Bronsita cronica este definita ca hipersecretia de mucus
suficienta pentru a produce tuse si expectoratie cronica sau recurenta timp de
cel putin 3 luni pe an, minimum 2 ani consecutiv si care nu poate fi atribuita
altor boli pulmonare: tuberculoza, bronsiectazie, pneumoconioze.
ETIOLOGIE
fumatul (fumatorii pasivi au acelasi risc)
poluarea atmosferica sau profesionala (dioxidul de sulf,
protoxidul de azot, particulele in suspensie care rezulta din arderi, monoxidul
de carbon, hidrocaburi)
infectii bronsice repetate determinate de virusuri sau
bacterii
FIZIOPATOLOGIE
Elementul esential = excesul de
mucus bronsic àobstructia bronsiilor mici, favorizeaza infectia si reduce
debitul respirator (exista si o componenta de obstructie bronsica functionala -
spasm) à hipoventilatie alveolara si alterarea raportului ventilatie/perfuzie à hipoxemie (paO2 sub 90 mm Hg), uneori
hipercapnie (paCO2 peste 45 mm Hg), hipertensiune pulmonara.
MORFOPATOLOGIE
Histologic:
hipertrofia
si hiperplazia glandelor mucosecretoare bronsice
grosimea normala a
stratului glandular ocupa 1/3 din grosimea totala a peretelui bronsic
raportul dintre grosimea
stratului glandular si grosimea totala a peretelui bronsic reprezinta indicele
lui Reid.
in
bronsita cronica acest indice creste progresiv, devenind supraunitar.
In stadiile tardive ale bolii, la obstructie mai
participa edemul, infiltratia mucoasei si submucoasei bronsiolelor, hiperplazia
stratului muscular, dopurile de mucus intraluminale, fibroza peribronsica.
MANIFESTARI CLINICE
Primul stadiu = 'bronsita cronica
simpla' :
tuse si expectoratie
mucoasa, cu caracter matinal ('toaleta bronsica').
Al II-lea stadiu = 'bronsita cronica recurent
purulenta' :
tuse mai intensa, dureaza
toata ziua si chiar noaptea, expectoratia este mai abundenta si intermitent
suprainfectata (10-100 ml/zi)
sputa este vascoasa,
alb-cenusie sau galbena.
Al III-lea stadiu = 'bronsita cronica
obstructiva' :
exista o afectare a
bronsiolelor.
tusea si expectoratia devin
cvasipermanente
apare dispneea, precum si
alte semne de insuficienta pulmonara cronica (cefalee, cianoza, transpiratii,
poliglobulie).
Al IV stadiu= 'boala
cailor aeriene mici' :
afectarea bronsiilor de
calibru mic, cu diametrul sub 2 mm si a bronsiolelor terminale.
MANIFESTARI CLINICE
Examenul fizic in primele doua
stadii este sarac.
In stadiul obstructiv se constata torace emfizematos
'in butoi', cu MV diminuat, cu raluri ronflante si sibilante
diseminate bilateral (atat in inspir cat si in expir), cu tahicardie si cianoza
marcata.
In final se
adauga semnele cordului pulmonar cronic (cardiomegalie, hepatomegalie, edeme).
EXPLORARI PARACLINICE
Examenul sputei. Citologic sputa
contine celule epiteliale, leucocite, eozinofile si macrofage. Bacteriologic,
in suprainfectii predomina Haemophilus influenzae si pneumococul.
Radiografia pulmonara poate fi normala
sau poate evidentia hiperinflatia pulmonara, cu aplatizarea diafragmului si
accentuarea desenului peribronhoalveolar. In
cazul cordului pulmonar cronic se observa cresterea siluetei cardiace si
modificarea arcului arterei pulmonare.
Hemograma indica poliglobulie. In infectiile
intercurente apare leucocitoza cu neutrofilie.
Probele functionale respiratorii -
capacitatea vitala (CV) si fluxul respirator (VEMS) sunt obisnuit diminuate.
Electrocardiograma se modifica in stadiile avansate, cand
apar semne de HVD.
Studiul
gazelor sanguine
indica hipoxemie moderata si grade variate de hipercapnie.
Enzimele
serice. Datorita
hipoxemiei severe care determina necroza celulelor hepatice, TGO si TGP pot fi
crescute.
DIAGNOSTIC
Criteriile de diagnostic pozitiv sunt tusea
si expectoratia cronica 3 luni pe an, 2 ani consecutiv, determinate de
fumat si rareori de alte cauze, precum poluarea.
Diagnosticul diferential se face cu alte
boli care se manifesta prin tuse si expectoratie:
astmul bronsic - bradipnee expiratorie cu wheezing, sputa vascoasa, cu eozinofile,
spirale Curschmann si cristale Charcot-Leyden si eozinofile crescute in sange.
bronsiectazia: sputa abundenta (peste 100 ml/zi), bronhoscopia si bronhografia pun
diagnosticul;
mucoviscidoza - frecventa la copii, cu expectoratie foarte vascoasa (alterarea calitatii
mucusului), asociata cu fibroza chistica a pancreasului si valori crescute ale clorurilor in transpiratie
(peste 60 mEq/1), este determinata genetic si se transmite autosomal recesiv;
sinuzita cronica - cu manifestari clinice si radiologice caracteristice, secretiile
purulente fiind eliminate din sinusuri, dar de obicei nu se produc bronsite
cronice;
emfizemul pulmonar, avand caracteristicile de mai jos:
EVOLUTIE. COMPLICATII. PROGNOSTIC
Bronsita cronica evolueaza in mai multe stadii:
Bronsita cronica simpla.
Bronsita cronica
recurenta.
Bronsita cronica
obstructiva.
Boala cailor aeriene
mici.
Aprecierea prognosticului se face in functie de VEMS:
EVOLUTIE. COMPLICATII. PROGNOSTIC
Bronsita cronica evolueaza intr-un numar variabil de ani
spre insuficienta respiratorie si cord pulmonar cronic, principalele cauze de
deces.
Se pare ca hipoxia si hipercapnia din stadile
avansate ale bolii determina aparitia mai frecventa la acesti bolnavi a ulcerului
gastro-duodenal, cardiopatiei ischemice si trombo-embolismului pulmonar.
Printr-un mecanism neelucidat (probabil substantele cancerigene din fumul de
tigara) bolnavii fac mai frecvent cancer bronho-pulmonar.
TRATAMENT
I.Profilactic:
a) Combaterea fumatului. Oprirea acestuia amelioreaza simptomatologia la majoritatea bolnavilor,
mai rapid sau mai lent, in functie de
vechimea bolii.
b) Combaterea
suprainfectiilor in anotimpurile reci, 10 zile/luna, 2
luni consecutiv, folosind: Biseptol, 1 tb. la 12 ore sau Vibramicin 100 mg/zi
sau Ampicilina 2-4 g/zi.
c) Imunostimulare
nespecifica cu vaccin microbian sau polimicrobian.
TRATAMENT
II.
Curativ. Are ca
obiective:
a)
Tratamentul bronhospasmului cu bronhodilatatoare. Principalele
clase de medicamente folosite sunt:
Simpaticomimeticele.
Parasimpaticoliticele.
Bronhodilatatoarele
musculotrope (teofilina).
Simpaticomimeticele
Efedrina - sirop sau tb. 0,05 g x 3/zi sau 1/2 fiole de cate 25 mg subcutanat/zi.
Izoprenalina (Bronhodilatin) tb. 0,10 g x 3/zi.
Salbutamol (Ventolin) - tb. de 4 mg x 2-3/zi sau aerosoli dozati.
erbutalina (Bricanyl) cate 5 mg x 2-3/zi.
Aerosolii presurizati de
tipul: Orciprenalina (Astmopent - 0,75 mg/doza), Fenoterol
(Berotec) 0,200 mg/doza, Salbutamol (Ventolin), se recomanda la bolnavii
cu obstructie bronsica.
TRATAMENT
Anticolinergicele : aerosoli
presurizati ca bromura de ipratropium (Atrovent) de 3-6 ori/zi.
Metilxantinele (Teofilina, Aminofilin, Miofilin).
Doza initiala este de 6
mg/Kg corp intravenos lent (15-20 minute), urmata apoi de o perfuzie lenta cu
0,9 mg/kg/ora. Per os, doza maxima este de 1 g/24 ore.
Preparate: Miofilin, fiole
de 240 mg si Eufilin, tb. de 100 mg. Reactii adverse: tahicardie, aritmii, anxietate.
Cand bronhospasmul nu cedeaza la bronhodilatatoare se
poate utiliza corticoterapia. Doza in administrarea cronica este
de 10-15 mg/zi de Prednison (sau echivalentul acestuia in alti steroizi).
Pentru diminuarea efectelor adverse se recomanda administrarea discontinua (o
data la 2 zile, o doza dubla, la ora 8 dimineata).
TRATAMENT
b)
Tratamentul expectorant se face cu:
uleiuri volatile (anason si eucalipt);
substante umidifiante (apa, ceai, apa minerala
per os, in inhalatii si aerosoli)
mucolitice :acetilcisteina (Mucosolvin), Bromhexina (Brofimen, Bisolvon) - p.o.
8-16 mg de 3 ori/zi, i.v. 1 fiola de 6 mg x 2-3/zi sau inhalatii solutie 2%
cate 4 ml x 2/zi.
c) Antibioterapia utilizata pentru tratamentul
infectiilor recurente se face cu Ampicilina 2-4 g/zi, Amoxicilina, Tetraciclina
1,5 - 2 g/zi, Vibramicin 100 mg/zi, Claritromicina sau Biseptol 2 tb. la 12
ore.
d) Tratamentul hipoxemiei - aportul suplimentar de
oxigen in caz de hipertensiunea pulmonara, cordul pulmonar cronic sau
poliglobulia secundara. Bolnavii cu paO2 sub 45 mm Hg necesita un aport
permanent de oxigen.
e) Tratamentul hipercapniei si al acidozei
respiratorii: cand paCO2 creste
rapid peste 60 mmHg si apare acidoza respiratorie este necesara intubatia si
ventilatia mecanica.