion. Amploarea sprijinului logistic se poate exemplifica si prin activitatea intensa desfasurata pe parcursul anului 2004 care a fost concretizata prin efectuarea a 38 curse de avion pentru transportarea a 396 tone de materiale precum si a 1320 persoane. Efortul financiar al Romaniei pentru sustinerea misiunilor Fortelor Terestre in Afganistan se situeaza pana in prezent la aproximativ 76 milioane de dolari SUA.

Experienta acumulata de catre contingentele romane participante la misiuni internationale a pus in evidenta importanta procesului de selectie a personalului participant pentru generarea unor detasamente bine instruite si cu un ridicat nivel de coeziune. Procesul de selectie cuprinde mai multe probe eliminatorii - examinare psihologica, examinare medicala si testari la educatia fizica militara. Personalul care trece de aceste examene va fi supus testelor de specialitate si de limba engleza. Selectia finala tine cont si de experienta acumulata in misiunile similare indeplinite anterior.

Pregatirea inainte de misiune se bazeaza pe principiul "Instruieste-te asa cum lupti!". La nivelul Fortelor Terestre a fost creat un sistem de instruire pentru pregatire si inlocuire a efectivelor participante la misiuni in afara statului roman. Instruirea inainte de misiune cuprinde: instruire militara de baza (20%); instruire tactica (40%); pregatire militara de specialitate (40%). Pregatirea pentru misiune cuprinde un stagiu de pregatire la Centrul de Instruire prin Simulare al Statului Major General precum si stagii de pregatire intensiva in domeniul competentelor lingvistice pentru limba engleza in Centrele de limbi straine ale Fortelor Terestre.

Un accent deosebit se pune pe pregatirea minutioasa a tehnicii si echipamentelor inainte de plecarea in teatrul de operatii. Acestea sunt introduse in unitatile de mentenanta ale Fortelor Terestre sau la agentii economici din industria nationala de aparare pentru refacerea resursei tehnice.

Sistemul de comunicatii si informatica de care dispune fiecare contingent roman asigura fluxul de date si informatii necesar luarii deciziilor in timp real. Acesta este capabil sa asigure interfetele necesare realizarii legaturilor intre subunitatile dislocate in teatrul de operatii, comunicatii prin satelit precum si realizarea comunicatiilor sociale cu familiile prin intermediul Retelei Militare Nationale de Comunicatii STAR.

Desfasurarea operatiilor in conditiile geo-climatice si militare deosebit de dure din Agfanistan au constituit teste de anduranta, atat pentru personalul participant, cat si pentru echipamente. Indeplinirea cu succes a diversitatii de misiuni incredintate au pus in evidenta trendul ascendent al sistemului de pregatire si instruire din cadrul Fortelor Terestre, precum si eforturile deosebite ale structurilor logistice implicate. Pot fi amintite in acest context contributiile deosebite la succesul operatiilor din Afganistan ale B. 26 I "Scorpionii Rosii", care este considerat prin experienta acumulata in diferite teatre de operatii cel mai bun exemplu al imaginii reformei in cadrul Fortelor Terestre. Operatiile "Tunetul Carpatilor" si "Fulgerul Carpatilor" desfasurate cu succes de catre Batalionul 812 Infanterie "Soimii Carpatilor" sunt, de asemenea, exemple ale activitatilor intense desfasurate. Efortul depus de militarii romani in teatrul de operatii din Afganistan poate fi subliniat si prin statistica misiunilor desfasurate de catre B. 281 I. "Vulturii Indrazneti": 75 de misiuni de patrulare in zona de responsabilitate; 20 de misiuni de escorta a convoaielor cu ajutoare umanitare si V.I.P; 20 de misiuni de control al traficului si persoanelor; acordarea asistentei medicale pentru 4800 de localnici; 46 de actiuni pentru stabilirea de contacte cu liderii localnici; descoperirea a doua depozite cu armament si munitie.

Teatrul de operatii din Irak. Fortele Terestre Romane participa, in Irak, la misiunile ANTICA BABILONIA, cu un batalion de infanterie si o companie de PM, la FAZA a-IV-a de stabilizare si reconstructie cu un Detasament de Geniu precum si la misiunea UNAMI cu o companie de infanterie.

La misiunea ANTICA BABILONIA au participat batalioanele B.811 I, B. 812 I., B. 2 I. "Calugareni" si B.26 I. "Scorpionii Rosii" cu un efectiv de 405 de militari fiecare si o companie PM (100 militari) din structurile de PM ale Fortelor Terestre. La aceasta misiune au mai participat si ofiteri de stat major din cadrul Fortelor Terestre care au fost incadrati in functii la comandamentele brigazii italiene, diviziilor britanice si poloneze. La misiunea IRAQI FREDOM a participat Compania 383 Aparare NBC. La FAZA a IV-a de stabilizare si reconstructie a participat un Detasament de Geniu de 150 militari din Bg.10 Ge. La misiunea UNAMI participa din luna martie 2005 o companie de infanterie care este destinata protectiei personalului ONU din Irak. Batalionul romanesc si plutonul P.M., sunt subordonate Brigazii Italiene iar Detasamentul de Geniu a fost subordonat Diviziei Multinationale Poloneze. Rotirea contingentelor se executa la sase luni.

Executarea deplasarii in teatrul de operatii din Irak a fost una deosebit de complexa. Aceasta s-a executat astfel: personalul a fost transportat folosind curse de linie ale societatii ROMAVIA in baza unui contract incheiat cu Statul Major al Fortelor Terestre pe ruta Bucuresti - Basra, iar din acest punct a fost transportat cu mijloace auto puse la dispozitie de Marea Britanie pana la Al Nasiriah; tehnica a fost transportata cu feribotul pe ruta Constanta - Portul militar Kuweit. Dupa debarcare a fost executat un mars pana la o baza britanica, apoi a continuat deplasarea pana la Al Nasiriah.

Principalele misiuni executate de fortele romanesti in teatrul de operatii din Irak au fost: actiuni de lupta, patrulare, escortare convoi, scotocire, securitatea zonei de dispunere si control trafic. Pentru executarea misiunilor de control in aria de responsabilitate au fost utilizate plutoanele dispuse pe vehicule usoare ca patrule de lunga durata, iar pentru executarea de misiuni ca subunitati de interventie pentru impunerea unui climat de securitate au fost utilizate plutoanele pe TAB-uri. Acest lucru a fost impus de faptul ca pe timpul desfasurarii misiunilor in afara taberei a fost folosita doar compania de infanterie dotata cu TAB-uri.

Sprijinirea informativa a indeplinirii misiunilor incredintate s-a realizat prin desfasurarea operatiilor de cercetare si culegere de informatii. Activitatile desfasurate au pus in evidenta necesitatea dotarii structurilor de cercetare cu mijloace de deplasare usor manevrabile care sa asigure protectia personalului precum si cu mijloace de comunicatii flexibile cu interfete pentru comunicatiile terestre si prin satelit. Pentru asigurarea protectiei, grupurile de cercetare trebuie sa fie dotate cu pusti cu luneta si pusti mitraliera. De asemenea, acestea trebuie sa dispuna de aparatura de vedere pe timp de noapte, aparate foto digitale, camere video, reportofoane pentru a culege date si informatii cat mai precise.

In ceea ce priveste asigurarea comunicatiilor pe timpul executarii misiunilor s-a impus necesitatea montarii unei statii US pe mijlocul de lupta al comandantului de pluton. In acest fel se asigura posibilitatea de a efectua comunicatii la peste 50 km deoarece plutoanele de infanterie trebuie sa actioneze independent. Datorita efectelor concentratiei mari de praf din atmosfera din teatrul de operatii au fost executate intretineri tehnice periodice ale echipamentelor de comunicatii, in special a tehnicii din domeniul IT.

Pentru cazurile in care situatiile evolueaza peste nivelul de risc acceptat sau in alte situatii s-a constatat ca este necesar sa se stabileasca, din perioada pregatirii logistice a misiunii, modalitatile de extractie a fortelor din teatru. Acest lucru s-a realizat prin identificarea procedurilor, variantelor de deplasare si a mijloacelor de transport a patrimoniului unitatii dislocate.

Functionarea tehnicii din dotarea detasamentelor este un factor important al reusitei fiecarei misiuni. Acest lucru a contribuit la asigurarea mobilitatii fortelor ca un factor important al tacticilor de lupta in desert in vederea asigurarii succesului operatiilor. In cadrul pregatirii logistice pentru misiune a fost realizata adaptarea motoarelor tehnicii de lupta si pregatirea acestora in vederea utilizarii carburantului unic NATO. Tehnica de lupta trebuie sa dispuna de sisteme performante de racire, ungere, alimentare precum si de sisteme de aer conditionat datorita conditiilor extreme din zona de operatii. Filtrele de aer ale autovehiculelor folosite in desert trebuie sa fie mult mai eficiente decat cele destinate ducerii actiunilor de lupta intr-un climat temperat. Lubrifiantii folositi trebuie sa fie de foarte buna calitate. Anvelopele tehnicii de lupta sunt inlocuite inainte de indeplinirea normelor de rulaj datorita solicitarii intense. Pentru incarcarea bateriilor de acumulatoare ale tehnicii de lupta in conditii de campanie trebuie sa existe sisteme specializate.

Conditiile de desfasurare a operatiilor in teatrul de operatii din Irak au impus ca armamentul din dotare al militarilor care executa misiuni de paza in puncte de control sau foisoare sa cuprinda si aruncatoare de grenade tip AG-7. De asemenea, s-a impus necesitatea existentei unei rezerve de munitie de 10% fata de prevederile statului de organizare ca urmare a ritmului sustinut al ducerii actiunilor de lupta. Pentru cresterea capacitatii de ducere a operatiilor in conditii de vizibilitate redusa s-a impus dotarea armamentului cadrelor cu aparatura de vedere si ochire pe timp de noapte de tip pasiv.

Utilizarea sistemelor de navigatie prin satelit a avut o contributie semnificativa la ducerea actiunilor militare in zone desertice deoarece o problema importanta o constituie orientarea si executarea deplasarilor intr-un teren lipsit aproape total de repere de navigatie.

Pentru diminuarea posibilitatilor fortelor adverse de a descoperi dispozitivul de lupta propriu este necesar sa fie folosite mijloacele de mascare. Acest lucru s-a impus datorita lipsei cladirilor sau a altor elemente naturale pentru camuflarea militarilor si a tehnicii in desert.

Pentru desfasurarea unor activitati, la care sa fie invitati sa participe si lideri locali cu influente in randul maselor locale s-a impus necesitatea existentei unui compartiment CIMIC la nivel batalion pe perioada desfasurarii in teatrul de operatii. Ajutoarele care sunt distribuite populatiei locale trebuie sa contina bunuri de care aceasta are intr-adevar nevoie si nu materiale care sunt excedentare donatorilor sau sunt necesare dupa parerea noastra.

Din punct de vedere medical este necesar ca durata misiunilor sa fie proiectata in functie de dificultatea acestora, clima, relief si specificul zonei. Pentru teatrul de operatii din Irak s-a constatat ca sunt suficiente 4-6 luni de misiune cu o perioada de refacere de pana la 30 de zile. Pentru sprijinirea subunitatilor care executa misiuni independente se impune destinarea unor microstructuri sanitare.

In ceea ce priveste adaptarea militarilor la specificul misiunii s-au putut distinge trei tipuri de adaptare: senzoriala, psihologica si sociala. In lunile de vara caldura excesiva, uscaciunea din aer, expunerea la soare au dus la diminuarea capacitatii de efort. Aparatele de vedere pe timp de noapte au solicitat semnificativ capacitatile vizuale ale militarilor. Treptat toate problemele de adaptare au disparut prin coordonarea atenta a masurilor de remediere de catre comandant si personalul specializat in domeniul asistentei psihologice.

Stilul de comanda a reflectat modul in care comandantul si-a exercitat atributiile de organizare, coordonare si control a activitatilor interne, precum si cele de reprezentare a grupului in exterior. Conditiile teatrului de operatii au impus stabilirea unor relatii comandant-subordonati bazate pe profesionalism, exigenta si incredere. In multe situatii s-a impus ca solutie stilul de conducere adaptativ al comandantului care a fost apreciat de catre subordonati.

La formarea, mentinerea si dezvoltarea relatiilor de cooperare multinationala au contribuit semnificativ cateva conditii: manifestarea constanta a atitudinilor de incredere, corectitudine si respect reciproc fata de partenerii din coalitie; mentinerea unui nivel superior de comunicare intre parteneri; stabilirea prin conlucrare si consens a normelor de colaborare cu precizarea clara a responsabilitatilor si drepturilor fiecarei dintre parti. Astfel formarea spiritului de colaborare a constituit un obiectiv important al detasamentelor romane participante.

Teatrul de operatii din Balcani. Fortele Terestre Romane au participat la misiunea IFOR cu un batalion de geniu si participa la misiunile SFOR din anul 2000, cu un detasament de geniu (43 militari), un pluton PM (25 de militari) sub comanda directa SFOR si un pluton de transport (28 de militari) sub comanda olandeza. In Kosovo, Fortele Terestre participa cu o companie de infanterie (86 de militari) in cadrul KFOR din anul 2001 sub comanda italiana (ITALCON). La misiunea SFOR au participat militari din cadrul Bg.10 Ge., militari selectionati din structurile de PM ale Fortelor Terestre si militari din structurile logistice ale Fortelor Terestre. In Kosovo, Fortele Terestre au participat cu militari din B. 26 I, B.280 I , B.191 I si B. 341 I. In perioada 2002-2003, Fortele Terestre au participat cu o companie de infanterie din B.812 I si B. 191 I in cadrul detasamentului BELUKROKOS. Rotirea fortelor in cadrul SFOR s-a facut la 6 luni iar in cadrul KFOR la 4 luni.

Pregatirea personalului s-a realizat prin mentinerea si perfectionarea deprinderilor pentru punerea in practica a regulilor de angajare care se bazeaza pe principiul utilizarii minimului de forta. In acest sens a fost necesara introducerea in programul de pregatire a unor teme referitoare la folosirea minimului de forta. Pentru aceasta este important ca asigurarea SOP-urilor specifice misiunii, in vederea pregatirii corespunzatoare a statului major, sa se realizeze din timp.

In prima faza a intrarii intr-un nou TO este nevoie de un numar sporit de oameni. Aceiasi cerinta este si la sfarsitul misiunii. Astfel este necesar un numar sporit de specialisti in constructii civile si alti specialisti in alte elemente de infrastructura. Constructorii, genistii, personalul medical care pot sprijini populatia civila in caz de urgente pot fi elemente valoroase pentru castigarea increderii populatiei locale.

Planificarea operatiilor trebuie sa tina cont de posibilul impact al activitatilor care se vor desfasura asupra opiniei publice. Planificarea unor scenarii pentru cele mai dificile situatii s-a dovedit a fi cea mai buna abordare. Stabilirea unei strategii de extragere din TO precum si un plan pentru situatii de urgenta trebuie sa fie initiate cu mult inainte, ca parte a procesului de planificare a operatiilor.

Este de dorit sa se adopte abrevierile si simbolurile militare prin intrebuintarea hartilor UTM, utilizarea de sisteme IFF, adoptarea de standarde comune de salvare. In contextul operatiilor desfasurate in Balcani se poate sublinia cooperarea activa in domeniul topografic, al utilizarii acelorasi simboluri topografice si formate de harti la diferite nivele de comanda de catre contingentele nationale participante.

O particularitate a pregatirii operatiilor a fost aceea a informarii progresive si limitate referitoare la detaliile acestora in scopul prevenirii scurgerii de informatii deoarece unele misiuni ale KFOR au fost compromise datorita scurgerilor de informatii privind natura sau obiectivul lor. De asemenea, s-a impus evitarea unor discutii privind informatiile sensibile sau clasificate in locuri sau cu persoane neautorizate (holuri, sali de mese, magazine sau cu angajati locali, translatori si interpreti).

Aspectele legate de comanda si controlul operatiilor trebuie clar definite si convenite inainte de desfasurarea in TO. Este necesar sa fie stabilite responsabilitatile la toate nivelele structurii de comanda. Se impune clarificarea procedurilor de lucru pe timpul misiunii, stabilirea procedurilor de comunicatii precum si a procedurilor logistice adecvate misiunii. Procedurile de comanda si controlul trebuie sa includa si elementele de comunicare cu echipele de legatura, organizarea unor astfel de echipe precum si stabilirea punctelor de contact in cadrul comandamentelor.

Regulile de angajare pentru operatiile de stabilitate trebuie sa fie in concordanta cu mandatul aprobat si trebuie sa fie definite astfel incat sa mentina credibilitatea fortei. Trebuie subliniat faptul ca in anumite situatii natiunile trebuie sa restrictioneze sau sa amplifice anumite instructiuni pentru a putea fi in concordanta cu prevederile legislatiei nationale. In toate situatiile regulile de angajare trebuie sa fie temeinice, din punct de vedere tactic, flexibile, usor de inteles si aplicat.

Pentru detasamentul care actioneaza sub comanda olandeza a fost stabilit un Memorandum de Intelegere intre Ministerul Apararii din Romania si Olanda referitor la instruirea personalului in Olanda. Acesta cuprinde elemente referitoare si la sustinerea logistica a misiunii de catre aceasta tara, partea romana platind doar diurna.

Datorita proximitatii teatrului de operatii executarea deplasarii initiale pentru tehnica si personal s-a realizat pe calea ferata. Pentru o mai buna operativitate rotirea ulterioara a personalului si aprovizionarea cu materiale s-a executat cu mijloace auto.

Misiunile genistilor romani au constat in actiuni de cercetare la minare si deminare a terenului, constructia, repararea, intretinerea si mentinerea viabilitatii cailor de comunicatii rutiere si podurilor, interventii pe rutele SFOR in caz de inzapeziri sau calamitati naturale precum si activitati specifice CIMIC pentru realizarea proiectelor de refacere a infrastructurii si activitati teritorial-administrative. Actiunile genistilor romani de refacere a cailor de comunicatii, a podurilor si viaductelor din zona de operatii SFOR au fost apreciate de populatia si de autoritatile locale din zona.

Actiunile militarilor romani din KFOR de sprijinire a populatiei locale de etnie sarba in eforturile acesteia de pastrare a identitatii si patrimoniului spiritual au fost foarte apreciate de catre autoritatile nationale din Serbia si Muntenegru.

In cadrul comandamentelor SFOR si KFOR se utilizeaza retele de calculatoare pentru transmiterea mesajelor e-mail (ordine, rapoarte, diverse mesaje), acest lucru contribuind la marirea vitezei de circulatie a informatiilor. Astfel personalul roman selectionat pentru lucrul in cadrul comandamentelor SFOR si KFOR a parcurs un stagiu de pregatire in domeniul informaticii.

Deoarece in teatrele de operatii SFOR si KFOR, actioneaza mai multe detasamente romanesti cu misiuni si subordonari diferite a fost infiintat un Element de Sprijin National (NSE), pentru a se evita producerea disfunctiilor in ceea ce priveste asigurarea cu materiale si echipamente, intocmirea documentelor, asigurarea fondurilor necesare si executarea transporturilor. In prima parte a misiunii, cazarea s-a facut in containere tip 'CORIMEC' care au asigurat conditii optime de trai si o mare mobilitate. Acestea au putut fi amplasate foarte usor si recuperate la terminarea misiunii.

In acest teatru de operatii s-au constat dese fluctuatii ale curentului electric, tehnica de comunicatii si informatica defectandu-se frecvent. Astfel s-a impus necesitatea dotarii detasamentelor care actioneaza in zone cu fluctuatii mari ale energiei electrice, cu surse UPS pentru protejarea PC-urilor si a statiilor de comunicatii.

Uneori desfasurarea operatiilor a pus in fata fortelor desfasurate necesitatea de a asigura protectie suplimentara si de a desfasura activitati de constructie a pacii altele decat cele care erau definite explicit in mandate. Aceste activitati care nu sunt specifice unitatilor luptatoare necesita resurse suplimentare fata de statul de organizare si normele de inzestrare. Astfel pe timpul operatiunilor de mentinere a pacii subunitatile de infanterie au primit si misiuni de control al multimilor turbulente. Pentru acestea au fost dotate cu intreaga gama a echipamentului CRC (scut, baston, viziera, manusi si jambiere de protectie). In vederea intocmirii de rapoarte complete, de catre subunitatile de geniu se impune dotarea cu mijloace de determinare a coordonatelor, de fotografiere digitala sau filmare pe timpul executarii recunoasterilor.

In general s-a constatat ca actiunile militarilor romani au fost percepute ca un sprijin acordat de o tara vecina cu radacini istorice comune. Acest lucru a fost realizat si prin stabilirea de canale de legatura si comunicare eficiente, continue, constante, deschise si directe cu toate partile implicate in conflictul din aria de responsabilitate. De asemenea, acolo unde a fost posibil au fost desfasurate actiuni de identificare a problemelor imediate si grave ale populatiei din zona si de sprijinire a solutiilor robuste si realiste. In acest sens se poate intensifica sprijinul acordat populatiei civile, de catre contingentele militare romanesti, prin intermediul ONG-urilor si societatilor comerciale romanesti.

Organizatiile ne-guvernamentale pot oferi o contributie importanta la operatiile de mentinere a pacii. Pe de alta parte prezenta lor poate face ca operatiile sa fie mai complexe. In acest sens este necesar ca activitatile lor sa fie agreate de toate partile implicate in conflict. Este nevoie de un proces de educare pe termen lung la care sa ia parte atat structuri militare specializate in relatiile cu societatea civila si organizatiile civile pentru a se putea stabili o structura functionala capabila sa coordoneze militari si organizatii ne-guvernamentale cu avantaje pentru ambele parti.

Masurile preventive de asistenta medicala implica faptul ca fiecare participant in TO trebuie sa fie instruit asupra masurilor de protectie personala. La nivel national s-au intreprins masuri in acest sens inainte de intrarea in TO inclusiv prin masuri medicale specifice misiunii care urmeaza sa se desfasoare.

S-a constatat faptul ca psihologul trebuie sa participe la toate sedintele de coordonare ce privesc resursa umana, chiar si la cele cu caracter restrans. In acest fel va avea imaginea de ansamblu a teatrului de operatii si va lua masurile necesare pentru motivarea morala a militarilor. Psihologul participant la misiune trebuie sa stapaneasca foarte bine tehnici de relaxare, de psihoterapie comportamentala, pentru abordarea situatiilor individuale de criza.

2 Management resurse umane si analiza diagnostic a particularitatilor evaluarii structurilor in teatre de operatii

Actiunile structurilor militare angajate in teatrele de operatii se incadreaza in tipologia conflictelor asimetrice, care opun fortelor armate grupari teroriste.
Valoarea si compunerea fortelor angajate in actiuni de lupta sau asociate acestora exprima tendinta tot mai accentuata de a indeplini obiective strategice cu structuri de valoare tactica (de nivel maxim companie). Complexitatea actiunilor, aria mare de desfasurare, mediul politico - economic fragil, instabil si conditiile dificile de mediu (clima, relief) solicita fortelor dislocate flexibilitate in planificare, adaptabilitate in executie si capacitate decizionala ridicata.

Caracterul actiunilor militare
Conceptul 'PENTRU LUPTA/MISIUNE' desemneaza, in principal, cerintele esentiale de instructie, pe baza misiunilor date/anticipate pentru teatrele de operatii.
Prioritatea unitatilor nominalizate pentru misiuni in afara teritoriului national este realizarea instructiei la standardele specifice acestor misiuni din teatrele de operatii, axata in principal pe cresterea capacitatii de actiune cu structuri de nivel grupa, pluton, modul actional.
Mediile de securitate din teatrele de operatii in care actioneaza forte militare sunt caracterizate de instabilitate, de anumite riscuri si amenintari.
Riscuri:
1) Intensificarea propagandei anticoalitie, de indoctrinare/intimidare a populatiei civile.
2) Diversitatea atacurilor: a) directe (asupra patrulelor aflate in misiune si a posturilor de paza cu armament usor de infanterie si A.G.-7); b) indirecte (cu proiectile de artilerie/reactive, cu dispozitive explozive improvizate, cu vehicule-capcana, prevazute cu sisteme de detonare de la distanta); c) atacuri sinucigase (vesta exploziva sau masina-capcana); d) combinate (DEI sau masina-capcana si armament de infanterie, ambuscade).
3) Actiuni initiate de entitati straine in directia afectarii unor interese majore, dar si ale Coalitiei, atat in plan intern, cat si in planul relationarii cu ceilalti parteneri.
4) Sporirea gradului de periculozitate a activitatilor circumscrise criminalitatii organizate prin diversificarea metodelor si mijloacelor utilizate.
5) Cresterea numarului de atacuri sinucigase.
6) Culegerea de informatii, de catre structuri ostile, referitoare la vulnerabilitatile, capacitatile, activitatile, personalul si intentiile fortelor militare .
Amenintari:
1) Atacuri cu dispozitive explozive improvizate (DEI), masini-capcana (VBIED si SVBIED - masini-capcana conduse de atentatori sinucigasi), cu armament usor de infanterie si artilerie, asupra bazelor militare unde sunt dispusi militari romani sau a coloanelor de vehicule aflate in deplasare.
2) Atacuri cu mijloace explozive improvizate, pe timpul acostarii in porturi (pentru alimentare) sau chiar pe mare, de catre teroristi sinucigasi imbarcati la bordul unor nave de mici dimensiuni, precum si atacuri cu rachete si/sau aruncatoare pe timpul interceptarii navelor suspecte.
3) Executarea de ambuscade.
4) Rapiri de persoane.

Componentele pregatirii
Pregatirea structurilor trebuie sa raspunda cerintelor mediului de actiune al inamicului din teatrele de operatii. La baza conceptiei pregatirii sta 'Lista Cerintelor Esentiale pentru Misiune', rezultata din analiza misiunii.
In aceasta etapa devin foarte importante, in procesul de instructie, utilizarea lectiilor invatate, a experientei acumulate din participarile la misiuni similare, precum si instruirea personalului-cheie la specificul teatrului de operatii in cadrul Centrului de Pregatire prin Simulare.
Procesul de instruire trebuie sa se concentreze pe structurile de nivel grupa, pluton, modul actional, cu accent permanent pe experienta si cunostintele acumulate anterior din astfel de misiuni, transmise si celorlalti militari participanti la pregatirea pentru cea urmatoare.
O atentie deosebita trebuie acordata pregatirii in vederea cunoasterii regulilor de angajare, Dreptului International Umanitar, climei, reliefului, limbii si dialectelor, mediului cultural din teatrul de operatii, educatiei fizice militare, regulilor de acordare a primului ajutor, topografiei, minelor si dispozitivelor explozive improvizate, protectiei antichimice, problemelor de comunicatii si caracteristicilor echipamentului si armamentului.
Planificarea instructiei trebuie sa asigure legatura intre 'Lista Cerintelor Esentiale pentru Misiune' (LCEM), efectuarea instructiei si evaluarea acesteia.
Procesul de planificarea a instructiei trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:
- unitate de conceptie: stabilirea de catre esalonul superior a misiunilor structurilor subordonate si aprobarea de catre acesta a planurilor de instructie;
- libertate de actiune: dreptul fiecarui comandant de a stabili cum sa instruiasca structura pe care o comanda;
- raspundere: obligatiile fiecarui comandant de a atinge nivelul de instructie necesar indeplinirii cerintelor misiunilor.
In vederea unei planificari judicioase a instructiei, ofiterii din statul major (S2, S3, S4, S6) vor actiona pentru:
- identificarea metodelor practice de instruire colectiva;
- activitatile de control (inainte si dupa perioada de evaluare), in relatie directa cu comandantii de companii si plutoane pentru stabilirea gradului real de instruire a structurilor;
- studierea si insusirea standardelor de instruire individuala si colectiva, pentru o perceptie reala a tabloului planificare - instruire - realizari;
- evaluarea corecta si principiala a gradului de instruire;
- propunerea unor noi forme de instruire (modulare) in perioada post- evaluare.
Principalele etape ale procesului de planificare a instructiei sunt:
- analiza misiunii - reiesita din ordinul de pregatire pentru misiune;
- elaborarea/revizuirea LCEM - in urma analizei ordinului de pregatire pentru misiune;
- aprobarea LCEM de catre comandantul batalionului;
- determinarea/evaluarea nivelului de instructie a detasamentului;
- stabilirea conceptiei privind desfasurarea instructiei;
- timpi alocati - 1/3 activitati pe timp de noapte; 2/3 activitati pe timp de zi;
- resurse umane - nivelul de incadrare al detasamentului si prezenta militarilor in cadrul structurilor;
- baza logistica de instruire - existenta, functionalitatea si repartitia efectuata pe subunitati;
- orientarea planificatorilor;
- stabilirea activitatilor de instructie si a costurilor aferente acestora;
- elaborarea planului;
- aprobarea planului de catre esalonul superior.
In cadrul procesului de planificare, exercitiile constituie o activitate complexa de instructie desfasurata in conditii cat mai apropiate realitatii spatiului de lupta integrat. Acestea presupun infaptuirea, intr-o viziune unitara si continua, a mai multor cerinte esentiale necesare pentru indeplinirea misiunii.
Efecutarea instructiei reprezinta o alta etapa a managementului instructiei. Pe timpul acestei etape, varianta considerata ca fiind optima, trebuie sa se supuna acelorasi standarde, indiferent de structura in care are loc, valoarea si experienta comandantului acesteia si de tipul cerintelor ce urmeaza a fi indeplinite. Aceste standarde includ tipul si nivelul de pregatire, modul de desfasurare a tuturor activitatilor teoretice si practice aferente procesului de instructie, precum si o evaluare regulamentara.
Procesul de efectuare a instructiei cuprinde: pregatirea, desfasurarea propriu-zisa si analiza post-actiune.
Pregatirea pentru instructie cuprinde pregatirea programului pentru a doua zi (pregatirea teoretica, repetitii, stabilirea sarcinilor, verificarea modului de intelegere a sarcinilor ce revin fiecaruia); selectarea cerintelor pentru care are loc instructia; recunoasterea locului de instructie; pregatirea bazei materiale pentru instructie; pregatirea instructorilor; pregatirea elementelor auxiliare participante la instructie (evaluatori, observatori/controlori si fortele care joaca rolul inamicului - OPFOR).
Desfasurarea propriu-zisa a instructiei trebuie axata in principal pe probleme si proceduri standard, reiesite din lectiile invatate si din experienta acumulata in teatrele de operatii de catre instructori. Principalele tehnici, tactici si proceduri pe care se va pune accentul sunt cele referitoare la executarea marsului, patrulelor, escorta convoi, actiunea la contact, ambuscada, explozia unei mine (DEI), descoperirea unor obiecte suspecte, siguranta pe timpul stationarii (ziua si noaptea), actiunea in zone aglomerate (restrictive), ocuparea unui raion de dispunere, evacuarea vehiculelor avariate, perchezitionari (persoane si vehicule), alarmare, reguli de angajare, Drept International Umanitar, protectie NBC, acordarea primului ajutor, transmiterea de rapoarte si cereri standard (MEDEVAC, sprijin aerian, sprijin cu foc, raportarea coordonatelor punctelor, SALUTE), cooperarea cu structurile date in sprijin (cercetasi, pionieri, cercetasi de geniu/ chimic, subunitati de aruncatoare).
Analiza post-actiune (APA) se desfasoara la incheierea fiecarui exercitiu. Aceasta are ca scop realizarea feedback-ului necesar militarilor si subunitatilor privind performantele obtinute in procesul de instructie. Aceste analize identifica in acelasi timp modul de inlaturare a deficientelor, de mentinere a capacitatii de lupta, concentrandu-se asupra rezultatelor obtinute. Succesul unei analize post-actiune depinde de modul in care militarii realizeaza intelegerea deficientelor constatate si necesitatea remedierii acestora.
Planul de instructie trebuie sa cuprinda: confirmarea zonelor si locurilor de instructie; alocarea munitiei necesare instructiei; exercitii de instruire prin simulare si folosirea simulatoarelor; cerintele de transport; echipamentele individuale si de echipa necesare; analiza a managementului riscului; stabilirea responsabilitatilor si desemnarea instructorilor responsabili cu instructia aprobata, precum si masuri de coordonare finala.
Cand totul este pregatit, se poate trece la desfasurarea propriu-zisa a instructiei conform principiului 'de la simplu, la complex'. Cerintele si standardele raman aceleasi, se schimba insa conditiile in care acestea au loc, comandantii avand dreptul sa impuna conditii diferite, prin: cresterea dificultatii conditiilor (in care cerintele respective se indeplinesc) si a ritmului de desfasurare a cerintelor; marirea numarului cerintelor pentru care se desfasoara instructia si a numarului persoanelor implicate in instructie.
Sarcinile pentru conducerea si desfasurarea procesului de instructie se distribuie pe categorii de ofiteri si subofiteri.
Ofiterii (comandantii de subunitati) isi vor concentra efortul pentru:
. stabilirea gradului de instruire individuala si colectiva;
. adoptarea obiectivelor instruirii la nivelul subunitatilor;
. precizarea standardelor de atins;
. selectarea metodelor de instruire;
. stabilirea timpilor (perioadelor) de instruire individuala si colectiva pe categorii de instructie;
. aprecierea nivelului de pregatire a structurilor in perioada premergatoare evaluarilor;
. identificarea modalitatilor de eliminare a neajunsurilor in atingerea standardelor si folosirea orelor de rezerva pentru completarea nivelului de instruire;
. cultivarea calitatilor de lideri la nivelul comandantilor de grupe si sefilor de echipe;
. realizarea coeziunii (in metode de instruire si evaluare) intre ajutorul comandant de pluton si comandantii de grupe.
Subofiterii de stat-major si subofiterii de companie vor actiona pentru:
. corelarea eficienta dintre control si indrumare in vederea corectarii deficientelor in executie;
. studierea metodelor de instruire si a disciplinelor de instructie in vederea schimbului de experienta si a ducerii activitatii de control la rol de activitate de corectare;
. identificarea subofiterilor cu real potential de instructor in scopul unor schimburi de experienta privind metodele de lucru.
Subofiterii instructori vor actiona pentru:
. dezvoltarea deprinderilor practice de luptator care ofera posibilitatea afirmarii: 'faceti ca mine';
. dezvoltarea capacitatii de lider militar pentru realizarea spiritului de echipa;
. insusirea standardelor de instruire cu dublu scop - de a le atinge ca executant si de a le impune ca instructor;
. dezvoltarea capacitatilor intelectuale si practice in a conduce instructia grupelor si a echipelor;
. realizarea unei relationari speciale intre comandantul de pluton, comandantul de grupa, ajutorul comandantui de grupa si intre ajutorul comandantului de pluton si seful echipelor fixe, in vederea desfasurarii instructiei dar si mentenantei tehnicii militare;
. dezvoltarea capacitatilor psiho-fizice personale ale comandantilor de grupe si echipe pentru a se constitui ca modele de luptator.
Evaluarea este parte integranta a procesului de instructie si se efectueaza pe timpul desfasurarii activitatilor de planificate. Rezultatele evaluarii trebuie sa indice daca structura respectiva este apta pentru indeplinirea misiunilor ori ca este necesara instructia suplimentara. Aceste informatii au rolul de a asigura feedback-ul procesului de instructie.
Scopul principal este acela de a masura performanta atinsa de comandament si forte in indeplinirea obiectivelor instructiei din LCEM.
Pentru a desfasura in conditii optime procesul de evaluare, comandantul unitatii isi va utiliza experienta sa, feedback-ul de la evaluarile anterioare, precum si lectiile invatate din activitatile similare, desfasurate in alte unitati. Procesul de evaluare reprezinta, in acelasi timp, sfarsitul si inceputul ciclului de management al instructiei.
Acest proces va asigura, pentru comandanti, date si informatii referitoare la legatura dintre performantele atinse si standardele planificate.
Comandantii adopta un program de evaluare a structurilor cu responsabilitatile stabilite statului-major propriu si unitatilor subordonate in colectarea si analizarea datelor (pentru evaluare si recomandarile necesare) vizand eficienta liderului si a activitatii de instructie in unitate, precum si folosirea subofiterului consilier al comandantului si a altor subofiteri cu grade mari la colectarea concluziilor privind instruirea individului si a echipajelor/echipelor/grupelor.
Acest program permite comandantilor de la esaloanele superioare sa monitorizeze rezultatele si sa ia masuri de reasezare a prioritatilor, politicilor sau planurilor pentru a fi eliminate deficientele si a se fructifica aspectele bune.
Evaluarea instruirii nu este un test, nu are ca scop aflarea unor motive pentru a fi pedepsiti comandantii si soldatii, ci este o oportunitate in antrenarea si formarea spirituala a subordonatilor. Dupa evaluare se elaboreaza Raportul post-actiune in care se analizeaza ce trebuia sa aiba loc (planurile de instructie), se prezinta modul cum s-a desfasurat si ce a fost corect/incorect privind felul in care s-a derulat activitatea, se stabileste modul cum trebuie sa se indeplineasca cerinta respectiva la urmatoarea sedinta.
Pentru buna desfasurare a procesului de evaluare, comandantii structurilor trebuie: sa se asigure ca evaluarile au loc la fiecare esalon conform competentelor; sa organizeze si sa concentreze activitatea structurii pe evaluarea cerintelor esentiale, specifice misiunii; sa foloseasca informatiile de evaluare pentru intocmirea unui material cu invatamintele desprinse, care sa fie distribuit in toate structurile subordonate; sa faca corectiile necesare imediat; sa creeze un mediu de actiune combativ privind corectarea deficientelor de instruire, cerand repetarea activitatii, daca este cazul; sa foloseasca evaluarile privind instruirea ca pe o componenta a sistemului de feedback.
Evaluarea are loc la sfarsitul fiecarei etape/an de instructie si constituie principala metoda de stabilire a nivelului de instructie a structurii respective. Prin activitatea de evaluare se masoara nivelul de performanta atins in instruire si se identifica problemele existente in aceasta activitate.
Datele culese pe parcursul evaluarii sunt analizate de comandant si statul-major, iar din concluziile prezentate in aprecierea activitatii de instructie trebuie sa reiasa: cat de bune au fost tehnicile de instruire; cat de eficienti au fost instructorii/comandantii structurilor din subordine; cat de eficient s-au folosit resursele alocate; daca obiectivele instruirii au fost realizate; in ce masura structura este pregatita pentru indeplinirea misiunilor; ce probleme sunt in domeniile standardizarii si evaluarii instructiei; ce schimbari de doctrina, proceduri, structuri de comanda sau de forte si echipamente sunt necesare pentru eficientizarea activitatii de instruire.
Pentru fiecare cerinta din LCEM, se intocmeste fisa de evaluare standard, la fiecare structura. In urma evaluarii, pentru fiecare cerinta din LCEM, structura poate primi calificativul 'I - instruita', 'P - partial instruita' sau 'N - neinstruita'.




Profilul militarului in teatrul de operatii
Profil profesional
Ø       posesor al unor cunostinte militare generale si de specialitate temeinice, in conformitate cu aria de expertiza ceruta de postul ocupat;
Ø        capabil sa planifice si sa execute misiuni in cooperare cu unitati/subunitati ale armelor NATO, folosind doctrina, standartele si procedurile comune tratatului;
Ø        bun cunoscator al dreptului umanitar international si al legilor razboiului;
Ø       bun cunoscator al limbii engleze si al limbajului specializat militar, astfel incit sa poata coopera cu orice militar aliat sau partener;
Ø        capacitate ridicata de rezistenta la efort fizic si psihic de durata intensitate mare;
Ø        lider capabil sa-si conduca oamenii in orice situatie.

Profil psiho-socio-uman
Tipul ideal al militarului aflat in misiune
Ø       poseda un caracter unitar si armonios dezvoltat;
Ø       se caracterizeaza prin coerenta si concordanta de sens a tuturor fatetelor personalitatii
Ø       isi valueaza in mod real potentialul;
Ø      are un caracter construit in deplin consens cu disponibilitatile pe care le are;
Ø       isi elaboreaza imagini reale si corecte fata de ceilalti;
Ø       traieste in armonie cu sine si cu ceilalti;
Ø       exercita un control voluntar asupra propriului comportament.

Caracteristici generale a particularitatilor ale teatrelor de operatii

Caracteristici generale:

confruntarile sunt tot mai disproportionate, nu numai din punct de vedere al potentialului economic si tehnic angajat, ci si al dotarii si pregatirii personalului;

actiuni atipice, cu intrebuintarea tuturor categoriilor de forte, avind un amplu caracter expeditionar;

prezenta unui numar mare de militari de diferite nationalitati care trebuie sa coopereze pentru indeplenirea unui obiectiv comun in conditiile existentei, la nivel national, a unor diferente in ceea ce priveste doctrina, procedurile de operare si limba folosita;

trecerea brusca, uneori, de la situatii de relativ calm care dureaza timp destul de indelungat, la actiuni militare sau teroriste care escaladeaza brusc si care contin un mare grad de violenta, acte de atrocitati comise de catre fortele rebele impotriva prizonierilor sau civililor;

diferentele culturale, morale si religioase dintre componentii fortelor expeditionare si populatia bastinasa;

situatia economica dezastruoasa pentru populatia civila care are ca efect imagini infioratoare cu oameni sau, mai rau, copii adusi in pragul limitei subzistentei umane si care puternic amprenta asupra psihicului militarilor.

Momente critice:

partea de inceput a misiunii atunci cind, timp de citeva zile, capacitatea de concentrare si capabilitatea de a rezolva rapid situatiile problema sunt puternic afectate de impactul cu noul mediu al teatrului de operatii;

perioada de mijloc si avansata a misiunii atunci cind atentia, starea de concentrare permanenta si dorul de casa dau nastere unei stari de rutina generatoare de stres si de scadere a capacitatii de conectare la cerintele ridicate ale indeplenirii indatoriilor la un nivel corespunzator;

perioada imediat premergatoare redislocarii / extractiei din teatrul de operatii, cind constiinta falsa a faptului ca misiunea "a luat sfirsit" duce la o relaxare prematura care scade periculos nivelul de concentrare si chiar, uneori, nivelul de prezervare individuala.

Concluziile rezultate in urma participarii fortelor la operatii in teatrele de operatii sunt considerate si ele finalitati ale procesului de evaluare a nivelului de instruire. Existenta si functionarea feedback-ului care leaga domeniile operatiilor si al instructiei este esentiala pentru cresterea eficientei procesului de instructie.