ASISTENTA DE URGENTA IN CALAMITATI

ASISTENTA DE URGENTA IN CALAMITATI

Cum trebuie actionat in caz de accidente colective sau catastrofe (dezastre) ?

Din experienta nationala si internationala a marilor catastrofe soldate cu multe victime, s-au retinut doua lucruri esentiale: exista o cantitate insuficienta de mijloace materiale si umane disponibile, precum si o organizare insuficienta a mijloacelor existente. In plus, majoritatea medicilor manifesta o oarecare rezistenta si chiar aversiune privind catastrofele, refuzand sa se instruiasca in aceasta problematica.

Comitetul pentru Traumatisme al Chirurgilor Americani in 1976 a indicat liniile directoare in tratarea traumatizatilor (respectarea celor "3P": pacientul potrivit la spitalul potrivit in timpul potrivit).

A. Organizarea sistemului de reactie la calamitati in tarile civilizate este urmatoarea:

- un comitet national de actiune in caz de dezastre cu corespondent la nivel local, din care fac parte toti factorii responsabili (medici si personal sanitar, politisti, pompieri, militari, etc.);

- un plan de actiune privind organizarea mijloacelor materiale si umane la nivel natio-nal si local pe fiecare unitate in parte, cunoscut de toata lumea (acest plan trebuie sa constituie nu un obiect de inventar ci de preocupare continua a conducerii colectivitatii in ceea ce priveste modernizarea si insusirea lui); trebuie sa existe un sistem de alarmare eficient modern la nivel national (telefon, radio, etc.), posturi telefonice sau de radioemisie de-a lungul cailor rutiere cu acces direct la politia ru-tiera sau / si la centrele de traumatologie sau ambulanta sanitara;

- existenta retelei de traumatologie sau in cel mai rau caz nominalizarea unor spitale cu sarcini de urgenta pe trei nivele.

B. Dotarea cu mijloace materiale si umane:

Mijloace materiale propriu-zise:

- asigurarea unui material divers si suficient necesar la locul accidentului sau in timpul transportului pentru tratament sau diagnostic, steril si impachetat in asa fel incat sa fie usor transportabil; pansamentele, materialul de imobilizare, materialul de sutura, instrumentarul si aparatura de reanimare, medicamentele si perfuzabilele sunt nu-mai cateva dintre materialele strict necesare;

- existenta sau posibilitatea de a mobiliza mijloace de transport corespunzatoare pentru accidentati: autosanitare pentru distante mici, elicoptere pentru distante medii si avioane pentru distante mari;

- dotarea spitalelor cu sarcini de asigurare a urgentelor traumatice cu stocuri speciale pentru accidente colective sau dezastre;

- surse autonome de lumina la locul accidentului si al spitalelor de urgenta.

Mijloace umane:

- educatie sanitara adresata tuturor cetatenilor, ce cuprinde masuri de autoajutorare in caz de traumatism (oprirea unei hemoragii, imobilizarea unei fracturi, etc.); este foarte important ajutorul necalificat pe care il dau grupele de cruce rosie, ca si ma-surile de instruire in cadrul protectiei muncii;

- instruire in traumatologie adresata personalului mediu sanitar, studentilor, medicilor.

Experienta tarilor cu retea nationala de traumatologie a evidentiat superioritatea asis-tentei medicale a traumatizatilor facuta de echipe specializate in traumatologie fata de cea asigurata de reteaua medicala traditionala. Controverse continua sa existe in ceea ce priveste asistenta prespitaliceasca, daca ea poate fi facuta de paramedici sau de medici (prima eventualitate este mai putin costisitoare si mai accesibila).

Care este protocolul practic de actiune in caz de accident colectiv (dezastru) ?

Este foarte importanta cunoasterea urmatorului protocol de actiune:

I. Alertarea politiei rutiere sau a ambulantei sanitare despre un mare accident rutier, aviatic, cutremur, etc..

II. Medicul coordonator de la ambulanta trimite la locul accidentului o salvare cu un medic cu experienta.

III. Medicul sosit la locul accidentului se informeaza si comunica centrului: locul exact al accidentului (cu posibilitatile de acces in zona) si amploarea catastrofei (nu-marul aproximativ de morti, de traumatizati grav, de persoane prinse in accident), solicitand mijloacele de care are nevoie pentru prim ajutor si transport.

IV. Medicul coordonator de la ambulanta trimite echipe speciale dotate cu trusa com-pleta de asistenta medicala la locul accidentului, alerteaza echipele de politie si cele de pompieri dotate cu materiale speciale necesare stingerii incendiilor si dezangre-narii accidentatilor (echipe de descarcerare), asigura mijloace de transport cu dotare corespunzatoare.

V. Medicul sosit primul la locul accidentului devine comandantul masurilor luate aici: dispune inconjurarea locului dezastrului de catre politie pentru a indeparta restul civililor si mai ales infractorii care sosesc primii in aceste locuri, organizeaza primul ajutor si mai ales scoaterea ranitilor de la locul accidentului (din vehicule, de sub daramaturi), organizeaza un loc in apropiere ferit de alte accidente si propice masuri-lor de reanimare si triere in vederea transportului la unitatile sanitare, organizeaza primul ajutor calificat pentru urgenta I (tratarea insuficientei respiratorii acute, asigurarea hemostazei in hemoragiile externe, imobilizarea fracturilor mai ales ver-tebrale, pansarea plagilor, etc.), intocmeste o documentatie medicala sumara pe o fisa standard, organizeaza transportul in siguranta.

Experienta militara a evidentiat cel mai bine relatia directa existenta intre timpul scurs de la momentul accidentului pana la aplicarea tratamentului definitiv la un traumatizat si prog-nosticul medical, aratand ca scaderea mortalitatii nu poate fi pusa numai pe seama noilor mijloace terapeutice.

VI. Organizarea transportului de la locul accidentului la spital presupune din partea medicului coordonator doua etape distincte:

  triere a bolnavilor in patru grade de urgenta, cu evacuare esalonata in ordinea aces-tor grade:

- gradul I = traumatizati care au primit ajutor medical de urgenta si necesita masuri urgente de reanimare si interventie chirurgicala cu indicatie vitala (exista insufi-cienta respiratorie,  leziuni vasculare majore,  traumatisme craniocerebrale cu hiper-

tensiune intracraniana, hemoperitoneu masiv);

- gradul II = traumatizati care necesita tratament medical si chirurgical in urgenta amanata (traumatisme abdominale deschise, fracturi deschise, luxatii articulare mari, arsuri peste 20% din suprafata corporala);

- gradul III: accidentati care nu necesita spitalizare dar care au nevoie de tratament ambulator (sunt cei mai zgomotosi, solicitand transportul cel mai rapid);

- gradul IV: traumatizati ale caror leziuni sunt incompatibile cu viata.

  internare in spitalul cel mai potrivit pentru cazul respectiv.

Spitalul cel mai potrivit pentru internarea traumatizatilor reprezinta inca o sursa de controversa medicala. Clasic se sustine internarea in spitalul cel mai apropiat de locul accidentului, indiferent de nivelul sau de dotare. Conceptia moderna si cea mai buna este aceea de a interna bolnavul la spitalul care poate sa ii acorde tratamentul definitiv cel mai calificat, iar spitalele de nivel 3 si 2 sa primeasca cazurile usoare (astfel se evita aglome-rarea spitalelor de nivel 1 si 2 cu traumatizati, dar scade calitatea prestatiei medicale).

La locul catastrofei exista totdeauna un mare volum de munca de specialitate: degajarea ranitilor de la locul accidentului, organizarea primului ajutor medical, elaborarea diagnosticului si trierea bolnavilor in ordinea urgentei in vederea transportului la spital. Pentru rezolvarea acestor probleme este necesar un conducator cu experienta mare, cu simt de raspundere, cu calitati umane deosebite si capacitati organizatorice; de aseme-nea, pentru o mai buna recunoastere intre membrii echipei, se impune folosirea de costu-matii diferite, cu insemne speciale pentru diversele categorii profesionale ce activeaza in focarul dezastrului.

VII. Activitatea din spitalul de traumatologie: in intervalul de timp dintre alarmarea cu privire la accidentul (dezastru) colectiv si pana la sosirea primului transport de traumatizati (accidentati) in spital, se da curs desfasurarii planului de actiune in caz de calamitati al spitalului care se afla la medicul sef de garda (plan intocmit astfel incat spitalul sa poata acorda asistenta medicala tuturor traumatizatilor intr-un timp rezona-bil):

- alarmare si chemare a personalului care nu este de serviciu in spital, incepand cu chirurgii, anestezistii, asistentele de la salile de operatie, personalul de la radiologie, laborator, farmacie, etc.;

- organizare de echipe complexe formate din chirurgi, anestezisti, ortopezi, neuro-chirurgi, eventual internisti si cadre medii care vor avea sarcini distincte;

- o echipa va inregistra bolnavul, va lua anamneza de la bolnav sau insotitor, va prelua fisa care insoteste bolnavul si va face un examen clinic urmat de trierea bolnavului pentru continuarea resuscitarii in ATI sau transportul in sala de operatie;

- o alta echipa se ocupa de resuscitarea cardiorespiratorie si de desocare in ATI, fie-care component al echipei avand sarcini precise;

- una sau mai multe echipe sunt gata pregatite pentru interventie chirurgicala in blocul operator; in echipa operatorie, pe langa chirurgul generalist pot fi inclusi si alti specialisti (ortopezi, ginecologi, asistente de sala de operatie, studenti, etc.);

- se deschide rezerva de materiale a spitalului pentru cazurile de dezastre si se cola-boreaza cu farmacia si depozitul de materiale al spitalului;

- se elibereaza un sector de paturi pentru bolnavii cu traumatism, pentru a fi comasati in acel loc, deci mai usor de urmarit.