BOLILE OCHIULUI

BOLILE OCHIULUI

Notiuni elementare de anatomie si fiziologie ale analizatorului vizual

S- a spus pe drept cuvantul, ca ochiul reprezinta oglinda sufletului, el fiind, de fapt, proiectia exterioara a creierului. Medicina empirica chineza, consacra tratate in care diagnosticele tuturor bolilor se bazeaza pe semnele oculare ale acestora.

Analizorul vizual este compus din trei parti: A. receptorul sau globul ocular, B. calea nervoasa optica si C. centrul cerebral al senzatiei vizuale.

A. Globul ocular este compus din trei straturi:

1. stratul fibros format din sclera si cornee;

2. stratul vascular numit uveea;

3. stratul nervos (retina) ;

1. Stratul fibros este format din sclera si cornee. Sclera este dura, densa, alba- sidefie si inextensibila.

Corneea, situata in partea anterioara a sclerei este transparenta lasand razele luminoase sa patrunda in ochi.

2. Stratul vascular sau uveea este situat sub sclera si este format din trei parti:

a. irisul, situat intre cornee si cristalin, un muschi cu rol de diafragm, care inchide si deschide pupila ochiului;

b. corpul ciliar, format din muschiul ciliar al acomodatiei si procesele ciliare care secreta umoarea aposa;

c. coroida care formeaza ecranul opac al ochiului.

3. Stratul nervos reprezinta tunica interna a ochiului, numita si tunica nervoasa sau retina. Contine 3- 7 milioane de conuri si 150 milioane de bastonase, care receptioneaza excittiile luminoase si le transmite la creier.

Continutul globuli ocular:

a) camera anterioara este situata intre cornee si iris;

b) camera posterioara, situata intre iris si cristalin;

Aceste camere sunt umplute de umoarea apoasa, lichid transparent.

c) cristalinul este o lentila biconvexa care asigura procesul de acomodatie;

d) corpul vitros este substata gelatinoasa care ocupa tot spatiul ocular dintre fata posterioara a cristalinului si peretele globuli ocular; corpul vitro reprezinta 6/10 din volumul globului ocular total si el mentine forma globului ocular.

B. Caile optice strabat orbita si leaga retina de centrul cortical al vederii. Nervul optic este al doilea nerv cranian. Este compus din 500. 000- 800. 000 de fibre si are o lungime de 4 cm. Se incruciseaza cu fibrele optice din partea opusa, in edocraniu deasupra hipofizei, formand "chiasma optica". Nervul optic face legatura dintre retina si centrul vederii din creier.

C. Analizatorul vizual este situat in corticala lobului occipital, in aria lui Brodmann numarul 17, unde are loc, transformarea excitatiei luminoase in senzatie vizuala. La nivelul scizurii calcarine din globul occipital se afla "retina corticala" care ocupa un teritoriu mare de 24- 30 cm. Acesta, are conexiuni cu centrul vizual al cuvintelor din plica curba, , cu centrul scrisului si al vorbirii din circumvolutiunile frontale 2 si 3 cu centrul auditiv al lui Wernicke, din prima circumvolutiune temporara. Suprafata mare pe care o ocupa centrul cortical al vederii precum si aceste conexiuni cu centrul cuvintelor, centrul scrisului si vorbirii si cu centrul auditiv, demosntreaza functia complexa a vederii, lacare participa creierul in totalitate.

Procesul vederii este complex. Ochii pot sa transforme lumina in impulsuri nervoase. Impulsul luminos trece prin corneee, strabate umoarea apoasa din camera anterioara, traverseaza pupila, apoi cristalinul, dupa care trece prin corpul vitros (umoarea sticloasa) si este, in final focalizat pe retina, pe o mica suprafata din "macula lutea" unde se afla conurile si bastonasele. La acest nivel, impulsul luminos se transforma in impuls nervos care pleaca din nervii optici catre globul occipital, la marginile scizurii calcarine unde se afla "centrul vederii". Aici, impulsurile nervoase devin senzatii. Imaginea devine, din binoculara, o singura imagine de si vine din ochi diferiti si imaginea rasturnata de la nivelul retinei devine dreapta (nerasturnata). In acest, pe creier se realizeaza imagina reala, perceputa de ochi.

Acomodarea la diferite distante este datorata cristalinului si muschiului ciliar care, prin contractiile sale modifica curburile acestei lentile biologice care este cristalinul.

Emetropia, reprezinta realizarea unui focar unic, pe macula lutea.

Ametropia, reprezinta un viciu de rafractie in care imaginea nu se mai focalizeaza corect pe retina. Este de mai multe feluri:

Miopia, se caracterizeaza prin formarea imaginii inaintea retinei. Pentru corectarea miopiei se folosesc lentile biconcave (divergente) care focalizeaza razele pe retina. Aceste lentile se noteaza cu minus: - 0, 5;- 1;- 2 etc. Miopia poate fi congenitala (din nastere) sau dobandita in timpul copilariei. Profilaxia miopiei se face prin invatarea copiilor sa tina cartile si caietele la distanta corecta de 25- 30 cm fata de ochi. Lumina zilei sau artificiala trebuie sa cada, din parte stanga a persoanei care scrie sau citeste;

Hipermetropia este un defect in care imaginea se formeaza inapoia retinei atunci cand obiectul se afla la peste 5 m. Pe retina apare o imagine tulbure. In copilarie sau la adolescentie acest defect se poate corecta prin efortul de acomodare. Dar puterea de acomodare slabeste odata cu varsta. Si atunci, defectul strebuie sa se corecteze prin lentile biconvexe (convergente) care aduna razele intr- un singur fascicol convergent. Aceste lentile se noteaza cu plus: +1, +2 dioptrii etc.

Presbitatia, este un viciu de refractie datorat pierderii elasticitatii cristalinului. Din aceasta cauza dupa 40- 45 de ani, vederea obiectelor din apropiere devine dificila;

Astigmatismul, este un viciu de refractie produs de defectele de convexiune ale cristalinului si corneei care fac ca razele luminoase sa nu mai fie convergente in acelasi focar, pe retina. Acest defect se corecteaza cu lentile cilindrice, convergente (convexe) sau divergente (concave) care aduna razele si le trimit intr- un singur loc, prin cornee catre retina.

Midriaza, reprezinta dilatatia pupilei. Substantele care maresc diametrul pupilar se numesc midriatice. Ele fac parte dintre fenilefrine (neosinefrin). Se folosesc pentru examenul fundului de ochi sau pentru tratarea bolilor corneei, irisului sau corpului ciliar. Sulfatul de atropina 1% produce paralizia temporara a muschiului ciair.

Mioza reprezina micsorarea diamentrului pupilei si se produce prin contractia muschiului circular al irisului. Pilocarpina 1% si salicilatul de eserina 0, 25% produc mioza medicamentoasa, necesara in tratamentul unei boli grave a ochiului, numita glaucom.

Adaptarea la intuneric si lumina are doua componente:

Trecerea de la lumina vie la intuneric, care necesita o perioada de adaptare, care nu trebuie sa depaseasca 2 minute;

Trecerea de la intuneric la lumina care nu trebuie sa depaseasca 5 minute la omul normal.

Vitamina A are un rol important in procesul de adaptare la intuneric si lumina. Carenta de vitamina A, da tulburari in sinteza pigmentilor din retina, ducand la incapacitatea de adaptare a vederii la intuneric. Aceasta boala se numeste hemeralopie nocturna sau "orbul gainilor". Daltonismul reprezinta lipsa de distingere a culorilor diferite, care sa fie partiala sau totala, situatie in care persoana respectiva vede obiectele ca in filmele alb- negru.

Strabismul reprezinta lipsa coordonarii muschilor oculari. Ca urmare, persoanele respective au miscari nesimetrice ale globilor oculari, in momentul cand privesc un obiect. Strabismul poate fi convergent sau divergent. Individul bolnav de aceasta afectiune este "sasiu".

Examinarea interioara a ochiului se face cu oftalmoscopul care este format dintr- o oglinda prevazuta cu un orificiu central. Lumina reflectata de oglinda ilumineaza interiorul ochiului si se reintoarce in ochiul examinatorului care examineaza: fundul de ochi, nervul optic, retina si vasele sangvine. Investigatia aceasta poarta numele de oftalmoscopie. In functie de necesitati, oftalmoscopia este precedata de dilatarea pupilei (midriaza) cu ajutorul substantelor midriatice.