AMIGDALITELE

AMIGDALITELE

Faringele este situat anatomic la incrucisarea cailor aeriene si digestive. Este prevazut cu o abundenta de foliculi limfatici care fac legatura cu cele trei amigdale: palatine, linguala si faringiana care formeaza inelul limfatic al lui Waldayer.

AMIGDALITELE CRONICE sunt de trei feluri: cazeoase, infectante si hipertrofice.

Amigdalita cronica cazeoasa este caracteristica adultilor. Prezinta dopuri cazeoase in criptele celor doua amigdale. Dopurile sunt galben- maronii, moi, fetide, cu diametrul de pana la 2 mn si reprezinta resturi de celule limfoide in care se gasesc microbi saprofiti, streptococi, anaerobi sau fuzospirili.

Nu produce tulburari. Este descoperita, intamplator, la un examen o. r. l. efectuat pentru un alt motiv.

Amigdalita cronica infectanta reprezinta un focar de infectie cronica cu flora microbiana asemanatoare cu cea existenta la nivelul gurii si dintilor. Poate sa produca septicemii postangioase. Streptococul hemolitic si nehemolitic sunt cei mai frecventi prezenti.

Aceste amigdalite pot sa dea complicatii frecvente:

flegmoanele periamigdaliene sunt cele mai frecvente;

- amigdalita criptica ulceroasa, in care exista ulceratii acoperite de false membrane;

- infectii pulmonare diverse: laringite cronice, astm bronsic, bronsite cronice, abcese pulmonare;

- septicemia streptococica;

- apendicita acuta, apendiculul fiind socotit amigdala abdominala;

- focare de infectie amigdaliene sau dentare care pot sa se propage la ochi, sa dea alopecie, poliartrite, tromboflebite, arteriopatii;

- boli de piele: erizipel recidivant, eczeme, urticarii.

Acestea se vindeca, numai, dupa practicarea amigdalectomiei.

Amigdalita hipertrofica este caracteristica copiilor care au un sistem limfatic mai activ. Amigdalele sunt hipertrofiate prin cresterea exagerata a tesutului limfatic peste care se pot dezvolta diverse leziuni inflamatorii. Semnele sunt:

- tulburari respiratorii produse de amigdale care se unesc pe linia mediana;

- sforait, in somn;

- dificultati de inghitire;

- vocea inabusita "amigdaliana";

- tusea reflexa, seara, provocata de senzatia de gadilatura in git;

- oboseala sau fatigabilitate;

- stari sufebrile.

Tratamentul este chirurgical si consta in extirparea amigdalelor (amigdalectomie).

Amigdalectomia are urmatoarele indicatii;

- amigdalita cronica infectanta, cu repetate pusee acute;

- amigdalita cu infectie de focar;

- amigdalita cronica cazeoasa, cu halena neplacuta, fetida;

- amigdalitele hipertrofice insotite de tulburari respiratorii, tuse seaca si disfagie.

Amigdalitele cronice sunt inflamatii cronice ale amigdalelor intretinute de germenii cantonati in tesutul limfatic din amigdale. Pe acest fond, apar pusee frecvente de amigdalita acuta.

AMIGDALITA ACUTA este frecventa la copii dar si la adultii slabiti, in lunile reci.

Se manifesta zgomotos, prin:

febra, curbatura, stare generala alterata;

dureri la deglutitie care determina pe copil sa refuze mancarea;

faringele este rosu (eritematos) ;

amigdalele sunt marite de volum si acoperite cu puncte albe de puroi;

exudatul faringian pune in evidenta microbii, de obicei streptococii.

Tratamentul consta in:

gargara cu ceai de musetel caldut sau permanganat de potasiu;

faringosept, fenosept, streptsils;

- antibiotice, in cazul streptococului beta hemolitic are eficacitate numai penicilina G;

repaus la pat, temperatura camerei, de 18- 20^o ;

se vor ingera lichide multe;

- atunci cand puseele sunt frecvente se recomanda extirparea amigdalelor.