İndicatorii somajului

İndicatorii somajului

Nivelul somajului

Proportiile somajului se estimeaza in doua feluri:

-in mod absolut, prin numarul populatiei neocupate;

-in mod relativ, prin rata somajului;

Rata somajului indicator ce releva, procentul marimea relativa a somajului in raport cu populatia activa (numarul somerilor x 100/ populatia activa) sau cu cea ocupata. Marimea si dinamica ratei somajului sunt diferite pe tari, regiuni, localitati si au importanta deosebita din punct de vedere politic si economic, atat pentru autoritatile statale si locale, cat si pentru sindicate .

Deoarece problematica muncii este nu numai de natura economica ci si sociala, estimarea somerilor prin statistici este aproximata din considerente subiective. Din ratiuni politice cei ce detin guvernarea tind sa subestimeze fenomenul, iar opozitia sa-l supraestimeze. İata de ce pentru un observator neutru deci obiectiv, este util sa cunoasca care sunt modalitatile de subestimare si cele de supraevaluare ale somajului.

Subestimarea recurge numai la inregistrarea celor care primesc ajutor de somaj si exclude de regula pe tinerii care termina diferite forme de invatamant si nu-si gasesc plasament, pe cei care temporar nu au de lucru, pe cei subocupati (somaj deghizat) respectiv pentru o activitate care poate fi efectuata de doi oameni sunt angajati trei oameni. Toate aceste modalitati reprezinta forme de somaj deghizat.

Supraevaluarea se face prin includerea in categoria de someri si pe cei care , desi primesc ajutor de somaj nu au intuitia sa se angajeze (mamele care ingrijesc copii), pe cei care au servicii dar pretind ca sunt someri deoarece lucreaza "la negru", pe cei care refuza locuri de munca ce li se ofera pe motivul ca spera sa gaseasca un serviciu mai bun, prin includerea in categoria de someri a celor care in mod voluntar nu vor sa lucreze, ceea ce nu e o problema sociala tot atat de grava in comparatie cu somajul involuntar .

Nivelul somajului difera pe tari, perioade si regiuni ale aceleiasi tari. In prezent fiind cel mai ridicat in tarile slab dezvoltate

Pentru ca somajul a devenit o permanenta in toate tarile, dupa unii autori in ultimele decenii, iar dupa altii de la inceputul acestui secol sau chiar de la sfarsitul secolului trecut, ordinul de marime si cresterea sau descresterea celor doi indicatori ai nivelului somajului au dobandit si alte semnificatii decat cele relevate inainte. In acest sens remarcam ca somajul a devenit o permanenta (cu nivel si sensuri de evolutie diferite, pe tari si perioade), dar acestea nu exclud total si definitiv existenta starii de ocupare deplina a fortei de munca . Pentru ilustrarea acestei situatii se invoca cel mai des exemplul Germaniei, SUA, Frantei, Canadei pentru anumite perioade dupa al doilea razboi mondial , cand numarul angajatilor depasesc oferta interna de forta de munca si se recurge intr-o masura mai mare sau mai mica, la emigranti. Dar in asemenea perioade de ocupare deplina, exista in tarile respective si un numar de someri format din:

Persoane aflate in cautarea unui alt loc de munca dupa ce l-au abandonat pe cel vechi;

Persoane cu probleme sociale complexe care nu se puteau angaja;

Persoane care intelegeau sa-si traiasca viata altfel decat devenind salariati sau realizand activitati proprii;

Persoanele care acceptau locurile de munca libere pentru ca salariul real la care ar fi ajuns angajandu-se nu le-ar fi permis sa traiasca mult mai bine decat atunci cand erau someri;

Ca urmare ocuparea deplina a fortei de munca a devenit echivalenta cu un somaj ajungand reflectat printr-o rata de cateva procente. J.M.Keynes, astfel, precizeaza, ca folosirea deplina a mainii de lucru inseamna absenta somajului dar este compatibila cu somajul voluntar.

De vreme ce ocuparea deplina implica un somaj peste un anumit nivel minim, s-a facut si pasul urmator, considerandu-se ca scaderea somajului sub nivelul respectiv, caracterizeaza o stare de supraocupare a fortei de munca.

Criteriul economic al supraocuparii devine momentul cand in activitatea economica, pentru noii angajati are loc o crestere mai mare a salariului decat a productivitatii muncii.

Pornind tot de la permanetizarea somajului, pe baza cercetarilor economistului neozeelandez A.W.Philips celor doi indicatori ce caracterizeaza nivelul somajului li se adauga al treilea, si anume:

rata naturala a somajului, care este rata somajului ce corespunde unei rate stabile sau inertiale a inflatiei, marimea sa fiind o variabila dependenta.

Rata somajului care corespunde functionarii normelor si eficiente a pietei muncii in conditii de informare imperfecta si constrangeri institutionale este si indicatori de masurare denumita rata somajului natural sau NAİRU (non accelerating inflation rate of unemployment), ceea ce inseamna rata somajului care nu accelereaza inflatia9.

Premisa pentru intelegerea ratei naturale a somajului o constituie existenta inflatiei in economie exprimata printr-o anumita rata si realizarea in acelasi timp a doua conditii care fac sa nu se modifice dimensiunile inflatiei:

-sa nu se formeze un excedent al cererii;

-sa nu se produca socuri de oferta;

Prin realizarea primei conditii somajul se fixeaza la nivelul ratei sale naturale, adica la nivelul determinat de egalizare presiunii in directia cresterii salariilor, ca urmare a reocuparii tuturor locurilor de munca cu presiunea pentru scaderea salariilor care se formeaza sub incidenta existentei somajului.

Realizarea celei de a doua conditii face ca oferta agregata sa nu cunoasca o alta schimbare decat cea determinata direct de rata inflatiei care, nemodificandu-se mentine somajul la nivelul ratei naturale.

Prin realizarea celor doua conditii cererea si oferta agregata se modifica numai in functie de inflatie si de aceea rata naturala a somajului o reflecta; daca cererea si oferta agregata sau numai una dintre ele s-ar modifica si datorita altor cauze decat inflatia, somajul poate atinge o rata mai mare decat cea naturala, iar inflatia va incepe sa scada.

In ceea ce priveste evolutia somajului ii Romania, acesta este considerat un fenomen natural, un mecanism de alocare a resurselor umane in functie de volumul si structura cererii sistemului productiv care insoteste permanent procesul de dezvoltare economica si sociala a tarii. In limitele normale de aproximativ 3-4% si durata relativ scazuta, somajul poate juca un rol pozitiv atat la nivel global cat si individual, in sensul stimularii flexibilitatii fortei de munca si sporirii productivitatii munci, stimularii educatiei si imbunatatirii disciplinei muncii.

Dimpotriva, proportiile mari si ratele ridicate ale somajului provoaca uriase pierderi de potential economic si este un permanent pericol social. In acest ultim caz somajul conduce la mari pierderi de productie si de venituri ale societatii, la degradarea calificarii, indemanarii individuale, la pierderi de venit si statut social, la descurajare si demotivare, la saracirea familiei.

Tendinta de scadere in ultimii ani a numarului de someri si ai ratei somajului este rezultatul, pe de o parte, al restructurarii foarte lente a marilor intreprinderi cu capital integral sau majoritar de stat si mentinerii unei supraocupari in acesta unitatea, iar pe de alta parte, al absortiei unei mari parti din resursele de munca disponibile in sectorul privat.

Pe termen scurt si chiar mediu, somajul s-ar putea cel mai putin dubla daca restructurarea ar capata forta si amploarea necesara si daca Guvernul si ceilalti parteneri sociali nu ar lua masuri urgente si adecvate de noi locuri de munca disponibile in alte ramuri si domenii de activitate ale sectoarelor secundar, tertiar, cuaternar.

Somajul ataca in mod diferit diverse categorii de forta de munca.

In primul rand, cea mai afectata de somaj din punct de vedere al structurii pe sexe a fortei de munca o constituie populatia feminina. Rata superioara a somajului la forta de munca feminina se explica indeosebi prin caracteristicile acestei categorii ale fortei de munca. Focalizarea somajului la forta de munca feminina are numeroase incidente asupra vietii familiei ca:

-diminuarea venitului familiei;

-reducerea numarului copiilor;

-deteriorarea educatiei copiilor si a potentialului viitor de munca al tarii;

In al doilea rand, din punct de vedere al structurii somajului pe grupe de varste, situatia cea mai dificila se intalneste la tineri, daca consideram someri pana la 29 ani, care cuprind tinerii absolventi de institutii medii si superioare.

Ca o concluzie, in ceea ce priveste nivelul somajului, gradul de valorificare al factorului uman continua sa fie in scadere, in toate sectoarele de activitate. Nivelul de ocupare a fortei de munca reprezinta in prezent un punct nevralgic al economiei noastre. In domeniul ocuparii fortei de munca se constata mai multe procese:

Ø     Reducerea numarului si a ponderii populatiei ocupate in sectorul public;

Ø     Aparitia unor forme noi de ocupare si diversificare a structurii ocupationale a populatiei: patroni si intreprinzatori, lucratori pe cont propriu, membrii in societati agricole;

Ø     Salariatii continua sa ramana principala componenta a populatiei ocupate, desi e in continua scadere;

Ø     Cresterea ocuparii in sectorul primar nu inseamna cel mai adesea si folosirea eficienta a resurselor de munca;

Ø     Lipsa unor strategii si politici active de ocupare, precum si de programe realiste de creare de noi locuri de munca si de absortie a somajului la nivel national;

Ø     Lipsa de corelare intre oferta de munca, calificarea si recalificarea somerilor;

Ø     Calificarea profesionala nu este luata in considerare ca o cale de reducere a somajului;

Ø     İnteresul redus al agentilor economici pentru a investi in capitalul uman, mai ales ai celor din sectorul public se datoreaza si plecarii oamenilor cei mai calificati in sectorul privat, unde sunt mai bine platiti;

Somajul de lunga durata la tineri prezinta o gravitate deosebita pentru ca el exclude noile generatii cu calificare ridicata si cu potential de munca ridicat de la perspectiva ocuparii pe termen scurt, dar si pe termen mediu. Aceasta inseamna perspective limitate pentru gasirea de locuri de munca, ceea ce restrange aria integrarii si dezvoltarii lor. Concomitent cu pregatirea in domenii mai putin fiabile pentru restructurarea si dezvoltarea durabila a economiei se resimte lipsa reala de personal calificat in domenii ca: tehnologii informationale, tehnologii neconventionale, aplicatii ale biotehnologiilor, managementului.

Cu toate acestea se poate afirma ca Romania detine un important potential uman care e capabil sa contribuie la impulsionarea procesului de restructurare si la relansarea dezvoltarii durabile a economiei.

In zona de interes a ratei somajului se afla si alti indicatori cum ar fi rata de activitate ce exprima capacitatea potentiala de munca a societatii si cea de ocupare in opozitie cu rata somajului care prezinta masura in care resursele potentiale de munca sunt atrase in activitate.

Rata somajului permite evidentierea dorintei de a se incadra in activitatea     populatiei, iar pe de alta parte a capacitatii economiei de a satisface aceasta dorinta. Astfel spus rata somajului serveste la aprecierea gradului in care o societate e capabila sa sustina dreptul si libertatea de a muncii a cetateanului.

2 Durata somajului

Durata sau perioada de somaj reprezinta timpul care se scurge de la pierderea locului de munca pana la reluarea activitatii - care, pe termen lung, a avut o tendinta generala de crestere10.

Durata somajului poate fi foarte diferita, de la cateva zile la luni si chiar ani. De aceea, in evaluarea somajului se impune determinarea duratei medii a somajului. Durata medie a somajului se calculeaza in functie de doi factori:

Ø     numarul de someri;

Ø     ritmul in care se desfasoara intrarea si iesirea din somaj;

Corelarile privind durata somajului pot fi mai bine intelese din urmatoarea schema:

Schema I.1

Din aceiasi categorie: -gasesc servicii noi; -se intorc la vechiul serviciu;

Din randul celor care au lucrat: -concediati; -neutilizati;

   

Numarul somerilor trebuie interpretat ca o notiune de "stoc", adica tinand cont de sporirea si reducerea somajului

Din urmarirea schemei rezulta:

Ø     Cu cat "stocul" de someri este mai mare , cu atat si durata somajului este mai mare;

Ø     Cu cat fluxurile (intrarile si iesirile) sunt mai mari si mai rapide cu atat durata somajului va fi mai mica;

Rezulta deci ca durata medie a somajului este direct proportionala cu marimea stocului si invers proportionala cu miscarea fluxurilor.

Un rol important in stabilirea nivelului intensitatii si duratei somajului il are costul somajului. Pentru intelegerea complexitatii fenomenului de somaj si a evaluarii consecintelor sale prezinta interes notiunea de cost al somajului. Ea cuprinde consecinte nefaste ale somajului pe care le suporta indivizii in economie si societate. Pentru persoanele care devin someri, costul somajului are un aspect economic si unul moral.

Economic, pentru ca intrarea in somaj inseamna reducerea veniturilor si deci a posibilitatilor de consum pentru intreaga familie.

Totodata statutul de somer atrage dupa sine stresul nervos, o stare depresiva determinata de incertitudine si asteptare, toate acestea spre deosebire de consecintele economice, desi sunt foarte importante nu se pot evalua.

Deosebit de complexe si cu urmari multiple sunt costurile somajului si la nivel de societate si economie. De exemplu:

Ø     Somajul inseamna subutilizarea factorului de productie "munca", ceea ce repercuteaza negativ asupra volumului productiei (productia actuala scade cu mult sub cea potentiala), iar scaderea productiei inseamna pierdere de venituri (salarii si profituri), cu toate urmarile sale legate de consumul propriu-zis de investitii;

Ø     Scaderea generala a veniturilor reduce incasarile, respectiv intrarile, la capitolul venituri din bugetul statului (reducerea impozitului pe venit, a taxelor, accizelor) ceea ce diminueaza volumul cheltuielilor publice;

Ø           Existenta somajului sporeste cheltuielile statului pentru functionarea oficiilor de plasare, plata ajutorului de somaj, alte cheltuieli sociale legate de calificare-recalificare, de ingrijirea sanatatii somerilor;

Aprecierea corecta a costului somajului impune luarea in consideratie si a unor avantaje pe care le implica acest fenomen. Avantajele somajului sunt corelate cu urmatoarele aspecte:

Ø     Determinarea salariatilor sa caute servicii mai bune, mai sigure, care cer o calificare superioara, ceea ce poate fi indus in incitarea spre perfectionare cu consecintele corespunzatoare asupra cresterii randamentului muncii;

Ø     Crearea de mana de lucru mobila si adaptabila la cerintele impuse de modificarile activitatii economice, ceea ce contribuie la o eficienta mai mare in alocarea resurselor pe termen scurt si la o crestere economica mai rapida pe termen lung;

In concluzie, daca pe de o parte, se iau in considerare costurile, iar pe de alta parte, avantajele fenomenului somaj, pe termen lung rezultatul apare categoric negativ deoarece costurile depasesc cu mult beneficiile, atat in cazul celor direct implicati cat si al economiei si societatii in ansamblu.

3 İntensitatea somajului

İntensitatea somajului este o caracteristica ce se impune atentiei. Ea presupune fie incetarea totala a activitatii, fie diminuarea sa insotita de scaderea remunerarii. In functie de aceasta, se poate distinge:

a.      Somajul total, care presupune pierderea locului de munca si incetarea totala a activitatii;

b.     Somajul partial, care consta in diminuarea activitatii depuse de o persoana in special prin reducerea duratei saptamanii de lucru sub cea legala cu scaderea remunerarii;

c.     Somajul deghizat, specific mai ales tarilor slab dezvoltate unde numeroase persoane au o activitate aparenta, cu o eficienta

d.     (productivitate) mica, dar este intalnit si in tarile est-europene, inclusiv in Romania la niveluri apreciabile;

Statistic vorbind, se constata doua tendinte principale.

Pe de o parte de-a lungul unei perioade de aproximativ 10 ani exista o tendinta ondulatorie a somajului in functie de variatiile conjuncturii .

Atunci cand trendul sau mersul precumpanitor al economiei este ascendent, somajul are tendinta sa scada. In conditiile in care trendul este descendent, somajul are tendinta de a creste.

In urma crizei energetice declansate in anii '73-'74, economia mondiala a intrat intr-o faza ascendenta de lunga durata care, dupa unele indicii, se apropie de sfarsitul ei. De-a lungul acestei perioade s-a constat o crestere a volumului somajului si implicit a ratei somajului. In ultimii ani somajul s-a plafonat, iar in unele cazuri a scazut ca urmare a unui inceput de relansare a economiei intr-o faza noua, ascendenta indelungata. Principala sursa a acestei cresteri de durata a somajului se gaseste in restructurarea economiei pe calea trecerii ei la noi ramuri sau subramuri.

Pe de alta parte sporire somajului are limite, el nu creste permanent si nu depaseste anumite proportii.

Aparitia somajului, mentinerea si modificarea intensitatii lui sunt aspecte ce pot fi intelese numai in legatura cu sistemul real al economiei de piata. In plus este necesar sa ne amintim ca mecanismele pietei muncii se afla sub incidenta a numeroase alte imprejurari, nu doar sub cea a celor strict economice.

Ca un flux macrosocial global, somajul este generat de cauze ce tin de situatia economica a utilizatorilor, pe de o parte, si de statutul social al ofertantilor de munca, pe de alta parte.

In primul rand, ca urmare a unei evolutii nefavorabile a activitatii social-economice sau ca urmare a procesului de substituire a muncii prin capital, se produce pierderea locului de munca de catre o parte a populatiei ocupate.

In al doilea rand, solicitarile suplimentare de munca ale noilor generatii ce au ajuns la varsta legala de munca nu pot fi onorate de utilizatorii de munca.

Tanara generatie intampina greutati in gasirea locurilor de munca din mai multe motive subiective sau obiective: neconcordanta pregatirii ei profesionale cu nevoile si exigentele impuse de activitate economico-sociala; retinerile unor agenti economici, producatori in a angaja tineri fara experienta in munca, fara sa-si fi insusit disciplina muncii.

In al treilea rand, somajul apare, se suplimenteaza si ca urmare a solicitarilor de locuri de munca din partea unor persoane incadrate in varsta a doua, care se decid sa-si ofere munca lor pe piata. Unele dintre aceste persoane nu au lucrat pana in momentul respectiv, altele au intrerupt activitatea pe o perioada relativ indelungata.

Oricum, atat unele, cat si celelalte persoane se decid sa-si schimbe statutul social din neangajat in angajat. La acest proces se poate adauga si cel al deschiderii unor afaceri pe cont propriu .

4 Structura somajului

Structura somajului sau componentele acestuia, este data prin clasificarea somerilor dupa diferite criterii: domeniul in care au lucrat, nivelul calificarii, categoria socio-profesionala careia ii apartin, ramurile de activitate din care provin, sex, categorii de varsta, rasa . In ultimele decenii se acorda foarte mare atentie studierii structurii somajului pe sexe si categorii de varsta. Se releva astfel ca femeile sunt mai afectate de somaj decat barbatii, de asemenea si tinerii pana la 25 ani si varstnicii de peste 50 ani in raport cu restul populatiei active.

Pe plan mondial somajul are tendinta sa se agraveze in ultimii ani. Acest lucru este evident si in tarile din estul si centrul Europei, dintre acestea remarcandu-se Polonia cu peste 2 milioane someri.

Somajul, asa cum este prezentat astazi, a fost explicat pentru prima data in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cand rationamentele stiintifice au inceput sa recurga la conceptele de piata a muncii si folosirea deplina a fortei de munca. Potrivit acestei abordari, careia i se spune neoclasica sau numai clasica pe piata muncii se confrunta cererea intreprinderilor ce angajeaza salariati, atata timp cat productivitatea marginala a muncii este egala cu salariul existent si oferta celor ce vor sa se angajeze formata pe baza optiunii sau arbitrajului lor intre munca si timp liber. Ofertantii vor opta pentru munca atata timp cat puterea de cumparare a remuneratiei pe care o vor primi este superioara expresiei in bani a efortului pe care trebuie sa-l faca in cadrul muncii.

In cadrul structurii somajului, ca urmare a importantelor restructurari din economie si a ponderii relativ ridicate a persoanelor feminine active, se inregistreaza o presiune a ofertei asupra cererii de forta de munca feminina si cresterea numarului de someri in randul femeilor. Desi nivelul de pregatire scolara si profesionala al femeilor este apropiat de cel al barbatilor se constata o pondere mai ridicata a somajului feminin fata de rata medie a somajului, urmare a restructurarii unor someri in care forta de munca feminina este predominanta si a comportamentului discriminatoriu manifestat de unii patroni la angajarea persoanelor de sex feminin.

Somajul afecteaza in mai mare masura persoanele de sex feminin din grupa de varsta de 50 ani si peste (datorita procesului mai lent de recalificare si reintegrare profesionala a populatiei varstnice in general si a celei feminine in special) si in oarecare masura pe cele din grupa de varsta 20-25 de ani (datorita dificultatilor in angajarea tinerelor absolvente).

Pentru realizarea unui echilibru a cererii cu oferta de forta de munca feminina, obiectivul principal al politicii de ocupare a fortei de munca feminine in conditiile tranzitiei la economia de piata il poate constitui pe de o parte, promovarea unei politici adecvate de ocupare si antrenare in activitatile economico-sociale a femeilor, realizarea unei protectii sociale reale a acestora in conditii de egalitate a sanselor, iar pe de alta parte, crearea conditiilor favorabile realizarii functiilor complexe pe care femeia le indeplineste in familie si in societate.

Pentru realizarea acestui obiectiv ce priveste piata fortei de munca feminine ar fi utila elaborarea unui program de ocupare a fortei de munca feminine care sa fie integrat in programul global de ocupare a fortei de munca si corelat cu obiectivele procesului de restructurare din economie si care sa contina masuri de stopare a somajului in randul femeilor si de orientare profesionala a acestora.

Romania se confrunta si cu fenomene negative care constau in aceea ca o parte a populatiei apte de munca nu este inregistrata la categoria someri si lucreaza in conditii asa-zise "la negru".

Luand in considerare structura populatiei ocupate, pe masura ce procesul de restructurare si privatizare mai ales prin, inca posibile, metode de "inchidere" si "lichidare", va continua, putem constata cu usurinta ca in perioada urmatoare este posibil sa asistam la ingrosarea randurilor somerilor, atat prin accelerarea procesului de privatizare in industrie, constructii, transport cat si prin posibila reconsiderare a punctului de vedere in legatura cu fostele I.A.S.

Analizand datele privind populatia ocupata, numarul somerilor, al pensionarilor si al populatiei neocupate, constatam ca in prezent la un salariat revin mai mult de doua persoane care nu desfasoara o activitate organizata, pe baza de contract sau conventie sociala de munca.

De aceea, acestui proces al somajului trebuie sa i se acorde o atentie deosebita prin elaborarea si punerea in practica, cu maximum de urgenta, a unor programe de reconversie profesionala, asa incat sa se realizeze un transfer al fortei de munca ce va fi disponibilizata in procesul de restructurare in unele unitati comerciale in loc de trecerea imediata in somaj.

Se poate constata ca in randul somerilor predomina unele categorii cum ar fi: tineretul, femeile si chiar o parte din forta de munca cu calificare superioara.

In cele mai multe cazuri o serie de specialisti care au fost disponibilizati sau care au devenit nemultumiti de activitatile si veniturile obtinute au plecat si isi desfasoara activitatea in strainatate. Multi dintre medici, ingineri, cercetatori, specialisti in domeniul lingvisticii lucreaza acum in tari occidentale, creand mari dificultati economiei romane care in scurt timp va resimti lipsa unor specialisti din cei mentionati mai sus.

Credem ca masurile de reforma ale economiei nationale, de restructurare, trebuie sa aiba in vedere si crearea de locuri pentru specialistii de inalta calificare.

In caz contrar, urmand exemplul unora care si-au gasit o mai buna realizare, tot mai multi vor pleca in strainatate, iar dupa scurt timp economia va trebui sa gaseasca inlocuitori care vor costa mai mult, comparativ cu eforturile de moment pentru a-i mentine pe cei existenti la locurile de munca.

In alta ordine de idei, trebuie subliniat si faptul ca bugetul asigurarilor sociale de stat nu va putea colecta veniturile necesare pentru plata pensiilor si ajutoarelor de somaj pentru un numar mare de persoane, ceea ce impune cu necesitate gasirea surselor necesare prin masuri care sa poata deveni afective13.