SOMAJUL SI INFLATIA

SOMAJUL SI INFLATIA

De multi ani economistii afirma existenta unei corelatii negative intre rata inflatiei pe de o parte si rata somajului din economie, pe de alta parte. Cu alte cuvinte, nivele ridicate ale somajului sunt asociate cu nivele scazute ale inflatiei si invers.

Relatia dintre inflatie si somaj este reprezentata grafic prin curba Philips, dupa numele primului economist care a observat aceasta legatura in figurile 6.6 si 6.7.

Analizand serii de date ale inflatiei si somajului, economistii au remarcat faptul ca legatura inversa, stabila, intre cei doi indicatori nu este intotdeauna valabila. O interpretare alternativa a acelorasi date ar fi aceea ca, in timp ce legatura intre inflatie si somaj exista la un anumit moment, pozitia curbelor este determinata si de un numar de alti factori.

Figura 1.6. Curba Philips in anul 1960

Rata inflatiei (%)

Sursa: Ehreberg, R., Smith, R. - Modern Labor Economics, 4th Edition, Harper Collins Publishers, 1991

Curba Phillips pe termen scurt arata ca rata somajului este cu atat mai mica cu cat salariile cresc mai repede. Cu alte cuvinte, exista o legatura inversa intre rata somajului si rata cresterii salariilor. Daca avem un nivel al preturilor stabil, atunci curba Phillips pe termen scurt este formal, descrisa de ecuatia:

rs = a - brs + c rq

rs - rata cresterii salariului;

rs - rata somajului;

rq - rata cresterii productivitatii muncii;

c - un parametru care masoara legatura dintre productivitatea muncii si salarii;

a > 0, b > 0, c > 0. sau rs = f(rs, rq) ,

In mod analog se poate construi o curba Phillips pentru preturi:

rp = d - b rs - h rq

La inceput parea convenabila alegerea politicii economice ca o alternativa intre nivelul inflatiei si nivelul somajului. Guvernul putea alege diverse combinatii inflatie-somaj astfel incat sa duca la bun sfarsit politica economica dorita. In conditiile anticiparii preturilor, curba Phillips nu mai permite aceasta alegere.

Chiar daca in primele perioade anticiparile nu vor fi corecte, adica rpa < rp, teoria asteptarilor rationale arata faptul ca agentii economici invata din propriile greseli si dupa o anumita perioada anticiparile vor deveni corecte. Aceasta va conduce la inclinarea tot mai accentuata a curbei Phillips, pana devine verticala, adica rata inflatiei nu va mai depinde de rata somajului, ci evolueaza independent.

Astfel, in problema inflatiei determinanta este credibilitatea guvernului, care prin masurile si anunturile efectuate influenteaza comportamentul agentilor economici. Atata timp cat guvernul este credibil, agentii economici isi formeaza anticiparile placand de la anunturile acestuia, si de aici posibilitatea de a concepe politici de crestere economica viabile. In schimb daca agentii economici observa ca actiunile guvernului nu corespund realitatii, atunci asteptarile acestora se adapteaza realitatii si nu anunturilor, si de aici imposibilitatea guvernului de a implementa politici credibile de dezvoltare economica.

Efectul net al acestor factori a fost deplasarea curbei Philips spre dreapta pentru perioada cuprinsa intre anii 1960-1980. In ultimii ani, curba se pare ca s-ar fi deplasat din nou spre stanga, dupa opiniile unor economisti americani.

Se poate vorbi, prin urmare, nu de "curba Philips", ci de o "familie de curbe", ca in figura 1. 7.

Figura 1. 7. Curba Philips in anii 1960-1980

Rata inflatiei si a salariilor

Cu ajutorul curbelor Philips pentru un anumit nivel al inflatiei se poate determina nivelul NAIRU, dar se pot elabora si anumite politici macroeconomice.