Functiile pietei muncii

Functiile pietei muncii

Piata muncii este considerata ca o piatǎ centralǎ, principalǎ, care se infiltreazǎ in toate relatiile socio-economice, indeplinind simultan si interdependent mai multe functii:

functia de alocare si realocare a fortei de munca pe sectoare, ramuri, ocupatii, profesii si calificari, in teritoriu, care se referǎ la o serie de mecanisme ale pietei muncii, intre care salariul si diferentele salariale, dar si mecanismele din afara pietei muncii propriu-zise (politici fiscale de investitii ,s.a);

functia productiv-creativa-participativa, care permite combinarea optima sau, dupa caz, substituirea factorilor de productie, managementul participativ, stimularea creatiei, a calitatii, a participarii la munca, in general la viata inteprinderii;

functia educativ-formativa, prin modelarea si generarea cererii de calificari, a flexibilizarii ofertei de forta de munca, a asigurarii nevoii de forta de munca calificata pentru sistemul productiv, in relatie cu oferta sistemului de pregatire, a reconversiei si reintegrarii profesionale a persoanelor disponibilizate si a tinerilor absolventi care intra pe piata muncii pentru prima data;

functia de repartitie primara si de redistribuire a veniturilor din munca, printr-un sistem de criterii stabilite prin acte normative si /sau prin contracte (acorduri) colective;

5) functia de protectie sociala si de dezvoltare umana durabila, exprimatǎ prin asigurarea conditiilor optime de munca, a educatiei si formǎrii profesionale, plata remuneratorie, egalitatea de sanse si nondiscriminarea pe piata muncii, protectia sociala a categoriilor defavorizate, pana la eliminarea surselor de adancire a saraciei si polarizare sociala.