Boli profesionale prin expunere la radiatii ionizante

Definitie

t     Radiatie emisie de energie sub forma de unde electromagnetice/ sonore/termice sau de particule care se propaga ca raze in toate directiile.

t     Radiatie ionizanta = particule, inclusiv fotoni care pot determina separarea electronilor de atomi sau molecule formand ioni.

Clasificare

In functie de tip acestea pot fi:

t     Radiatii neionizante

t     Radiatii ionizante

Ionizarea materiei = transformarea unui atom neutru din punct de vedere electric in doi ioni, unul negativ (electronul) si unul pozitiv (restul atomului cu protonul ramas in plus)

Radiatii neionizante

1. Au energie fotonica mai mica de 12 eV corespunzator unei lungimi de unda peste 100 nm.
2. Acestea sunt:

t     Microundele : = 1mm-1m;

t     Infrarosii: = 1mm - 760 nm;

t     Radiatii vizibile: = 760 - 400 nm;

t     Ultraviolete = 400 - 100 nm;

t     ! Laserul m- 265 nm dar are intensitate ridicata.

RADIATII IONIZANTE

1. Au energie fotonica mai mare 12 eV corespunzator unei lungimi de unda mai mici de 100 nm.
2. Se clasifica in:

t     Electromagnetice (actioneaza indirect)

t     Corpusculare (actioneaza direct)

1. corpusculare: particule incarcate electric: electroni, pozitroni, protoni, particule alfa, mezoni, ionii grei.
2. electromagnetice: particule neincarcate electric: fotoni cu energie peste 10keV (raze X si gamma) si toti neutronii.

Tipuri

t     Particulele Alfa se compun din doi neutroni (fara sarcina electrica) si doi protoni (incarcati pozitiv). Cand particulele alfa traverseaza un material solid, ele interactioneaza cu multi atomi pe o distanta foarte mica. Dau nastere la ioni si isi consuma toata energia pe acea distanta scurta. Cele mai multe particule alfa isi vor consuma intreaga energie la traversarea unei simple foi de hartie. Pot fi emise de radiu-226 sau plutoniu-239. Particulele alfa, avand dimensiuni mari, nu pot penetra stratul extern epitelial al pielii => in consecinta, radionuclizii alfa-emitatori nu reprezinta un risc semnificativ, decat daca patrund in organism prin inhalare, ingestie sau prin solutiile de continuitate.

t     Particulele Beta sunt electroni accelerati, emisi de unii radionuclizi (cum ar fi strontiu-90 sau iod-131). Particulele β au dimensiuni mult mai mici si pot penetra aproximativ 1cm. in tesuturi. Radionuclizii β-emitatori sunt deci deosebit de periculosi pentru tesuturile superficiale (cum ar fi epiteliul cutanat, alveolele pulmonare, sau vilozitatile intestinale); pentru organele interne prezinta risc numai in cazul de incorporare sau depozitare in organism.

t     Radiatia gama (raza gama)  se prezinta sub forma de unde electromagnetice sau fotoni emisi din nucleul unui atom. Ei pot traversa complet corpul uman, putand fi oprite doar de un perete de beton sau de o placa de plumb groasa de 15 cm. Radiatia gama este oprita de: apa, beton si, in special, de materiale dense, cum ar fi uraniul si plumbul, care sunt folosite ca protectie impotriva expunerii la acest tip de radiatie.

Razele gamma, razele x si neutronii au putere de penetrare mai mare, prezentand in consecinta pericol si pentru organele interne.

t     Electronul este o particula subatomica fundamentala care are sarcina electrica negativa

t     Pozitron (antielectron )este antiparticula (masa egala, dar sarcina electrica opusa) corespunzatoare electronului.

t     Protonul este particula subatomica din nucleul unui atom, cu masa (mp = 1,673*10-27 kg) si cu sarcina electrica pozitiva.

t     Mezonii sunt particule subatomice (cu sarcina pozitiva sau negativa) cu o viata foarte scurta, cu o masa de aproximativ 200 de ori mai mare ca a unui electron. Mezonii se obtin artificial in acceleratoare de particule.

Radiatiile indirecte

t     Radiatiile X si gamma pot produce ioni in 3 moduri:

Efectul fotoelectric - un foton dispare dupa ce transfera toata energia unui electron care apoi se desparte de atom.

2. Efectul Compton - fotonii cu energie intermediara si electronul se ciocnesc, electronul parasind atomul.

3. Producerea de perechi electron-pozitron (in cazul fotonilor cu energie peste 1.02MeV). Aceasta pereche actioneaza ca radiatie ionizanta directa.

Unitati de masura

t     Doza absorbita se masoara in gray (Gy) si reprezinta energia cedata de radiatie unitatii de masa a substantei prin care trece (de exemplu tesutul).

1 Gy = 1 J/Kgc

t     Doza echivalenta se masoara in sieverts (Sv) reprezinta doza absorbita multiplicata cu un factor f (ponderata pentru calitatea radiatiei)

1 Sv= f x Gy => f = 1 pentru radiatii beta si gama

f = 20 pentru radiatii alfa

f = 20 pentru radiatii alfa

t     Activitatea unei cantitati de radionuclid (rata de producere a dezintegrarilor naturale) se masoara in becquerel (Bq).

1Bq=dezintegrare intr-o secunda

t     Timpul de injumatatire = Timpul necesar pentru dezintegrarea unei jumatati dintr-o proba de substanta radioactiva.

Exemple de timpi de injumatatire

t     acelasi tip de radiatie are implicatii diferite in functie de organul implicat => se utilizeaza pentru organism doza efectiva.

t     Doza efectiva = suma dozelor echivalente tisulare, fiecare multiplicata cu factorul corespunzator de ponderare pentru tesut

Factorul de pondere asociat diferitelor organe

Surse

t     Fondul radioactiv:

Surse naturale

Surse artificiale

t     Expunerea profesionala:

Surse naturale

Surse artificiale

Fondul radioactiv: nivel de iradiere naturala datorita surselor externe si interne

l      Surse naturale

l      Surse artificiale

Omul este expus la radiatii din mai multe surse, atat naturale cat si artificiale. S-a calculat ca doza medie anuala din surse naturale este de 2,4 mSv, dar exista mari variatii in functie de regiunea de locuit. Exista regiuni ale globului terestru in care expunerea naturala anuala depaseste 50 mSv.

Surse naturale 85%:

t     extraterestra = radiatia cosmica prin radionuclizi cosmogenici = 10%, aprox. 0,4 mSv/an

t     radioactivitatea naturala a solului prin radionuclizii din seria radioactiva a uraniului (238,235), thoriului (232), potasiului (40)

t     radioactivitatea naturala a aerului, generata de descendentii de viata scurta ai radioizotopilor radonului, aprox. 1,3 mSv/an

t     radioactivitatea naturala a apei, vegetatiei, alimentelor, a omului insusi

t    Surse artificiale 15%::

1. explozii nucleare
2. instalatii nucleare
3. surse medical

Expunerea profesionala

Termenul de "expunere profesionala" (2) desemneaza expunerea lucratorilor determinata de activitatea lor, in timpul desfasurarii acesteia. Unele surse de expunere nu sunt considerate ca si profesionale, daca nu sunt controlabile, de exemplu, unele sursele naturale de radiatii ionizante. Altele pot fi excluse datorita faptului ca nu pot face obiectul unei reglementari, de exemplu, purtarea ceasurilor de mana cu tritiu (nu si fabricarea lor).

I.C.R.P. si B.S.S. solicita ca expunerea la anumite surse naturale de radiatii ionizante sa fie inclusa in expunerea profesionala. In contextul dat sunt luate in discutie urmatoarele: operatiuni desfasurate in locuri de munca pentru care autoritatile de reglementare

au stabilit ca prezenta radonului necesita atentie speciala; operatii ce presupun utilizarea si depozitarea materialelor care in mod obisnuit nu sunt considerate radioactive, dar care contin urme importante de radionuclizi naturali si care au fost desemnate de catre autoritati ca necesitand atentie speciala; operatiuni legate de zboruri (aviatice si spatiale) desfasurate la altitudine inalta.

Este importanta preocuparea pentru controlul expunerii profesionale la locurile de munca unde exista surse naturale de radiatii ionizante controlabile. Astfel de surse sunt radonul din minele uranifere si radiatia cosmica in timpul zborurilor. Dozele provenite de la surse ce nu pot fi controlate nu necesita luarea in consideratie ca si parte componenta a expunerii profesionale.

EXPUNEREA PROFESIONALA IN LUME INTRE 1990-1994

(UNSCEAR 2000)

Tipuri de expunere la radiatii

Expunerea la radiatii ionizante poate fi externa sau interna. Termenul de "expunere externa" reprezinta expunerea datorata radiatiilor ionizante provenite de la o sursa situata in afara organismului. Expunerea externa se poate produce pe intregul organism, sau poate fi numai partiala sau locala, la nivelul anumitor zone. Daca sursa de radiatii x, γ sau β este intrerupta sau indepartata, expunerea nu se mai produce .

Expunerea interna poate implica intreg organismul sau numai anumite organe. Expunerea interna depinde de caracteristicile compusului chimic ce contine radionuclidul respectiv. Anumiti radionuclizi tind sa se concentreze la nivelul anumitor organe (de exemplu I¹³¹- la nivelul tiroidei). Cum diferitele tesuturi si organe au radiosensibilitate diferita, problema distributiei spatiale a expunerii interne este foarte importanta.

In cazuri extrem de rare, cum ar fi in conditii de accident, norul radioactiv, lichidele sau gazele, pot fi eliberate in mediu putand fi depozitate pe piele sau pot patrunde in organism prin inhalare, ingestie sau absorbtie cutanata. In astfel de circumstante, individul se afla in contact direct cu sursa de radiatii, si expunerea va continua atat timp cat sursa de radiatii nu va fi indepartata. In cazul in care materialul radioactiv este absorbit, perioada de timp cat acesta ramane in organism este dependenta de rata excretiei substantei respective (timpul biologic de injumatatire) si de rata dezintegrarii sale radioactive (timpul fizic de injumatatire).

In anumite cazuri, in timpul tratamentului unei persoane contaminate, o mica parte din materialul radioactiv depus pe suprafetele contaminate poate fi transferat asupra mediului sau personalului medical de interventie, prin transmisie directa, prin inhalare sau ingestie. Totusi, practica arata ca personalul medical este rar contaminat sau expus extern in mod semnificativ in acest mod.

Surse de radiatii ionizante

l      naturale

l      artificiale

Surse de radiatii ionizante naturale:

minereuri radioactive:
- uraniu
- radiu
- thoriu
- actiniu

Surse de radiatii ionizante artificiale:

surse de radiatii X

tuburi de radiatii X

microscoape electronice

instalatii de sudura cu fascicule de electroni accelerati

acceleratori de electroni

reactoare nucleare

fabricarea combustibilului nuclear

izotopi radiactivi artificiali (utilizati in cercetare, medicina etc).

Profesiuni expuse

La surse naturale:

t     minerii

t     muncitori din:

- uzinele de tratare a minereurilor radioactive
- muncitori din uzinele de metalurgie nucleara
- uzinele de producere a izotopilor
- tratarea deseurilor radioactive
- transportul si utilizarea materialelor radiactive
- termocentrale.

t     Personalul din transportul aerian

t     Personalul militar

La surse artificiale:

1. personalul medical (75% din persoanele expuse profesional),
2. personalul din centralele nucleare,
3. personalul din industrie:
   - efectuarea defectoscopiei
   - prelucrarea izotopilor artificiali
   - fabricile de vopseluri fosforescente
   - carotajul radioactiv din industria petroliera
   - sistemele de propulsie atomice (submarine nucleare)
   - sterilizarea alimentelor
   - agricultura (crearea unor tipuri noi de plante sau controlul populatilor de insecte).

Exemple de utilizare a radiatiilor ionizante:

t     masurarea grosimii materialelor

t     detectarea defectelor materialelor 137Cs, 169Yb, 170Tm, 192Ir,

t     verificarea fluxului de ulei in motoarele inchise etans

t     curatarea poluantilor toxici (oxizii de nitrogen, dioxizii de sulf)

t     masurarea grosimi cojii de ou

t     masurarea nivelului de suc din cutii

t     detectoare de fum 241Am

t     Studierea apelor menajere sau a panzei de apa freatica 3H

t     Datarea vechimii 14C

t     Determinarea surselor de clor si a vechimii apei 36Cl

t     Datarea straturilor de nisip si sol 214Pb

t     Studiul eroziunii plajelor si coastelor 51Cr, 198Au, 192Ir

t     Analiza solurilor 57Co, 57Fe

t     Sterilizarea alimentelor 60Co, 137Cs

t     Tracing hidrologic 82Br

t     Masuratori automate 90Sr, 144Ce, 147Pm

Doze medii

t     4-5 mSv/an pentru minerii din minele uranifere,

t     2-3 mSv/an pentru echipajele de la bordul avioanelor,

t     1-2 mSv/an pentru minerii din minele neuranifere,

t     2,5 mSv/an pentru un operator de reactor nuclear,

t     1 mSv/an pentru un tehnician in radiografiere industriala

t     0,5 mSv/an pentru o persoana din domeniul medical.

Expunere profesionala - expunere naturala -

t     Minerit

Mine de uraniu: uraniu, radon (Rn-220 si Rn-222).

Expunere:
- externa:1/3 din doza efectiva medie 5mSv/an.
- interna:2/3 inhalare de Rn.

Alte mine:
- minerit neuranifer de profunzime: expunerea depinde de tipul minei, profilul geologic.
Expunere: - interna: inhalare de radon, thoron si descendenti sau pulberi cu continut emitatori alfa cu viata lunga din seria Thoron, Uraniu.

- externa.

- minerit de suprafata:

Nisipuri cu continut de monazit, ce concentreaza thoriu si uraniu.

Expunere: - externa: raze gamma emise the thoron-232 si uraniu-238.
- interna: inhalare de pulbere de minereu.

Minereu de fosfat: poate contine uraniu.

Expunere: - externa: raze gamma.

- interna: descendenti ai Rn si pulberi de minereu.

t     Aviatie: Expunere la radiatii UV (cu fiecare 300m creste cu 4% radiatia UV), radiatie cosmica (protoni, alfa, nuclei grei) si particule energetice solare (evenimente ce se produc sporadic).

Doza medie 2-3 mSv/an . Aceasta depinde de altitudine, latitudine, durata zborului si ciclul solar:

Aviatie: microsieverts pe ora

astronauti: doza efectiva pe zi 0.1-0.7 mSv la 300-520 km.

t     Termocentrale: uraniu, thoriu si K-40
!!! => termocentralele expun locuitorii din imprejurimi la o doza de radiatie mai mare decat centralele nucleare.

t     Industria prelucratoare de fertilizatori: uraniu, radiu, thoriu (sunt expusi toti cei implicati in transportul, stocarea, macinarea sau tratare fizica in vederea obtinerii fertilizatorilor pentru agricultura). De exemplu: existenta poloniului in tigarete datorita fertilizatorilor.

Expunere profesionala
- expunere artificiala -

Expunere ridicata se inregistreaza in:

Radiografia industriala: aproximativ 110.000 de expusi (radiatii gamma). Aceasta poate fi

- fixa: in spatiu special amenajat

=> risc de supraexpunere. In medie 0.4 mSv.

- mobila: utilizate si in constructii cu risc ridicat de expunere. In medie 3 mSv.

Productia de radioizotopi

Expunerea poate fi:

1. Externa: producerea si distributia radioizotopilor=> doza de la <1 mSv (transport) pana la cativa mSv (productie)
2. Interna

Fabricarea vopselulilor fosforescente: expunere la tritiu si fosfor. Doza de expunere este in medie de 15 mSv. In ciuda faptului ca radiumul a fost inlocuit aproape peste tot cu tritiul si 147Pm, in manufacturarea produselor luminiscente radiul ramane o sursa importanta de expunere.

Carotajul radioactiv din industria petroliera, aparatura de sondaj si localizare expunerea este mai mare ca in oricare alt domeniu industrial. Sunt folosite surse beta si neutroni. Doza medie este de 1.1 mSv.

Sterilizarea alimentelor: este folosita iradierea cu energii mari (cobalt-60 si cesiu-137). Procedeul inca nu este universal acceptat.

Cercetare, invatamant superior: aproximativ 180.000 de expusi (ex. radiatii gamma). Doza medie anuala 0.5-3 mSv.

Combustibilul nuclear

1. Fabricarea: expunere la doze mai mari (cativa mSv).
2. Imbogatirea: expunere mai mica <1mSv.
3. Reprocesarea combustibilului: doze semnificative dar totusi, sub nivelul de 5 mSv/an.
4. Centrale nucleare: doze mai reduse.

!!!! Impactul pe termen lung asupra populatiei si mediului prin deseurile radioactive rezultate si prelucrarea acestora:

1. Izolarea in sisteme multibariera localizate in formatiuni geologice de adancime si stabile. *
2. Separare si transmutare a radionuclizilor cu viata lunga (actinide). *

Medicina: aproximativ 2.2 milioane de expusi. Categorii:

1. Radiodiagnostic: 65%.
2. Stomatologie: 25%.
3. Medicina nucleara: 4%.
4. Radioterapie: 6%.

In medie dozele individuale sunt de ordinul 1 mSv/an, valorile fiind ceva mai ridicate in cazul radiologilor si mai ales a celor implicati in procedurile radiologice interventionale

t     Radiodiagnostic: aproximativ 1.4 milioane de expusi. Pentru monitorizarea expunerii se utilizeaza dozimetre individuale sub sortul de protectie.

t     Medicina nucleara: aproximativ 90.000 de expusi (doza medie 1-2 mSv). Tipul de contaminare:
- interna: ingestie/inhalare in timpul productiei, administrarii, analizei.
- externa: la nivelul mainilor operatorului ce manipuleaza sursa (expunere la Technetiu-99)

t     Radioterapie: aproximativ 110.000 de expusi.
- in cazul utilizarii razelor cu neutroni, expunerea continua si dupa inchiderea razei primare prin activarea materialelor invecinate.
- brachiterapie: expune mainile si fata celui care implanteaza surse inchise => protectie dificila pentru pacient si personal.

t     Stomatologie: 500.000 expusi anual.

t     Cercetare: doza medie 1 mSv/an, mai ridicata in cazul personalului de la acceleratori (4-5 mSv)

Domeniul militar

t     Producerea si testarea armelor nuclare si activitati asociate:
- in timpul fabricarii: plutoniu, uraniu, tritiu.

Contaminare:
- interna: inhalare de tritiu.
- externa: expunere la radiatii gamma si neutroni in timpul productiei si manipularii.

t     Cercetare, transport si teste non-distructive

Efecte biologice

t     Efecte stocastice (intarziate)

t     Efecte deterministice (pe termen scurt)

Efecte deterministice

Efectele deterministice se caracterizeaza prin urmatoarele aspecte:

t     au prag de aparitie (sub acest prag nu apar efecte)

t     severitatea efectelor creste cu doza

t     severitatea efectului este dependenta de doza

t     efectele se datoreaza mortii celulelor

t     au o doza-prag - de cativa Gray

t     sunt specifice in functie de tesutul afectat.

Mecanismul pentru efecte deterministice include moartea celulei si alte efecte ce pot fi observate din stadiile incipiente. Frecventa si severitatea efectelor deterministice creste in functie de doza in populatia de indivizi cu susceptibilitate variata.

Exemple de efecte deterministice

t     Sindrom acut de iradiere (expunerea rapida a intregului organism la o doza mai mare de 1 Gy)

t     Mutatii: alterarea ADN (2Gy sunt suficienti ca sa produca leziuni la nivelul ADN-ului).

t     Pneumonita acuta (>6-10 Sv)

t     Eritem (>6Sv)

t     Sterilitate permanenta (2-4 Sv).

Efecte stocastice

Reprezinta efectele cronice, ca urmare a expunerii la doze mici, a caror probabilitate de aparitie depinde de doza totala incasata si de obicei apar dupa un timp (mai multi ani sau chiar zeci de ani) dupa un incident sau o expunere cumulativa.

t     Efecte cronice:cancer, cataracta,

t     Efecte asupra descendentilor (diferite tipuri de cancer, leucemii, limfom non-Hodgkin)

Efectele stocastice se caracterizeaza prin urmatoarele aspecte:

- nu exista prag de doza, efectele pot sa apara si la doze foarte mici, probabilitatea de aparitie a efectului creste cu doza

- probabilitatea de aparitie creste cu doza

- severitatea este determinata de aparitia cancerului

- severitatea este independenta de doza

- se datoreaza modificarilor celulare (ADN) si proliferarii spre boli maligne.

Pentru efectele stocastice severitatea efectului este independenta de doza si doar frecventa de aparitie a efectului creste cu doza, fara a se demonstra existenta unui prag de doza.

MECANISME DE ACTIUNE LA NIVEL MOLECULAR

Mecanism direct: radiatia actioneaza pe macromolecule si este responsabil in 20% din cazuri de producerea leziunilor.

Mecanism indirect: prin actiunea radiatiei asupra apei producand radioliza apei. Acest eefect este responsabil in 80% din cazuri de producerea leziunilor.

Efectele iradierii pe diferite tesuturi:

- cutanat: Conform cu legea radiosensiblitatii tesuturilor (Bergonie si Tribondeau), cele mai radiosensibile celule sunt cele din stratul bazal al epidermului.Efectele sunt:

l      Eritem: la 1 pana la 24 de ore dupa expunere la o doza de 3-5 Gy

l      Alopecie: la 5 Gy este reversibila; la 20 Gy este ireversibila.

l      Pigmentare: Reversibila, apare la 8 zile dupa expunere.

l      Descuamarea uscata sau umeda : arata hipoplazia epidermala (doza 20 Gy).

l      Efectele tardive: teleangiectasia, fibroza.

INTERVAL DE INSTALARE A SEMNELOR CLINICE IN FUNCTIE DE DOZA

- la nivelul ochiului: Cristalinul are RS mare.Coagularea proteinelor

apare la doze mai mari de 2 Gy. Exista 2 efecte de baza

t     Opacitati detectabile: 0.5-2.0 Gy expunere acuta sau > 0.1 Sv/an expunere

t     Modificari visuales (cataracta): 5 Gy expunere acuta sau >0.15 Sv/an expunere.

- alte organe

t     Ochi: afectarea cristalinului-cataracta polului posterior, la doze de 2-6 Gy, cu o perioada de latenta de 2-35 ani (8 ani in medie).

t     Plaman: pneumonita de iradiere; fibroza de iradiere .

t     Rinichi: nefroscleroza, nefrita, I.R.- la 2-3 ani dupa doze locale de 30 Gy

t     Vase: hemoragii, proliferare endoteliala, arterita obliteranta.

Cancerele radioinduse

Cancerele radioinduse, cu sau fara contributia altor agenti, nu pot fi deosebite de cele provocate de alte cauze. Cum probabilitatea aparitiei cancerului radioindus este proportionala cu doza, acest tip de efect poate fi detectat numai prin mijloace statistice in studii epidemiologice realizate pe grupuri de populatie expusa.

POPULATII STUDIATE PENTRU CANCERE SPECIFICE

t     CANCER PULMONAR: supravietuitorii bombardamentelor atomice, minerii din mine de uraniu, sau alte mine din fosta URSS, din Canada, SUA, Germania, Suedia

t     CANCER DE SAN: supravietuitorii bombardamentelor atomice, in fluoroscopia pentru TBC, radioterapie pentru mastita

t     CANCER TIROIDIAN: radioterapia pentru timus marit, pentru hemangioame, in insulele Marshall, copii din zonele invecinate Chernobil-ului

t     CANCER HEPATIC: angiografie cu thorotrast

t     OSTEOSARCOMUL: tratament cu Ra224, Ra226, pictorii de cadrane

t     LEUCEMIA: In studiul pe supravietuitorii bombardamentelor atomice s-a calculat incidenta leucemiei si s-a dovedit asocierea expunerii cu aparitia bolii. Asocierea este valabila pentru leucemii acute si pentru leucemia mieloida cronica. Nu s-a demostrat asociatia cu aparitia leucemiei limfocitare cronice

Conceptele fundamentele ale radioprotectiei

Justificarea, optimizarea, limitarea dozei

Sistemul recomandat al protectiei radiologice este bazat pe 3 principii:

- beneficiul unei practici trebuie sa compenseze detrimentul produs de expunerea la radiatia ionizanta;

- expunerile si probabilitatea expunerii trebuie mentinute la nivelurile reduse cat mai rational posibil, luand in considerare factorii economici si sociali - ALARA (as low as resonable possible);

- trebuie stabilite limite de doza pentru a asigura ca nici un individ, in conditii normale, nu va fi confruntat cu un risc inacceptabil.

Principalul scop al protectiei radiologice este acela de a prevedea standarde adecvate pentru protectia indivizilor impotriva practicilor ce presupun expunere la radiatii ionizante, fara a limita nejustificat beneficiile acestor practici.

Sistemul de protectie radiologica pentru practici se bazeaza pe principiile urmatoare:

Justificarea unei practici. Nici o practica ce impune expunerea la radiatii nu poate fi acceptabila, decat daca produce, pentru indivizii expusi sau pentru societate un beneficiu care sa compenseze daunele datorate radiatiei (produse de acea practica). Nici o utilizare a radiatiei ionizante nu este justificata, daca nu exista un beneficiu net. Toate aplicatiile trebuie justificate si aceasta implica: toate, chiar si cele mai mici expuneri sunt potential daunatoare si riscul trebuie compensat de beneficiu;

Optimizarea protectiei Referitor la orice sursa specifica dintr-o practica, marimea

dozelor individuale, numarul de persoane expuse si probabilitatea de a suporta expuneri - acolo unde nu este sigur ca acestea exista - ar trebui tinute la cel mai scazut nivel posibil in mod rezonabil, luand in considerare factorii economici si sociali. Atunci cand radiatia este folosita, expunerea trebuie optimizata, pentru a reduce la minimum orice detriment posibil.

Optimizarea inseamna "sa faci maximum posibil in conditiile date". Trebuie sa fii familiarizat

cu tehnici si alternative de optimizare a folosirii radiatiei ionizante.

Limitele de doza individuala. Expunerea indivizilor rezultata din combinarea

tuturor practicilor (relevante) trebuie sa fie supusa limitelor de doza. Acestea tind (au menirea) de a asigura lipsa expunerii individuale la riscuri legate de expunerea la radiatii ionizante, considerate inacceptabile in orice situatie normala. Nu toate sursele pot fi controlate prin actionare asupra sursei si este deci necesar ca inainte de a alege o limita de doza sa fie specificate sursele considerate. Pentru expunerea medicala a pacientului nu exista nici o limitare a dozei - intotdeauna se presupune ca beneficiile pentru pacient depasesc riscurile. Limitele trebuie aplicate numai pentru expunerile profesionale si expunerea publicului.

Efectele iradierii in perioada prenatala

t     Anencefalie

t     Sd. Down

t     Retardare mintala

t     Dilatatia ventriculilor

t     Anoftalmia

t     Deformarea irisului

t     Absenta cristalinului / retinei

t     Retinoblastom

t     Glaucom

t     Cataracta

t     Corioretinita

t     Defecte de osificare ale craniului

t     Spina bifida

t     Situs inversus Hidronefroza

t     Absenta rinichilor

t     Afectiuni cardiace congenitale

t     Anormalitati de pigmentare a pielii

t     Anormalitati ale aparatului reproducator

Elemente

t     Cs - cesiu

t     Yb - ytterbiu

t     Tm - thuliu

t     Ir - iridiu

t     3H - tritiu

t     C - carbon

t     Cl - clor

t     Pb- plumb

t     Cr - crom

t     Au - aur

t     Co - cobalt

t     Fe - fier

t     Br - brom

t     Sr - strontiu

t     Ce - ceriu

t     Pm - promethiu

t     Am - americiu

t     Rn - radon

t     Ra - radiu

t     Th - thoriu

t     U - uraniu