ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE

Se face sub forma de: - gaze sau substante gazeificate

- pulberi dizolvate

- lichide fin pulverizate (vapori sau aerosoli)

- solutii prin instilatii traheale

Scop: - dezinfectie

- decongestionarea mucoasei cailor respiratorii

INHALATIA: este introducerea unor substante medicamentoase in organism. Substantele pot fi inhalate, pulverizate in stare lichida sau cu ajutorul vaporilor de apa.

Indicatii: rinite, bronsite, astm bronsic, faringite, anestezia generala etc.

Materiale necesare: vaselina, inhalator, substante medicamentoase, cort cu pelerina de cauciuc, prosop

Pregatirea bolnavului:

se anunta bolnavul si i se explica in ce consta tehnica

se aseaza bolnavul pe scaun si sufla nasul

i se pune prosop in jurul gatului

se unge zona cu vaselina

i se explica bolnavului ca va inspira pe gura si expira pe nas

Tehnica:

spalarea mainilor

se pune apa in recipient pana la jumatate

se pune la sursa de incalzire

in recipient se pune medicamentul

cand apa fierbe, vaporii se ridica si antreneaza medicamentul

se aduce inhalatorul cu rezervorul incalzit in fata bolnavului

se acopera bolnavul cu cortul sau pelerine de cauciuc explicandu-i-se sa stea la o distanta de 30-80 cm de inhalator, invitandu-l sa respire pe gura si sa expire pe nas

durata inhalatiei este de 5-20 minute.

Dupa tehnica - se sterge fata bolnavului cu un prosop

- se acopera bolnavul pentru al feri de raceala

Igienizarea locului: se curate, se spala, se dezinfeteaza inhalatorul.

Bioxidul de carbon se inhaleaza la fel ca oxigenul este indicat sa se administreze in cazul pericolului de paralizie a centrului respirator in colapsul periferic cu paralizia centrilor vasomotori

Inhalatia intratraheala, reprezinta introducerea medicamentelor lichide in caile respiratorii cu ajutorul seringi laringiene cu efect local interesand partea inferioara, bazala a cailor respiratorii.

Injectia intratraheala, prin ligamentul tirocricoidian in hipolaringc.Cu ajutorul seringii se pot trece prin ac in caile respiratorii substante anesteziante sau medicamente.

Sondajul traheo-bronsic cu sonda Metras inlatura dificultatea instilatiei si a injectiei
intratraheale. Introducerea se face direct in focarele supurative.

Sub forma de inhalatie se utilizeaza si substantele volatile.Astfel, nitritul de amil se picura pe panza sau tifon, impaturit, de unde bolnavul aspira substanta care se volatilizeaza imediat. In timpul crizelor de angina pectorala, fiola se taie in tifon sau batista, de unde substanta poate fi aspirata imediat.

Substantele narcotice : eterul,cloroformul, clorura de etil se inhaleaza sub forma de vapori.Ele sunt
administrate in stare lichida, dar se volatilizeaza imediat, fiind aspirate de bolnav sub forma de vapori

Aspirarea prafurilor solide se face cu ajutorul unor tuburi incurbate in forma de 'S' la ambele extremitati. Curbura externa, indreptata in sus ,usor largita in forma de degetar, in aceasta se pune medicamentul care va fi aspirat Curbura interna se indreapta in jos, urmand forma bazei limbii spre laringe.Bolnavul inchide gura, fixeaza ermetic buzele pe tub, inspirand brusc prin tub.

Utilizarea seringii laringiene

NEBULIZAREA

→ se face cu aparate speciale , numite nebulizatoare

→ in aparat se introduc substante cu rol de a umidifica secretiile

OXIGENOTERAPIA ( sau administrarea oxigenului).

Scop: Terapeutic = imbogatirea aerului cu oxigen in scopul combaterii hipoxiei (oxigenarea redusa a tesuturilor)

= ameliorarea concentratiei de oxigen in sange

Hipoxia poate fi:

= anemica prin reducerea hemoglobinei

= histotoxica prin blocarea la nivelul celulelor

= circulatoare prin tuburari de circulatie

La nivelul tesuturilor O₂ este utilizat sub forma dizolvata in plasma, cantitatea de 0,3 ml oxigen la 100ml sange. Oxigenoterapia necesita 1,8-2,2ml la 100ml sange la administrarea O₂ sub o atmosfera.

Indicatii: = hipoxii circulatorii (insuficienta cardiaca, edem pulmonar, infarct miocardic)

= hipoxie respiratorie (soc, anestezi generale, complicatii postoperatorii, nou nascuti).

Surse de oxigen: = statie centrala de oxigen sau microstatie

= lampa de oxigen (de 300-10.000l oxigen comprimat la 150atm.)

= pentru a se putea administra, presiunea se regleaza cu reductorul de presiune (debitmetrul, care indica volumul in litri de oxigen pe minut) si se modifica cu ajutorul barbotorului.

Butelia de oxigen cu umidificator si reduclor :

a - butelia de oxigen cu : 1 - robinetul bombei ; 2 - reductor de presiune ; - manometre ; 5 - robinet de inchidere ; 6 - robinet de reglare a presiunii de iesire a oxigenului ; 7 - lant de fixare ; b - umidificator

(detaliu) cu S - oxigen de la bomba ; tub spre bolnav.

Precautii in utilizare surselor de oxigen

Butelia de oxigen are in partea superioara un orificiu de umplere prevazut cu un robinet

peste aceasta se insurubeaza un reductor de presiune care adapteaza presiunea crescuta din rezervor la o presiune mai scazuta, reglabila dupa necesitati

reducatorul de presiune este prevazut cu doua manometre - unul care indica presiunea din tub si unul care arata presiunea si volumul oxigenului care iese din reductor, spre bolnav ( manometru de lucru )

robinetele si filtrele functioneaza prin rotire inversa fata de robinetele de apa ( se deschid spre dreapta si se inchid spre stanga )

buteliile cu oxigen sunt vopsite in albastru, sunt prevazute cu doua robinete de cauciuc pentru a le proteja de lovituri bruste in timpul transportarii

transportul se face pe carucior cu roti de cauciuc; se transporta in pozitie verticala; trebuie fixata de perete cu inel de fier

deoarece oxigenul favorizeaza combustia ( ! IA FOC !) prezenta sa trebuie atentionata -pacienti si vizitatori - NU se aprinde flacara, NU se fumeaza in preajma sursei de oxigen

rezervoarele se aseaza cat mai departe de sursele de caldura si electricitate

NU se ung robinetele, garniturile bombei; de asemenea contactul cu grasimi sau uleiuri, poate genera explozii sau incendiu; manipularea aparatului - cu mainile unse este interzisa

imbinarile reductorului de presiune se controleaza numai cu sapun si apa ( se controleaza lunar)

robinetul buteliei - deschis incet ( de cei instruiti special)

interzis aparate electrice care pot produce scantei sau care se incalzesc pana la incandescenta, interzisa flambarea, sau folosirea de eter, ciclopropan ( in timpul anesteziei generale )

interzis folosirea imbracamintei de material plastic, sintetic - daca este folosit ciclopropanul
- poate crea explozie si arde pielea victimelor

umidificatorul ( barbotorul )

consta intr-un borcan de sticla inchis ermetic cu un dop de cauciuc, prin care trec doua tuburi de sticla - unul pana in fundul borcanului, altul pana sub dop;

se racordeaza la reductorul de presiune prin tubul lung, iar de cel scurt se leaga un tub de cauciuc care transporta oxigenul la bolnav. Borcanul se umple pe jumatate cu apa distilata si alcool etilic ( 2/3 + 1/3 ).

asigura umidificarea oxigenului,

trebuie fixat la perete si tinut drept.

ATENTIE! - daca se rastoarna apa poate fi impinsa de oxigen prin tuburile de legatura siajunge in caile respiratorii !!! - ASFIXIAZA BOLNAVUL

Administrarea oxigenului se face cu:

sonda sau cateter nazal

ochelari

masca

cort de oxigen

balon Ambu sau Ruben

Cateterul nazal (sonda) are orificii laterale multiple. Se introduce in nara prin faringe, schimbandu-se de la o nara la alta. Se poate introduce si in laringe.

Tehnica:

se dezobstrueaza caile aeriene

se masoara lungimea sondei pe obraz de la narina la tragus

se introduce cateterul cu miscari blande paralel cu palatal osos si perpendicular pe buza superioara

se fixeaza sonda cu leucoplast

se fixeaza debitul la 4-6 l/minut

se va observa bolnavul in continuare pentru prevenirea accidentelor

se administreaza medicamente cu intermitenta si se supravegheaza debitul.

Ochelari: pentru oxigen se fixeaza dupa urechi si prezinta 2 mici sonde de plastic care patrund in nari. Se recomanda la copii si bolnavi agitati.

Masca: pentru oxigen ( cu inhalarea aerului expirat) se fixeaza acoperind gura si nasul. In general este greu suportata de bolnav datorita hamului de etanseizare.

Tehnica:

se verifica scurgerea oxigenului din sursa

se pune masca in mana bolnavului pentru a-i usura controlul masti si i se sustine mana. Debitul de

10-12 l/minut.

se aseaza masca pe piramida nazala si apoi pe gura

cand bolnavul s-a obisnuit cu masca, se aseaza cureaua de fixare in jurul capului

Cortul de oxigen: nu poate depasi o concentratie de 50% a oxigenului, realizeaza o circulatie deficitara a

aerului, ducand la incalzirea pacientului. Se impune racirea cu ghiata.

Sistem de administrare oxigen

Sonda de intubat Traheostoma

Balon Ambu sau Ruben

Incidente la administrarea oxigenului:

distensia abdominala prin patrunderea gazului prin esofag

enfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gatului prin fisurarea mucoasei.

Se va sti ca:

nu se unge cateterul cu substante grase (pericol de explozie si pneumonie)

bombele de oxigen se fixeaza pe un port butelie, orizontal pentru a evita loviturile

oxigenul nu se foloseste fara manometru

barvetarul sa fie bine fixat deoarece prin rasturnare impinge apa in caile respiratorii ale bolnavului