CANCERUL RECTAL

CANCERUL RECTAL

Adenoamele viloase recunosc riscul cel mai inalt de transformare maligna.
Clisma baritata este investigatia cea mai larg folosita, iar tehnica cea mai sensibila este clisma baritata cu dublu contrast.

Ca si test de screening in masa, testul cel mai larg folosit este testul Haemocult.
Cele mai folosite tehnici in chirurgia rectului: amputatia de rect, rezectia abdomino-transanala Parks-Percy si rezectiile anterioare.
Tomografia cu emisie de pozitroni (PET) este cea mai moderna metoda de depistare a recidivelor locale.

Cea mai frecventa recurenta la distanta o reprezinta metastazele hepatice metacrone.
Cea mai mare parte a rectului dreneaza ascendent spre limfonodulii de la originea AMI.
Modelul non-parametric COX este cel mai comun folosit pentru prognostic.
Screening-ul peste 65 ani: teste haemocult si endoscopie (rigida si/sau flexibila).
Daca perforatia este tumorala, cea mai rationala este operatia Hartmann asociata lavajului si drenajului peritoneal.
Perforatiile diastatice sunt cel mai bine rezolvate printr-o colectomie totala cu anastomoza ileo-rectala.
In orice procedeu chirurgical, ablatia rectului trebuie sa respecte patru 'chei' anatomice: indepartarea mezorectului; dilacerarea lamelor constitutive ale fasciei Denonvilliers; sectionarea ligamentelor laterale si a arterelor rectale medii; respectarea plexurilor nervoase pelvine.
Operatii radicale utilizate in cancerul rectal sunt: operatia MASON, operatia KRASKE, operatia LOCALIO, operatia PARKS-PERCY.
Efectele adverse ale chimioterapiei sunt: stomatita, diaree si toxicitatea hematologica.