GLANDELE SUPRARENALE

Suprarenalele sunt o pereche de glande situate la polii superiori ai rinichilor.

Fiecare glanda are:

o zona corticala, corticosuprarenala, dispusa la periferie (80% din masa glandei), care inconjoara complet zona medulara;

o zona medulara, medulosuprarenala, (20%).

Cele doua zone difera din punct de vedere embriologic, anatomic si functional.

1. Corticosuprarenala (CSR), de origine mezodermala, la fel cu gonadele, secreta trei categorii de hormoni steroizi, pe baza de colesterol: mineralocorticoizi, glucocorticoizi si sexosteroizi.

A. Mineralocorticoizii au ca reprezentant principal aldosteronul, cu rol in reglarea metabolsimului mineral;

determina reabsorbtia Na+ (si retentia de apa) si eliminarea K+/H+ la nivelul tubilor distali si colectori ai nefronilor.

Astfel, se mentine echilibrul acido-bazic si presiunea osmotica normala a mediului intern.

Hipersecretia hormonilor mineralocorticoizi determina absorbtie suplimentara de Cl- si HCO3-.

*** Boala lui Conn, provocata de excesul de aldosteron - cresterea masei sangelui circulant si HTA.

Hiposecretia determina acidoza.

*** Reglarea secretiei de hormoni mineralocorticoizi se face prin stimularea glandei de catre sodiul si potasiul sanguin, prin ACTH si prin renina - hormon secretat de catre aparatul juxtaglomerular al nefronilor renali.

B. Glucocorticoizii, reprezentatti de cortizol, intervin in metabolismul intermediar al glucidelor.

stimuleaza gluconeogeneza (sinteza glucidelor din aminoacizi sau lipide la nivel hepatic);

activeaza catabolismul proteic, cu exceptia celui din celulele hepatice;

intervin si in metabolismul lipidic, prin mobilizarea acizilor grasi din tesutul adipos;

cresc eliminarile de azot.

Glucorticoizii sunt utilizati in tratarea unor afectiuni, avand un rol antiinflamator.

***Hipersecretia de GC - Boala lui Cushing.

*** Factorii de stres activeaza sistemul hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian, declansand secretii crescute de hormoni glucocorticoizi. Reglarea: sistem hipotalamo-hipofizar - feed back negativ. CRH - ACTH.

*** cortizol = hidrocortizon; alt hormon glucocorticoid este cortizonul.

C. Hormonii sexoizi (sexosteroizi) sunt asemanatori celor secretati de gonade, a caror actiune o completeaza, contribuind si el la apritia si dezvoltarea caracterelor sexuale secundare. Acestea diferentiaza cele doua sexe (dezvoltarea specifica a musculaturii, depunerile lipidice, pilozitatea caracteristica, timbrul vocal etc.).

*** Sindromul androgenotal, provocat de excesul de hormoni sexuali, se caracterizeaza, la femei, prin "masculinizare", iar la copii prin stoparea cresterii si aparitia unei pubertati precoce.

2. Medulosuprarenala (MSR) are origine ectodermica, la fel cu ganglionii simpatici. Ea secreta hormoni cu actiune identica celei a SNV simpatic. Acestia sunt adrenalina (circa 80%) si noradrenalina (circa 20%). Ei reprezinta si mediatorii chimici ai SNV simpatic. Actiunile lor principale se manifesta la nivelul metabolismului, determinand:

glicogenoliza si hiperglicemie;

mobilizarea grasimilor din depozite si catabolizarea acizilor grasi;

la nivelul sistemului cardiovascular, tahicardie, vasoconstrictie si hipertensiune;

relaxarea musculaturii netede a peretilor tubului digestiv, contractia sfincterelor si inhibarea majoritatii secretiilor digestive;

la nivelul sistemului nervos, stimularea activitatii SAA, producand alerta corticala, anxietate si frica.

*** Stresul si suprasolicitarile stimuleaza secretia medulosuprarenalei. In stari de stres cu care organismul este obisnuit, creste secretia de noradrenalina, iar in cele neobisnuite creste secretia de adrenalina.

PANCREASUL ENDOCRIN

Pancreasul endocrin este reprezentat de insulele lui Langerhans, asezate intre acinii glandulari ai pancreasului exocrin. Aceste insule sunt formate din doua tipuri de celule: celule alfa (20%), care secreta glucagonul, si celule beta (75%), care secreta insulina.

A. Insulina este principalul hormon hipoglicemiant al organismului.

Insulina actioneaza in directia:

cresterii gradului de utilizare a glucozei sub forma de glicogen;

transformarii glucidelor in lipide.

Stimuleaza sinteza de proteine.

Hiposecretia de insulina produce diabetul zaharat, afectiune caracterizata prin:

hiperglicemie, glicozurie (eliminare de glucoza prin urina);

poliurie (eliminare de urina in cantitati mari);

polidipsie (consum compensator al unei mari cantitati de apa);

polifagie (consum exagerat de hrana) cu scadere in greutate.

In stadiile avansate ale bolii, acumularea de corpi cetonici in organism, ca urmare a tulburarilor metabolice, duce la coma diabetica si chiar la moarte, in lipsa unui tratament adecvat. Tratamentul consta in principal in administrarea de insulina.

Hipersecretia de insulina produce hipoglicemie insotita de slabirea fortei fizice, de tulburari ale activitatii nervoase si chiar de coma.

*** Reglarea secretiei de insulina se face direct prin impulsuri parasimpatice vagale si printr-un mecanism de feed-back, in functie de nivelul glicemiei. Cresterea concentratiei de glucoza sangvina mareste secretia de insulina, iar insulina determina transportul glucozei in ficat, muschi si diverse celule. In consecinta, concentratia sangvina a glucozei scade.

*** Glucagonul stimuleaza secretia de insulina.

B. Glucagonul, secretat si de duoden, are efecte opuse insulinei, determinand:

hiperglicemie prin glicogenoliza hepatica (nu si musculara),

intensificarea gluconeogenezei din aminoacizi si scaderea utilizarii celulare a glucozei, cu accentuarea lipolizei.

Impreuna cu hormonii medulosuprarenalieni, glucagonul este unul din principalii hormoni hiperglicemianti ai organismului.

Scoala romaneasca de endocrinologie este recunoscuta pe plan mondial datorita contributiei unor savanti de renume, ca: N. Paulescu, C.I. Parhon, St. Milcu, Gr.T. Popa, Ana Aslan.

Primul extract de insulina a fost realizat de catre savantul roman N. Paulescu (1921).

Pancreasul endocrin reprezinta doar 1-2% din masa intregului pancreas.

*** Secretia de glucagon este stimulata de hipoglicemie si inanitie. In conditiile unui aport de glucide scazut, glucagonul determina cresterea glicemiei prin gluconeogeneza.

EPIFIZA

Epifiza, numita si glanda pineala datorita formei asemanatoare cu un con de pin, este un organ al diencefalului cu functie endocrina. Epifiza este localizata in partea posterioara a diencefalului (epitalamus).

Functia epifizei este incomplet cunoscuta. Hormonul sau principal, melatonina, are actiune inhibitoare asupra glandelor sexuale (functia antigonadotropa) ce explica involutia epifizei dupa pubertate. De asemenea, actioneaza si asupra axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian. Melatonina are si efect hipoglicemiant.

Epifiza are legaturi functionale cu retina globului ocular, stimulii luminosi determinand, prin intermediul nervilor simpatici, scaderea sintezei de melatonina - secretia de melatonina este supusa coclului circadian: lumina o inhiba, iar intunericul o stimuleaza.

TIMUSUL

Timusul este in principal un organ limfoid, situat inapoia sternului. El involueaza dupa pubertate. Extrasul de timus, asa-zisul hormon timic, are efecte antigonadotrope (ca si hormonii epifizari), dar si de stimulare a mineralizarii osoase, deci are rol in crestere.

Celulele timice, numite timocite, provin din maduva osoasa, de unde migreaza apoi pe cale sangvina in organele limfoide (ganglioni limfatici, splina, timus).

Limfocitele T, originare din maduva hematogena si diferentiate in timus, participa in procesele de imunitatea celulara, fiind specializate in pastrarea memoriei imunitare.

HORMONII LOCALI

Sistemul endocrin, pe langa glandele endocrine descrise, mai cuprinde si celule producatoare de hormoni locali, raspandite in organism. Acestea constituie sistemul endocrin difuz sau paracrin.