ADAPTAREA LOCUINTEI PENTRU PERSOANELE CU DIZABILITATI

ADAPTAREA LOCUINTEI PENTRU PERSOANELE CU DIZABILITATI

Pentru a facilita o autonomie de deplasare cat mai independenta trebuie sa se inceapa cu adaptarea locuintei inca de la intrare. Astfel, accesul in locuinta trebuie adaptat indiferent daca persoana are sau nu o viata sociala activa.

Accesul se poate realiza atat pe scari, rampe sau lifturi, insa fiecare dintre aceste moduri de acces trebuie sa indeplineasca anumite conditii si sa respecte unele norme de siguranta specifice in cazul persoanelor cu dizabilitati.

Accesul pe scari

In cazul in care accesul se face pe scari acestea vor fi construite sau, dupa caz, adaptate dupa urmatoarele reguli:

treptele vor fi construite in asa fel incat sa se evite impiedicarea prin agatare cu varful piciorului.

scarile nu vor fi placate cu gresie lucioasa sau alte suprafete ce favorizeaza alunecarea, acestea vor fi placate cu materiale mate sau materiale cu aderenta mare; se pot folosi si insertii de cauciuc pe marginea treptelor tot in scopul prevenirii alunecarii.

finisajul scarilor va fi astfel realizat incat sa nu se permita stationarea apei si astfel formarea de suprafete lucioase.

latimea scarilor va trebui sa fie de minim 1,20 m pentru a permite accesul simultan a doua persoane in situatia cand persoana cu dizabilitati necesita un insotitor care sa-i ofere ajutorul la urcarea scarilor

inaltimea treptei nu trebuie sa depaseasca 16 cm iar latimea va fi de maxim doua ori inaltimea, astfel la o inaltime a treptei de 16 cm se recomanda o latime de 32 cm. Recomandat insa este ca relatia sa fie de 15 cm inaltimea si de 30 cm latimea . Trebuie respectate aceste raporturi deoarece persoanele cu dizabilitati intampina mari probleme la desprinderea piciorului de pe sol in momentul dorsiflexiei acestuia, facilitandu-se in acest fel caderea. Respectarea acestor dimensiuni este utila nu numai pentru persoanele cu dizabilitati cat si in cazul persoanelor de varsta a III-a ce intampina si ele astfel de dificultati, reducandu-se in acest mod riscul de impiedicare.

tot in scopul prevenirii caderii se vor monta "maini curente" pe perete si balustrade pe partea libera a scarilor. Inaltime acestora trebuie sa fie de 90 100 cm pentru persoanele adulte care se pot deplasa singure, 60 - 75 cm pentru copii. Pentru ca apucarea barei sa fie usor de realizat aceasta trebuie sa se afle la o distanta de perete de circa 6 cm si sa aiba un diametru de 4 - 5 cm.

se recomanda ca numarul de trepte sa nu fie mai mare de 10 - 15 trepte pentru a se evita solicitarea excesiva a bolnavului si aparitia oboselii.

La capatul scarilor va trebui sa existe o platforma de acces pentru a permite deschiderea in siguranta a usii dupa cum urmeaza:

pentru deschiderea usii in interior platforma trebuie sa aiba cel putin 1,20 x 1,30 m in cazul accesului frontal si 1,30 x 1,40 m in cazul accesului lateral;

pentru deschiderea in exterior a usii 1,40 x 1,70 m in cazul accesului frontal si 1,30 x 1,40 m in cazul accesului lateral.

Se recomanda in cazul diferentelor de nivel folosirea a minim trei trepte si se va evita folosirea treptelor izolate.

1.2 Accesul prin intermediul rampelor este utilizat in special de persoanele care sunt dependente de fotoliul rulant.

1.2.1 Norme de amenajare si constructie a rampelor de acces in vederea asigurarii protectiei impotriva accidentarii prin cadere, alunecare, impiedicare, etc:

panta rampei trebuie sa fie de maxim 12 % pentru denivelari mai mici de 20 cm si de maxim 8 % pentru denivelari mai mari de 20 cm;

lungimea rampei trebuie sa fie cat mai mica pentru a se evita aparitia oboselii si riscul de accident prin imposibilitatea continuarii deplasarii; in acest sens este recomandat ca rampa sa aiba o lungime de maxim 5 m pentru rampe intre 8 - 12 % si de maxim 10 m pentru rampe cu panta de la 5 %;

latimea rampei va fi de minim 90 cm, recomandata fiind o latime de 1,20 m;

ca si in cazul scarilor si rampa trebuie prevazuta cu mana curenta de partea zidului si de balustrade pe partea libera. Inaltimea acestora trebuie sa fie de 60 - 75 cm pentru utilizatorii de fotolii rulante si 90 - 100 cm pentru adultii care se deplaseaza cu ajutorul altor dispozitive ajutatoare de mers;

in scopul prevenirii alunecarii rotii fotoliului rulant sau a bastonului, de partea libera a balustradei se va monta un rebord cu inaltimea de maxim 10 cm;

suprafata rampei trebuie sa aiba o aderenta cat mai mare pentru a evita alunecarea, ea putand fi acoperita cu un cauciuc ce ofera aderenta foarte buna intre rotile fotoliului rulant si suprafata de rulare;

la capatul rampei va exista o platforma de acces care va respecta aceleasi principii ca si in cazul accesului pe scari (vezi acces pe scari).

1.2.2 Tipuri de rampe

In functie de tipul cladirii si de spatiul disponibil, rampele pot fi de mai multe feluri: rampe permanente - in cazul cladirilor noi construite sau rampe adaptate - pentru cladirile deja existente. Acestea sunt fabricate in general din structura metalica, rampa fiind permanenta, sau in cazurile in care spatiul nu permite pot fi si provizorii. In cazul rampelor provizorii nu se mai poate vorbi de o independenta reala a persoanelor cu dizabilitati deoarece acestea vor fi dependente de un insotitor care va monta rampa de acces .

Fig.1 rampa de acces in cladire Fig. 2 rampa fixa de accces

Fig. 3 rampa metalica mobila Fig. 4 rampa metalica telescopica

Accesul cu ajutorul liftului

Utilizarea liftului de catre persoana cu dizabilitati vizeaza doua tipuri de acces:

accesul in cladire in cazul in care diferenta de nivel este mare iar amplasarea unei rampe conform metodologiei amintite anterior nu este posibila, sau

accesul de la un etaj la altul in cazul circulatiei in interiorul cladirii.

Liftul interior este cel mai des utilizat de persoanele cu dizabilitati atat de cele dependente de fotoliul rulant cat si de persoanele care folosesc alte mijloace ajutatoare de mers.

In vederea facilitarii folosirii liftului de catre aceste persoane se vor urmari urmatoarele aspecte:

golul de usa al liftului trebuie sa fie de minim 80 cm;

usa va fi glisanta cu deschidere si inchidere automata;

in fata usii de acces se va asigura un spatiu de 1,50 m x 1,50 m necesar pentru manevrarea fotoliului rulant;

diferenta de nivel dintre platforma liftului si palier va fi de maxim 2,5 cm pentru a se evita impiedicarea persoanelor ce se deplaseaza singure si a fi facilitat accesul fotoliului rulant minimizandu-se astfel riscurile de cadere;

dimensiunile cabinei liftului vor fi de minim 80cm x 135 cm, aceasta fiind prevazuta si cu o bara de sprijin la inaltimea de 90 cm;

in interiorul cabinei panoul de comanda va fi amplasat astfel incat cel mai inalt buton sa fie la inaltimea de maxim 1,40 m, in acest fel utilizatorul fotoliului rulant sa aiba acces la intregul panou de comanda

Tipuri de lifturi si platforme de acces

Fig. 5 lift de acces interior Fig. 6 platforma electrica de info@ablemailorder.co.uk

Modalitati de urcare-coborare a scarilor

Urcare si coborarea scarilor este efectuata in general de pacienti care se pot deplasa cu ajutorul dispozitivelor ajutatoare de mers sau cu ajutorul unui insotitor, insa aceasta activitate nu trebuie restransa si atribuita doar acestor persoane, dimpotriva ea poate fi extinsa si la persoanele utilizatoare de fotolii rulante. Chiar daca sunt dependenti de aceste mijloace de deplasare, utilizatorii de fotoliu rulant pot urca si cobora scarile cu ajutorul unui insotitor, coborarea putandu-se efectua si independent daca este insusita bine tehnica iar pericolul de accidente este minim.

Vom exemplifica mai jos modalitatile de urcare si coborare a scarilor in cazul persoanelor cu dizabilitati ce folosesc mijloace ajutatoare de mers, sau in cazul persoanelor varstnice.

1.4.1 Urcatul si coboratul scarilor in cazul hemiplegicului

In cazul bolnavului hemiplegic se va pasi cu piciorul sanatos pe prima treapta dupa care va aduce piciorul bolnav pe aceeasi treapta cu piciorul sanatos. In tot acest timp se va ajuta cu mana sanatoasa sprijinindu-se de mana curenta sau balustrada scarilor. Se recomanda ca bastonul/carja sa aiba un sistem de prindere de antebrat in timpul urcarii scarilor pentru a permite membrului superior sanatos sa se sprijine de balustrada. Nu se recomanda urcarea si coborarea scarilor doar in sprijin pe baston pentru ca exista riscul de accidentare prin cadere datorita alunecarii bastonului. In timpul coborarii bolnavul se va sprijini cu mana sanatoasa de balustrada, dar de data aceasta va incepe coborarea cu piciorul bolnav dupa care va duce pe aceeasi treapta piciorul sanatos.

Aceasta tehnica se explica prin faptul ca membrul inferior sanatos isi mentine calitatile fizice fiind capabil astfel sa preia intreaga greutate corporala pe care o va propulsa pe treapta superioara, in timp ce membrul inferior plegic va indeplini rolul de pilon. La fel si la coborare membrul inferior sanatos va prelua si controla intreaga greutate corporala in timp ce membrul inferior plegic va fi situat primul pe treapta cu rol de sprijin.

Acest lucru se realizeaza datorita reflexului de sprijin plantar ce va bloca genunchiul in extensie.

1.4.2 Urcatul si coboratul scarilor in cazul bolnavului paraplegic

Bolnavul paraplegic intampina mai multe dificultati la urcatul si coboratul scarilor, lucru ce se datoreaza faptului ca restantul functional al acestor pacienti este deseori redus. Diferitele tipuri de mers pe care le adopta fiecare pacient in parte in functie de nivelul leziunii va orienta pacientul spre o anumita modalitate de urcare sau coborare a scarilor.

Daca bolnavul se deplaseaza cu ajutorul carjelor si cu pasi alternanti in 2 sau 4 timpi urcatul scarilor se va realiza in felul urmator:

timpul 1 - bolnavul aflat in fata scarilor va prinde cu o mana balustrada sau mana curenta;

-timpul 2 - bolnavul va plasa membrul inferior opus membrului superior de sprijin pe treapta superioara;

timpul 3 - bolnavul plaseaza bastonul de partea piciorului de sprijin pe aceeasi treapta cu acesta;

timpul 4 - bolnavul va plasa celalalt picior pe aceeasi treapta cu bastonul si membrul inferior opus.

Membrul inferior cu care se incepe urcarea scarilor se va face in functie de restantul functional al acestuia.

In cazul mersului pendular urcatul scarilor se face in 3 timpi:

timpul 1 - bolnavul aflat in fata scarilor va prinde cu o mana balustrada sau mana curenta;

timpul 2 - bolnavul plaseaza carja sau bastonul pe treapta superioara;

timpul 3 - printr-o miscare de ridicare in brate si pendulare a membrelor inferioare pe treapta superioara.

Coborarea scarilor de catre un bolnav paraplegic urmeaza urmatoarele etape:

timpul 1 - bolnavul aflat in fata scarilor va prinde cu o mana balustrada sau mana curenta iar cu cealalta mana se va sprijini pe carja ce se afla pe aceeasi treapta cu membrele inferioare;

timpul 2 - bolavul in sprijin pe brate va plasa unul dintre membrele inferioare pe treapta inferioara, acesta ramanand cu genunchiul in extensie, asigurandu-se sprijinul;

timpul 3 - bolnavul va deplasa carja pe treapta inferioara, pe care se afla piciorul de sprijin, iar mana ce se spijina pe balustrada va cobora mai jos;

timpul 4. bolnavul va plasa si celalalt picior pe aceeasi treapta cu piciorul de sprijin.

In timpul coborarii scarilor bolnavul va mentine spatele cat mai drept, nu se va apleca inainte, pentru a nu deplasa centru de greutate in afara poligonului de sustinere crescand astfel riscul de cadere spre inainte.

Coborarea scarilor de catre un paraplegic ce se deplaseaza folosind mersul pendular:

timpul1 - bolnavul aflat in fata scarilor va prinde cu o mana balustrada sau mana curenta iar cu cealalta mana se va sprijini pe carja ce se afla pe aceeasi treapta cu membrele inferioare;

timpul 2 - bolnavul in sprijin pe brate va deplasa simultan membrele inferioare pe treapta inferioara;

timpul 3 - bolnavul va deplasa carja pe aceeasi treapta cu membrele inferioare aducand in acelasi timp mana ce se sprijina pe balustrada in dreptul membrelor inferioare.

La coborarea scarilor de catre un paraplegic, indiferent de tipul de mers (alternativ sau pendular) se interzice folosirea ca sprijin doar a bastoanelor sau carjelor deoarece acestea nu-i pot oferi o buna siguranta.

Se recomanda asadar folosirea ca sprijin atat a bastonului dar mai ales a balustradei sau mainii curente.

Stim ca de multe ori autonomia de deplasare a multor persoane cu dizabilitati se reduce la deplasarea in interiorul locuintei sau in apropierea cesteia, acesti intalnind numeroase obstacole asa cum sunt scarile, treptele izolate, etc. Este asadar de datoria kinetoterapeutlui sa orienteze programul terapeutic spre invatarea urcarii si coborarii scarilor, acolo unde este posibil, program ce este recomandat sa se faca la domiciliu bolnavului unde reeducarea se poate face chiar in functie de obstacolele ce ii limiteaza aceasta autonomie chiar in spatiul personal.

1.4.3 Urcatul si coboratul scarilor in fotoliul rulant

Urcarea scarilor pentru persoanele dependente de fotoliul rulant se face intotdeauna cu ajutorul unui insotitor. Astfel insotitorul va plasa fotoliul rulant cu spatele la trepte si il va tine in echilibru pe rotile din spate. Membrele inferioare ale insotitorului vor fi pozitionate astfel: membrul inferior drept pe prima treapta iar membrul inferior stang pe urmatoarea dreapta. Mentinand trunchiul drept va extinde genunchiul si va trage spre el fotoliul rulant in echilibru pe rotile din spate pana acesta va ajunge pe prima treapta. Dupa aceea insotitorul va muta membrele inferioare pe treptele superioare in acelasi mod si va repete miscarea.

Coborarea scarilor cu ajutor se face in sens invers. Insotitorul va plasa fotoliul rulant cat mai aproape de prima treapta cu fata spre coborare in echilibru pe rotile din spate, asezand membrul inferior drept in sprijin cat mai aproape de fotoliul rulant iar membrul inferior stang in sprijin in spatele celui drept la o distanta de aproximativ 20 cm. In timpul coborarii, insotitorul ramane cu spatele drept, flectand genunchii si coborand fotoliul rulant in echilibru pe rotile din spate, pe prima treapta. Pentru a continua deplasarea, insotitorul va plasa membrul inferior drept pe aceeasi treapta pe care se afla fotoliul rulant iar membrul inferior stang va ramane pe treapta superioara continuand miscarea anterioara.

Unii utilizatori de fotolii rulante pot cobori singuri un ansamblu de trepte daca acestea nu sunt foarte abrupte si intr-un numar foarte mare, insa se recomanda ca aceasta coborare sa fie asigurata de catre o alta persoana. Coborarea independenta a scarilor in fotoliul rulant se face doar in echilibru pe rotile din spate.

Fig. 7 Urcarea/coborarea scarilor Fig.8 Coborarea independenta a scarilor

cu ajutor

Urcarea si coborarea rampelor

Urcarea si coborarea rampelor de catre persoanele cu deficienta functionala dar care nu sunt utilizatoare de fotoliul rulant se face fie cu sprijin pe balustrada sau mana curenta fie in sprijin pe mijloacele ajutatoare de mers pe care acestea le folosesc. Mersul va fi acelasi ca pe teren plat (in 2, 3 sau 4 timpi, etc) cu deosebirea ca vor depune un efort mai mare in momentul urcarii rampei si vor fi nevoiti in acelasi timp sa se aplece putin spre inainte compensand astfel planul inclinat prin plasarea centrului de greutate putin mai in fata. La coborare, ca sprijin este recomandat sa se foloseasca mana curenta sau balustrada pentru a evita caderea printr-un sprijin mai solid.

Urcarea si coborarea rampelor in fotoliul rulant se poate face fie in mod independent, fie cu ajutorul unei alte persoane. Indiferent de modalitate, urcatul se face intotdeauna pe cele 4 roti iar coborarea in echilibru pe rotile din spate.

Urcatul rampelor independent in fotoliul rulant se face astfel: pacientul in fata rampei va prinde cercurile rotilor cat mai posterior, la acelasi nivel, dupa care va roti puternic rotile spre inainte aplecand in acelasi timp trunchiul spre inainte. Pacientul va repeta miscarile pana va ajunge pe platforma rampei. Este interzisa in timpul deplasarii inainte pe rampa impingerea cu spatele pe spatarul fotoliului rulant pentru ca in acest caz se va produce rasturnarea pe spate cu risc de accidentare.

Coborarea independenta a rampelor presupune independenta in fotoliul rulant, aceasta realizandu-se in echilibru pe rotile din spate, pacientul fiind nevoit sa-si mentina echilibrul si sa controleze viteza de deplasare cu mainile pe cercurile rotilor.

 

Fig.10-11 Urcarea si coborarea independenta a unei rampe

Amenajarea locuintei

Amenajarea locuintei la nevoile unei persoane cu dizabilitati presupune schimbari majore care incep inca de la accesul in locuinta si pana la folosirea obiectelor si aparatelor de uz casnic sau igiena personala, existente in acea locuinta. Amenajarea locuintei nu este o amenajare standard, ci ea se realizeaza in functie de nevoile si specificul bolnavului ce utilizeaza acel spatiu. Aceste modificari urmaresc sa faciliteze deplasarea si autoservirea in interiorul locuintei cat si sa previna riscul de accidente.

2.1 Holul

Holul, fiind un loc foarte frecventat de catre bolnav pentru ca acesta face deseori legatura intre dormitor si celelalte incaperi, trebuie sa indeplineasca anumite conditii atunci cand este utilizat de catre persoane cu dizabilitati.

2.1.1 Usile de acces (atat pe hol cat si pentru celelalte camere) trebuie sa aiba o latime (un gol de usa) de minim 80 cm pentru a permite si facilita accesul persoanelor in fotoliul rulant, usa se va deschide intotdeauna in directia unde avem mai mult spatiu de manevrare a fotoliului rulant. Daca spatiul nu ne permite se poate renunta la usile clasice si se pot inlocui cu usi glisante sau pliabile, astfel fiind rezolvata problema spatiului si a miscarilor/manevrelor suplimentare pe care bolnavul trebuie sa le faca.

Manerele usilor trebuie sa fie mai ingrosate (cu ajutorul unor materiale textile etc.) pentru a permite o manevrare mai usoara atunci cand bolnavul prezinta dificultati deprehensiune. Incuietorile si manerele vor fi pozitionate la maxim 1,40 m pentru a fi accesibile atat persoanelor care se deplaseaza singure cat si persoanelor dependente de fotoliul rulant

.

Fig.12-13 Manere adaptate pentru usi

2.1.2 Pardoseli

Cele mai frecvente accidente suferite de persoanele cu dizabilitati in cadrul locuintei sunt caderile datorate impiedicarii sau alunecarii.

Impiedicarea se face atat de pragurile de la usi care vor fi eliminate diminuand astfel riscul de cadere cat si de alte obiecte, piese de mobilier ce pot obtura spatiul pe care se deplaseaza pacientul, acesta din urma trebuind sa fie asezat cat mai aproape de perete marindu-se in acest mod spatiul de deplasare al pacientului. Se vor elimina pragurile atat in cazul persoanelor in varsta, a persoanelor cu dificultati de deplasare care utilizeaza un mijloc ajutator (cadru, carje, bastoane), dar si atunci cand in locuinta se afla o persoana in fotoliu rulant, deoarece aceasta este supusa riscului de cadere prin faptul ca va fi nevoita sa execute manevre suplimentare pentru depasirea acestui obstacol, lucru ce duce de cele mai multe ori la rasturnarea din fotoliul rulant.

Faptul ca cel mai frecvent in locuinte pardoseala este acoperita de suprafete lucioase (gresie, parchet, etc.) se impun modificari la acest nivel pentru a elimina sau diminua riscul de accidentare prin cadere datorita alunecarii. In acest sens modificarea care se impune este acoperirea acestor suprafete cu materiale aderente, bine fixate care sa fie placute la acoperirea cu piciorul. Se folosesc cel mai frecvent mochete permanente pe toata suprafata pardoselii, bine fixate si fara cute pentru a nu favoriza impiedicarea.

Este contraindicata acoperirea acestor suprafete lucioase cu mochete, covoare de mici dimensiuni ce nu sunt fixate deoarece acestea vor favoriza alunecarea si vor creste considerabil riscul de accidentare.

Aceasta amenajare este specifica atat holului cat si celorlalte incaperi in care pardoseala prezinta risc de alunecare si se adreseaza in special persoanelor care prezinta dificultati de mers (persoane varstnice, persoane ce folosesc mijloace ajutatoare de mers, etc.). Nu este necesara aceasta modificare in cazul persoanelor utilizatoare de fotoliu rulant, dimpotriva este recomandat ca aceste suprafete sa fie acoperite de gresie sau suprafete care se intretin foarte usor pentru a fi usurate igienizarea si curatarea pardoselilor. Aceasta masura se impune prin faptul ca cel mai frecvent bolnavul utilizeaza acelasi fotoliu rulant atat in interiorul locuintei cat si in afara acesteia.

Barele de sprijin sunt o masura suplimentara pentru evitarea accidentelor. Ele se monteaza pe perete si vor fi prezente in toate camerele locuintei, fiind dispuse vertical sau orizontal in functie de scopul urmarit.

Aceste bare de sprijin nu indeplinesc doar un rol preventiv, ci ele sunt menite sa ofere pacientului o autonomie de deplasare mai mare obtinandu-se astfel un tonus psihic mai ridicat si o cooperare mai buna in cadrul procesului de recuperare din partea pacientului

2.2 Dormitorul si camera de zi

Aceste doua incaperi sun cel mai des utilizate de bolnav fie pentru odihna in cazul dormitorului, fie pentru petrecerea timpului liber sau a efectuari programului de exercitii in cazul camerei de zi. De aceea ele trebuie sa oferte spatiu suficient pentru deplasarea cu usurinta in deplina siguranta a pacientului. Cat si spatiul necesar pentru efectuarea programului kinetoterapeutic zilnic. In acest scop adaptarea sau amenajarea acestor incaperi se va face prin repozitionarea pieselor de mobilier si de cele mai multe ori chiar prin renuntarea la unele obiecte din aceste incaperi.

2.2.1 Camera de zi

In cazul camerei de zi mobilierul va fi unul de stricta necesitate, fara geamuri si oglinzi foarte mari care pot pune in pericol pacientul, colturile mobilei si al peretilor vor fi rotunjite pentru a proteja pacientul in timpul unei eventuale caderi. Toate piesele de mobilier vor fi pozitionate pe zonele laterale ale camerei pentru a lasa un spatiu cat mai mare in centrul acesteia creand astfel spatiu suficient de manevra pentru deplasarea pacientului si pentru desfasurarea programului de lucru.

Atat in cadrul camerei de zi, a dormitorului dar si a celorlalte incaperi trebuie sa se tina cont de pozitionarea prizelor si a intrerupatoarelor. Intrerupatoarele se vor pozitiona la o inaltime de 110-120 cm pentru a fi accesibile atat persoanelor utilizatoare de fotolii rulante dar sa fi comode si membrilor familiei care locuiesc cu acea persoana.

Este indicat ca aceste intrerupatoare sa aiba un bec (led) care sa faca vizibil intrerupatorul in timpul noptii

Prizele nu se vor monta niciodata la aceeasi inaltime cu intrerupatorul sau foarte aproape de acesta deoarece exista riscul de accidentare prin electrocutare in cazul in care pacientul confunda priza cu intrerupatorul. In acest sens se recomanda ca prizele sa fie montate la o inaltime de 50-60 cm fata de sol fiind astfel foarte usor accesibile persoanelor in fotoliu rulant. O pozitionare a prizei sub inaltimea de 50 cm poate duce la rasturnarea bolnavului din fotoliul rulant prin aplecarea excesiva inainte.

Renuntarea la o piesa de mobilier si inlocuirea ei cu o scara fixa pentru efectuarea exercitiilor in programul kinetoterapeutic este una din alegerile ce se impun in adaptarea acelei incaperi.

Spatarul din fata oricarei piese de mobilier va permite o zona de manevrare a fotoliului rulant de 1,50 m x 1,50 m si un spatiu de 90 cm intre piesele de mobilier.

Fig. 14 Spatiu de manevra necesar intoarcerii

fotoliului rulant la 360 grade

Inaltimea dulapurilor pentru o persoana in fotoliul rulant, pentru ca aceasta sa-l poata folosi in deplina siguranta, este intre 40 si 120 cm, iar adancimea va fi de maxim 50 cm, pentru ca accesul la lucrurile personale sa fie mai usor. Este ideal ca usile dulapurilor sa fie glisante sau pliabile astfel bolnavul nu va mai fi nevoit sa faca manevre suplimentare intr-un spatiu de cele mai multe ori redus.

Daca bolnavul se depalseaza cu ajutorul carjelor, atunci inaltimea minima a rafturilor din dulap va fi de minim 90 cm, iar inaltimea maxima va fi de 160 - 170 cm, in functie de inaltimea pe care o are bolnavul. Nu se admit inaltimi mai mici de 90 cm pentru a nu obliga bolnavul faca flexii alecorpului sau genunchilor si astfel sa-si piarda echilibrul.

Ferestrele camerelor trebuie adaptate si ele la nevoile unei persoane cu dizabilitati, astfel acestea se vor situa la o inaltime de 90 - 100 cm si este recomandat sa se deschida in sistem glisant avand manerul de deschidere/inchidere la baza acesteia.

Usile de la camera de zi si dormitor vor respecata latimea de minim 80 cm si se vor deschide intotdeauna spre interior pentru ca spatiul de manevra este mai mare in comparatie cu holul unde manevrabilitatea fotoliului rulant este redusa permitand uneori doar deplasarea inainte si inapoi fara posibilitatea intoarcerii fotoliului rulant.

Bolnavii prezinta de multe ori si deficite la nivelul membrelor superioare, deaceea in cazul pacientilor cu dificultati de prehensiune manerul de la usa va fi ingrosat cu diverse materiale plastice sau textile pentru a face mai usoara prehensiunea ( vezi fig nr. 12-13 )

Masa de lucru sau biroul din camera de zi, in cazul in care este folosit de un utilizator de fotoliu rulant trebuie sa fie fara chingi, sertare suplimentare, permitand astfel accesul fotoliului rulant. Inaltimea suprafetei de lucru va fi reglabila in functie de inaltimea bolnavului, astfel incat acesta sa adopte o pozitie corecta si comoda pentru desfasurarea activitatilor la birou. Problemele in cazul activitatilor desfasurate la masa de lucru (scris, citit, utilizarea PC-ului, etc.) nu sunt date doar de o inaltime necorespunzatoare a biroului ci si de restantul functional la nivelul membrelor superioare ale bolnavului, dificultatile de prehensiune sau de coordonare fiind principala problema care intervine in cadrul acestor indeletniciri

Fig.15 Birou pentru persoanele aflate in fotoliul rulant

Pentru rezolvarea acestor neajunsuri s-au facut tot felul de adaptari pentru obiectele de birotica, de la adaptare pixului sau creionului, pana la adaptarea tastaturii si a calculatorului care poate fi manevrat prin comanda vocala in cazul persoanelor ce nu-si pot folosi membrele superioare. Vom exemplifica mai jos cateva adaptari facute obiectelor de birotica.

 

Fig.16-17 Adaptari ale obiectelor de scrishttps://www.ta.motivation.ro/catalog.html

Fig.18-19 Orteze pentru scris si dactilografiat

https://www.ta.motivation.ro/catalog.html

2.2.2 Dormitorul

Amenajarea dormitorului este asemanatoare cu cea a camerei de zi, particularitatea adaptarii fiind la nivelul patului. Acesta trebuie sa aiba o inaltime de 50 - 55 cm sau dupa caz inaltimea corespunzatoare fotoliului rulant pe care il utilizeaza bolnavul. De cele mai multe ori paturile obisnuite nu respecta aceasta inaltime fapt ce impune inaltarea acestuia pana la nivelul optim facilitand astfel transportul bolnavului din fotoliul rulant in pat si invers. Este bine ca aceasta inaltime a patului, fotoliilor, canapelei sau scaunelor sa se pastreze si pentru persoanele varstnice sau cu dificultati de mers, utilizatoare de mijloace ajutatoare, datorita faptului ca la acest nivel in pozitia asezat bolnavul va avea articulatiile membrelor inferioare in unghi de 90 fapt ce va facilita ridicarea in ortostatism.

Daca in dormitor se afla un pat dublu pe mijloc, acesta trebuie sa aiba un spatiu pe ambele parti de minim 90 cm pentru a permite accesul fotoliului rulant sau al persoanei care foloseste un mijloc ajutator de mers,. Necesitatea crearii de spatiu pentru manevrarea fotoliului rulant impune pozitionarea patului langa perete cu conditia ca langa acesta sa ramana un spatiu de minim 150 cm x 150 cm.

Patul reglabil pe portiuni, asemanator patului de spital , este solutia ideala pentru acesti bolnavi. Acest pat se poate regla pe portiuni prin ridicarea trunchiului sau a membrelor inferioare la 90 , el fiind deosebit de util prin faptul ca ne ofera multiple posibilitati de posturare a pacientului. Atat la acest tip de pat cat si la patul obisnuit se vor monta un trapez sau bare suplimentare de care bolnavul se va ajuta atunci cand vrea sa se ridice. In cazul bolnavilor neurologici ce au tendinta de a mentine piciorul in flexie plantara, favorizand astfel instalarea retractiilor musculo - tendinoase la acest nivel este necesar ca patul sa fie prevazut cu o placa ce depaseste cu 10 - 15 cm nivelul saltelei pentru a se putea executa posturi de corectie la nivelul membrelor inferioare.

Fig. 20 Trapez adaptap la pat

2.3 Baia

Usa de acces in baie va avea o latime de minim 80 cm si se va deschide spre interior pentru a se obtura spatiul de manevra al fotoliului rulant din interiorul acesteia. Toate obiectele sanitare, mobilierul sau alte accesorii vor fi dispuse pe lateral, in afara spatiului necesar manevrarii fotoliului rulant de 150 x 150 cm.

Fig.21 Exemplu de asezare a obiectelor sanitare in baie www.elitemedical.com

Modificarile vor fi facute in functie de gradul de independenta si nevoile pacientului, de la montarea unei simple bare de sprijin pe perete si in apropierea obiectelor sanitare pana la intreaga reamenajare a baii.

Persoanele varstnice sau acele persoane ce sunt dependente de diferite mijloace ajutatoare de mers nu necesita alte adaptari decat montarea unor bare de sprijin atat pe perete cat si langa obiectele sanitare facilitandu-se in acest fel deplasarea, ridicarea sau asezarea pe WC sau in cada de baie. Pentru evitarea alunecarii, datorita suprafetelor lucioase si umede, pardoseala, cuva dusului si chiar fundul cazii, pot fi acoperite cu un covor de cauciuc.

Pentru asigurarea intimitatii bolnavilor utilizatori de fotolii rulante, camera de baie va suferi modificari majore nemaifiind astfel necesara prezenta unui insotitor.

WC-ul va fi prevazut cu bare de sprijin pentru facilitarea asezarii si ridicarii, dar mai mult decat atat el va trebui inaltat cu ajutorul unui capac special pana la inaltimea de 50 cm (nivel la care se afla si sezutul fotoliului rulant) pentru a se usura transferul din fotoliu pe WC. Persoanele cu forta scazuta la nivelul membrelor superioare vor utiliza o placa de transfer pentru ca actiunea sa fie mai sigura si mai usoara.

Fig.22-23 Capac pentru adaptarea wc-ului www.elitemedical.com

Fig.24 Placa de transfer Fig.25Wc adaptat

www.ta.motivation.ro www.intercer.net/handhope

Lavoarul va fi situat la o inaltime de 80-90 cm cu sifonul cat mai aproape de perete pentru a permite bolnavului sa intre cu membrele inferioare sub acesta.

Fig.26 Lavoar adaptat www.intercer.net/handhope

Cada de baie va respecta inaltimea de 50 cm pentru facilitarea transferului, transfer care se poate executa independent sau cel mai frecvent cu ajutorul unei placi de transfer asezata pe cada.

Transferul va fi usurat si prin montarea de bare de jur-imprejurul cazii.

Daca transferul nu poate fi realizat in aceste doua moduri atunci se poate folosi un lift de transfer.

Fig. 27 Suport pentru a sta ...Fig.28 Lift pentru transferul in cada asezat in cada

www.ta.motivation.ro

In cazul in care folosirea cazii existente este imposibila se recomanda renuntarea la aceasta si instalarea unui dus de minim 90x90 cm, fara cuva (apa putandu-se scurge direct in sifonul din pardoseala). In interiorul dusului se poate monta un scaun de plastic. Si dusul va fi prevazut cu bare laterale de sprijin cu inaltimea de 60-70 cm pentru copii si utilizatori de fotoliu rulant si 90-100 cm pentru persoanele ce utilizeaza alte mijloace de mers.

Inaltimea dusului va fi reglabila, iar pentru persoanele aflate in fotoliul rulant aceasta va fi de 140 cm. Atat robinetii dusului cat si ceilalti robineti din baie vor fi pozitionati la o inaltime de 90-100 cm. Sistemul de deschidere al robinetilor va fi de tip parghie pentru a usura manevrarea acestora de catre persoanele ce prezinta probleme de prehensiune, sau daca bolnavul isi permite se poate utiliza un robinet cu senzori.

www.elitemedical.com Fig.29-30 Dusuri adaptate www.intercer.net/handhope

Bucataria

Nevoia de spatiu pe care o are o persoana cu dizabilitati fie ea in fotoliu rulant sau dependenta de alte mijloace ajutatoare pentru deplasare, se va regasi si in amenajarea spatiului din bucatarie. Indiferent de forma bucatariei mobilierul va fi asezat langa peretii laterali centrul incaperii ramanand liber fara nici un fel de obstacol care sa limiteze sau sa ingreuneze deplasarea pacientului. Tinand cont de faptul ca de cele mai multe ori o persoana cu dizabilitati locuieste impreuna cu familia, adaptarea bucatariei va fi facuta in asa fel incat sa pastreze functionalitatea acestei dar in acelasi timp sa corespunda si cerintelor bolnavului. De aceea toate obiectele necesare gatitului sau servirii mesei vor fi asezate in asa fel incat ele sa fie accesibile si persoanei cu dizabilitati.

Mobilierul din bucatarie va avea o latime de maxim 50 cm iar blatul mobilei (suprafata de lucru) va avea inaltimea de 80 cm. Chiuveta va avea si ea inaltimea de 80 cm iar masca acesteia va fi eliminata pentru a permite bolnavului sa intre cu membrele inferioare sub aceasta astfel facilitandu-se activitatea acestuia.

Folosirea corpurilor de mobilier suspendate de catre o persoana cu dizabilitati este dificila chiar daca acestea vor fi coborate la o inaltime de maxim 140 cm. Asadar se recomanda ca acestea sa nu fie modificate iar toate obiectele de care bolnavul are nevoie sa fie depozitate in dulapurile, sertarele inferioare.

Aragazul folosit in bucatarie va fi unul cu aprindere electrica iar cuptorul va fi de asemenea electric pentru a se evita acumularile de gaze si riscurile de explozie.

O atentie deosebita trebuie acordata persoanelor ce isi folosesc cu greutate membrele superioare, pentru acestea nefiind suficienta asigurarea autonomiei de deplasare. Adaptarea bucatariei in vederea imbunatatirii capacitatii de autoservire impune modificari ale tacamurilor si veselei. Tacamurile vor avea manerele ingrosate cu materiale textile sau plastice sau vor fi prevazute cu tot felul de sisteme de prindere in cazul persoanelor cu dificultati de prehensiune, persoanelor care au o mobilitate scazuta in articulatia pumnului si cotului, inclinarea radiala si coordonarea fiind dificila, lingura si furculita se va indoi spre zona radiala a mainii, usurand in acest fel utilizarea lor

Fig.31 Tacamuri adaptate www.bindependent.com

Canile sunt cele mai folosite de catre bolnavi, iar acestea vor avea manere mai mari si mai groase. In cazul in care se prefera totusi un pahar acesta poate avea un suport tip picior dar mai gros. Atat paharele cat si canile vor fi din material plastic, material ce rezista in timpul caderii evitand astfel accidentarea bolnavilor.

Fig. 32 Pahar adaptat www.bindependent.com Fig. 33 Cana adaptata

Farfuriile vor fi adanci, fixate pe anumiti suporti, ele pot fi mai inalte de partea opusa mainii folosite de catre bolnav pentru a preintampina caderea mancarii din aceasta.

 

Fig.34 Farfurie adaptata www.bindependent.com Fig35 Dispozitiv pentru farfurie

Mai jos vor fi expuse cateva exemple de obiecte adaptate ce conduc la imbunatatirea calitatii vietii persoanei cu dizabilitati in viata de zi cu zi.

Fig.36-37 Dispozitive pentru desfacut sticle borcane sales@enablemart.com

Fig. 38 Dispozitiv pentru curatat fructe si legume sales@enablemart.com

Fig.39 Foarfeca

www.seniorssuperstores.com

Fig.40 Dispozitiv pentru periuta de dinti

www.seniorssuperstores.com

Fig.41Maner adaptat pentru chei

https://atestore.enablemart.com

- dispozitive pentru taiat unghiile, perii de baie, dispozitiv pentru incheiat nasturi, incaltator pantofi, dispozitiv de incaltat sosetele.

Fig. 42-43 Dispozitive de taiat unghiile www.ta.motivation.ro

Fig.44-45 Dispozitive pentru incheiat nasturi si fermoare www.ta.motivation.ro

Fig. 46- Incaltator patofi www.ta.motivation.ro Fig. 47 Incaltator ciorapi

Bibliografie:

1. Sbenghe, T. (1996) - Recuperarea medicala la domiciliu pentru medicul de familie, Editura Medicala, Bucuresti
2. Albu C. Albu A. Petcu I.- Asistenta in familie a persoanei cu deficienta functionala, Ed. Polirom Iasi 2000;
3. . Albu C. Albu A Tiberiu V.- Kinetoterapia pasiva- Ed. Polirom Iasi 2004;
4. Balteanu V.- Terapia ocupationala si ergoterapia- Ed. Altius Academi Iasi 2002;
5. Dan M. - Introducere in terapia ocupationala- Ed. Universitatii din Oradea 2005:
6. Institutul de Proiectare, Cercetare si Tehnica de Calcul in Constructii IPCT SA-Normativ pentru adaptarea cladirilor civile si spatiilor urban afferent la exigentele persoanei cu handicap.- Indicativ NP 0512001
7. Tiberiu Vlad, Liviu Pendefunda-" Recuperarea bolnavului hemiplegic adult"- Ed. Contact International Iasi 1992;
8. Tudor Sbenghe- "Kineziologie Stiinta miscarii"- Ed. Medicala Bucuresti 2002;
9. https://www.seo-point.com/
10. https://www.huduser.org/publications/destech/fairhousing.html
11. https://www.nod.org/
12. https://www.biz-resources.com/assistive-technology.htm
13. https://www.anlh.be/accesa/index.php
14. https://www.transportmerseyside.org/ltp/