Somajul si ocuparea fortei de muncǎ

Somajul si ocuparea fortei de muncǎ

2.1.Somajul si somerii

2.1.1.Definitii si caracteristici

2.1.2.Tipuri de somaj

2.1.3.Dinamica si structura somajului in

Romania

2.1.4.Disparitǎti regionale

2.1.5.Politici de reducere a somajului

2.2.Dinamica ocupǎrii, aspecte si evolutii structurale

2.1.Somajul si somerii

In societatea contemporanǎ, toate economiile de piatǎ, indiferent de nivelul lor de dezvoltare, se confruntǎ cu o formǎ gravǎ de dezechilibru: somajul, care insoteste atat procesele de crestere, cat si pe cele de crizǎ, stagnare sau chiar descrestere economicǎ. Somajul poate fi considerat un fenomen economic, aflat la interferenta socialului cu politicul, avand implicatii negative asupra conditiilor de viata si nivelului de trai ale populatiei.

De aceea, se impune ca evolutia economiei de piata si, mai ales, schimbarile structurale majore ale economiilor in tranzitie, sǎ fie acompaniate de tendinta oricarui guvern responsabil de a atenua efectele negative ce insotesc procesul tranzitiei asupra populatiei prin masuri de politica sociala adecvate. Aceste mǎsuri sunt , in general, indreptate cǎtre sustinerea si incurajarea ofertei de fortǎ de muncǎ, cu scopul realizǎrii unei ocupari depline.

,,Oferta de fortǎ de muncǎ se referǎ la resursele de muncǎ existente in economie, reprezentand categoria indivizilor care isi manifestǎ interesul de a participa la procesul productiv" . Resursele de muncǎ cuprind mai multe categorii de persoane care diferǎ in functie de gradul de interactiune cu piata muncii.

Ne referim in primul rand la populatia activǎ care cuprinde ,,persoane in varstǎ de muncǎ, apte de muncǎ, care pot furniza forta de muncǎ necesarǎ procesului productiv" .Cei care iau parte efectiv la acest proces constituie populatia ocupatǎ. Populatia care indeplineste toate criteriile populatiei active, dar care nu participǎ la procesul productiv, formeazǎ categoria somerilor, care reprezintǎ subiectul nostru de discutie.

Din populatia totalǎ mai rǎmane insǎ un segment in afara populatiei in varstǎ de muncǎ, care constituie populatia inactivǎ si care cuprinde: tineri sub 16 ani -varsta minimǎ de incadrare in muncǎ- , pensionari, persoane care isi satisfac stagiul militar, cele cu dizabilitǎti fizice, dar si persoanele care nu cautǎ un loc de muncǎ.

Datoritǎ impactului puternic pe care il are asupra indivizilor, dar si asupra societǎtii in ansamblu, voi incerca sǎ fac o radiografie a somajului in general, ca fenomen specific economiilor de piatǎ, si a somajului din Romania ,in special, marcat de influentele procesului de tranzitie de la economia socialistǎ la cea capitalistǎ.

2.1.1.Definitii si caracteristici

Somajul defineste o situatie de dezechilibru pe piata muncii, in care oferta depǎseste cererea de fortǎ de muncǎ si este considerat un fenomen negativ pentru economia unui stat. Oamenii de stiintǎ au identificat si un ,,somaj de echilibru sau natural ", considerat benefic pentru functionarea echilibratǎ a economiei, in sensul cǎ ii motiveazǎ pe cei ocupati sǎ munceascǎ mai bine pentru a nu-si pierde locul de muncǎ, crescand astfel productivitatea muncii.

Etimologic, cuvantul somaj provine din termenul francez chmage, preluat din latinescul caumare si grecescul cauma, desemnand ,,caldurǎ mare" din cauza cǎreia inceta orice fel de activitate. Ideea de somaj ca inactivitate a fost folositǎ de-a lungul timpului pentru a desemna absenta de activitate din diferite cauze: inactivitatea de duminicǎ, din zilele lucrǎtoare, intreruperea lucrului datoritǎ lipsei de comenzi, de materii prime, in timpul unei crize economice, etc.

In Romania, in Legea nr. 1 din 7 ianuarie 1991 privind protectia sociala a somerilor si reintegrarea lor profesionala, se arata ca: "persoanele apte de munca ce nu pot fi incadrate din lipsa de locuri de munca disponibile corespunzatoare pregatirii lor, sunt considerate someri".Aceasta definitie, insǎ, lasa loc unor speculatii, nefacand deloc referire la intentia unor asemenea persoane de a munci.

In statistica oficiala, definitia somajului este abordata cu mai multa rigurozitate, pentru a asigura posibilitatea determinarii indicatorilor statistici relativi si absoluti ai somajului, precum si pentru asigurarea comparabilitatii internationale. Astfel, problema somerilor este abordatǎ din doua perspective:

a) somerii inregistrati;

b)somerii in sensul B.I.M., adica respectand criteriile Biroului International al Muncii.

Somerii inregistrati sunt ,,persoanele apte de muncǎ ce nu pot fi incadrate din lipsǎ de locuri de muncǎ disponibile" si care s-au inscris la Oficiile teritoriale ale fortei de munca si somaj, indiferent daca primeau sau nu alocatie de sprijin, ajutor de somaj sau alte forme de protectie sociala, potrivit cu O.U.G. nr. 98/1999.

Incepand cu 1 martie 2002 a intrat in vigoare Legea 76/2002 privind sistemul asigurǎrilor pentru somaj si stimularea ocupǎrii fortei de muncǎ care prevede cǎ ,,somer inregistrat este persoana care indeplineste cumulativ urmǎtoarele conditii:

-este in cǎutarea unui loc de muncǎ de la varsta de minim 16 ani si panǎ la indeplinirea conditiilor de pensionare;

-starea de sǎnǎtate si capacitǎtile fizice si psihice o fac aptǎ pentru prestarea unei munci;

-nu are loc de muncǎ, nu realizeazǎ venituri din activitǎti autorizate potrivit legii mai mari decat indemnizatia de somaj ce i s-ar cuveni;

-este disponibilǎ sǎ inceapǎ lucrul in perioada imediat urmǎtoare dacǎ s-ar gǎsi un loc de muncǎ;

-este inregistratǎ la Agentia Nationalǎ pentru Ocuparea Fortei de Muncǎ sau la alt furnizor de servicii de ocupare care functioneazǎ in conditiile prevǎzute de lege" .

Somerii in sensul Biroului International al Muncii sunt persoanele in varstǎ de 15 ani si peste, care in decursul perioadei de referinta indeplinesc simultan urmatoarele conditii:

- nu au un loc de munca si nu desfasoara o activitate in scopul obtinerii unor venituri;

- sunt in cautarea unui loc de munca, utilizand in ultimele 4 saptamani diferite metode pentru a-l gasi: se inscriu la oficiul de forta de munca teritorial sau la agentii particulare de plasare, fac demersuri pentru a incepe o activitate pe cont propriu, publicǎ anunturi sau raspunsuri la anunturi, fac apel la rude, prieteni, sindicate etc;

- sunt disponibile sa inceapa lucrul in urmatoarele 15 zile, daca s-ar gasi imediat un loc de munca.

Potrivit Legii nr. 1/1991, republicatǎ in anul 1994 si completatǎ prin O.G. nr. 47/1997, persoanele considerate someri beneficiazǎ de ajutor de somaj pe o perioadǎ de 270 zile. Dupa expirarea acestei perioade, persoanele care nu au putut fi angajate si sunt lipsite de mijloace de intretinere beneficiazǎ de alocatie de sprijin timp de 18 luni.

Sunt asimilati somerilor si beneficiazǎ de ajutor de integrare profe-sionalǎ, conform prevederilor legale:

a) absolventii institutiilor de invǎtǎmant in varstǎ de minim 18 ani care nu au surse de venit proprii la nivelul a cel putin jumǎtate din salariul de bazǎ minim brut pe tarǎ si care, intr-o perioadǎ de 60 zile de la absolvire, nu au reusit sǎ se incadreze in muncǎ;

b) absolventii institutiilor de invǎtǎmant in varstǎ de minim 16 ani fǎrǎ sustinǎtori legali sau ai cǎror sustinǎtori legali nu pot presta obligatia legalǎ de intretinere;

c) tinerii care inainte de efectuarea stagiului militar nu au fost incadrati cu contract de muncǎ si care, intr-o perioadǎ de 30 de zile de la data lǎsǎrii la vatrǎ, nu s-au putut angaja;

d) absolventii scolilor speciale pentru handicapati care nu au loc de muncǎ.

Fac parte din randul somerilor si beneficiazǎ de plǎti compensatorii persoanele cǎrora li s-a desfǎcut contractul individual de muncǎ ca urmare a concedierilor colective potrivit O.U.G. nr. 98/1999.

Sunt considerate someri si persoanele care nu beneficiazǎ de indemnizatii bǎnesti potrivit prevederilor legale, dar care s-au inregistrat la agentiile teritoriale pentru ocuparea fortei de muncǎ fiind in cǎutarea unui loc de muncǎ.

Unii autori sunt de pǎrere cǎ somajul nu poate fi desfiintat ,, pentru cǎ el este generat permanent de cresterea demograficǎ, pe de o parte si de inlǎturarea muncitorului de la locul de muncǎ, prin automatizarea proceselor de productie, pe de altǎ parte" . In acest fel , numǎrul somerilor absorbiti in sfera serviciilor este mult prea mic comparativ cu nivel actual si cel prognozat al somajului, iar cei rǎmasi fǎrǎ o ocupatie zilnicǎ vor fi impinsi spre comiterea de fapte antisociale.

Somajul este considerat asadar, un fenomen negativ al economiei, ,,ca expresie a unor dezechilibre: pe piata muncii, atunci cand oferta de fortǎ de muncǎ depǎseste cererea, si pe piata bunurilor si serviciilor, cand productia este inferioarǎ cererii. Pierderea locurilor de muncǎ de cǎtre o parte a populatiei ocupate si sporirea ofertei de muncǎ prin atingerea de cǎtre noile generatii a varstei legale pentru a se angaja reprezintǎ cele douǎ mari procese care determinǎ aparitia si permanentizarea somajului.

2.1.2. Tipuri de somaj

Pornind de la aceste caracteristici se pot distinge mai multe tipuri de somaj , clasificate in functie de diferite criterii:

dupa originea somajului:

Ø      somajul clasic- apare atunci cand, pe piata muncii oferta de fortǎ de muncǎ depǎseste cererea, si, pe piata bunurilor si serviciilor, productia este inferioarǎ cererii;

Ø      somajul prin insuficienta cererii- apare in situatia in care cererea de bunuri si servicii este mai micǎ decat oferta, iar pe piata muncii oferta depǎseste cererea;

Ø      somajul cronic/ de lungǎ duratǎ/de excludere- depǎseste un an si cu cat creste durata somajului, cu atat scad sansele de reangajare. Acest tip de somaj afecteazǎ in special persoanele cu disponibilitǎti reduse de calificare/recalificare, anumite grupe de varstǎ, profesii sau regiuni;

Ø      somajul conjunctural- se produce in urma reducerii activitǎtii economice cauzate de variatii conjuncturale ale economiei nationale si internationale si ale cererii si ofertei de bunuri si produse;

Ø      somajul ciclic- se confundǎ cu cel anterior si este determinat de scǎderea productiei in perioada de declin economic, dar poate fi resorbit in perioada de crestere si avant economic;

Ø      somajul repetitiv sau sezonier -afecteazǎ lucrǎtorii cu calificare scǎzutǎ, muncile prestate sunt in general ocazionale, iar durata somajului este scurtǎ. Este intalnit in domenii precum agricultura, constructii, lucrǎri publice, etc .;

Ø      somajul frictionar- corespunde perioadei de inactivitate dintre pierderea unui loc de muncǎ panǎ la gǎsirea altuia nou sau perioadei de cǎutare a primului loc de muncǎ;

Ø      somajul structural- cauzat de incompatibilitǎtile de structurǎ dintre cererea si oferta de muncǎ (profesionale, de varstǎ, teritoriale), de progresul tehnic si de lipsa de corelare intre piata muncii si sistemul de invǎtǎmant si de pregatire profesionalǎ. ,,Este specific tuturor tǎrilor in tranzitie, fiecare a experimentat un proces de restructurare a economiei nationale si deci, o reorganizare a ramurilor economice." ;

Ø      somajul de reconversie- afecteazǎ persoanele calificate si cu experientǎ in muncǎ, atunci cand agentul economic isi schimbǎ tipul, nivelul sau structura activitǎtii sau retehnologizeazǎ procesul productiv;

Ø      somajul tehnic- determinat de restrangerea sau incetarea activitǎtii unui agent economic,independent de vointa acestuia (calamitǎti, lipsa materiilor prime, etc.), contractul de muncǎ incheiat intre cele douǎ pǎrti rǎmanand valabil;

dupa intensitatea fenomenului :

Ø      somajul deghizat- caracterizat prin existenta de ocupatii aparente cu o productivitate si remunerare foarte reduse. Este specific tǎrilor slab dezvoltate;

Ø      somajul total- atunci cand salariatii sunt exclusi complet in cursul anului din procesul de productie;

Ø      somajul partial- determinat de restrangerea productiei pe o scurtǎ perioadǎ de timp, corelatǎ cu scǎderea duratei de lucru si a salariului;

dupa atitudinea somerului:

Ø      somajul involuntar- specific situatiei in care agentul economic restrange productia si, deci, si cererea de fortǎ de muncǎ;

Ø      somajul voluntar- caracteristic persoanelor apte de muncǎ, dar care nu doresc incadrarea in muncǎ din motive personale.

2.1.3.Dinamica si structura somajului in Romania

Pentru a caracteriza fenomenul somajului se iau in consideratie o serie de indicatori , precum:

■ gradul de ocupare, care reprezintǎ persoanele neocupate in muncǎ si care este exprimat prin rata somajului, calculatǎ ca raport intre numǎrul somerilor si populatia ocupatǎ (activǎ). Tinta politicilor sociale elaborate de fiecare guvern este realizarea unui grad de ocupare a populatiei cat mai apropiat de ocuparea deplinǎ, aceasta fiind consideratǎ imposibil de atins. ,,Potrivit opiniilor diferitilor economisti romani si strǎini, se considerǎ satisfǎcǎtor un grad de 97-98% , respectiv de neocupare de 2-3%".

Numǎrul somerilor care se aflǎ in situatia de shimbare a locului de muncǎ sau care nu se adapteazǎ la conditiile de muncǎ, se calculeazǎ prin rata naturalǎ a somajului. Atunci cand rata somajului efectiv este mai mare decat aceasta, vorbim despre ,,subocuparea fortei de muncǎ", iar cand este inferioarǎ ratei naturale, despre ,,supraocupare". ,,In primul caz se iroseste munca socialǎ, apar probleme sociale, creste presiunea asupra salariului, iar in cel al supraocupǎrii, forta de muncǎ devine rarǎ si scumpǎ, salariile crescand mai repede decǎt productivitatea muncii."

■ durata muncii este un indicator al somajului care defineste perioada de timp de la pierderea locului de muncǎ panǎ la reincadrare;

■ structura somajului pe nivel de pregǎtire, varstǎ, sex, etc.

Pe baza acestor indicatori, voi incerca sǎ prezint structura si evolutia somajului din Romania , care poartǎ puternic amprenta schimbǎrilor impuse de tranzitia spre o economie capitalistǎ si de alinierea la cerintele comunitǎtilor europene.

Anii `90 au produs schimbǎri majore asupra pietei muncii din Romania, pe fondul unor situatii de crizǎ si de instabilitate, datorate programelor de restructurare a principalelor ramuri ale economiei. In acest context, scade gradul de ocupare a fortei de muncǎ si apare un fenomen mai putin cunoscut inainte de 1990: somajul.

In perioada comunistǎ din Romania se poate vorbi de o ocupare deplinǎ a fortei de muncǎ, desi chiar si atunci au existat forme de ,,somaj nerecunoscut".Fenomenul somajului a fost recunoscut oficial incepand cu anul 1991, odata cu intrarea in vigoare a Legii nr.1/1991 privind protectia sociala a somerilor si reintegrarea lor profesionala.

Evolutia ratei somajului de la aparitia Legii 1/1991 (1991-2005)

Sursa: Institutul National de Statisticǎ[15]

La sfarsitul anului 1991, cand problema somajului a fost recunoscutǎ oficial, rata somajului era de 1,6% (sau de 3% dupa BIM, care are o metodologie diferitǎ de identificare a somerilor). Aceasta a crescut spectaculos in urmǎtorii ani, atingand in 1999 cel mai inalt nivel: 11,4%, ca urmare a restructurǎrii si a disponibilizǎrilor din industrie. Cei mai afectati de somaj au fost, in primul rand, muncitorii (acestia reprezentand circa 70%), perioada de dupa 1990 fiind caracterizata de concedieri masive in sectoare precum cel minier, metalurgic si feroviar.

Asa cum se poate observa din tabelul de mai sus, un nivel ridicat al somajului a fost inregistrat si in 1994 (11%), ,,ca urmare a efortului intreprins de guvern pentru a initia o reformǎ economicǎ mai amplǎ, incepand cu liberalizarea preturilor." La polul opus, anii 1996-1997 au adus cea mai scǎzutǎ ratǎ a somajului, intrucat 1996 a fost an electoral si nivelul de trai al populatiei a fost puternic subventionat de cǎtre stat.

In perioada 1997-2002, numarul de someri BIM a crescut cu 139 mii persoane, respectiv cu 19,7%. Cresteri mai importante s-au remarcat in mediul urban (84 mii persoane), desi ritmul mai rapid de crestere se inregistreaza pentru mediul rural (26,4% fata de 16,9% mediul urban in perioada 1997-2002). Persoanele de sex masculin au inregistrat cresteri mai importante ale somajului (130 mii persoane, comparativ cu persoanele de sex feminin (9 mii persoane).

Deoarece reducerea numarului de locuri de munca in sectoarele industriale si in intreprinderile de stat nu a fost contrabalansata de crearea de noi locuri de munca in sectorul privat, tendintele de ocupare a fortei de munca au continuat sa fie negative pana la inceputul anului 2001.Conform metodologiei BIM, rata somajului in 2002 a fost de 8,4% (8,9% pentru barbati si 7,7% pentru femei). Cele mai reduse cresteri s-au inregistrat pentru persoanele de sex feminin (1,3 puncte procentuale) si pentru cele din mediul rural (1,8 puncte procentuale)

La sfarsitul lunii februarie 2005, rata somajului inregistrat a fost de 6,2%, un nivel scǎzut pentru acestǎ perioadǎ a anului, fiind mai micǎ cu 1,6 puncte procentuale fatǎ de cea din luna februarie a anului 2004 (cand aceasta a fost de 7,8%) si cu 0,1 puncte procentuale fatǎ de luna precedentǎ. Numǎrul total de someri inregistrati la finele lunii februarie in evidentele agentiilor teritoriale pentru ocuparea fortei de muncǎ a fost de 558.553 persoane, cu 4.195 persoane mai putine decat in luna precedentǎ.[19]

Desi nivelul general al somajului a scǎzut, se mentine totusi somajul de lungǎ durata care determinǎ o stare de sǎrǎcie pentru un numar mare de familii. In anul 2001, aproape jumatate din someri (48,6%) se aflau in somaj de lunga durata - peste 9 luni). Peste jumatate din acest procent au reprezentat someri care nu au lucrat timp de 2 ani si mai mult. Somajul pe termen lung tinde sa fie mai ridicat la femei decat la barbati (50,3% la femei comparativ cu 47,4% la barbati), desi cea mai lunga durata a somajului se inregistreaza la barbatii de peste 50 de ani.

Evolutia ratei somajului de lungǎ duratǎ (populatia somerǎ de un an si peste, ca pondere in populatia activǎ, pe sexe)[21]

Sursa : Calcule realizate dupa datele anchetei Amigo

Incidenta somajului de lungǎ duratǎ (peste 6 luni), respectiv ponderea numǎrului somerilor tineri de lungǎ duratǎ in numǎrul total de someri, reprezintǎ 4,1%, in crestere fatǎ de nivelul lunii ianurie (+0,2 puncte procentuale). Si in aceastǎ categorie, s-a observat cǎ riscul de somaj este cu atat mai ridicat cu cat nivelul de instruire este mai scǎzut. In randul adultilor, nivelul somajului de lungǎ duratǎ a fost de 14,6%, cu 0,9 puncte procentuale mai mare decat in luna anterioarǎ, dupa cum precizeazǎ ANOFM.

Trebuie specificat faptul cǎ ,,accentuarea usoarǎ a somajului de lungǎ duratǎ nu are un aspect ingrijorǎtor pentru aceastǎ lunǎ a anului (februarie), lunǎ caracterizatǎ in general de un grad scǎzut de ocupare, si este consecinta permanentei preocupǎri pentru prevenirea acestui fenomen si reinsertiei pe piata muncii a persoanelor expuse acestui risc ″.

Pentru combaterea riscurilor pe care le implicǎ acest dezechilibru, agentiile judetene de ocupare coordoneazǎ implicarea serviciului public de ocupare, folosind ca indicator ,,rata de participare in mǎsuri active de stimulare a ocupǎrii somerilor de lungǎ duratǎ ″. [22]

Nivelul somajului si implicit gradul de ocupare al fortei de muncǎ depind foarte mult si de structura populatiei pe grupe de varstǎ.

Aceasta a cunoscut modificǎri semnificative in sensul imbatranirii demografice accentuate in ultimul deceniu, ca o consecinta a scaderii natalitatii. Ca urmare, ponderea populatiei sub 15 ani este in continua scadere (intre anii 1990-2002 reducandu-se cu 30,9%, respectiv cu circa 1689,4 mii persoane), iar ponderea populatiei varstnice, de peste 65 de ani, este in continua crestere (intre 1990-2002, crescand cu 26,9%, respectiv cu circa 674,4 mii persoane).

Proportia persoanelor de 65 de ani si peste in Romania era in 2002 de 14,1%, in timp ce proportia tinerilor era de 17,4%. Cu alte cuvinte, in 2002, din 100 persoane, 69 adulti sustineau economic aproximativ 31 persoane potential inactive, din care 14 varstnici si 17 tineri.

Un alt aspect cu care se confruntǎ piata muncii din Romania il constituie populatia cu varste cuprinse intre 15 si 25 ani care reprezinta o sursa principala de alimentare a somajului (peste 40%). Principala cauzǎ a somajului in randul tinerilor este necorelarea sistemului educational si al calificarilor produse de invatamant, cu cerintele pietei muncii. De asemenea, alte cauze ar mai fi ineficienta sau insuficienta programele de calificari alternative, pe de o parte si a programele de informare in legatura cu cerintele pietei muncii pe de alta parte.

Statisticile aratǎ cǎ ponderea tinerilor in totalul somerilor si-a pǎstrat trendul descendent, ajungand in luna februarie la 19,4%, cu 2,1 puncte procentuale mai micǎ fatǎ de luna ianuarie. ,,Numǎrul de someri tineri a inregistrat o scǎdere in termeni absoluti, de la 120 persoane in luna precedentǎ, la 108.287 persoane in luna curentǎ. ″

O alta grupa de varsta afectata major de somaj este grupa 40-49 ani, care constituie principala categorie de populatie vizata de restructurarile industriale ele avand ponderi de 27,0% si respectiv 25,8%, in numǎrul total al somerilor inregistrati la finele lunii februarie a acestui an.[25]

Populatia inactiva, pe categorii socio-economice si sexe, in 2002[26]

Sursa : Institutul National de Statisticǎ, Bucuresti, 2002 ;

Daca facem o analizǎ asupra somajului care afecteazǎ cele douǎ sexe, putem observa cu usurintǎ cǎ ,,forta de muncǎ femininǎ este mai vulnerabilǎ in raport cu bǎrbatii"[27], intrucat rata somajului feminin este superioarǎ, indiferent de celelalte variabile (rata ocupǎrii feminine in 1997-45,2%, fata de 57,8% in 2002)

Cu toate acestea, reducerea ratei de activitate pentru populatia masculina a fost de 9 puncte procentuale intre 1997-2002 (de la 72,5% la 63,5 in 2002), mai ridicata fata de scaderea inregistrata de populatia feminina de 8,7 puncte procentuale (de la 57,7% in 1997 la 49% in 2002), potrivit datelor cuprinse in Strategia pentru Ocuparea Fortei de Muncǎ 2004-2010.

Statisticile recente aratǎ cǎ, in luna februarie a acestui an, se constatǎ o crestere cu doar 2.661 persoane a numǎrului de someri bǎrbati, fatǎ de luna anterioarǎ, rata somajului masculin rǎmanand constantǎ, de 7,0%.

Concluzionand, prognoza evolutiei ratei somajului (revizuita pe baza realizarilor din 2003), ca rezultat al politicii Guvernului de stimulare a cresterii economice, arata o scadere a ratei somajului BIM, de la 8,4% in anul 2002, la 6,5% in anul 2005

Tabel: Evolutii ale pietei fortei de muncǎ

Nota: Prognoza a fost realizatǎ in conformitate cu metodologia BIM si pe baza datelor din Ancheta

asupra fortei de muncǎ in gospodǎrii (AMIGO)

Sursa: Comisia Nationalǎ de Prognozǎ

2.1.4.Disparitǎti regionale

Restructurarile din sectorul industrial, in special, au avut un impact negativ asupra nivelului ocupǎrii populatiei din intreaga tara, cu variatii de la o regiune la alta si de la un judet la altul.

De remarcat faptul cǎ, daca in perioada 1990-2000 procentul populatiei ocupate din mediul urban era in scǎdere in comparatie cu populatia ocupatǎ din rural (de la 55% in 1996, la 49,2% in 2001), dupa 2001 situatia a devenit inversǎ, asa cum reiese si din graficul de mai jos .

Populatia activa pe categorii socio-economice, sexe si medii[29], in 2002

Sursa: Institutul National de Statisticǎ, Bucuresti, 2002;

Asa cum se observǎ si din graficul prezentat anterior, numǎrul femeilor somere in 2002 era mai ridicat decat numǎrul bǎrbatilor aflati in aceeasi situatie, atat la nivel national, cat si in ceea ce priveste mediile de rezidentǎ.

In 2005 rata somajului feminin in luna februarie era de 5,3%, cu 0,2 puncte procentuale mai scǎzutǎ fata de luna ianuarie a.c., datoritǎ scǎderii numǎrului femeilor somere cu 6.856 persoane. De fapt, putem afirma cǎ ,,scǎderea ratei somajului la nivel national s-a fǎcut exclusiv pe seama somajului feminin ″[30]. Astfel, asa cum se poate observa si din tabelul de mai jos, in judetele unde s-au inregistrat scǎderi ale ratei somajului, rata somajului feminin a scǎzut mai accentuat.

Analizand evolutia ratei somajului la nivel national in primele luni ale anului 2005, se poate observa cǎ, in judetul Mehedinti, s-a atins nivelul maxim al ratei somajului, de 10,8%, iar cel minim (2,3%) in judetul Bihor In luna februarie 2005, doar trei judete : Mehedinti (10,8%), Hunedoara (10,5%) si Brasov (10,1%) au depǎsit pragul de 10,0% al nivelului ratei somajului inregistrat.

In ceea ce priveste judetul Mehedinti, aici a fost atins pentru prima datǎ nivelul maxim al ratei somajului, fapt care se datoreazǎ nu atat cresterii spectaculoase a numǎrului de someri (doar 128 persoane), cat mai ales scǎderii ratelor somajului in judete care inregistrau in mod constant niveluri ridicate ale somajului datoritǎ conditiilor socio-economice zonale (Hunedoara, Vaslui, Brasov, Galati).

De exemplu, judetul Vaslui a inregistrat pentru prima datǎ o ratǎ a somajului sub 10,0% ca urmare a scǎderii numǎrului somerilor neindemnizati datoritǎ ,,nereinnoirii cererii de loc de muncǎ, dar si prin cuprinderea a 448 persoane in lucrǎri de interes comunitar ″ . Aceastǎ situatie este intalnitǎ si in celelalte judete cu ratǎ a somajului in scǎdere, in total 21 de judete, dintre care cele mai semnificative reduceri au fost semnalate in: Brasov (-1.785 persoane) , Dambovita (-1.696 persoane), Alba (-1.390 persoane), Vaslui (-1.287 persoane), Bacǎu (-1.125 persoane) si Neamt (-1.035 persoane).

Totodatǎ, cele mai importante cresterii ale ratei somajului s-au inregistrat in judetele: Olt (+1,1 p.p.), Teleorman (+0,7 p.p.) si Cǎlǎrasi (+0,6 p.p.).

Sursa: Agentia Nationalǎ pentru Ocuparea Fortei de Muncǎ

Regiunile statistice cu cele mai ridicate rate de somaj in februarie 2005 au fost Sud-Vest (7,6%), Centru si Nord-Est (7,5%) in timp ce regiunile cu cele mai scǎzute niveluri au fost Bucuresti (2,8%) si Nord-Vest (4,1%). 

Evolutia ratei somajului pe regiuni si pe ani[33]

Sursa Institutul National de Statisticǎ

Analiza tabelelor de mai sus aratǎ faptul cǎ, desi la nivel national rata somajului a rǎmas constantǎ, la nivel teritorial se inregistrazǎ o mare varietate de situatii, de crestere sau descrestere a acesteia.

Acest fapt confirmǎ incǎ o datǎ cǎ nivelul constant al ratei somajului la nivel national este influentat de o diversitate de procese care se petrec la nivel local si care necesitǎ o mare diversitate de solutii.

Harta somajului inregistrat pe judete si regiuni in anul 2002[34]

Harta somajului pe regiuni si judete sublinieazǎ faptul cǎ in vestul tarii rata somajului este mai scǎzutǎ, ca o cauzǎ a influentei capitalului strain in aceastǎ zonǎ, iar regiunile cu cea mai mare rata a somajului rǎman in continuare zonele in declin industrial, ,,cu economii ne-echilibrate, unde socul pierderii competitivitatii nu a fost preluat de un influx de capital strain sau intern satisfacator"[35].

Determinante pentru evolutia nivelului de ocupare in aceste zone sunt si infrastructura de transport si de utilitati publice, precum ineficienta programelor de formare si reconversie profesionalǎ a fortei de munca locale.

2.1.5.Politici de reducere a somajului

Ocuparea fortei de munca continua sa reprezinte una dintre cele mai serioase probleme ale tranzitiei. In acest context, politicile de ocupare trebuie sa contribuie la combaterea efectelor somajului structural, la incurajarea participarii fortei de munca, in special pentru grupurile cheie si la cresterea eficientei politicilor de integrare si reintegrare pe piata muncii prin utilizarea unui set de masuri stimulatorii de activare a persoanelor aflate in somaj.

Aceste mǎsuri constituie obiectul politicilor active, adresate atat angajatilor, cat si angajatorilor. ,,Ele sunt de datǎ relativ recentǎ, luand nastere dupǎ cel de-al doilea rǎzboi mondial si intensificandu-se in perioada de crizǎ a statului bunǎstǎrii" .

Masurile active care vizeazǎ stimularea ocuparii fortei de munca constau in aplicarea unui pachet integrat de activitati care au ca scop cresterea sanselor grupurilor tinta de integrare pe piata muncii, prin:

Ø      programe personalizate sau de grup de consiliere si orientare profesionala

Ø      servicii de mediere a muncii si de formare profesionala pentru a facilita accesul somerilor la locurile de munca vacante si a reduce deficitul de calificari de pe piata fortei de munca (serviciile de formare profesionala pot fi: programe de initiere, calificare, recalificare perfectionare specializare

Ø      consiliere si instruire pentru inceperea unei afaceri, cu scopul de a promova antreprenoriatul si de a crea noi locuri de munca

ANOFM identificǎ drept grupuri tintǎ pentru programul de mǎsuri pro-active ,,tinerii -grupa de varsta 15-24 ani -, somerii de lungǎ duratǎ, persoanele cu handicap, persoanele in varstǎ de peste 45 de ani, persoanele de etnie romǎ si somerii din alte categorii defavorizate". Toate aceste actiuni vor avea o componenta comunǎ importanta, de asigurare a egalitatii de sanse intre femei si barbati.

Datorita intensificarii mǎsurilor active de ocupare a fortei de munca si a celor destinate stimularii cresterii economice initiate de Guvern, tendinta s-a modificat in 2001-2005, iar rata somajului (numarul somerilor raportat la populatia activa, exprimata procentual) s-a stabilizat si se situeaza intre 7 si 6 %.

Cu toata aceasta scadere a nivelului general al somajului, rata somajului pe termen lung si rata somajului in randul tinerilor reprezinta inca un fenomen ingrijorator, in conditiile in care aceasta din urmǎ a rǎmas la fel de ridicatǎ.

Un indicator al politicilor active ale pietei muncii este structura cheltuielilor pentru mǎsurile active de ocuparea a fortei de muncǎ, asa cum reiese din tabelul de mai jos.

Structura cheltuielilor pentru masurile active de ocuparea a fortei de munca

Sursa: Agentia Nationalǎ pentru Ocuparea Fortei de Muncǎ

Analiza sumelor pentru masuri active si preventive pentru someri si persoane inactive din totalul bugetului asigurarilor pentru somaj, asa cum reiese din statistica prezentatǎ anterior, arata pentru anul 2004 o crestere de 33,09% fata de sumele alocate in anul 2003, cu o pondere de 23,65% in totalul cheltuielilor bugetare pentru 2004. De asemenea, bugetul alocat cursurilor de formare profesionala in anul 2004 s-a dublat fata de anul 2003, alocarile pentru masuri destinate prevenirii marginalizarii sociale a tinerilor a inregistrat o crestere de 12,88 ori fata de 2003; suma alocata pentru consultanta si asistenta pentru inceperea unei activitati independente a fost de 4,38 ori mai mare fata de cea alocata in 2003; iar subventionarea locurilor de munca pentru incadrarea in munca a persoanelor cu handicap a avut o alocare de 13,7 ori mai mare fata de cea din 2003.

Tendinta crescatoare a ponderii masurilor active in totalul cheltuielilor bugetului asigurarilor pentru somaj se mentine si in anul 2005, pentru care se prognozeaza o pondere de 24,96%, iar pentru anul 2006, o pondere de 29,31%, ceea ce arata o sustinere durabila a politicii de combatere a somajului.

Dintre politicile active de reducere a somajului pe piata muncii, pe care Ministerul Muncii si Protectiei Sociale le-a implementat, formarea profesionalǎ constituie activitatea cea mai complexǎ si dinamicǎ, scopul ei final fiind de adaptare a fortei de muncǎ la exigentele si solicitǎrile angajatorilor, favorizand mobilitatea profesionalǎ si cresterea sanselor de integrare a somerilor pe piata muncii.

Programele de formarea profesionalǎ a somerilor se organizeazǎ descentralizat, la nivelul fiecǎrui judet, pe baza studiilor, analizelor si prognozelor de perspectivǎ, privind piata muncii, conform legislatiei in vigoare (Legea nr.1/1991, republicatǎ in 1994 si modificatǎ ulterior, si Hotǎrarea Guvernului nr.288/1991, modificatǎ). Aceste actiuni de formare profesionalǎ cuprind trei categorii de cursuri :

cursuri organizate la cererea agentilor economici, pentru a rǎspunde unor nevoi bine specificate de fortǎ de muncǎ calificatǎ, exprimate de agentii economici, si realizǎrii unor conversii profesionale in interiorul intreprinderii, evitandu-se astfel unele concedieri ;

cursuri organizate pe baza studiilor si prognozelor imediate si de perspectivǎ, privind evolutia pietei muncii, pentru a asigura pe termen mediu personalul calificat si competent acelor intreprinderi aflate in dezvoltare si extindere, intreprinderi mici si mijlocii ce creeazǎ noi locuri de muncǎ;

cursuri organizate la cererea solicitantilor de locuri de muncǎ, pentru a le da posibilitatea acestora sǎ-si adapteze si sǎ-si imbunǎtǎteascǎ pregǎtirea profesionalǎ sau sǎ obtinǎ o nouǎ calificare in vederea mentinerii sau obtinerii locului de muncǎ sau pentru a desfǎsura o activitate pe cont propriu.

O altǎ modalitate de politicǎ activǎ implementatǎ pe piata muncii este sustinerea reconversiei profesionale, ca rǎspuns la cerintele de fortǎ de muncǎ ale pietei. Aceastǎ actiune intampinǎ insǎ o serie de obstacole :

Ø      situatia economicǎ dificilǎ, atat pentru marile intreprinderi de stat sau regii autonome aflate in restructurare, cat si pentru sectorul intreprinderilor mici si mijlocii, confruntat cu o legislatie care nu stimuleazǎ si nu sprijinǎ acest sector ;

Ø      mentalitatea oamenilor cǎ  trebuie sǎ li se asigure un loc de muncǎ  si  rezistenta  pe care o opun la schimbǎrile din viata profesionalǎ, teama lor de nou, de viitor.

In general, persoanele active nu sunt constiente de pericolul cǎ vor trebui in viitor sǎ-si schimbe mai des slujbele sau domeniul de activitate .

O altǎ modalitate de interventie a statului in vederea combaterii somajului o reprezintǎ politicile pasive, care se constituie ,,intr-un set de mǎsuri destinate sǎ sprijine financiar persoanele care au pierdut locul de muncǎ." Politicile pasive pornesc de la ideea cǎ ,,nivelul ocupǎrii este determinat de conditiile generale din economie, care sunt reglate de piatǎ, si orice interventie ar dǎuna logicii pietei" . Acest tip de politici pune accentul pe:

Ø      indemnizarea somerilor;

Ø      incitarea indivizilor sǎ se retragǎ de pe piata muncii pentru crearea de noi locuri de muncǎ.

Politicile pasive constituie forma clasicǎ de protectie socialǎ a somerilor, utilizatǎ incǎ de la sfarsitul secolului al XIX-lea. ,,Primele astfel de mǎsuri sunt consemnate in Marea Britanie (1911), in Germania (1929) si, abia dupǎ criza economicǎ din 1933, cand somajul a devenit un fenomen de masǎ si de duratǎ mai indelungatǎ, in Statele Unite (1935)" .

Ajutorul financiar se acordǎ celor care isi pierd locul de muncǎ sub forma unei indemnizatii sau beneficiu de somaj si este conditionat de durata si nivelul cotizatiei. Pentru cei care nu au avut un loc de muncǎ sau nu au avut posibilitatea de a cotiza, statul oferǎ o alocatie financiarǎ, stabilitǎ in raport cu salariul mediu/ minim pe economie, dacǎ dovedesc cǎ veniturile lor nu depǎsesc un anumit nivel specificat in lege (Legea 76/2002 privind sistemul asigurǎrilor pentru somaj si stimularea ocupǎrii fortei de muncǎ).

Structura somerilor dupa tipul de protectie sociala in 2002[42]

Sursa: Institutul National de Statisticǎ, Bucuresti, 2002

Din punctul de vedere al protectiei sociale, fondul de somaj este privit ca o componentǎ a asigurǎrilor sociale -,,asigurarea populatiei active pentru obtinerea de venit, in situatia cand nu are loc de muncǎ"-, dar si ca o formǎ de impozit pe care trebuie sǎ-l plǎteascǎ si cei care nu vor putea beneficia de ajutor de somaj (cei care detin o anumitǎ suprafatǎ de teren agricol). Fondul de somaj este constituit din contributia de 5% din fondul lunar de salarii, efectuatǎ de toti agentii economici, si din contributia angajatilor de 1% din salariul lunar si al celor care lucreazǎ pe cont propriu.

Specialistii sustin cǎ intr-o economie ,,prin actualele mecanisme ale pietei interne si, mai ales internationale, este nevoie de existenta unei mase umane cu venituri mici, care sǎ nu creascǎ, ci chiar sǎ scadǎ, pentru a putea sustine cresterea veniturilor mari si eventual combaterea somajului."

In Romania, in perioada de tranzitie, raportul dintre politicile active si cele pasive nu a fost constant. Dacǎ in primii ani dupǎ revolutie a existat o incercare de sporire a ponderii cheltuielilor pentru mǎsurile active, dupa `97 locul acestora a fost luat de politicile pasive, ca urmare a proceselor de restructurare si a necesitǎtii protectiei salariatilor in urma concedierilor colective.

Pentru analiza politicilor pasive ale pietei muncii se foloseste drept indicator ,,ponderea cheltuielilor pentru finantarea acestor mǎsuri in PIB sau structura cheltuielilor destinate protectiei sociale a somerilor"(Pop, L.,2002).

Ponderea protectiei sociale in PIB si finantarea protectiei sociale pe surse

Sursa Bugetul consolidat al statului, Munisterul Finantelor, Bucuresti, 2002;

Realizarea programelor de ocupare a fortei de muncǎ in perioada ian.2002-aug.2004 si prognoza la 30 sept.-31 dec 2004

Intr-un studiu realizat in 1997 cu privire la nivelul ocupǎrii fortei de muncǎ in tǎrile OCDE[49] , se subliniazǎ o serie de efecte indirecte pe care somajul le poate avea asupra persoanelor afectate de acest fenomen. Astfel, se specificǎ faptul cǎ somajul crescut creeazǎ nesigurantǎ, neincredere si rezistentǎ la schimbǎrile organizatorice si tehnice, duce la scǎderea respectului de sine, a motivatiei, putand avea si efecte negative asupra sǎnǎtǎtii fizice si psihice a somerului. De asemenea, somajul afecteazǎ anumite grupuri sociale care nu s-au mai confruntat in trecut cu astfel de probleme, cum e cazul functionarilor publici, pentru care reincadrarea in muncǎ este aproape imposibilǎ.

2.2.Dinamica ocupǎrii, aspecte si evolutii structurale

Restructurarea economiei romanesti a fost insotitǎ de un puternic impact negativ asupra nivelului de ocupare a fortei de munca, generand un somaj cronic, reducerea relativa a ocuparii devansand ritmul de scadere al produsului intern brut (PIB).

Ratele de crestere realǎ a PIB 1996-2002

Sursa: Estimǎri ale Bancii Mondiale, actualizate de INS;

In primii ani postdecembristi, PIB a avut o evolutie oscilanta, perioadele de crestere neasigurand recuperarea scaderilor de valoare adaugata din perioadele de declin. Cu toate acestea, dupa o perioadǎ de trei ani de reducere a activitǎtii economice, anul 2000 a adus un volum mai mare de activitate -PIB crescand in termeni reali cu 2,1%- si astfel o valoare adaugata mai mare in industrie (+5,9%), constructii (+6,3%) si servicii (+5,5%), care impreuna au reprezentat aproape 79% din PIB .

Anii ce au urmat au mentinut un nivel ridicat al activitatilor industriale, de constructii si al serviciilor, ceea ce a determinat cresteri spectaculoase ale PIB, astfel incat, in anul 2002, PIB a atins valoarea record a perioadei de 1.512.256,6 mld lei, adica aproximativ 43,3 mld Euro (s-a folosit cursul de schimb din luna decembrie 2002: 1 euro=34 919 lei).

Contributia ramurilor economice la crearea produsului intern brut subliniazǎ o imbunatatire a starii de proportionalitate, dar si o evolutie catre structurile moderne, caracteristice economiilor dezvoltate.

Populatia ocupatǎ, pe principalele activitǎti ale economiei nationale

Demn de retinut este faptul cǎ incepand cu anul 2002 sectorul serviciilor - atat cele destinate populatiei, cat si intreprinderilor -a inregistrat un progres semnificativ, ca urmare a cresterii veniturilor si, in general, a evolutiei pozitive a economiei de piatǎ, nivelul acestui sector in PIB crescand cu aproape 13 puncte procentuale (de la 32,3% in 1990 la 44,7% in 2002). Astfel, ,,in anul 2002, agricultura si silvicultura contribuiau cu 11,7% la formarea PIB, industria cu 29,1%, constructiile cu 5,0%, iar serviciile cu 44,7%" .

In primii ani de tranzitie, piata muncii si-a pǎstrat multe din vechile obiceiuri si in ceea ce priveste ponderea ridicatǎ a ocupǎrii in agriculturǎ, ramurǎ cu o productivitate si o tehnologie incǎ extrem de necompetitivǎ. Desi in ultimii ani nivelul ocupǎrii populatiei in agricultura s-a redus (cu 6,3 puncte procentuale intre 2000 si 2002), aceasta continua sa fie numeroasa, inregistrand 37% din populatia ocupata.

Aceasta s-a datorat, bineinteles, asimilǎrii populatiei rurale in cadrul industriei. Specialistii sunt de pǎrere cǎ ,, a fost relativ usor ca un tǎran sǎ devinǎ un bun specialist, inclusiv in prelucrarile mecanice de precizie. Astǎzi este insǎ mult mai greu ca un specialist sǎ fie tinut in categoria competitivilor si are loc un proces masiv de intrare pe piatǎ a celor expusi."[54]

Totodata, se remarca o imbunatatire a structurii serviciilor, prin evolutia acelora cu potential intern de dezvoltare (serviciile turistice impreuna cu cele de comert au inregistrat o crestere cu circa 6%, iar cele de transport au crescut cu 4,5%). O importantǎ deosebitǎ o are cresterea serviciilor de comunicatii cu peste 4%, atat prin prisma avantajelor pe piata internationala, cat mai ales din perspectiva trecerii economiei romanesti, intr-un viitor cat mai apropiat, in faza societatii informationale.

In timp ce sectorul serviciilor a inregistrat cresteri semnificative, ponderea celorlalte domenii de activitate s-a diminuat. Astfel, industria, care detinea 40,5% din PIB creat in 1990, a avut o contributie de numai 29,1% la formarea PIB in 2002.

Variatiile produse in structura ocuparii pe sectoare releva un proces concomitent de ,,dezindustrializare si reagrarizare a economiei"[55], fara a avea loc un progres semnificativ in alte sectoare. Acest fenomen se explicǎ prin faptul cǎ persoanele disponibilizate din industrie care nu se regasesc in celelalte ramuri ale economiei au contribuit la cresterea numarului somerilor.

Nici turismul nu a inregistrat evolutii favorabile, ,,contributia directa in PIB fiind de 2,6, in special datorita decaderii competitivitatii infrastructurii turistice romanesti, in contextul cresterii capacitatii de a calatori a turistilor romani (urmare atat a liberalizarii intrarilor in tarile UE, cat si cresterii capacitatii turistilor romani de a cheltui pentru activitatile turistice)"[56].

De asemenea, trebuie remarcat faptul cǎ in perioada 1990 - 2002, sectorul privat a inregistrat un progres semnificativ, contribuind, in anul 2001 cu 67,1% la crearea PIB, iar in 2002 cu 69%, comparativ cu numai 16,4% in anul 1990, ceea ce a determinat si schimbǎri semnificative ale ocupǎrii fortei de muncǎ de ambele sexe in sectorul de stat, asa cum reiese din graficul de mai jos:

Populatia ocupata dupa sectorul in care lucreaza, pe sexe, in 2002

Sursa Institutul National de Statisticǎ, Bucuresti, 2002

In ceea ce priveste forma de proprietate, se observǎ o scadere accentuata a ponderii persoanelor din sectorul public (24,3% in 2002) si o crestere a celei din sectorul privat (69,6% in 2002). In procesul restructurǎrii si al tranzitiei spre economia de piatǎ, preponderenta populatiei ocupate in sectorul privat reprezintǎ un aspect evolutiv care se datoreazǎ in special, unui management mai bun al resurselor umane si in care cointeresarea ocupǎ un loc important.

Totodata, ponderea patronilor, a lucratorilor pe cont propriu si a lucratorilor familiali neremunerati a crescut de la 36,6% in 1992 la 44,2% in 2001.

Structura populatiei ocupate dupa statutul profesional, pe sexe[58]

Sursa: Institutul National de Statisticǎ, Bucuresti, 2002;

O altǎ variabilǎ a ocupǎrii o constituie nivelul de pregatire al fortei de munca . Acesta a inregistrat o tendinta usoara de crestere incepand cu mijlocul anilor '90, dar a ramas scazut in comparatie cu standardele UE. In 2000, 8,4% din total forta de munca avea studii superioare ( comparativ cu 7,6% in 1994), 77,4% avea studii liceale si postliceale si 14,3% avea studii primare sau mai putin decat atat.

In anul 2000, procentul de forta de munca feminina care avea studii liceale era de 75% comparativ cu 80% dintre barbati. Procentul de forta de munca cu studii primare sau mai putin era de 18% pentru femei si 11% pentru barbati.

Somerii dupa nivelul de instruire, pe sexe [59]

Sursa: Institutul National de Statistica, Bucuresti, 2002;

Datele statistice aratǎ cǎ intre anii 1997-2002, ponderea populatiei ocupate cu nivel superior de educatie a crescut cu 2,2 puncte procentuale, iar a populatiei cu nivel de pregatire liceala si postliceala a crescut cu 3 puncte procentuale, in timp ce ponderea populatiei ocupate cu nivel primar si gimnazial de pregatire s-a redus semnificativ (5,8 puncte procentuale in cazul nivelului primar si fara scoala si 0,3 puncte procentuale in cazul nivelului gimnazial)[60].