PREVIZIUNEA NIVELULUI DE TRAI SI CALITATII VIETII - Continutul conceptelor "nivel de trai" si "calitatea vietii umane"

PREVIZIUNEA NIVELULUI DE TRAI SI CALITATII VIETII

1.Continutul conceptelor "nivel de trai" si "calitatea vietii umane"

Conceptul de "calitate a vietii" a inceput sa prinda contur dupa al doilea razboi mondial, fiind formulat de sociologul Arthur Schlesinger si economistul John Kenneth Galbraith. Ulterior, el a fost preluat si imbogatit de alti ganditori, din randul carora face parte si futurologul Bertrand de Jouvenel.

Preocuparile pentru definirea calitatii vietii sunt legate de influentele procesului cresterii economice asupra domeniului social, influente considerate mult mai reduse in raport cu eforturile depuse.

In stransa legatura cu aspectele teoretice si practice legate de calitatea vietii, s-au conturat o serie de preocupari stiintifice privind nivelul de trai, modul de viata, stil de viata, etc.

Desi nivelul de trai este un concept strans legat de calitatea vietii, el este inclus in cadrul acesteia, neacoperind insa toate laturile sale. La acelasi nivel de trai, viata oamenilor poate fi larg diferentiata sub aspectul felului in care fiecare persoana stie sa-si organizeze viata, aspect reflectat de conceptul de "mod de viata", ce evidentiaza modalitatile in care oamenii isi organizeaza viata cotidiana din punct de vedere al muncii, familiei, viata civica, timp liber, in modul in care isi satisfac trebuintele lor materiale si spirituale, concretizate in modul de a locui, a se hrani, imbraca, de a-si realiza aspiratiile si de a se comporta in raport cu sistemul de valori si norme dominante in comunitatea sociala respectiva.

Modul de viata are ca si componenta dominanta nivelul de trai al oamenilor, ca dimensiune cantitativa si modalitatile in care oamenii isi satisfac trebuintele lor materiale si spirituale, adica modul in care ei selecteaza, combina si consuma partea din sfera de bunuri materiale si servicii ce le sunt puse la dispozitie, aceasta vizand latura calitativa.

In cadrul unuia si aceluiasi mod de viata se intalnesc mai multe stiluri de viata, ce, ca expresie nemijlocita a unei culturi si civilizatii istoriceste constituita, reflecta modul de comportare a oamenilor in societate, de stabilire si selectare a gamei de trebuinte in raport cu idealurile lor.

Componentele modului de viata, inclusiv stilurile de viata constituie coordonatele de baza ale unei anumite calitati a vietii, concept extrem de disputat sub aspect economic, caz in care acesta se reduce la nivelul de trai, cat si sub aspect social.

Calitatea vietii, sub ambele aspecte (economic si social) poate fi definita ca totalitatea conditiilor naturale, tehnico-economice, social-politice si culturale, ce permit fiintei umane sa foloseasca bunurile si sa-si organizeze viata in conformitate cu aspiratiile sale pentru asigurarea integritatii sale biologice, sociale si spirituale.

Coordonatele de baza ale calitatii vietii sunt:

calitatea mediului inconjurator, ce asigura conditiile unei vieti normale sub aspectul conditiilor de locuit, conditii suportabile de poluare chimica, fizica, fonica;

starea demografica;

calitatea conditiilor de munca (in special daca se tine cont de faptul ca in epoca contemporana, activitatea profesionala ocupa 55-60% din viata unei persoane;

nivelul si evolutia veniturilor, ca premisa a realizarii unui anumit nivel al calitatii vietii;

nivelul si structura consumului de bunuri si servicii;

calitatea conditiilor de locuit;

starea de sanatate;

nivelul de instruire, educatie si cultura;

calitatea mediului social-politic.

Evaluarea nivelului calitatii vietii necesita, pe langa evidentierea componentelor ei de baza si cuantificarea fiecarei componente pe baza indicatorilor economici si sociali corespunzatori.

Acesti indicatori, pot fi atat de ordin obiectiv (nivelul mediu al salariului, durata zilei de lucru, a saptamanii de lucru, durata medie a vietii, etc.), cat si de ordin subiectiv (gradul de acces la cultura si arta, gradul de participare la conducerea sociala, gradul de democratizare a vietii sociale, etc.).

Calitatea vietii, poate fi considerata a fi un proces dinamic, influentat de un ansamblu de factori obiectivi si subiectivi, directi si indirecti, temporari si permanenti, biologici, fizico-geografici, tehnico-economici, social-politici.

Nivelul de trai este o categorie economica ce reflecta gradul de satisfacere a necesitatilor de viata materiala si spirituala a populatiei unei tari, unui grup social sau unei persoane, in conditiile date ale productiei de bunuri si servicii.

2.Sistemul de indicatori macroeconomici ai nivelului de trai

Ca urmare a complexitatii conceptului de nivel de trai, exprimarea acestuia nu se poate face printr-un singur indicator, ci printr-un sistem de indicatori care sa permita o evaluare cat mai corecta a bunastarii populatiei, o analiza a nivelului si evolutiei acesteia.

Atat pe plan national cat si international, sistemul de indicatori ce sta la baza analizei nivelului de trai se poate structura in trei grupe:

1.Indicatori generali ai nivelului de trai. In aceasta grupa se includ indicatori ce exprima nivelul si evolutia produsului intern sau produsului national pe locuitor si indicatorii ce exprima nivelul, structura si evolutia avutiei nationale. Acesti indicatori permit aprecierea posibilitatilor societatii de a asigura un anumit nivel de viata populatiei tarii, dar nu permit o apreciere concludenta a nivelului si evolutiei nivelului de trai al populatiei.

2.Indicatori ce caracterizeaza direct nivelul de trai. Din aceasta categorie fac parte indicatorii consumului de bunuri si servi de catre populatie (marimea si evolutia consumului total, pe locuitor, pe categorii de populatie, pe familie), indicatorii veniturilor si a puterii de cumparare a populatiei, indicatorii nivelului cultural al populatiei, ai gradului de urbanizare, ai gradului de ocupare a populatiei, ai folosirii timpului liber.

3.Indicatori ai efectelor nivelului de trai al populatiei, cum ar fi rata mortalitatii, rata de supravietuire, durata medie a vietii.

Pe baza acestor indicatori se poate realiza o evaluare a nivelului de trai al populatiei la un moment dat sau pentru o perioada retrospectiva, precum si anumite determinari cu caracter previzional.

Problematica nivelului de trai al populatiei ocupa un loc important in analizele si calculele macroeconomice previzionale. Cunoasterea si analizarea bunastarii populatiei necesita calcularea unor indicatori de sinteza ce sa exprime nivelul, structura, evolutia nivelului de trai al populatiei si compararea internationala a acestor indicatori.

Una dintre limitele teoretice ale nivelului de trai este aceea ca nu ia in considerare elementele ce caracterizeaza saracia, considerata prin natura sa un mod de viata, ale carei aspecte variate nu pot fi apreciate separat de nivelul de trai. Se impune, deci, integrarea notiunii de saracie sub forma unui grup de indicatori specifici ce caracterizeaza aceasta stare.

3.Indicatorii veniturilor populatiei

Veniturile nominale ale populatiei se manifesta sub forma salariilor, veniturilor producatorilor agricoli, pensiilor, alocatii de sta pentru copii, burse, ajutoare.

Previziunea fiecarui venit banesc mediu nominal poate fi realizata prin doua alternative metodologice:

1.prin evaluarea volumului global al sursei de venit: fondul de salarii, fondul de pensii, burse si a numarului de persoane beneficiare;

2.prin evaluarea directa a marimii venitului mediu nominal. Prima alternativa poate fi considerata mai realista deoarece are la baza determinari mai laborioase si se poate aplica in cazul in care consumul final este structurat pe destinatiile sale.

Salariul mediu nominal ( S⁽ⁿ⁾ ) rezulta din raportarea fondului de salarii (F_s) la numarul mediu de salariati ( N_s ):

S⁽ⁿ⁾ = (F_s) / ( N_s )

Din aceasta relatie rezulta ca oricare marime poate fi determinata daca se cunosc celelalte doua. De aceea, evaluarea salarului mediu nominal se face prin aproximari succesive cu ceilalti indicatori agregati. In acelasi timp, numarul salariatilor este expresia locurilor de munca ocupabile, ce la randul lor sunt determinate de volumul activitatii economice si de evolutia productivitatii muncii. De asemenea, si fondul de salarii este o marime rezultativa din procesele de productie de bunuri si servicii si de circulatia valorilor materiale si spirituale.

Probabilitatea salarului mediu nominal este conditionata de caracteristicile evolutiei economiei nationale. Intr-o economie ce se dezvolta intr-o stare relativa de echilibru si de crestere economica, se pot extrapola veniturile nominale ale populatiei aproape de certitudine. In schimb, intr-o economie caracterizata de profunde dezechilibre si crize social-politice, veniturile nominale se estimeaza numai pe termen scurt si cu probabilitati mai reduse.

Evolutia procesului inflationist reprezinta un important factor de stabilire a nivelului si dinamicii salariului mediu nominal. Indexarile de salarii stabilite prin politicile guvernamentale, determina in mod direct evolutia salariilor in sectoarele bugetare si de aici in mod indirect in celelalte sectoare de activitate.

O prognoza realista si economic argumentata a salariului mediu nominal, se poate face in functie de productivitatea muncii. Evident, in prealabil s-a elaborat prognoza cresterii productivitatii muncii. Intr-un interval mediu si lung, indicele de crestere a salariului mediu nominal ( IS⁽ⁿ⁾ ) trebuie sa fie devansat de indicele de crestere a productivitatii muncii (IW):

IS⁽ⁿ⁾ < IW

In caz contrar apar inevitabil dezechilibre ce provoaca procesul inflationist sau il perpetua sau il amplifica.

In conditii de dezechilibre si de noncrestere economica, evolutia salariului mediu si a productivitatii muncii este, in cele mai multe cazuri, invers proportionala.

O politica sociala reala cuprinde stabilirea si asigurarea salariului nominal minim. Prin salariu minim se exprima ansamblul conditiilor minime ale nivelului de trai, sau pragul de saracie, a persoanelor celor mai defavorizate din punct de vedere social-economic. Deci, prin salariul minim trebuie sa se asigure salariatului, un nivel de viata decent, asa cum este inteles in conditiile date in fiecare tara.

Criteriile principale ce stau la baza fundamentarii salariului minim, sunt urmatoarele:

nevoile salariatilor cu sau fara mentionarea expresa a nevoilor familiilor acestora. In unele tari, in stabilirea salariului minim, se considera nevoile unei familii medii formata din patru persoane: tata, mama si doi copii;

capacitatea de plata a intreprinderilor, se exprima prin criterii economice pornind de la influenta salariului minim in formarea preturilor, in gradul de rentabilitate a activitatilor economice;

salariile platite pentru ocupatii comparabile in alte sectoare pentru asigurarea nivelului de viata a altor grupuri socio-profesionale;

presiunea pe care o exercita salariul minim asupra majorarii nivelului general al salariilor.

Marimea salariului minim se evalueaza asadar atat prin prisma cerintelor, cat si din punct de vedere a posibilitatilor economice. Necorelarea acestuia cu celelalte agregate economice provoaca profunde dezechilibre in productia si circulatia marfurilor si serviciilor, constituind sursa declansarii sau amplificarii procesului inflationist.

Pensia, indemnizatiile si alte venituri nominale, sunt estimate pe baza metodologiilor ce decurg din regimul juridic ce reglementeaza aceste venituri. Elementul determinant este salariul nominal realizat in perioada anterioara de beneficiarii acestor venituri.

Veniturile reale reprezinta indicatorul cel mai reprezentativ in caracterizarea nivelului de trai. El exprima puterea de cumparare a veniturilor banesti pe care le realizeaza populatia. Salariul real ( S^(r) ) rezulta din relatia:

S^(r) = S⁽ⁿ⁾ ) / (IPC)

Din aceasta relatie rezulta ca salariul real este o marime determinata de salariul mediu nominal si de evolutia preturilor de consum. Deci, salariul real, este un venit mediu nominal mai mic sau mai mare decat salariul nominal net sub influenta indicelui preturilor de consum. Exprima valoarea marfurilor si serviciilor ce pot fi cumparate cu salariul nominal net.

Deoarece pentru societate si indivizi este importanta evolutia salariului real, ca expresie a evolutiei nivelului de trai, se calculeaza dinamica sau indicele salariului real (ISR), prin relatia:

ISR = ( S_i^(r) ) / ( S₀^(r) ) sau ISR = (ISN) / (IPC)

Ambele relatii caracterizeaza dinamica salariului real. Insa, in prima relatie indicele salariului rezulta din raportarea salariului real prognozat la salariul real dintr-o perioada de referinta, iar in cea de a doua relatie, indicele salariului real este rezultatul raportului indicilor indicatorilor factoriali. In acest raport, este evidentiata corelatia dinamica intre salariul nominal net si preturi. Apare astfel, influenta directa si evidenta a celor doi indicatori factoriali. Aparent, evolutia salariului nominal net este independenta de evolutia preturilor dupa cum si evolutia preturilor, ar fi independenta de evolutia salariului nominal net. In realitate, exista o conditionare reciproca, influente directe si inverse intre cele doua marimi.

Cresterea salariului nominal, in conditii de dezechilibre evidente, nu are in totalitate o argumentare economica in cresterea productivitatii muncii. In asemenea cazuri, sporul salariilor va determina o crestere a costului marfurilor si de aici cresterea preturilor.

Deoarece cresterea preturilor in conditii de dezechilibre economice este determinata de mai multe cauze, apare necesitatea acoperirii, cel putin partial, a cresterii preturilor, acoperire ce se face prin sporirea salariilor nominale. In practica, sporirea salariilor se face prin procedeul de indexare, ce are la baza prognoza indicelui pretului de consum.

Pentru mentinerea puterii de cumparare, important este atat indicele prognozat al cresterii salariilor nominale, in raport cu indicele preturilor de consum, cat si periodicitatea prevazuta pentru efectuarea cresterilor. Indexarile de salarii si a altor venituri la intervale scurte de timp, influenteaza favorabil evolutia salariului real si invers.

Salariul real, pensia reala si veniturile reale ale taranimii prin nivelul si dinamica lor caracterizeaza cea mai importanta componenta a nivelului de trai. Mai mult, intr-o mare masura, determina in mod direct si pe celelalte componente.

Cresterea insa a salariului real si a celorlalte venituri reale nu poate fi realizata decat numai in legatura directa cu randamentul muncii si cu evolutia produsului intern brut al economiei nationale si sectoarelor acesteia. Corelatia aceasta este esentiala pentru analizele previzionale ale nivelului de trai.

Dupa cum se stie, consumul este individual (privat) si colectiv (guvernamental) de bunuri alimentare, nealimentare si servicii, este un consum de marfuri si autoconsum.

Bunurile se consuma intr-un mod diferit din punct de vedere cantitativ, calitativ si structural in timp, sub influenta factorilor economici, sociali, tehnici, psihologici si geografici. Acesti factori actioneaza in mod direct si indirect asupra preferintelor si gusturilor consumatorilor.

Rezultanta acestor factori, evaluata intr-o marime medie, determina evolutia tendentiala a consumului. Cresterea consumului de bunuri si servicii insotita de modificari structurale in favoarea marfurilor nealimentare si serviciilor demonstreaza o crestere a nivelului de trai.

In teoria si practica economica se foloseste si categoria de cerere de consum. Cererea de consum exprima nevoile oamenilor, in masura in care exista si posibilitatea reala de satisfacere a trebuintelor, din punct de vedere a venitului si a pretului. Deci, cererea de consum precede si determina consumul de bunuri si servicii.

In prognoza nivelului de trai se folosesc marimile medii a consumului de bunuri si servicii. Exista un larg evantai al consumului de bunuri si servicii diferentiat in functie de varsta, sex, grad de instruire, profesii, anotimp si evident de venit.

Consumul populatiei se prognozeaza pentru principalele produse alimentare si nealimentare: carne si produse din carne - kg /locuitor, legume - kg / locuitor, oua - bucati / locuitor, cereale in echivalent faina - kg / locuitor, lapte si produse lactate - kg / locuitor, s.a., tesaturi - metru patrat / locuitor, incaltaminte - perechi / locuitor, s.a., televizoare, aparate radio, casetofoane, frigidere, aspiratoare de praf, autoturisme, numar aparate de telefonie, s.a., la 1.000 locuitori sau la 100 familii.

Pentru produse alimentare se utilizeaza si consumul in calorii si factori nutritivi cu concretizarea pe principalele grupe de produse.

Prognozele consumului de bunuri si servicii folosesc informatiile din bugetele de familie, salariati, tarani, pensionari. Pe baza acestor informatii se fac evaluari prospective prin metodele explorative sau /si normative. La baza evaluarii consumului stau cheltuielile totale si pe structura pe grupele de marfuri si servicii, cheltuieli corelate cu marimea veniturilor.

Cresterea nivelului de trai este semnificativa nu numai la nivelul consumului pe locuitor, ci si prin modificarea structurii cheltuielilor si a consumului pe grupele de marfuri. Cresterea ponderi cheltuielilor pentru marfurile nealimentare si in special pentru marfurile de folosinta indelungata este o expresie concludenta a sporirii nivelului de trai. Mentinerea sau chiar cresterea cheltuielilor pentru consumul alimentar in totalul cheltuielilor unei familii, evidentiaza o stationare sau o scadere a nivelului de trai.

Semnificatie importanta in caracterizarea nivelului de trai o au economiile banesti ale populatiei, caracterizate prin evolutia depunerilor si a soldului depozitelor ce revin la un locuitor. Depozitele populatiei in medie pe un locuitor demonstreaza capacitatea populatiei de economisire in conditiile acoperirii cererii curente de marfuri si servicii.

Marimea consumului de bunuri de consum, sau consumul privat si gradul de inzestrare a populatiei cu bunuri de folosinta indelungata face si obiectul analogiilor internationale. Luandu-se in considerare particularitatile nationale, compararea nivelului consumului pe un locuitor, este relevanta in ceea ce priveste nivelul de trai al unei populatii, in raport cu altele. Comparatiile consumului de bunuri si servicii evidentiaza decalajul existent la momentul respectiv. Imperativul apropierii de nivelurile ridicate ale consumului din alte tari devine numai o dorinta, daca nu se fundamenteaza pe sporirea productiei si a veniturilor, pe cresterea rapida a produsului intern brut.

De aceea, este necesara si evaluarea timpului de munca folosit pentru cumpararea unei unitati fizice din diferite bunuri, in echivalent salar ore in diferite tari. Un astfel de indicator va demonstra faptul ca diferentele in nivelul consumului de bunuri si servicii sunt determinate de diferentele existente in productivitatea muncii. Ori, se stie ca diferentele in nivelul productivitatii muncii, sunt expresia gradului de dezvoltare a fiecarei economii nationale. Deci, prognozele consumului sunt realiste numai in masura integrarii lor in gradul si dimensiunile dezvoltarii economice, si de aici in nivelul si dinamica veniturilor reale ale populatiei.

O alta componenta importanta a nivelului de trai este gradul de dezvoltare si calitatea activitatilor de invatamant, sanatate, conditii de munca, cultura si caracteristicile demografice nationale.

Caracterizarea cantitativa si calitativa a acestor activitati este aproximativa. Exista totusi indicatori sintetici, folositi si in analizele internationale, ce au un continut semnificativ. Astfel, pentru caracterizarea dezvoltarii invatamantului si a gradului de instruire, se folosesc indicatori de forma: durata obligatorie de scolarizare, ponderea populatiei scolare in grupa de varsta corespunzatoare, numarul elevilor la 1.000 locuitori, numarul elevilor ce revin la un cadru didactic, numarul studentilor la 1.000 de locuitori, numarul studentilor ce revin la un cadru didactic.

Pentru starea de sanatate a populatiei, indicatorii cei mai semnificativi sunt: numarul paturilor de asistenta medicala la 1.000 locuitori, numar locuitori la un medic, etc.

Conditiile de munca sunt caracterizate de indicatorii: durata saptamanii de lucru-ore, numarul mediu anual de zile de concediu de odihna si libere pentru un salariat, etc. Nivelul acestor indicatori trebuie apreciat atat in raport cu aspiratiile societatii spre un nivel optim, cat si in raport cu cel al altor tari.

Numarul elevilor la 1.000 locuitori poate fi ridicat. Acesta demonstreaza ca se situeaza la un nivel apropiat de cel maxim, deoarece cuprinde pe toti copiii de varsta scolara in invatamantul obligatoriu si in continuare, contingentarile pe niveluri de pregatire in concordanta cu cerintele societatii. Daca este asa, se demonstreaza ca societatea asigura prin consumul guvernamental sursele necesare si ca din acest unghi de vedere, o latura a nivelului de trai este pe deplin realizata.

Efectivul de studenti la 1.000 locuitori poate fi mai redus in comparatie cu cel din alte tari. Comparatia ca atare nu este pe deplin concludenta. Exista unele particularitati nationale ale invatamantului superior. Este posibil ca intr-un interval de timp, piata muncii sa demonstreze ca nu exista cerere mai mare de absolventi cu pregatire universitara.

Pentru conditiile de sanatate sunt necesare si alte evaluari, printre care: accesul gratuit si cu plata al populatiei la serviciile medicale si la cumpararea si asigurarea gratuita a medicamentelor, de dotare tehnico-materiala a retelei sanitare, conditiile proprii de existenta a personalului medical.

O reflectare a starii de sanatate a populatiei si a gradului de ocrotire a sanatatii, este si indicatorul numarul de zile concediu de boala pentru o persoana salariata sau activa, pentru un elev, student, numarul zilelor medii de spitalizare, numarul mediu al consultatiilor medicale pe un locuitor, etc.

Conditiile de munca apreciate in sens larg sunt de asemenea relevante in caracterizarea generala a nivelului de trai. Luat in sine, numarul de ore de lucru saptamanal si lunar, redus la 40 de ore este un element pozitiv, ca si durata ridicata a concediilor de odihna. Cercetat prin corelare cu nivelul productivitatii muncii, cu veniturile realizate si puterea lor de cumparare, este putin probabil ca poate fi considerat ca un indicator de performanta a nivelului de trai.

Important in conditiile de munca este si gradul de ocupare a populatiei active. Un grad relativ scazut de ocupare, sau altfel spus, un ridicat nivel al somajului, coroborat si cu nivelul relativ scazut al productivitatii muncii si cu durata redusa a saptamanii de lucru demonstreaza neajunsuri grave si persistente in plan macroeconomic, cu influente negative in evolutia nivelului de trai.

Strans legata de veniturile reale, de starea de sanatate si conditiile de munca, este si starea generala demografica a populatiei. Fara a fi un rezultat exclusiv al factorului economic, natalitatea este o reflectare a ansamblului conditiilor economico-sociale si sanitare si evident culturale, traditionale, religioase, etc. In schimb, rata mortalitatii generale si infantile este in cea mai mare masura o determinare economica, a gradului de ocrotire a sanatatii si a conditiilor efective de munca. De asemenea, durata medie de viata, este in cea mai mare masura influentata de ansamblul conditiilor ce caracterizeaza dezvoltarea economica, formarea veniturilor, ocrotirea sanatatii, etc.

In sfarsit, la toate aceste evaluari, se impun cele legate de conditiile de habitat, de existenta si functionare a serviciilor de gospodarire comunala, apa, canalizare, salubritate, spatii verzi, transport in comun, etc.

O tratare integratoare a nivelului de trai este necesara pentru evaluari realiste, corelate cu celelalte variabile macroeconomice. Valorile medii nu sunt suficiente pentru a cladi o imagine corecta a nivelului de trai. Cuartilele superioare trebuie evaluate pentru a stabili distantele la mediana si in special la cuartilele inferioare.

Politica sociala promoveaza prin mijloace specifice cresterea standardului de viata, imbunatatirea calitatii vietii, contractarea si compensarea unor efecte negative ce se manifesta in societate.

Principalele modalitati si mijloace practicate de stat pot fi:

protectia salariatilor, prin legislatie corespunzatoare privind conditiile de munca, salar minim corespunzator, durata timpului de munca, etc.;

politica activa in ce priveste asigurarea locurilor de munca si protectie economica pentru cei fara locuri de munca prin indemnizatie de somaj, recalificare, etc.;

sistem general de asigurari sociale prin constructie si dinamism;

asistenta sociala generala si gratuita, completata cu un sistem de asistenta medicala cu plata;

asistenta sociala pentru grupurile defavorizate - familii cu venituri scazute, cu multi copii, batrani, orfani, etc.;

invatamant orientat spre formarea profesionala, umana, civica si de calitate;

politica sociala speciala pentru tineri, concretizata prin sprijin pentru scolarizare, integrare sociala si profesionala, locuri de munca, locuinte, etc.;

suport material pentru dezvoltarea stiintei, culturii, sportului, petrecerii timpului liber.

Politica sociala trebuie sustinuta prin resurse financiare. Ele, obiectivele sociale, se coreleaza, in timp, cu volumul resurselor ce pot fi alocate. Politica sociala elaborata se coreleaza cu dezvoltarea economica a societatii. Dezvoltarea sustine obiectivele sociale.

Obiectivele "ridicate" ale politicii sociale pot influenta negativ procesul dezvoltarii prin volumul investitiilor si al motivatiei spre profit. Indemnizatiile de somaj, nefundamentate riguros economic, pot influenta negativ motivatia unor noi locuri de munca.

Pe de alta parte, asigurarea unui nivel decent de viata si un grad ridicat de securitate social-economica poate produce efecte pozitive pentru aspiratiile ridicate, implicit pentru performanta, profesionalism, climat social favorabil muncii si convietuirii.

Elaborarea si sustinerea politicii sociale se fundamenteaza pe mai multe principii:

continutul politicii sociale este dinamic, pe masura dezvoltarii economice si aparitiei de noi resurse financiare, stabilirea si ierarhizarea prioritatilor;

componentele politicii sociale trebuie integrate in obiectivul global al calitatii vietii. Este o politica constructiva, orientata spre crearea conditiilor pozitive ale cresterii calitatii vietii;

realizarea obiectivelor sociale se poate face si prin alte surse decat ale bugetului public national, provenind de la agentii economici, organizatii de intrajutorare reciproca si a celor filantropice;

identificarea si utilizarea resurselor non-economice de imbunatatire a calitatii vietii ( care uneori pot deveni patologice, negative): natura, organizare sociala, organizarea muncii, cultura, instruire, etc.;

politicile sociale trebuie sa stimuleze atitudinile, si nu sa le transforme in pasivitate si resemnare;

realism si urmarire continua a programelor de politica sociala. Ele nu trebuie birocratizate, Fundamentarea riguroasa prin analize cost-beneficiu, mereu ancorate la realitatile economice si sociale, constituie premise ale eficacitatii lor sociale.

Nivelul de trai reprezinta un atribut esential al societatii moderne. Societatea evolueaza numai daca exista o armonizare necontradictorie a intereselor claselor, grupurilor si indivizilor. Un nivel de trai, cu limita minima decenta si cu realizari optimale pentru marea majoritate a populatiei, constituie imperativul prognozelor si programelor guvernamentale.