CIFOZELE, DEVIATII ALE COLOANEI VERTEBRALE IN PLAN SAGITAL

CIFOZELE, DEVIATII ALE COLOANEI VERTEBRALE IN PLAN SAGITAL

Cifozele sunt deviatii, respective incurbari ale coloanei vertebrale in plan sagital (antero-posterior), cu convexitatea orientata posterior.

Sunt cele mai frecvente deviatii ale coloanei vertebrale, avand aspecte si caractere foarte variate, in functie de cauzele si mecanismele de producere, de forma, intinderea si localizarea lor la nivelul coloanei vertebrale, de evolutia si posibilitatile de corectare.

Clasificare si manifestari clinice

Cifozele se clasifica dupa diverse criterii, unele dintre acestea fiind commune tuturor deficientelor fizice, altele tinand insa de caracteristicile specifice ale deviatiei vertebrale. Clasificarea va trebui sa tina seama in special de forma sa clinica, mecanismul de producere, simptomele caracteristice si tratamentul ce se impune.

1. Dupa localizare, cifozele se impart in tipice si atipice.

Cifozele tipice sau comune sunt esagerari ale curburii normale a coloanei vertebrale din regiunea dorsala, care in mod normal este de 20⁰.

Cifozele atipice sunt cele localizate in regiunea lombara si cervicala, unde in mod normal exista curburi lordotice, cele localizate in zonele de trecere dintre curburile fiziologice (cervico-dorsala, dorso-lombara), precum si cele care cuprind intreaga coloana vertebrala.

Cifozele se intalnesc frecvent la varsta scolara, mai ales la baietI, fiind determinate de caracterul activitatii scolare, de procesele active ale cresterii si fizice, precum si de lipsa autocontrolului asupra atitudinii corpului.

Dupa lungimea segmentului deviat

Deviatiile cifotice pot avea lungime diferita:

scurta- cand se localizeaza la cateva vertebre;

medie- cand cuprind un numar mai mare de vertebre- fiind cele mai frecvente;

lunga- care cuprind un numar mare de vertebre;

cifoze totale- care cuprind intreaga coloana vertebrala.

Forma curburii este conditionata indeosebi de intinderea cifozei. Cele scurte au un aspect angular, cele mijlocii au o forma rotunjita, iar cele lungi iau un aspect ovalar.

Cifozele mijlocii dar mai ales cele scurte si accentuate se compenseaza de obicei prin incurbari lordotice de marime si grad corespunzator, situate fie deasupra, fie dedesuptul cifozei pe care o compenseaza. In aceste cazuri cifozele sunt deviatii primare, iar lordozele sunt deviatii secundare.

Deviatiile cifotice se pot accentua progresiv, trecand de la o cifoza de grad redus la una cu o curbura accentuata sau foarte accentuata.

Evolutia cifozelor depinde de cauzele care le-au produs, de intindere, localizare, tendinta de fixare sau de compensare si de tratamentul lor. Dupa menopauza curburile si modificarile structurale se accentueaza. Uneori, alterarile morfofunctionale sunt complexe si dau aspect de cifoscolioza - adica de cifoza combinata cu scolioz.

3. Dupa prioritatea aparitiei

In functie de momentul aparitiei cifozele se impart in:

Cifoze primare care apar intai, fiind determinate de cauze proprii si avand evolutie de sine statatoare;

Cifoze secundare - care sunt determinate de cele primare, aparand deci dupa acestea si avand rol compensator, de echilibrare.

4. Dupa modificarile morfofunctionale

Respectand criteriul anatomo-fiziologic al modificarilor functionale sau structurale de la nivelul afectiunii, precum si manifestarile ei clinice, A. Ionescu a facut cea mai completa clasificare, impartind cifozele in functionale si patologice.

a. Cifozele functionale sunt deviatii tipice, usoare, cu inceput greu de precizat, cu evolutie lenta, lunga si cu prognostic favorabil. Ele sunt provocate si intretinute de tulburarile functionale ale coloanei vertebrale, care produc o scadere a capacitatii de sprijin si unele mici modificari de forma si structura a oaselor, articulatiilor si muschilor.

Netratate la timp, cifozele functionale creeaza un stereotip neuro-motor defectuos, care contribuie la accentuarea modificarilor functionale si morfologice ale coloanei vertebrale.

Cifozele functionale sunt cele mai frecvente deviatii ale coloanei vertebrale din toata perioada de crestere.

Atitudinea cifotica constituie o exagerare a curburii fiziologice toracale, care se poate prelungi in regiunea lombara superioara, cervicala inferioara, sau pe intreaga coloana vertebrala.

Principala cauza a acestei deviatii este tulburarea capacitatii de sprijin a coloanei vertebrale, determinate de o insuficienta a musculaturii spatelui (extensorii coloanei vertebrale), o mobilitate articulara exagerata (laxitate capsulo-ligamentara) si un control nervos insuficient.

Uneori poate fi expresia unei pozitii relaxatoare, care este mai economicoasa din punctul de vedere al efortului muscular si nervos, intrucat se realizeaza doar pe seama rezistentei pasive a ligamentelor si a elasticitatii musculaturii intinse.

Insuficienta controlului muscular este evidenta la cifoticii cu debilitate mintala, in cazurile de oboseala fizica si psihica accentuate, la copiii comozi si cu temperament apatic, la bolnavi si convalescenti.

Conditiile rele de munca si viata - masa de lucru joasa, scaunul prea inalt fata de masa de lucru, activitatea statica prelungita si necompensata prin exercitii fizice, munca obositoare si lipsa de educatie a unei tinute corecte - contribuie la aparitia si mentinerea atitudinii cifotice.

In cifozele lungi, dorso-lombare, capul si gatul sunt inclinate inainte, umerii adusi inainte, omoplatii departati de coloana si desprinsi de pe torace, membrele superioare si ianferioare usor flectate, abdomrnul proeminent si deseori ptozat. Curbura cifotica se exagereaza in pozitia sezand si se indreapta in pozitia stand.

Cifozele de intindere medie, dorsale si cervico-dorsale se compenseaza in sus prin ducerea capului inainte, iar in jos prin lordoza lombara, cu ridicarea si inclinarea inaite a bazinului. Trunchiul este in flexie, toracele anterior se infunda, umerii cad, producandu-se spatele cifotic.

Muschii lungi ai spatelui sunt intinsi prea mult, obosesc si se atrofiaza, iar cei anteriori, in special abdominalii, se srtang si se scurteaza. Regiunea fesiera apare stearsa, deoarece muschii devin atoni si atrofici.

Coloana vertebrala isi pastreaza multa vreme mobilitatea, ea putandu-se corecta si hipercorecta activ sau prinmanevre de redresare (sunt deci de gradul I).

Deficientiinu au acuze dureroase sau jena, ei simtindu-se mai bine in aceasta pozitie cifozata.

Evolutia atitudinii cifotice (ca dealtfel a tuturor cifozelor functionale), este in general buna. Curbura se poate corecta in urma tonifierii musculaturii spatelui, a imbunatatirii starii generale si a unui tratament sustinut, care dezvolta simtul atitudinii corecte si autocontrolul. Neglijata timp indelungat insa, se poate transforma prin modificari structurale de adaptare, intr-o cifoza adevarata (patologica).

Cifoza habituala si cea profesionala sunt rezultatul unor atitudini cifotice netratate la timp, produse printr-o indelungata obisnuinta a celui in cauza, de a adopta si mentine o pozitie cifotica in situatii obisnuite, zilnice (habituale), sau profesionale. In felul acesta, in timp apar modificari de structura la nivelul elementelor ce compun aparatul de sprijin.

Cifoza compensatorie este o deviatie secundara, care apare ca o compensare si echilibrare a unei curburi lordotice primare ajunsa la un anumit stadiu de dezvoltare. Este localizata mai ales in regiunea dorsala inferioara, dar poate apare si in alte zone. Ea ramame multa vreme supla si reversibila, dar corectarea ei depinde in principal de tratamentul curburii primare - lordoza care a provocat-o.

Exista cazuri in care cifozele de compensatie pot evolua la un moment dat independent, accentuadu-se in continuare si antrenand modificari ale celorlalte etaje ale coloanei, sau ale capului, umerilor, omoplatilor si toracelui.

b. Cifozele structurale (patologice)

Sunt deviatii ale coloanei vertebrale avand cauze si mecanisme de producere bine cunoscute. Sunt mai accentuate si mai grave decat cele functionale, prezentand modificari profunde in forma, structura si functiile coloanei vertebrale. Au o diversitate mare de forme, necesitand un tratament complex, sustinut si individualizat.

Dupa cauzele de producere se impart in congenitale si dobandite.

Cifozele congenitale

Sunt determinate de malformatii congenitale diverse: la nivelul corpurilor vertebrale (hemivertebre, vertebre emeiforme, aplazie, vertebre turtite, biconcave), a articulatiilor intervertebrale, agenezia discurilor intervertebrale, cu sinostoza intervertebrala (sudare vertebre) partiala etc., sau la nivelul coastelor.

Aceste deformatii sunt deobicei, scurte angulare, localizate in regiunea toraco-lombara, fiind fixe si nedureroase - talia copilului este in general scurtata. Diagnosticul de certitudine se pune pe baza examenului radiologic.

Cifozele dodandite

Sunt cu mult mai dureroase decat cele congenitale. Dupa tipul afectiunii care le produce, se impart in: cifoze distrofice; cifoze infectioase; cifoze traumatice; cifoze tumorale si cifoze dupa sechele post polimielita, paralizie cerebrala infantila, miopatie etc.

Cifoza rahitica Este usor de diagnosticat deoarece se insoteste de semne de rahitism ale capului, toracelui, abdomenului sau ale membrelor inferioare. Apare la copiii nascuti prematur, la gemeni, debili si la cei care au suferit in primul an de viata tulburari grave digestive si de nutritie. Cifoza apare de indata dupa ce copilul a inceput sa sada, avand forma unei deviatii lungi si accentuate a intregului spate. Localizarea ei cea mai frecventa este in regiunea lombara, unde pielea de la nivelul apofizelor spinoase se pigmenteaza, devine aspra si rugoasa. Curbura ramane multa vreme simpla, inreptandu-se cand copilul se ridica si incepe sa mearga. Mentinerea indelungata a pozitiei cifotice in timpul scolii provoaca fixarea ei. Este o cifoza nedureroasa, mobila, se accentueaza in pozitia sezand si dispare in pozitia stand. Cauza ei este o insuficienta musculara si articulara acoloanei vertebrale si a spatelui.

Radiologic vertebrele sunt decalcifiate (osteoporotice) si cu tendinta de cuneiformizare la copiii mai mari.

Tratamentul acestor cifoze trebuie inceput precoce, cu caracter profilactic, pentru a preintampina evolutia rapida a deviatiei si deformarea vertebrelor. El consta din imobilizarea pe plan tare, gimnastica medicala, medicatie remineralizanta, masuri de calire a organismului, cu evitarea exercitiilor fizice intense, obositoare.

Cifoza reumatica - se intalneste, sub forma ei cea mai grava, in spondilita anchilopoetica (Bechterew). Este intinsa, rotunda si fixa, cu simptomatologia clinica si radiologica cunoscuta a spondilitei. In regiunea lombara cifoza "sterge" lordoza fiziologica.

Evolutia ei este progresiva si ireversibila datorita osificarii ligamentelor si formarii unor punti osoase intre vertebre. Mentinerea unui grad de functionalitate articulara se poate reliza prin cultivarea unei bune mobilitati a articulatiilor mari (umar, sold).

Cifoza traumatica - survine frecvent dupa o fractura vrtebrala vicios consolidata, cu vertebre tasate si cuneiformizate. Poate sa apara si in urma unui accident mic sau foarte mic, la nivelul coloanei vertebrale, care duce, dupa un anumit interval de timp, la un proces de rarefiere osoasa, cu turtirea vertebrelor prin scaderea rezistentei lor si odata cu aceasta la aparitia deformatiei. Curbura este scurta, angulara, fixa, insotita de dureri si eventuale tulburari motorii si senzitive.

5. Dupa aspectul clinic - exista doua forme particulare ale cifozelor: spatele cifoic sI spatele rotund.

Spatele cifotic

Daca deviatia cifoica a coloanei vertebrale antreneaza in incurbarea ei intr-o masura apreciabila si celelalte elemente anatomice ale spatelui (omoplati, umeri, coaste, muschi) si unele parti ale corpului, sau cand incurbarea cifoica a spatelui este mai accentuata decat cea a coloanei vertebrale, se vorbeste despre un spate cifoic (Adrian Ionescu). Intr-o masura mai mica sau mai mare, elementele amintite sunt cointeresate in toate cifozele. In cazul spatelui cifoic insa, modificarile lor, ca si ale spatelui in intregime, le depasesc pe cele ale coloanei vertebrale propriu zise.

Spatele cifoic corespunde de obicei cifozelor totale ale coloanei vertebrale si mai rar cifozelor joase (lombare). In aceasta deformare spatele capata o forma aproape ovala, trunchiul este flexat in intregime, umerii sunt adusi in fata, omoplatii sunt departati de coloana vertebrala. Gibozitatea este mai mult de origine costala decat vertebrala, unghiurile posterioare ale coastelor fiind mult accentuate. Cuburile spatelui ramane multa vreme mobila. Ea se accentueaza in flexia trunchiului prin marirea curburii coloanei si a unghiurilor costale si se atenueaza, corectandu-se partial, in extensie. Incurbarii cifotice a spatelui (a zonei posterioare a trunchiului) ii corespunde, pe fata anterioara, o ingustare si infundare a toracelui, cu atonia si ptoza(caderea) abdomenului.

Spatele cifotic se compenseaza prin ducerea capului si gatului inainte si in jos si a bazinului inainte si in sus.

Spatele cifotic se corecteaza prin acelasi fel de exercitii ca si cifozele lungi, la care se mai adauga exercitii pentru corectarea deviatiilor umerilor, capului, gatului si omoplatilor, precum ii pentru dezvoltarea toracelui si tonifierea abdomenului.

Spatele rotund

Este o forma particulara a spatelui cifotic, constand in cifozarea accentuata a coloanei vertebrale dorsale superioare, sau cervico-dorsale, avand o forma foarte regulata, aproape rotunda, cu maximum de curbura la nivelul omoplatilor. Acestui prim arc de cerc, dispus pe verticala, i se mai asociaza o incurbare, un alt arc de cerc in plan orizontal, determinat de exagerarea unghiului posterior al coastelor la acest nivel, de departarea si desprinderea omoplatilor, care basculeaza, de caderea si ducerea inainte a umerilor. Aceste doua arcuri (vertical si orizontal) ale spatelui  formeaza o gibozitate rotunjita, ca un segment de sfera-adevaratul spate rotund.

Spatele rotund este insotit intotdeauna de o lordoza lunga compensatorie a coloanei lombare si a regiunii respective si de un torace ingust, alungit si uneori infundat la baza.

Cauza producerii spatelui rotund este insuficienta muschilor planului dorsal si ai centurii scapulare, cu predominenta tonusului muschilor planului anterior.

Spatele rotund se intalneste destul de frecvent la fetele inalte trecute de pubertate, precum si la tinerii si adolescentii care lucreaza in pozitii cifozante, adesea din cauza unei miopii, si care prezinta infundari ale sternului si toracelui.

Deficienta se trateaza asemanator cu cifolordozele, prn exercitii care exercita extensia partii superioare a trunchiului, din pozitii cu o baza larga de sprijin, prin care se imobilizeaza in pozitie corecta.

Gimnastica medicala in cifoza dorsala

Cifoza dorsala reprezinta o deviatie a coloanei vertebrale in plan sagital cu convexitatea posterioara, constand dintr-o accentuare a curburii fiziologice dorsale.

Scopul exercitiilor corective

Tonifierea generala;

Formarea unui reflex stabil de atitudine corecta a corpului (redresare posturala), statica si dinamica;

Asuplizarea coloanei dorsale in cazul cifozelor structurale;

Tonifierea in regim de scurtare a grupelor musculare ale spatelui din regiunea dorsala;

Tonifierea in conditii de alungire a grupelor musculare anterioare ale toracelui;

Tonifierea in regim de scurtare a musculaturii abdominale, a marilor fesieri si a ischiogambierilor;

Prevenirea crearii unei curburi compensatorii lordotice;

Corectarea atitudinilor deficiente ale umerilor, omoplatilor, ale toracelui, bazinului si membrelor inferioare care insotesc cifoza. De fapt realizarea acestui obiectiv incepe odata cu redresarea posturala din cadrul educarii reflexului de atitudine corecta.

Dezvoltarea functiei respiratorii.

Tratamentul cifozelor

Tratamentul cifozelor trebuie sa fie diferentiat in functie de tipul, forma, localizarea, modificarile structurale si tendinta evolutiva a curburii vertebrale.

Ca toate celelalte deficiente, respectiv deviatii vertebrale, cifozele dispun de trei factori terapeutici principali: kinetoterapia, tratamentul ortopedic si tratamentul chirurgical acestora va trebui sa li se adauge in mod obligatoriu un tratament medicamentos, roborant, de intarire a organismului, factori de calire in vederea ridicarii rezistentei generale a organismului si factorii igienici, fara de care orice tratament este ilozoriu.

Tratamentul prin gimnastica medicala.

Gimnastica medicala a cifozelor, tratament prin excelenta functionala, va urmari realizarea urmatoarelor obiective:

- corectarea curburii deviate a coloanei vertebrale;

- corectarea modificarilor de pozitie ale altor segmente corporale ca: umeri, omoplati, cap, gat, bazin, torace, care, in functie de forma cifozei, pot fi modificate intr-un fel sau altul;

- educarea reflexului corect de postura atat in conditii statice cat si dinamice, care intotdeauna este deficitar, constitue un obiectiv de baza al kinetoterapiei cifozelor;

- ameliorarea functiei respiratorii, afectate prin deformatiile cutiei toracice, trebuie urmarita in fiecare caz de cifoza;

- tonifierea in conditii speciale a musculaturii responsabile de mentinerea in pozitie corecta a coloanei vertebrale si a celorlalte segmente corporale, deci a musculaturii care asigura postura corecta a corpului. In acest scop se va tonifia in regim de scurtare musculatura paravertebrala din zona cifozata in regim de alungire musculatura de pe fata anterioara a triunghiului (care accentueaza cifoza), in regim de alungire musculatura paravertebrala din zonele eventualelor lordoze compensatorii, in regim de scurtare musculatura din partea convexa a lordozelor respective (abdominala, cea de pe fata anterioara a gatului) si in sfarsit, se va tonifia in regim de scurtare care trebuie sa readuca in pozitie corecta umerii, omoplati si bazinul;

- evitarea tendintei naturale de compensare prin cuburi lordotice a cifozei la cele doua extremitati ale ei, lucru posibil prin fixarea regiunilor respective in pozitie corecta;

- mobilizarea (asuplizarea, respectiv ameliorarea mobilitatii) coloanei vertebrale este un obiectiv obligatoriu in cifozele nereductibile, structurale, in care exista redoare vertebrala, el trebuind sa preceada toate celelalte obiective fiindca redoarea impiedica redresarea pozitiei coloanei vertebrale. In formele functionale, respectiv respectiv reductibile ale cifozelor, in care exista de obicei o hipotonie musculara si o hipermobilitate (laxitate) articulara, exercitiile fizice nu trebuie sa aiba un caracter strict colectiv local, ci mai mult un caracter de fortificare si tonifiere generala.