NOTIUNEA CONFLICTULUI DE MUNCA

NOTIUNEA CONFLICTULUI DE MUNCA

Potrvit dispozitiilor articolului 3. din Legea 68/1999 ,conflictele colective de munca sunt:"Conflictele dintre salariati si unitatile la care sunt incadrati cu privire la interesele cu caracter social,sau economic ori la drepturile rezultate din desfasurarea raportului de munca".

Incepand cu data de 1 Ianuarie 2000,a intrat in vigoare legea 168/1999,cu privire la solutionarea conflictelor de munca.Prin acest act normativ se introduc in legislatia muncii din tara noastra doua categorii de conflicte in legatura cu desfasurarea raporturilor de munca si anume:conflictele de interese si conflictele de drepturi care de fapt sunt conflicte de munca.

Legiuitorul a definit conflictele de munca ca fiind conflictele care au ca obiect stabilirea conditiilor de munca cu ocazia negocierii contractelor colective de munca, conflicte referitoare la interesele cu caracter profesional, social sau economic ale salariatilor, denumite in continuare conflicte de interese.

Conflictul de interese reprezinta o situatie in care persoana ce exercita o demnitate publica sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala , care ar putea influenta indeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care ii revin potrivit Constitutiei si altor acte normative.

Asemenea situatie constituie o incalcare a principiilor reglementate de art 4. lit.a): legalitate, impartialitate si obiectivitate, principii care stau la baza exrcitarii functiei publice.Chiar daca nu au fost reglementate expresis verbis si in cazul demnitarilor ,nimic nu ne impiedica sa apreciem ca aceste principii au stat la baza activitatii demnitarilor, din moment ce obligatia depunerii declaratiei de interese incumba deopotriva ambelor categorii, functionari publici si demnitari. Aceste principii aplicablie functionarilor publici au fost insa extrapolate la ansamblul categoriilor obligate sa depuna declaratia de interese prin reglementarea unitara din art.71 din Cartea I Titlul IV Capitolul II al Legii nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei.

Regasim in ambele reglementari (Legea nr. 188/1999, cu modificarile si completarile ulterioare si in Legea nr. 161/2003) principiul impartialitatii.

Prin insumarea pricipiilor care stau la baza exercitarii functiilor publice in materia conflictului de interse si a principiilor care stau la baza prevenirii conflictului de interese, rezulta ca regimul conflictului de interese si activitatea desfasurata de functionarii publici si demnitari trebuie sa se subordoneze urmatoarelor principii: legalitate, impartialitate, obiectivitate, integritatea, transparenta deciziei si suprematia interesului public.

Prima reglementare a principiului a fost realizata in anul 1990 prin dispozitiile constitutionale referitoare la parlamentari:

- in art.66 ( mandatul reprezentativ) gasim ca in exercitarea mandatului, deputatii si senatorii sunt in serviciul poporului si orice mandat imperativ este nul.

- in art. 68 ( incompatibilitati) gasim ca nimeni nu poate fi, in acelasi timp, deputat si senator; calitatea de deputat sau de senator este incompatibila cu exercitarea oricarei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului; alte incompatibilitati se stabilesc prin lege organica.

Pornind de la aceste reglementari constitutionale doctrina juridica nu a facut la inceput distinctia intre incompatibilitatile si conflictul de interese. Chiar daca intre cele doua institutii juridice exista, indiscutabil, o asemanare referitoare la principiile incalcate, modul concret de incalcare al acestor principii este diferit, ceea ce justifica reglementarea distincta a conflictului de interese. In aceste conditii, am putea spune ca sub aspectul efectului conflictului de interese, genereaza o stare de incompatibilitate, lato sensu ,dar sub aspectul cauzelor care determina aceasta incompatibilitate conflictul de interese se deosebeste prin faptul ca factorul determinant nu este neaparat o situatie juridica sau o activitate incompatibila cu activitatea care este realizata in cadrul atributiilor de serviciu, ci un interes personal de natura patrimoniala, care ar putea influenta indeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care ii revin Constitutiei si altor acte normative.

In literatura juridica de specialitate notiunea de interes a fost interpretata diferit:

pe de o parte se considera ca interesul se limiteaza la o simpla vocatie, posibilitate, care nu poate fi cuprinsa in categoria juridica de drept,

pe de alta parte, se considera ca interesul ar cuprinde nu numai dreptul in sine, ci si potentialitatea acestuia, vocatia.

Din punct de vedere al conflictului de interese este de preferat utilizarea primei acceptiuni, stricto sensu, deoarece nimeni nu poate avea alte drepturi decat cele care rezulta din situatia raporturilor juridice concrete, in cazul acesta raporturile de serviciu. In cazul incompatibilitatii, drepturile rezultate din raportul juridic exterior raportului de serviciu sunt legale, chiar daca activitatea astfel realizata este incompatibila, in cazul conflictului de interese asemenea presupuse "drepturi"sunt, de fapt, simple interese personale patrimoniale, si nu pot fi considerate sub nici o forma drepturi subiective. Aceste interese patrimoniale personale intra in conflict cu interesul public.De aceea in art.71 teza finala din Cartea I Titlul IV Capitolul 2 al Legii nr.161/2003 a fost reglementat principiul suprematiei interesului public.

Au existat reglementari disparate, referitoare la anumite categorii de functionari publici sau anumiti demnitari ( prin statute speciale sau chiar prin regulamente de ordine interioara). Pana la aparitia Legii nr.161/2003 o reglemetare unitara a conflictului de interese nu a existat. Din aceasta cauza solutia legislativa a unificarii acestor reglementari si a distinctiei clare intre conflictul de interese si incompatibilitate este pe deplin justificata.

Reglementarea conflictului de interese prin prisma reglementarilor din Legea nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei: in capitolul II Titlul IV al Cartii I din Legea nr.161/2003 este reglementat conflictul de interese.Pentru eficienta regimului conflictului de interese legiuitorul a preferat sa reglementeze acest regim pentru fiecare categorie in parte, tinand cont de specificul fiecareia, pornind de la structurile administratiei publice locale.

Conflictul de interese in exercitarea functiei de membru al Guvernului si a altor functii publice de autoritate din administratia publica centrala si locala: persoana care exercita functia de membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de stat sau functii asimilate acestora, prefect ori subprefect este obligata sa nu emita un act administrativ sau sa nu incheie un act juridic ori sa nu ia sau sa nu participe la luarea unei decizii in exercitarea functiei publice de autoritate, care produce un folos material pentru sine,pentru sotul sau pentru rudele sale de gradul I. Aceste obligatii nu privesc emiterea , aprobarea sau adoptarea actelor normative. In ceea ce priveste raspunderea disciplinara si efectele actelor administrative care nu indeplinesc conditiile impuse de aceste dispozitii prohibitive prevazute de art. 72 din Legea nr. 161/2003, au fost stabilite urmatoarele dispoziiii:

- incalcarea obligatiilor prevazute constituie abatere administrativa, daca nu este o fapta mai grava, potrivit legii;

- actele administrative emise sau actele juridice incheiate prin incalcarea obligatiilor prevazute sunt lovite de nulitate absoluta.

Conflictul de interese privind alssii locali

Primarii si viceprimarii, primarul general si viceprimarii municipiului Bucuresti sunt obligati sa nu emita un act administrativ sau sa nu incheie un act juridic ori sa nu emita o dispozitie, in exercitarea functiei, care produce un folos material pentru sine, pentru sotul ori pentru rudele sale de gradul I.

Efectul incalcarii acestor dispozitii este nulitatea absoluta a respectivelor acte administrative. Actele administrative emise sau actele juridice incheiate ori dispozitiile emise cu incalcarea obligatiilor prevazute sunt lovite de nulitate absoluta.

Daca in urma controlului asupra legalitatii actelor juridice incheiate sau emise de persoanele respective rezulta ca alesul local in cauza a realizat foloase materiale, prefectul dispune, dupa caz, sesizarea organelor de urmarire penala competente sau a comisiilor competente de cercetare a averii, constituie potrivit Legii nr. 115/1996 pentru declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor, a unor persoane cu functii de conducere si de control a functionarilor publici.

Rolul controlului apartine Guvernului, fie prin primul-ministru in cazul autoritatilor si institutiilor publice centrale, fie prin prefect, ca reprezentant al Guvernului in teritoriu, in cazul autoritatilor si institutiilor publice locale. Conflictele de interese pentru presedintii si vicepresedintii consiliilor judetene sau consilierii locali si judeteni sunt prevazute in art. 47 din Legea administratiei publice locale nr.215/2001, cu modificarile si completarile ulterioare. Mentinerea acestor prevederi nu este insa de natura a afecta caracterul unitar al reglementarii conflictului de interese.

Conflictul de interese privind functionarii publici

Functionarul public este in conflict de interese daca se afla in una din urmatoarele situatii:

a) este chemat sa rezolve cereri, sa ia decizii sau sa participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice si juridice cu care are relatii cu caracter patrimonial;

b) participa in cadrul aceleiasi comisii, constituie conform legii, cu functionari publici care au calitatea de sot sau ruda de gradul I;

c) interesele sale patrimoniale, ale sotului sau ale rudelor de gradul I pot influenta deciziile pe care trebuie sa le ia in exercitarea fuctiei publice.

In cazul existentei unui conflict de interese, functionarul public este obligat sa se abtina de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii si sa-l informeze de indata pe seful ierarhic caruia ii este subordonat direct. Aceste e obligat sa ia masurile care se impun pentru exercitarea cu impartialitate a functiei publice, in termen de cel mult 3 zile de la data luarii la cunostinta. Aceasta obligatie a functionarului public face parte din cadrul unei obligatii cu un continut mai larg-obligatia de rezerva, care ar cuprinde si obligatia de abtinere de la manifestari politice in timpul serviciului.

Intr-o asemenea situatie, conducatorul autoritatii sau institutiei publice, la propunerea sefului ierarhic caruia ii este subordonat direct functionarul public in cauza, va desemna un alt functionar public, care are aceeasi pregatire si nivel de experienta. Incalcarea acestor dispozitii poate atrage dupa caz, raspunderea disciplinara, administrativa, civila ori penala, potrivit legii.

Exista o intelegere comuna la nivelul societatii romanesti asupra faptului ca problema conflictului de interese in Romania are nevoie de un cadru legislativ coerent si eficient dar si de o vointa politica corespondenta pentru a se putea ajunge la rezultatele necesare reformarii autentice a functionarii actului administrativ.

In timp ce in Bucuresti si in alte orase importante din tara acolo unde, in general media si organizatiile neguvernamentale au fost atente si au atras promt atentia asupra cazurilor de conflict de interese inregistrate, se cunosc suficiente date despre intinderea acestui fenomen, cu cat ne indepartam in provincie, cu atat datele sunt mai sumare sau lipsesc cu desavarsire.In aceste conditii si intelegerea amplorii la care a ajuns cazuisitica "conflictelor de interese astazi"este viciata si nu atinge perspectiva nationala dorita pentru a putea formula sugestii de imbunatatire consistente.

Problema conflictului de interese in administratia publica locala, este una dintre temele principale de cercetare pentru Institutul pentru Politici Publice. Din documentarea aferenta dar si din interviurile cu actorii directi vizati de prevederile legislative ca si in dezbaterile organizate de IPP, a rezultat faptul ca, pentru o reglementare eficienta a acestei probleme, legislatia din Romania trebuie sa fie in primul rand coerenta, sa nu lase loc de interpretari si exceptii dar si, nu in ultimul rand, sa tina cont de reglementarile europene in domeniu, mai ales in contextul in care in Europa exista definitii complete pentru problema care ne intereseaza.

Dezbaterile cu privire la o legiferare cat mai completa si cat mai eficienta pentru tipologia contractului de interese in Romania nu s-au incheiat iar marea provocare atat pentru administratie ( la toate nuvelele ) cat si pentru societatea civila, ramane aplicare legislatiei in vigoare si acest lucru mai ales in conditiile in care au existat modificari importante in sens legislativ.

In continuare, vom aminti principalele tipuri prin care se distinge conflictul de interese astazi in Romania, insistand numai pe scurt asupra particularitatilor care au fost sesizate in cazul Romaniei, cu observatiile de rigoare pentru fiecare in parte. Probabil ca urmatoarea situatie nu epuizeaza toate formele de manifestare ale conflictului de interese, nici in plan central si cu atat mai putin in plan local, dar poate oferi o imagine de ansamblu asupra principalelor categorii inregistrate in realitatea functionarii administratiei publice in Romania. Scurta trecere in revista a potentialelor surse din care provin situatiile de conflict de interese mai poate contribui, de asemenea, la vittoarea Imbunatatire atat a cadrului legal cat si a managementului in administratia publica.

Desi legislatia in vigoare in Romania interzice cumulul de functii intre un angajat al unei autoritati publice locale si un ales al acesteia, exista situatii in care legislatia nu a fost respectata in practica. Numai in lasi au fost prezentate articole de presa conform carora o parte a consilierilor judeteni sunt in acelasi timp si angajati ai primarei de municipiu. Foarte probabil situatii de acest gen sunt din ce in ce mai dese cu cat localitatea este mai mica iar forta de munca ce dispune de calificarea necesara este mai redusa. Cu toate aceste situatii inregistrate totusi nu se poate extrapola pentru formularea unei concluzii national reprezentative, circumstanta locala fiind diferita de la un caz la altul. In Bucuresti, de exemplu, s-a inregistrat un caz asemanator, cand unul dintre consilieriii municipali ajunsese ca, in mandatul trecut, sa ocupe si functia de inspector - sef al domeniului public. Actualmente aceasta persoana este atat consilier municipal cat si seful corpului de control al Primarului din sectorul 6 al Capitalei Cel mai important exemplu este insa al fostului premier Victor Ciorbea (premier intre 1996 si 1998) care si-a pastrat, efectiv, functia de primar general al Capitalei in timp ce o exercita pe cea de Prim Ministru al Romaniei. La semnalele societatii civile, s-a incercat atunci si o explicatie pentru care lucrurile se intamplau astfel, in sensul in care s-a apelat la interpretarea legii din care s-a speculat diferenta dintre detinerea si exercitarea efectiva a doua functii simultan.O discutie aparte merita sa priveasca categoria consilieri personali ai persoanelor cu pozitii importante din administratia publica din Romania, cei a caror, in general, numire, se bazeaza pe considerente de loialitate fata de superiorul ierarhic. Un exemplu ilustrativ este cel al unui consilier local care activa ca si consilier al fostului Ministru al Agriculturii (pana in iunie 2003) dupa ce fusese anterior consilier personal al Primului Ministru Adrian Nastase. Maniera arbitrara in care aceste persoane sunt numite este cu atat mai grava daca luam in considerare inca inexistenta unor criterii transparente, objective pentru numirea lor in functiea respectiva ca si pozitia privilegiata (nu sunt asimilati functionarilor publici) de care se bucura prin raport cu ceilalti functionari ai institutiei.

O alta tipologie se refera la situatiile in care alesii locali sunt in acelasi timp proprietari ai unor trusturi de presa locale. Tot mai desele situatii de acest gen au condus la situatia existenta astazi in care constatam o concentrare a    mass-mediei locale in mainile unor lideri politici locali sau judeteni ceea ce isi pune amprenta in mod direct asupra gradului de libertate a respectivelor publicatii. Cele mai mediatizate exemple se refera la situatii de acest tip din Bacau sau din Constanta desi exista date care indica preocupari planificate din partea unor lideri politici locali de a acapara/cumpara presa libera. Adesea, pe langa liderii politici locali, se implica financiar si parlamentarii care construiesc cu acestia coalitii pentru cumpararea presei independente locale si respectiv deservirea acesteia pentru interese de partid.

Oricat de marginale par aceste situatii astazi, proprietatea unor politicieni asupra cluburilor de fotbal locale pot aduce avantaje electorate evidente in Romania si, de aceea, consideram relevant sa facem referire la relatia dintre sport si politica, mai ales pe plan local. Mai ales in domeniul fotbalului in care politicieni cu putere financiara investesc, posibilitatea de manipulare ulterioara a voturilor este foarte probabila. Nu pare a fi o intamplare faptul ca anumiti politicieni locali au devenit astazi si proprietari (sau co-proprietari) ai unor cluburi de fotbal locale. Cum nu exista cod de conduita care sa reglementeze aceste situatii, in Romania investitia in afaceri sportive continua sa joace o miza politica importanta. Daca tinem cont in acelasi timp si de faptul ca, in unele situatii, se constata ca se folosesc pentru asemenea investitii sportive nu numai banii privati dar si cei publici, din bugetul comunitatii respective, putem concluziona ca relatia dintre mediul politic si lumea sportului in Romania are nevoie de reglementari specifice dar care sa tina cont de intreg spectrul definitiei conflictului de interese in care sa se incadreze.

Nu in ultimul rand, sunt de precizat si situatiile in care se gasesc astazi anumiti lideri ai structurilor administratiei publice locale din Romania. Dat fiind ca functiile din fruntea asociatiilor si uniunilor de structuri ale administratiei publice locale au devenit in ultimii ani foarte atractive (ca imagine dar si financiar) si interesul pentru ocuparea acestora, in pofida faptului ca respectivele persoane detin in acelasi timp functii si in administratia centrala in fata carora trebuie sa isi negocieze interesele, a crescut proportional. Dar si situatiile de conflict de interese, la nivelul reprezentarii intereselor, s-au inmultit.

Conflictul de interese economic

Oferirea de cadouri este o practica larg raspandita in administratia publica din Romania ca si, de altfel, la toate nivelele administratiei publice din Romania. Angajatii primariilor, tocmai pentru ca se ocupa de probleme direct legate de existenta cetatenilor, sunt - conform Barometrului de Opinie Publica al Fundatiei pentru o Societate Deschisa publicat in Mai 2001, cele mai ofertate institutii de catre cetateni. Situatia nu este cu mult diferita astazi putand sublinia in acelasi timp si faptul ca practica oferirii de cadouri este larg raspandita si in alte sfere de activitate. Angajarea in alte activitati generatoare de profit a devenit o practica curenta in institutiile din Romania. Cea mai des invocata cauza este legata de remuneratia foarte mica pe care angajatii administratiei publice locale o primesc si care este insuficienta pentru un trai decent. In foarte dese situatii, asemenea practici sunt si tolerate (de exemplu arhitectilor sefi li se permite sa lucreze in acelasi timp si in pozitia de consilieri ai unor societati comerciale care are angajate contracte cu respectiva municipalitate). Numai la nivelul acestui ultim exemplu se poate observa ce efecte produce lipsa unei legislatii secundare adaptate la situatii particulare in domeniul conflictuiui de interese.

In Romania astazi, nu exista legislatie pentru a reglementa situatia fostilor angajati ai unei administratii publice care, dupa ce s-a ocupat de tranzactionarea unui contract, in numele institutiei, cu o autoritate publica, devine ulterior chiar angajatul acesteia. Vom apela la un exemplu concret in acest sensa: un consilier municipal din Bucuresti cumuland si functia de director al unei regii autonome de furnizare a apei potabile, a fost implicat in negocierea contractului cu o firma, la care ulterior a si fost angajat ca si consultant. Desi situatia precedenta nu se refera in mod direct la administratia publica locala, totusi reprezinta o speta care merita analizata in acest context. Situatii similare se observa si in domeniul protectiei mediului, implicand inspectori ai Ministerului de specialitate, luand parte la inspectarea unui proiect minier, este numit imediat dupa parasirea functiei publice, chiar director al companiei respective.

Triunghiul partidei politice - grupuri de interese economice si fundatii in Romania produce, mai recent, efecte negative majore in relatie cu functionarea democratica a administratiei publice. Relatiile politice dar si de afaceri in care sunt implicate fundatii starneste in continuare dezbateri in Romania, anuntandu-se intentii de monitorizare nepartizana a acestui aspect.

Nu exista in Romania mecanisme prin care sa se poata preveni, descuraja, practica atat de raspandita a folosirii de relatii si cunostinte pentru a evita evaluarile objective. Cu cat comunitatea este mai mica si resursele umane imitate, cu atat asemenea practici sunt mai frecvente. In lipsa de alternative la nivelul fortei de munca calificate, si in conditiile de salarizare precare mai sus invocate, situatiile de nepotism si angajarea de rude si prieteni sunt destul de des intalnite. Ca si in alte situatii mentionate anterior, practica folosirii de informatii publice de catre functionari publici de rang inalt si care au, ca atare, si acces la date importante, este larg raspandita. In general, asemenea informatii publice sunt folosite in scopuri electorale, pentru a se ,,ataca' adversarul politic.

Mai ales datorita insuficientelor reglementari cu privire la aceste situatii dar si pentru ca este dificila monitorizarea acestor practici pentru a fi sanctionate si ca atare pe viitor descurajate, un functionar public nu poate fi controlat daca are asemenea preocupari. De cite ori presa a semnalat asemenea practici, nu au existat instrumentele legale eficiente pentru un control al cazului semnalat. O sub-categorie de asemenea situatii se refera la nepublicarea unor informatii, altminteri publice, din aceleasi considerente ca cele mentionate mai sus, ceea ce reprezinta un alt tip de comportament al functionarilor publici care au la dispozitie informatii importante ce ar putea fi folosite politic*. Astfel de situatii, trebuie interpretate in relatie cu aplicarea altor legii (Legea 544 privind accesul la informatii publice). Lipsa de transparenta de care dau dovada anumiti functionari publici nu fac decat sa incurajeze practicile de folosire tendentioasa a informatiilor, altminteri publice, la dispozitia oricarui cetatean interesat.

Nu mai este o surpriza pentru nimeni faptul ca o persoana detinand functii publice, cu cat aceasta functie presupune avantaje personale, cu atat aceasta va incerca sa profite de pe urma lor. Amploarea avantajului este direct dependenta de importanta functiei si difera in functie de ce concret se poate obtine sau se poate forta sa se obtina uzandu-se de respectiva functie publica. Astfel, cazurile cunoscute variaza de la folosirea de catre un functionar public a telefonului si a logisticii de la locul de munca, folosirea soferului de serviciu pentru cumparaturi personale, pana la folosirea, chiar, a elicopterului armatei pentru deplasari la mare, in interes personal. Desi asemenea practici se cunosc, presa semnaland constant cele mai flagrante intamplari, nu se iau masuri concrete pentru pedepsirea vinovatilor - in general persoane influente in institutii publice dar si in partide politice.

Pe langa folosirea bunurilor publice, la indemana prin perspectiva functiei publice pe care o detin, functionari publici de rang inalt implica cu buna stiinta angajatii din subordine in activitati de interes pentru partidul pe care il reprezinta, mai ales in conditiile in care nu exista o evidenta stricta a modului in care ajunge sa se utilizeze bunuri publice pentru scopuri personale.

Implicarea subordonatilor in activitati mai degraba de propaganda politica este mult mai evidenta in timpul campaniilor electorale. Se cunoaste de altfel faptul ca anumiti membrii - cheie din administratia publica (locala) devin manageri in campania electorala, lucrand atat in institute cat si in competitia etectorala alaturi de superiorii lor ierarhici. Cat anume din timp, in mod normal afectat problemelor comunitatii, dedica respectivele persoane activitatilor politice, din spatele functiei publice, este dificil de evaluat, dar merita mentionat ca o problema importanta in contextul discutiilor despre conflictele de interese si implicatiile acestora in Romania.

In stransa legatura cu cele de mai sus, trebuie invocate nu numai insuficientele prevederi care protejeaza un functionar public care decide sa nu se subordoneze sefului sau ierarhic intr-o situatie care se dovedeste ca urmareste sa deserveasca in primul rand scopurile acestuia politice dar si perceptia ca buna colaborare cu seful (inclusiv prin a il ajuta pe acesta in atingerea unor obiective politice) asigura stabilitate la locul de munca. Din aceasta ultima perspectiva trebuie invocata si situatia in care functionarii insasi aleg sa se afilieze unui partid politic, acela din care provine si superiorul ierarhic sau chiar si liderul institutiei, cunoscut fiind faptul ca rolul politicii in activitatea administratiei publice in Romania ramane important.

Adoptarea unei legi nu inseamna in Romania, din nefericire, aplicarea ei deplina iar ultimele rapoarte Internationale atrag atentia asupra acestei slabiciuni a clasei politice de la noi. Din aceste considerente, proiectul de fata s-a oprit in mod deosebit asupra principalelor reglementari cu privire la conflictul de interese in administratia publica locala facand in acelasi timp si cateva observatii legate de practica acestor controale si deficientele inregistrate pana in acest moment.

Cu precizarea ca nu exista o institutie care sa reuneasca atributii de control privind conflictul de interese in administratia publica locala (de altminteri precizari disparate apar in legi distincte), este de subliniat de la inceput rolul prefectului in activitatile de control specifice. Garant al aplicarii legii in teritoriu, prefectul este cel care supervizeaza gradul de implementare a legislatiei in domeniul conflictului de interese, luand masurile care se impun. Este de remarcat colaborarea care exista intre prefect si reprezentantii din Bucuresti ai Ministerului Administratiei Publice Locale cei care, din informatiile pe care le detinem, centralizeaza situatii cu privire la cazuri de incompatibilitati si respectiv conflicte de interese ca parte a unei baze de date mai largi cu informatii despre viata politica si administrativa locala. In lupta impotriva coruptiei (respectiv a prevenirii si sanctionarii cazurilor privind conflictul de interese) un rol important il au comisiile de control (formate din judecatori si procurori) care se activeaza pentru supravegherea controlului averilor angajatilor administratiei publice locale. De altfel tot in privinta controlului averilor, unele responsabilitati le au si superiorii ierarhici in cadrul respectivei institutii in care persoana este angajata.

Una dintre institutiile fundamentale in acest proces, Curtea de Conturi, din pacate nu are determinarea politica necesara pentru a exercita acel rol de control pentru care este abilitata. Contributia actuala in identificarea si combaterea conflictelor de interese, mai degraba modica, merita o reconsiderare a rolului acesteia in ansamblul mecanismelor de control al cheltuielilor fondurilor publice din perspective conflictului de interese.

Nu in ultimul rand, trebuie amintit faptul ca actuala lege ofera instrumentele juridice necesare prin care cetateanul poate interveni in procesul de sanctionare a situatiilor de conflict de interese in care s-ar afla reprezentanti ai administratiei publice locale. Atat prin sesizari cit si prin atacul in contencios administrativ atunci cand sesizeaza ca un consilier a votat in sedinta de consiliu local nu atat pentru interesul comunitatii cit pentru al sau personal, orice cetatean poate participa aducand in atentia persoanelor si respectiv institutiilor competente cazuri si situatii asupra carora planeaza suspiciunea de conflict de interese.

Practica controlului civic in Romania este destul de modesta iar cazurile deja in atentia opiniei publice sau, mai important, deja in curs de cercetare, sunt suspecte de a fi lezat anumite interese politice motiv pentru care au fost in final dezvaluite. Actul de control in Romania, impartialitatea unei decizii in urma unui control inca mai trebuie revazute astfel incat sa devina instrumente credibile, eficiente pentru reforma actului administrativ. La fel, incurajarea participarii cetatenilor la acest proces nu trebuie sa inceteze ci dimpotriva ar trebui sa fie parte componenta a modului de functionare curent al procesului democratic in Romania.