LINIILE DIRECTOARE PENTRU OCUPARE     2003 - 2007

Luand in considerare Tratatul Comunitatii Europene, in particular Articolul 128(2),propunerea Comisiei,opinia Parlamentului European,opinia Comitetului Economic si Social European,opinia Comitetului Regiunilor,opinia Comitetului de Ocupare,intrucat:

Articolul 2 al Tratatului Uniunii Europene stabileste ca obiective promovarea progresului economic si social si o rata inalta de ocupare. Articolul 125 al Tratatului CE stabileste ca statele membre si Comunitatea trebuie sa conlucreze pentru dezvoltarea unei strategii coordonate privind ocuparea, in particular, pentru promovarea unei forte de munca calificate si adaptabile si a unei piete a muncii capabile sa faca fata schimbarilor economice in vederea realizarii obiectivelor definite prin Articolul 2.

Rezolutia Consiliului European din 15 decembrie 1997, cu privire la Liniile Directoare privind Ocuparea pentru anul 1998 (ca urmare a intrunirii extraordinare a C.E. privind Ocuparea din 20-21 noiembrie 1997 de la Luxemburg), a lansat un proces de o mare transparenta si angajare politica intrunind larga aprobare a tuturor partilor implicate.

Consiliul European de la Lisabona din 23-24 martie 2000 a stabilit un nou obiectiv strategic -transformarea Uniunii Europene in cea mai competitiva si mai dinamica economie bazata pe cunoastere din lume, capabila de un efort de crestere economica durabila cu locuri de munca mai multe si mai bune si cu o coeziune sociala mai mare. in final, Consiliul a aprobat obiectivele legate de nivelul ratei ocuparii (precum si nivelul ratei ocuparii femeilor) pana in anul 2010, obiective care au fost completate la Consiliul European de la Stockholm din 23-24 martie 2001, prin obiective intermediare pentru ianuarie 2005 si o noua tinta pentru anul 2010, care sa reflecte provocarile de ordin demografic, respectiv problema legata de rata de ocupare a persoanelor varstnice (barbati si femei).

Consiliul European de la Nisa, 7-9 decembrie 2000, a aprobat Agenda Sociala Europeana, care afirma ca revenirea la ocuparea deplina implica politici ambitioase in termeni de crestere a ratelor de ocupare, reducerea discrepantelor regionale, reducerea inegalitatii si imbunatatirea calitatii locurilor de munca.

Consiliul European de la Barcelona, 15-16 martie 2002, face apel la intarirea Strategiei Europene de Ocupare printr-un proces de conducere mai bun si mai simplu,, avand ca orizont de timp anul 2010, si care cuprinde sarcinile si obiectivele Strategiei de la Lisabona. Consiliul European de la Barcelona a solicitat, de asemenea, cresterea eficacitatii proceselor de coordonare a politicilor si o sincronizare a calendarelor de adoptare a Liniilor Directoare Generale de Politica Economica si a Liniilor Directoare privind Ocuparea.

Consiliul European de la Bruxelles, 20-21 martie 2003, confirma faptul ca Strategia de Ocupare are un rol conducator in implementarea obiectivelor strategice de la Lisabona privind ocuparea si piata muncii si ca acestea trebuie sa opereze in mod consecvent cu Liniile Directoare Generale de Politica Economica ce sustin coordonarea politicii economice a Comunitatii. Consiliul European face un apel ca liniile directoare sa fie limitate ca numar, orientate catre rezultate, permitand statelor membre sa proiecteze un pachet de actiuni adecvat, sustinut prin tinte concrete. Anul 2003 prevede ca posibilitate specifica folosirea ca instrumente cheie de coordonare a politicii Liniile Directoare Generale de Politica Economica, Liniile Directoare privind Ocuparea si Strategia Pietei Interne, dandu-le o noua perspectiva pe trei ani.

Strategia de Ocupare a fost evaluata exhaustiv, incluzand o revizuire pe termen mediu, finalizata in 2000, cu o evaluare majora in 2002 pe baza experientelor din primii cinci ani de aplicare a strategiei. Rezultatul acestei evaluari a subliniat necesitatea continuitatii in aplicarea strategiei, care trebuie sa se concentreze, in special, pe rezolvarea punctelor slabe de ordin structural, precum si necesitatea de a face fata noilor provocari in perspectiva largirii UE.

Succesul implementarii Strategiei de la Lisabona prevede pentru politicile de ocupare a statelor membre sustinerea a trei obiective complementare si a unor obiective de sustinere mutuala: ocuparea deplina, calitatea si productivitatea muncii si coeziunea si incluziunea sociala. Realizarea acestor obiective solicita reforme structurale concentrate pe zece prioritati interdependente, cu atentie speciala acordata procesului coerent de coordonare. Reformele politice solicita o implicare transversala a politicii privind egalitatea de gen in implementarea tuturor actiunilor prevazute.

Pe 6 decembrie 2001, Consiliul a adoptat o serie de indicatori de evaluare a zece dimensiuni referitoare la investitiile in calitatea muncii si a solicitat ca acesti indicatori sa fie utilizati in monitorizarea Liniilor Directoare privind Ocuparea si a Recomandarilor.

(10) Politicile active si preventive trebuie sa fie eficiente, sa contribuie la realizarea obiectivului ocuparii depline si incluziunii sociale si sa asigure integrarea pe piata muncii a somerilor si persoanelor inactive. Acestia trebuie sprijiniti de institutii moderne ale pietei muncii.

Statele membre vor incuraja crearea de locuri de munca mai multe si mai bune, prin sprijinirea si dezvoltarea spiritului antreprenorial si a inovatiei intr-un mediu de afaceri favorabil. Statele membre sunt angajate in implementarea Cartei Europene pentru intreprinderile Mici si in "procesul de stabilire a standardelor de performanta in politica privind domeniul antreprenorial'.

(12) Asigurarea unui echilibru flexibilitate/securitate va asigura o sustinere pentru cresterea competitivitatii firmelor, va creste calitatea si productivitatea muncii si va facilita adaptarea firmelor si a lucratorilor acestora la schimbarile economice, in acest context, Consiliile Europene de la Barcelona si Bruxelles solicita o revizuire a legislatiei in domeniul ocuparii, cu privire la respectarea rolului partenerilor sociali. Nivelurile standardelor de sanatate si securitate in munca trebuie sa creasca in acord cu noua strategie comunitara pentru perioada 2002-2006. O atentie speciala trebuie acordata sectoarelor cu risc inalt de producere a accidentelor de munca. Accesul lucratorilor la formare profesionala este un element esential al echilibrului flexibilitate/securitate, iar participarea acestora la programe de formare profesionala trebuie sustinuta tinand cont de beneficiile acestor investitii atat pentru muncitori, angajatori, cat si pentru societate in ansamblu. Restructurarea economica este o provocare pentru ocupare, atat in statele membre, cat si in cele candidate si solicita un management care sa implice toti actorii relevanti, inclusiv partenerii sociali.

(12a) Consiliul European de la Barcelona saluta Planul de Actiune al Comisiei privind Calificarile Profesionale si Mobilitatea Fortei de Munca, precum si Rezolutia Consiliului din 3 iunie 2002, privind Calificarile Profesionale si Mobilitatea Foitei de Munca, si invita mai departe Comisia, statele membre si partenerii sociali sa intreprinda masurile cerate. O mobilitate ocupationala si geografica mai buna si medierea corespunzatoare a locurilor de munca vor ajuta la cresterea ocuparii si coeziunii sociale, luand in considerare si impactul imigratiei asupra pietei muncii.

(13) Implementarea unor strategii coerente si cuprinzatoare in domeniul invatarii pe tot parcursul vietii este cruciala pentru atingerea obiectivului ocuparii depline, imbunatatirii calitatii si productivitatii muncii, si asigurarii unei mai bune coeziuni sociale.

Consiliul European de la Barcelona saluta Comunicatul Comisiei "Sa cream o zona europeana a invatarii pe tot parcursul vietii' care ofera alternative la elaborarea unor strategii de invatare pe tot parcursul vietii bazate pe parteneriate prin: crearea unei psihologii a cererii pentru invatare, asigurarea resurselor adecvate, facilitarea accesului la oportunitatile de invatare, crearea unei culturi a invatarii si a conceptului de "excelenta' in domeniu. Procesul in derulare al obiectivelor concrete viitoare pentru sistemele de educatie, lansat la Consiliul European de la Lisabona, joaca un rol important in privinta dezvoltarii capitalului uman, iar sinergia cu strategia de ocupare trebuie potentata in mod deosebit. Pe 5-6 mai 2003 Consiliul (Educatie) a adoptat o serie de standarde de referinta a mediei performantelor europene in domeniul educatiei si formarii, din care multe au o relevanta deosebita in contextul politicilor de ocupare. Consiliul European de la Lisabona a stabilit o crestere per capita substantiala a investitiilor in resursele umane. Cresterea investitiilor presupune existenta unor stimulente suficiente pentru angajatori si persoane, si re-directionarea finantarii publice catre investitii eficiente in domeniul resurselor umane pe orizontalitatea spectrului procesului de "invatare'.

(14) Este necesara o oferta adecvata de forta de munca pentru a veni in intampinarea provocarilor demografice, a sprijini cresterea economica, a promova ocuparea deplina si a asigura sustenabilitatea sistemelor de protectie sociala. Raportul Comun al Comisiei si Consiliului privind 'Cresterea participarii fortei de munca si promovarea imbatranirii active' a stabilit ca este necesara dezvoltarea unei strategii nationale cuprinzatoare, bazata pe o abordare care tine cont de durata unui ciclu de viata. Politicile trebuie sa foloseasca potentialul de ocupare al tuturor categoriilor de persoane. Consiliul European de la Barcelona a aprobat ca pana in anul 2010 UE sa analizeze posibilitatea unei cresteri progresive a mediei de varsta a populatiei care iese din viata activa, respectiv, cu circa cinci ani. Varsta estimata in anul 2001 este de 59,9 ani.

(15) Diferentele de gen de pe piata muncii trebuie eliminate in mod progresiv, daca UE vrea sa realizeze ocuparea deplina, cresterea calitatii muncii si sa promoveze incluziunea si coeziunea sociala. Aceasta necesita atat o abordare transversala a politicii de gen, cat si actiuni specifice de politica in vederea crearii conditiilor atat pentru femei, cat si pentru barbati, sa intre, sa revina si sa se mentina pe piata muncii.

Consiliul European de la Barcelona a aprobat ca statele membre sa asigure pana in anul 2010 un nivel de furnizare a serviciilor de ingrijire a copiilor in proportie de cel putin 90% pentru copii cu varsta cuprinsa intre trei ani si varsta legala de mers la scoala, si in proportie de cel putin 33% a copiilor sub trei ani. Factorii aflati la baza diferentelor de gen in structura somajului si a sistemului de retribuire trebuie vizati, iar obiectivele stabilite pentru reducerea acestor discrepante trebuie realizate fara a pune in discutie principiul diferentei de salariu in conformitate cu productivitatea muncii si situatia de pe piata muncii.

(16) Integrarea efectiva pe piata muncii a persoanelor dezavantajate, va duce la o crestere a incluziunii sociale, a ratelor de ocupare si va imbunatati sustinerea sistemelor de protectie sociala. Politica in domeniu trebuie sa raspunda necesitatii de combatere a discriminarii printr-o abordare personalizata a nevoilor individuale si de creare de oportunitati adecvate de gasire a locurilor de munca prin stabilirea unor stimulente pentru angajatori in recrutarea personalului.

Decizia Consiliului din 3 decembrie 2001 a stabilit anul 2003 ca "Anul European al Persoanelor cu Handicap". Accesul acestor persoane pe piata muncii este o prioritate, deoarece, numarul persoanelor cu handicap in UE este estimat la circa 37 de milioane de persoane, accesul acestora pe piata muncii este o prioritate, o mare parte dintre cei apartinand acestei categorii avand abilitatea si dorinta de a munci.

(17) in vederea imbunatatirii perspectivelor de ocupare deplina si de coeziune sociala, echilibrari intre venitul realizat prin munca si venitul realizat din somaj sau inactivitate trebuie sa fie de asa natura incat sa incurajeze persoanele sa se integreze si sa se mentina pe piata muncii si sa se sprijine crearea de locuri de munca.

(18) Munca nedeclarata este considerata a fi "orice activitate platita care este legala prin natura sa, dar nedeclarata autoritatilor publice'. Studiile estimeaza dimensiunea economiei informale la o medie intre 7% si 16% din PIB-ul UE. Aceasta trebuie transformata in munca declarata in scopul imbunatatirii mediului de afaceri, calitatii muncii, coeziunii sociale si sustenabilitatii sistemelor privind finantele publice si protectia sociala. Trebuie incurajata cunoasterea mai buna a fenomenului muncii nedeclarate in statele membre si in UE.

(19) Disparitatile dintre regiunile UE in domeniul ocuparii si somajului raman mari si vor creste in urma procesului de extindere. Aceste probleme trebuie sa fie abordate intr-un sens mult mai larg, care sa implice actorii de la toate nivelurile, in scopul sustinerii coeziunii economice si sociale, deziderat care se va realiza prin utilizarea Fondurilor Structurale.

(20) Evaluarea primilor cinci ani de implementare a Strategiei de Ocupare a relevat rolul important al unei conduceri mai bune, ca o cheie de asigurare a eficientei viitoare a Strategiei. Succesul politicilor de ocupare depinde de functionarea parteneriatului la toate nivelurile, de implicarea unui numar de servicii operationale si de asigurarea unei finantari adecvate in implementarea Liniilor Directoare. Statele membre au responsabilitatea implementarii efective a Liniilor Directoare privind Ocuparea, inclusiv in asigurarea unor resurse echilibrate la nivel regional si local.

(21) Implementarea efectiva a Liniilor Directoare privind Ocuparea presupune o participare activa a partenerilor sociali, in toate etapele, de la elaborarea politicilor pana la implementarea acestora. La summit-ul pe probleme sociale din 13 decembrie 2001, partenerii sociali au exprimat necesitatea dezvoltarii si imbunatatirii coordonarii consultarilor tripartite. S-a stabilit, de asemenea, ca Summit-ul Social Tripartit pentru Crestere Economica si Ocupare sa aiba loc inaintea fiecarui Consiliu European de Primavara.

(22) Pe langa Liniile Directoare privind Ocuparea, statele membre trebuie sa implementeze integral Liniile Directoare Generale de Politica Economica si sa se asigure ca actiunea sa fie consecventa cu mentinerea unor finante publice sanatoase si cu stabilitatea macroeconomica.

1 LINIILE DIRECTOARE PRIVIND OCUPAREA

Strategia Europeana pentru ocupare deplina si locuri de munca mai bune pentru toti .

Statele membre trebuie sa-si conduca politicile in domeniul ocuparii in vederea implementarii obiectivelor si prioritatilor pentru actiune si in vederea progresului catre obiectivele specificate mai jos. O atentie speciala va fi acordata asigurarii unei conduceri mai bune a politicilor de ocupare.

Pe langa Liniile Directoare privind Ocuparea si Recomandarile asociate, statele membre trebuie sa implementeze integral Liniile Directoare Generale de Politica Economica si sa se asigure ca cele doua instrumente opereaza intr-un mod corespunzator.

Ca urmare a agendei Lisabona, politicile de ocupare ale statelor membre trebuie sa sprijine trei obiective cheie interdependente, si anume: ocuparea deplina, calitatea si productivitatea muncii si coeziunea si incluziunea sociala.

Aceste obiective trebuie urmarite intr-o maniera echilibrata care sa reflecte importanta lor egala in realizarea scopurilor ambitioase ale Uniunii prin implicarea tuturor actorilor relevanti. Sinergia trebuie valorificata integral, prin stabilirea unei interactiuni pozitive intre cele trei obiective. Egalitatea de sanse si de gen este vitala pentru realizarea progresului spre atingerea acestor trei obiective.

O astfel de abordare va contribui, de asemenea, la reducerea somajului si a ratei de inactivitate.

2 Ocuparea deplina

Statele membre trebuie sa obtina ocuparea deplina prin implementarea, unei politici cu abordare clara, care sa incorporeze masuri atat de partea cererii, cat si de partea ofertei de forta de munca, asigurandu-se astfel cresterea ratelor de ocupare in vederea realizarii obiectivelor stabilite la Lisabona si Stockholm.

Politicile trebuie sa contribuie la realizarea mediei pe UE, astfel:

O rata generala de ocupare de 67% in 2005 si 70% in 2010

O rata de ocupare pentru femei de 57% in 2005 si de 60% in 2010

O rata de ocupare de 50% pentru muncitorii varstnici (55-64 de ani) in 2010.

Sarcinile stabilite la nivel national trebuie sa fie consecvente ca si rezultatele asteptate la nivelul UE si trebuie sa tina cont de circumstantele nationale specifice .

Cresterea calitatii si productivitatii muncii

Imbunatatirea calitatii muncii este interdependenta cu progresul realizat in construirea unei economii competitive, bazate pe cunoastere, si trebuie urmarita prin efortul comun al tuturor actorilor, potentat in mod special prin intermediul dialogului social. Calitatea este un concept multidimensional care se adreseaza atat caracteristicilor locului de munca, dar si pietei muncii in sens larg. Acest concept cuprinde calitatea intrinseca a locului de munca, invatarea pe tot parcursul vietii si dezvoltarea carierei, calificarile, egalitatea de gen, sanatatea si protectia muncii, flexibilitatea si securitatea, incluziunea si accesul pe piata muncii, organizarea muncii si realizarea unui echilibru intre munca si viata particulara, dialogul social si implicarea muncitorilor, diversitatea si eliminarea discriminarii, precum si performanta generala a muncii.

Cresterea ratelor de ocupare trebuie sa fie realizata in stransa legatura cu cresterea generala a productivitatii fortei de munca. Calitatea muncii poate ajuta la cresterea productivitatii fortei de munca, iar sinergia intre aceste doua aspecte trebuie valorificata la maximum. Aceasta reprezinta o provocare specifica pentru dialogul social.

Intarirea coeziunii si incluziunii sociale

Ocuparea este vitala pentru asigurarea incluziunii sociale, in sinergie cu metoda deschisa de coordonare din domeniul incluziunii sociale, politicile de ocupare trebuie sa faciliteze participarea la ocupare prin: promovarea accesului la o ocupare de calitate pentru toate persoanele (femei si barbati) apte de munca, combaterea discriminarii pe piata muncii, prevenirea marginalizarii persoanelor pe piata muncii.

Coeziunea economica si sociala trebuie promovata prin reducerea disparitatilor regionale in domeniul ocuparii si somajului, prin abordarea problemelor ocuparii in zonele defavorizate din UE si prin sustinerea reala a procesului de restructurare economica si sociala.

3 Liniile Directoare

Pentru realizarea celor trei obiective majore, statele membre trebuie sa implementeze politici care sa ia in considerare urmatoarele linii directoare specifice, care constituie prioritati de actiune. In acest demers trebuie adoptata o abordare transversala a egalitatii de gen in cadrul fiecarei prioritati.

A. MASURI ACTIVE SI PREVENTIVE PENTRU SOMERI SI PERSOANE INACTIVE

Statele membre vor dezvolta si implementa masuri active[3] si preventive pentru someri si persoane inactive destinate sa previna afluxul spre somajul de lunga durata si sa promoveze integrarea durabila pe piata muncii atat a somerilor, cat si a persoanelor inactive. Statele membre trebuie:

• sa se asigure ca, inca de la inceputul perioadei de somaj, toate persoanele aflate in cautarea unui loc de munca beneficiaza de o identificare imediata a nevoilor lor si de servicii aferente, cum ar fi: orientare si consiliere profesionala, asistenta in cautarea unui loc de munca, precum si de intocmirea unor planuri de actiune personalizate;
• pe baza acestei identificari a nevoilor, sa ofere persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca acces la masuri concrete si eficiente, in scopul imbunatatirii capabilitatii de angajare si a sanselor de integrare a acestora, cu atentie speciala acordata celor care intampina cele mai mari dificultati de acces pe piata muncii, in acest sens, statele membre se vor asigura ca:
• fiecarei persoane aflate in somaj i se va oferi un nou inceput inainte de a atinge sase luni de somaj in cazul tinerilor si 12 luni in cazul adultilor, sub aspectul de formare profesionala, reconversie, practica in munca, loc de munca sau alte masuri de ocupare, combinate, acolo unde este necesar, cu asistenta permanenta in cautarea unui loc de munca;
• pana in 2010, 25% din somerii pe termen lung vor participa la programe de masuri active, oferite sub aspectul de formare profesionala, reconversie, practica in munca sau alte masuri de ocupare, cu scopul de a realiza media primelor trei state membre cele mai avansate.
• modernizarea si intarirea institutiilor pietei muncii, in particular a serviciilor publice de ocupare;
• asigurarea evaluarii periodice a eficientei si randamentului programelor de pe piata muncii si revizuirea lor corespunzatoare.

B. Crearea de locuri de munca si spiritul antreprenorial

Statele membre vor incuraja crearea de locuri de munca mai multe si mai bune prin sprijinirea antreprenoriatului, inovatiei, capacitatii de investitii si a unui mediu de afaceri favorabil pentru toate, intreprinderile. O atentie speciala va fi acordata valorificarii potentialului de creare de noi locuri de munca al intreprinderilor nou-infiintate in sectorul serviciilor si in domeniul cercetarii-dezvoltarii. Sprijinite de "procesul de stabilire a standardelor de performanta in politica din domeniul antreprenorial' si de implementare a Cartei Europene pentru intreprinderile Mici, initiativele de politica se vor axa pe:

• simplificarea si reducerea procedurilor legislative si administrative necesare pentru demararea unei afaceri si infiintarea de IMM-uri, pentru angajarea de personal, facilitarea accesului la capital pentru inceperea unei afaceri, infiintarea de noi IMM sau pentru TMM si intreprinderile existente care au crestere economica sanatoasa si potential de creare de locuri de munca (vezi, de asemenea, Liniile Directoare Generale de Politica Economica, Linia Directoare 11); promovarea si sustinerea educatiei si formarii profesionale in obtinerea de competente manageriale si antreprenoriale, inclusiv a formarii profesionale care sa faca din antreprenoriat o optiune de cariera pentru toti.

C. CONDUCEREA TRANZITIEI SI PROMOVAREA ADAPTABILITATII SI MOBILITATII PE PIATA MUNCII

Statele membre vor facilita capacitatea de adaptare a intreprinderilor si a angajatilor acestora la procesul de tranzitie, luand in considerare flexibilitatea si securitatea muncii si accentuand rolul cheie al partenerilor sociali in acest proces. Vor revizui si, daca este cazul, vor reforma elementele restrictive din legislatia privind ocuparea fortei de munca, ce afecteaza dinamica pietei muncii si ocuparea acelor categorii de persoane care intampina dificultati de acces pe piata muncii, vor dezvolta dialogul social, vor sprijini cresterea responsabilitatii sociale a marilor companii si vor intreprinde alte masuri adecvate care sa promoveze:

diversitatea acordurilor contractuale si de munca, inclusiv cu privire la timpul de lucru, favorizand progresul in cariera, un echilibru mai bun intre viata profesionala si de familie si intre flexibilitatea si securitatea muncii;

accesul lucratorilor, in special al celor cu nivel redus de calificare, la formare profesionala; conditii de munca mai bune, incluzand sanatatea si protectia muncii, politici care vor avea ca scop obtinerea, in special, a unei reduceri substantiale a ratei de incidenta a accidentelor de munca sl a bolilor profesionale;    

elaborarea si diseminarea unor forme inovatoare si sujstenabile de organizare a muncii, care sa sustina productivitatea si calitatea muncii;

anticiparea si un management pozitiv al tranzitiei economice si al procesului de restructurare economica.

Statele membre vor aborda penuria sau reducerea de forta de munca printr-o serie de masuri de promovare a mobilitatii ocupationale si de eliminare a cauzelor care impiedica mobilitatea geografica, in special prin implementarea Planului de Actiune pentru Calificare Profesionala si Mobilitate a Fortei de Munca[4], de imbunatatire a sistemului de recunoastere si transparenta a calificarilor si competentelor profesionale, transferul drepturilor de pensie si asigurari sociale, furnizand stimulente reflectate in sistemele de taxe si beneficii, si luand in considerare aspectele legate de impactul imigratiei asupra pietei muncii.

4 BUNA COORDONARE SI PARTENERIATUL IN PROCESUL DE IMPLEMENTARE A LINIILOR DIRECTOARE PRIVIND OCUPAREA

Statele membre vor asigura implementarea efectiva a Liniilor Directoare privind Ocuparea, la nivel regional si local.

A.IMPLICAREA ORGANISMELOR PARLAMENTARE, A PARTENERILOR SOCIALI SI A CELORLALTI ACTORI IMPORTANTII

O buna conducere si parteneriarul sunt aspecte importante pentru implementarea Strategiei Europene de Ocupare, in conditiile respectarii depline a traditiilor si practicilor nationale . Parlamentul European va avea un rol important de jucat. Responsabilitatea implementarii Strategiei Europene de Ocupare revine statelor membre . Tinand cont de traditiile nationale, organismele parlamentare relevante, precum si actorii importanti din domeniul ocuparii la nivel national si regional vor avea de adus o contributie importanta.

In conformitate cu traditiile si practicile nationale, partenerii sociali la nivel national trebuie invitati sa asigure si sa garanteze implementarea efectiva a Liniilor Directoare si sa raporteze contributiile proprii cele mai importante in toate domeniile care se afla sub responsabilitatea lor, in special cu privire la managementul tranzitiei si adaptabilitatii, sinergiei intre flexibilitate si securitate, dezvoltarii capitalului uman, egalitatii de gen, salarizare si imbatranire activa, precum si in domeniul sanatatii si protectiei muncii.

Partenerii sociali europeni la nivel interprofesional si sectorial sunt invitati sa contribuie la implementarea Liniilor Directoare privind Ocuparea si sa sprijine eforturile intreprinse de partenerii sociali nationali la toate nivelurile, precum interprofesional, sectorial si local. Asa cum s-a specificat in programul comun de lucru, partenerii sociali europeni la nivel interprofesional vor raporta anual contributia pe care au avut-o la implementarea Liniilor Directoare. Partenerii sociali europeni la nivel sectorial sunt invitati sa raporteze de asemenea actiunile lor.

Pe langa aceasta, serviciile operationale trebuie sa contribuie la realizarea obiectivelor de ocupare intr-un mod eficient si concret.

Statele membre vor asigura transparenta si raportul cost/eficienta in alocarea resurselor financiare in vederea implementarii Liniilor Directoare privind Ocuparea, in conformitate cu nevoia existentei unor finante publice sanatoase si in acord cu Liniile Directoare Generale de Politica Economica.

Trebuie valorificat in intregime potentialul de contributie al Fondurilor Structurale Europene, in special al Fondului Social European, de sprijinire a realizarii politicilor si de intarire a capacitatii institutionale in domeniul ocuparii.

1 Viitorul strategiei europene de ocupare

Rezultatele evaluarii de pana acum a confirmat validitatea prioritatilor Liniilor Directoare privind Ocuparea si necesitatea unor noi reforme politice in viitor. Concluziile Consiliului European de la Barcelona au permis Comisiei sa identifice patru probleme principale privind reforma viitoarei Strategii Europene de Ocupare.

Provocari pe termen mediu

Contextul in care actioneaza Strategia Europeana de Ocupare se schimba. Principala provocare pentru piata muncii din UE - in momentul lansarii procesului Luxemburg - era cresterea somajului, in timp ce, in ultimii ani, au aparat dificultati in domeniul recrutarii fortei de munca in anumite regiuni si sectoare ale UE. Coexistenta unei rate relativ ridicate a somajului cu lipsurile de forta de munca in anumite sectoare, ocupatii si regiuni, reprezinta o caracteristica a perioadei urmatoare. Tendintele demografice duc la imbatranirea fortei de munca (si la declinul populatiei in varsta de munca), ridicand probleme serioase vizavi de durabilitatea sistemelor de protectie sociala.

Globalizarea, schimbarile tehnologice si transformarea Uniunii in cea mai competitiva societate bazata pe cunoastere si informatizare accelereaza ritmul restructurarii economice si sociale. Domeniul muncii devine tot mai complex si modelele de munca sunt tot mai neuniforme, presupunand o serie de tranzitii, (intre job-uri, intre munca si formare, intreruperea carierei si perioada de ingrijire a copiilor). Prevederea, adaptabilitatea si promovarea schimbarii sunt esentiale pentru realizarea unei productivitati si competitivitati ridicate, pentru mentinerea persoanelor pe piata muncii o perioada cat mai lunga si pentru prevenirea excluderii sociale.

Notiunea de investitie in capitalul uman se schimba, acesta avand un rol esential in realizarea cresterii economice, ocupare si coeziune sociala. Migratia populatiei din tarile lumii a treia catre UE este o realitate care nu poate fi ignorata. Desi procesul de migratie a populatiei nu reprezinta un raspuns la problema declinului demografic sau al lipsei de forta de munca calificata din UE, poate aduce totusi o contributie la rezolvarea problemei penuriei de forta de munca pe viitor.

Procesul de largire a Uniunii Europene este iminent si va duce la cresterea cu 30% a pietei muncii din UE in 2010, precum si la o diversitate mai mare. Problemele pietei muncii din tarile candidate nu sunt diferite fundamental de cele ale statelor membre, totusi, in multe cazuri sunt mai acute si necesita restructurari majore. Tarile candidate si Comisia au stabilit evaluari comune bilaterale ale situatiei ocuparii si problemelor din fiecare tara - cu referire la prioritatile SEO.

Obiectivele generale ale SEO trebuie vazute in contextul de mai sus. Cresterea ratelor de ocupare in vederea atingerii obiectivelor Lisabona si Stockholm reprezinta obiectivul central al strategiei Lisabona. Aceasta crestere va fi o conditie nu numai de reducere a somajului, ci si de crestere economica si sustinere a modelului social existent. Dar cresterea economica depinde de productivitatea muncii. Provocarea care sta in fata SEO - sa contribuie la scopul strategic al transformarii Uniunii in cea mai competitiva economie bazata pe cunoastere pana in 2010 - va fi de a promova locuri de munca mai multe si mai bune, care sunt totodata mai productive. Promovarea calitatii muncii , care sustine ocuparea, facand munca mai atractiva, piete ale muncii cuprinzatoare si productivitatea sunt modalitati de exploatare a potentialului modelului social european ca factor productiv, bazat pe sinergia dintre locurile de munca mai multe si mai bune. Reducerea disparitatilor privind accesul pe piata muncii este o problema de echitate si eficienta.

Pe baza acestor considerente, Comisia a identificat trei mari provocari pentru viitoarele linii directoare:

- cresterea ratelor de ocupare si participare in acord cu sarcinile Lisabona si Stockholm , (ajutand astfel la reducerea somajului)

- imbunatatirea calitatii muncii si promovarea locurilor de munca (jobs) productive

- promovarea unei piete a muncii cuprinzatoare, prin reducerea disparitatilor la nivel social (inclusiv de gen) si teritorial.

Investitia in capitalul uman, dezvoltarea calificarilor si invatarea pe parcursul intregii vieti reprezinta metode cheie pentru a face fata acestor provocari. Dezbaterea asupra viitorului SEO va accentua modul in care viitoarele linii directoare vor sprijini obiectivele strategiei Lisabona. Alinierea urmatoarelor Linii Directoare la termenul limita - anul 2010 - ceruta de concluziile de la Barcelona, va sustine coerenta generala cu agenda Lisabona.

SEO trebuie sa ia in considerare experienta si realizarile ultimilor cinci ani. Experienta demonstreaza necesitatea mentinerii continuitatii si perseverentei inainte ca politicile sa fie implementate si sa produca un impact complet asupra pietei muncii. Intr-un context in schimbare, mai mult ca oricand, SEO si-a demonstrat valoarea ca strategie pentru promovarea si managementul schimbarii in scopul facilitarii transformarilor economice si sociale atat in statele membre, cat si in statele candidate. Fondul Social European este instrumentul financiar al SEO. Nivelul ridicat al somajului in tarile candidate va spori relevanta masurilor active abordarilor preventive, solicitand necesitatea unor servicii publice de ocupare eficiente. Promovarea unui mediu de afaceri favorabil pentru crearea oportunitatilor de ocupare este o prioritate, ca si asigurarea unui echilibru intre flexibilitate si securitate pe piata muncii. In particular trebuie asigurate conditiile realizarii tranzitiei de la munca platita la munca independenta, in conditiile pastrarii sigurantei locului de munca.

In acord cu Raportul Comun, SEO trebuie sa promoveze o abordare cuprinzatoare a ciclului de viata pentru asigurarea cresterii participarii fortei de munca si prelungirii vietii active, bazate pe disponibilitatea si atractivitatea locurilor de munca, asigurand plata corespunzatoare a muncii, o forta de munca calificata si o piata a muncii accesibila pentru toti. Trebuie combatuta munca fara forme legale.

Pentru monitorizarea progreselor realizate in atingerea obiectivelor SEO, trebuie dezvoltat un sistem statistic si de indicatori comparabili.

Simplificarea liniilor directoare (fara subminarea eficientei)

Liniile Directoare actuale sunt percepute ca fiind foarte complexe. Primele linii directoare (1998) contin 19 activitati specifice desfasurate sub patru piloni. Liniile directoare 2002 contin 18 activitati sub patru piloni. In completare, sase obiective orizontale au fost adaugate in ultimii doi ani.

Linii directoare mai simple vor clarifica prioritatile, facilitand comunicarea cu toti actorii implicati si permitand o monitorizare eficace. Aceasta se realizeaza in special prin:

- o definire clara a imbunatatirilor generale de pe piata muncii din UE via SEO

- ca o contributie a strategiei Lisabona concentrare pe prioritati - accent crescut pe rezultate accent pe implementare (nu pe elaborarea anuala a liniilor directoare), in acord cu concluziile de la Barcelona.

Trebuie mentinute, totusi, un numar de conditii in scopul pastrarii eficacitatii liniilor directoare, in primul rand, liniile directoare trebuie sa-si pastreze competenta (domeniul, caracterul) politic general, acoperind o gama de politici care sa contribuie la realizarea obiectivelor ocuparii si a caracterului integrator al SEO. Strategia trebuie conceputa in stransa legatura cu politicile macroeconomice si structurale, care sunt favorabile cresterii si competitivitatii, precum si cu politicile care promoveaza incluziunea sociala. In al doilea rand, este necesara o mai mare stabilitate a liniilor directoare pentru a pune baza unei abordari orientate spre rezultat.

Experienta demonstreaza faptul ca masurile importante privind piata muncii necesita timp pentru a fi proiectate, adoptate si implementate si, chiar mai mult timp ca sa-si demonstreze impactul asupra pietei muncii (exemplu: modernizarea serviciilor de ocupare, reforma sistemului fiscal).

In al treilea rand, trebuie respectat principiul raportarii anuale de catre statele membre cu privire la progresul realizat in procesul de implementare a liniilor directoare, in acord cu cererea de la Barcelona - de a moderniza procesele si a concentra atentia pe implementare. Aceasta reprezinta baza controlului/supravegherii multilaterale care si-a dovedit valoarea in procesul Luxemburg si reprezinta un instrument cheie in monitorizarea raspunsului statelor membre la recomandarile individuale adresate acestora de catre Consiliu. Accentul pe implementare trebuie sa se reflecte in Raportul Anual Comun privind Ocuparea. Un singur set de Linii Directoare va fi adresat tuturor statelor membre, completat de Recomandari privind Ocuparea adresate statelor membre in functie de caracteristicile si provocarile specifice fiecarei tari.

Imbunatatirea conducerii si parteneriatul.

Evaluarea SEO a confirmat avantajele parteneriatului pentru dezvoltarea si implementarea Strategiei, subliniind potentialul unor imbunatatiri ulterioare.

Progresul in probleme precum invatarea pe parcursul intregii vieti, prelungirea vietii active, egalitatea de gen, modernizarea organizarii muncii depinde in mod hotarator de partenerii sociali. Consiliul European de la Barcelona a indemnat partenerii sociali sa-si dezvolte strategiile in concordanta cu strategia Lisabona, si a reiterat rolul si responsabilitatea acestora in procesul de implementare si monitorizare a Liniilor Directoare privind Ocuparea. Partenerii sociali vor fi capabili sa contribuie la orientarile de politica generala care acopera agenda Lisabona si vor fi consultati de catre Comisie in faza de pregatire a noilor Linii Directoare. Comisia a incurajat organizatiile partenerilor sociali la nivel UE sa foloseasca potentialul "metodei deschise de coordonare', si sa dezvolte relatii cu omologii lor nationali.

De asemenea, o implicare mai activa a organizatiilor societatii civile reprezinta un instrument important de actiune in mai multe state membre si merita sa fie incurajata. Mobilizarea actorilor la toate nivelurile teritoriale este importanta in vederea unei predari / furnizari eficace a SEO. In cele mai multe state membre competentele in privinta diferitelor aspecte ale politicilor de ocupare sunt impartite intre diferitele niveluri teritoriale. Nivelul local si regional sunt in mod special importante in domenii precum formarea, serviciile de ocupare sau in relatia cu politicile pietei muncii. Respectand in totalitate principiul subsidiaritatii, noua SEO trebuie sa promoveze si sa incurajeze rolul actorilor de la nivel teritorial, pentru a sustine strategia de ocupare la nivel national si european si a disemina exemplele de buna practica. Atat cooperarea "verticala' (intre nivelurile national si subnational), cat si cooperarea "orizontala' (intre actorii de la acelasi nivel teritorial) trebuie incurajate in aceasta privinta. in completare, initiativele privind crearea potentialului local de ocupare, trebuie sustinute in continuare, avand in vedere disparitatile de la nivel regional - la nivelul UE - in domeniul ocuparii si somajului.

Cooperarea intre departamentele administratiei de la nivelul UE si national trebuie sustinuta - pentru ca oglindeste caracterul integrator al SEO si necesitatea unei bune interactiuni cu alte procese la nivel de UE, precum incluziunea sociala, educatia si formarea, si pensiile. Aceasta prezinta importanta pentru legatura intre departamentele de ocupare si cele financiare, formare si educatie, oportunitati de gen, protectie sociala, justitie si afaceri interne si societatea informationala.

Rolul serviciilor publice de ocupare este important in procesul de difuzare a politicilor de ocupare - in primul rand in legatura cu strategia activa si de prevenire, dar este important si in alte domenii precum egalitatea de sanse, incluziunea sociala sau invatarea pe parcursul intregii vieti - si justifica implicarea deplina a acestora in SEO.

In pofida alinierii prioritatilor Fondului Social European(FSE) la Strategia Europeana de Ocupare in anul 2000, legatura intre politici si procesul de finantare a acestora nu este pe deplin clarificata. Este necesara o mai mare transparenta privind sustinerea SEO de catre FSE. Va fi necesara examinarea modului in care programele tip FSE si initiativa EQUAL pot sprijini in continuare SEO, nu numai in scopul de a insoti reformele necesare in tarile candidate. De asemenea, este necesar de a examina felul in care contributia FSE si a altor fonduri structurale la obiectivele SEO poate fi evidentiata in cadrul Planurilor Nationale de Actiune.

Valorificarea (imbunatatirea) consecventei si complementaritatii proceselor relevante ale Uniunii Europene

Incepand cu momentul Lisabona, orientarea politica in vederea implementarii agendei economice si sociale este data de catre Consiliul European de Primavara. Implementarea se realizeaza prin intermediul proceselor avand un caracter diferit, incluzand SEO si procesul de coordonare economica, asa cum prevad Tratatul si procesul Cardiff. Consiliul European de la Barcelona solicita intarirea eficacitatii proceselor importante, si realizarea sincronizarii intre Liniile Directoare Generale de Politica Economica si Ansamblul Politicilor de Ocupare, cat mai curand posibil.

Detaliile procesului de sincronizare vor fi formulate in cadrul unei Comunicari separate; acest proces de sincronizare va intari procesul general de implementare din agenda Lisabona. In conditiile existentei unei interactiuni si interdependente intre obiectivele economice si de ocupare, scopul trebuie sa fie ameliorarea complementaritatii si a caracterului reciproc de sustinere a celor doua seturi de instrumente. Sincronizarea trebuie sa conduca la o mai buna coordonare a mesajului politic transmis prin intermediul celor doua instrumente.

2 Indicatori utilizati la nivel european in vederea monitorizarii implementarii Liniilor Directoare pentru Ocupare pana in 2010

Pana acum , impactul serviciilor de ocupare si al masurilor active asupra pietei muncii din Romania nu a fost suficient monitorizat sau evaluat. Chiar daca in toate tarile monitorizarea si evaluarea s-au dovedit dificile , este utila aceasta incercare. Problema cea mai mare a indicatorilor de performanta cantitativa este ca toti sunt influentati de catre dezvoltarea pietei muncii si de catre serviciile de ocupare. Acesta este si cazul celor doi indicatori propusi pentru Romania , timpul de satisfacere a ofertei de loc vacant si gradul de satisfacere a ofertelor de locuri vacante.

Pentru a obtine indicatori semnificativi , este important sa se unifice procedurile de lucru in Romania in ceea ce priveste locurile de munca vacante. In special trebuie eliminata practica inregistrarilor retroactive a locurilor de munca vacante care au foste deja ocupate fara aportul agentiilor judetene de ocupare. Altfel , agentiile care vor desfasura cea mai slaba activitate vor avea cei mai buni indicatori de performanta. In plus , trebuie sa se aplice proceduri identice in ceea ce priveste locurile de munca cu contracte de prestari servicii. Oricare dintre solutii este posibila: inregistrarea separata si indicatori separati , sau inregistrare ca si a locurilor cu carte de munca si un acelasi indicator pentru toate locurile de munca vacante.

Indicatorii stabiliti la nivel european trebuie utilizati si urmariti obligatoriu si in Romania incepand odata cu aderarea la Uniunea Europeana din 2007.

Acesti indicatori sunt:

Indicatori statistici ai pietei muncii din Uniunea Europeana

Pentru a afla numarul de persoane active dintr-o tara si a monitoriza egalitatea sanselor din punct de vedere al drepturilor economice, sociale, politice si culturale este necesar un numar urias de date curente si sigure. Regulile standard pentru egalizarea sanselor persoanelor fac apel la nevoia de a avea statistici si indicatori relevanti care sa fie folositi in dezvoltarea, implementarea si monitorizarea unor politici si proiecte potrivite.

Pentru a intelege mai bine evolutiile inregistrate pe piata muncii in Uniunea Europeana propun trecerea in revista a evolutiei mediilor inregistrate la nivelul celor 15 state membre a indicatorilor statistici: populatia ocupata, populatia activa si populatia activa neocupata. Analiza va fi realizata pentru valorile de pe parcursul anilor 1997 - 2007.

Datele propuse provin din publicatiile oficiale ale EUROSTAT, Biroul Statistic al Comunitatii Europene.

Populatia activa si populatia ocupata in Uniunea Europeana

Populatia activa reprezinta, ca medie, 67,70% din totalul populatiei in anul 1997, scazand la 67,30% in anul 1998, procent mentinut si in anul 1999. Incepand cu 2000 se inregistreaza o crestere constanta a procentului populatiei active de la 67,50% in anul 2000 la 67,80% in anul 2001, la 68,20% in anul 2002, la 68,70% in anul 2003 si 69% in anul 200

Similar, procentul populatiei ocupate a scazut de la 62,20% in anul 1997 la 61,10% in anul 1998 si la 60% in anul 1999. Incepand cu anul 2000, se inregistreaza o crestere constanta a procentului populatiei ocupate de la 60,10% in anul 2000 la 60,50% in anul 2001, la 61,30% in anul 2002, la 62,30% in anul 2003 si la 63,30% in anul 2007.

Imaginea pietei muncii europene nu ar fi completa daca nu am evidentia tarile unde au fost inregistrate valorile maxime si minime ale procentului corespunzator populatiei ocupate, respectiv active pentru fiecare an luat in considerare.

Valoarea minima a procentului populatiei ocupate a fost inregistrata in anul 2003 in Spania - 46,20% iar valoarea maxima in anul 2001 in Suedia: 79,50%. Valoarea minima a procentului populatiei active a fost inregistrata tot in anul 2003, dar in Italia: 57,40% iar valoarea maxima tot in 2001, tot in Suedia - 82,70%. Constanta tarilor cu valori minimale: Spania, Italia si Grecia, respectiv a tarilor care au procente mari de populatie ocupata si activa: Danemarca si Suedia lanseaza ipoteza unei segregari geografice a pietei muncii in spatiul Uniunii Europene.

Populatia activa neocupata in Uniunea Europeana

Diferenta dintre procentul populatiei active si cel al populatiei ocupate reprezinta populatia care, desi este activa, deci capabila sa munceasca nu este totusi integrata pietei muncii din diverse motive. Acest procent cuprinde diferite cazuri, incluzand studenti, elevi, persoane care au fost pe piata muncii dar nu intrunesc conditiile necesare acordarii somajului, pensionarii timpurii sau pensionarii pe caz de boala, persoane care isi cauta un loc de munca.

Procentul populatiei active dar neocupate in Uniunea Europeana a crescut constant de la 5,50% in anul 1997, la 6,20% in anul 1998, la 7,30% in anul 1999 atingand valoarea maxima de 7,40% in anul 2000. Anul 2001 a declansat un trend descendent de la 7,30% la 6,90% in anul 2002, la 6,40% in anul 2003 si la 5,70% in anul 200

4 EVOLUTIA NUMARULUI DE SOMERI IN ROMANIA