GUTA - Complicatii, Tratamentul

GUTA

Este afectiunea care comporta un grup de tulburari metabolice in care manifestarea cea mai evidenta este cresterea concentratiei plasmatice a acidului uric. Se manifesta prin atacuri de artrita acuta, cu aspect caracteristic si in majoritatea cazurilor cu depuneri de urati in special in articulatiile extremitatilor sau in prejma lor.

Artrita gutoasa este cunoscuta din cele mai vechi timpuri fiind socotita ca o boala a capetelor incoronate. Nici o alta afectiune nu a fost asa de prezenta printre capetele incoronate ca aceasta afectiune. Din aceasta cauza este socotita ca o boala domneasca, deoarece de aceasta afectiune nu vor suferi cei saraci sau cei cu o activitate fizica intensa. Debutul este dramatic cu dureri mari bruste si capricioase la ori ce tratament. Este descrisa in foarte multe romane. Termenul de guta deriva de la cuvantul latinesc gutta, picatura deoarece se credea ca boala aceasta este datorita unei otravi care se scurge, picatura cu picatura in articulatii. Sydenham a suferit timp de 34 de ani de aceasta afectiune si o descrie foarte bine- pana azi este valabila aceasta descriere.

Guta poate fi primara sau secundara. Guta primara se manifesta cel mai adesea zgomotos si se prezinta sub forma a cel putin 2 grupe de tulburari ereditare in asociere cu hiperuricemie si ca simptome comune cu guta secundara. Guta secundara se poate instala la bolnavii cu metaplazie mieloida, policemie primara si secundara, leucemie cronica si intr-o serie de tulburari hematologice, in care are loc o dezintegrare rapida a nucleeo-proteinelor; in aceste cazuri nu este necesara existenta unei predispozitii congenitale.

Orice relatie ar fi intre metabolismul acidului uric si manifestarile clinice ale gutei, modificarile concentratiei plasmatice a acidului uric constituie testul Bio-chimic prin care bolnavii de guta sunt mai usor de diagnosticat.

Se poate insa ca aceste cristale de acid uric sa se depuna in diferite tesuturi, mai ales la bolnavii cu guta primara. In bolile renale cronice sau in leucemii aceste cristale de urati nu se vor depune in alte organe si nici in tesuturile parenchimatoase. Dar se mai poate ca aceste cristale sa se depuna si in boli cardiace congenitale cianogen, in asociere cu o polinie secundara severa.

Simptome: manifestarile acute cu accese care sunt urmate de perioade de acalmie se incadreaza in artrita gutoasa acuta, spre deosebire de guta cronica, caracterizata prin artrita gutoasa cronica, cu sau fara depuneri de tofi.

Debutul accesului de artrita gutoasa este, in general, dramatic. Apare brusc, in plina sanatate aparenta, la persoane de varsta medie, cu durere puternica de cele mai multe ori intr-una dintre articulatiile metatarsofalangiene. Aceste crize se produc mai ales in cursul noptii, ne fiind exclusa posibilitatea de a aparea si la alte ore ale zilei. In cateva ore, articulatia afectata devine inflamata, rosie, calda, bolnavul avand senzatia de tensiune. Edemul se poate produce uneori mai rapid, incat bolnavul nu se mai poate descalta, decat taindu-si incaltamintea. Edemul inflamator este cu mult mai intens decat in alte artrite si depaseste limitele articulatiei. La apogeul crizei, inrosirea, incalzirea si umflarea labei piciorului se aseamana cu o inflamatie de tip septic sau cu o celulita. Poate coexista in aceste cazuri o limfangita. Pielea este rosie, sub tensiune, lucioasa, cu venele superficiale umflate. Durerea adesea descrisa ca "doboratoare" este mai acuta in timpul noptii si obliga bolnavul sa ramana la pat sau in fotoliu, deoarece starea in picioare devine imposibila.

Dupa ce inrosirea si senzatia de tensiune scade se poate constata godeul umflat. Cand umflatura se resoarbe, pielea din dreptul articulatiei ramane destinsa si subtiata; se pot produce senzatia de mancarime si descuamarea. De obicei accesul se opreste spontan dupa cateva zile sau saptamani, cu revenirea complecta a functiei articulare.

In 50% din cazuri leziunea apare initial la prima articulatie metatarsofalangiana, dar si articulatiile alaturate metatarsiene, cele tarsiene, ca si cele ale piciorului opus pot fi prinse, simultan sau succesiv. Evolutia dupa accesul initial: accese recurente de artrita acuta sunt urmate de perioade de acalmie in care bolnavul nu acuza nici un simptom articular. Aceste perioade devin tot mai scurte, pana cand episoadele acute au loc o data sau de 2 ori pe an. Unii bolnavi au dureri in fiecare primavara si toamna. Ulterior apar dureri la intervale tot mai scurte si tin tot mai mult. In faza de artrita gutoasa cronica acestea pot fi foarte dese si de asemenea un numar tot mai mare de articulatii poate fi prins in aceasta afectiune. Pot fi afectate articulatiile cu predilectie cele de la picioare, maini, glezne, gat, umar. In aceasta faza apar tofi subcutanati, reprezentand depozite de urati in burse, iar tesuturile periarticulare dau aspect de maciuca falangelor si articulatiilor intre falange. Acesti tofi se mai pot forma la genunchi si umeri ca si pe tendoanele degetelor, gleznei, si articulatiei radio-carpiene. Se mai pot observa depozite tofice in cartilajele ne articulare, sediul lor obisnuit in guta cronica fiind marginea urechii. Ele difera ca marime de la un nodul abia palpabil la depozite care depasesc 5 cm. In diametru. Prezenta lor in cartilaje poate sa nu fie insotita de nici un simptom; in tesutul subcutanat insa provoaca reactii de tip inflamator vizibile, unde depozitele apar ca tumorete de culoare rosietica, devenind treptat, noduli de culoare alba, alb-galbuie sau galbuie, de diferite marimi. Pielea care acopere tofii se poate necroza si prin ulceratie este expulzat un material cretos, alb, care sunt de fapt cristale aciculare de urat de sodiu. Se intalnesc aceste ulceratii mai ale la nivelul mainilor si picioarelor. Rar se pot infecta.

Guta atipica- sunt un manunchi de simptome, care nu este identic cu cel descris mai sus. Bolnavii in general de sex feminin, prezinta o artrita care se instaleaza insidios si avanseaza incet, fara remisiuni. De regula acesti bolnavi prezinta o concentratie sanguina de acid uric cu putin mai ridicata peste normal. Tofi nu exista, iar antecedentele familiare de guta nu sunt prezente. Sunt prezente cristale de acid uric in tesuturi.

Semne premonitorii. Modificarile pot apare uneori din copilarie, sunt in general bolnavi care au avut anorexie, greturi, indigestii, melancolie, cefalee, poliurie, nicturie.

Factorii favorizanti: in general sunt citate doar traumatismele sau purtarea de incaltaminte ne corespunzatoare.

Regimul alimentar in care predomina substantele cu mult acid uric si purine duce la acumularea de acid uric in sange si deci apare accesul de guta. Unii cred ca ingestia acestor alimente este unul dintre factorii favorizanti. Sunt citate in acest caz unele sortimente de branza, unele vinuri si unele categorii de fructe.

Alcoolismul. Se crede ca consumul alcoolului in exces este unul dintre factorii favorizanti, mai ales daca se consuma vinuri rosii sau bauturi pe baza de malt si tot odata se consuma concomitent carne in special in abuz cu creier si alte organe care contin purine in cantitate mai mare.

Consumul insa in cantitati moderate nu afecteaza. Intoxicatia cu etanol insa provoaca o hiperlactacidemie, cu micsorarea consecutiva a clearance-ului renal de urati, fapt care ar putea explica in parte rolul alcoolului in declansarea unei artrite acute la bolnavii de guta.

Medicamentele- suprimarea brusca a medicamentelor cu ACTH sau cortizon poate provoca de asemenea o criza de guta. De asemenea s-a putut demonstra ca si alte medicamente ca: extract de ficat, tartrat de ergotamina, insulina, decolina, tiamina clorhidrica, pirazinamide si clorotiazide pot sa declanseze accesul de artrita gutoasa.

Se mai citeaza cazuri cand apare accesul de guta dupa interventii chirurgicale, in leucemii, glomerulonefrita cronica, dupa transfuzii, purgative in cantitate mare, expunerea la frig si umezeala sau chiar dupa stari de emotii.

Pseudoguta- este un sindrom in care crizele de artrita asemanatoare celor din guta apar in asociere cu calcifieri anormale in articulatii si cartilajele articulare, evidentiate radiologic.

Articulatiile genunchiului si radiocarpiene sunt cel mai des implicate. Concentratia insa de acid uric este normala. La examinarea acestor formatiuni se constata ca sunt formate din pirofosfat de calciu in cea mai mare parte si nu din urati.

Complicatii- leziuni cardio-vasculare sunt cele mai importante si frecvente complicatii in cazul in care tratamentul nu se face corespunzator.

Urmeaza apoi leziunile renale mai ales datorita microlitiazei sau calculozei renale cu urati dar si depunerilor de urati in peretele tubilor colectori din piramidele renale.

Diabetul zaharat ca si hiperglicemia pot sa contribuie la agravare.

Leziunile in guta- depunerea de urati in articulatii reprezinta cauza frecventa a invaliditatii date de guta. Locul cel mai comun este cartilajul articular unde se depun uratii mai ales in zonele centrale avasculate. Intinderea depozitului pe suprafata articulatiei variaza mult de la o articulatie la alta. La unele se limiteaza la cateva mici pete sau fasii de culoare alba, la altele o parte intinsa din cartilajul articular este acoperita de un placard de culoare alba.

Nici o articulatie nu este exceptata, dar cele de la membrele inferioare sunt mai frecvente.

Termenul de "tof" (=piatra sau concretiune calcaroasa) se refera in general la depunerea de urati in alte tesuturi decat cele articulare. Se intalnesc mai des la ureche, rotula, tendoanele degetelor, maini, antebrat, etc. Mai grav este cand aceste depozite se fixeaza la rinichi sau inima.

Tratamentul:

Chiar si in tratamentul medicamentos cea mai sigura medicatie este cea cu Colchicina (brandusa de toamna), dar avand in vedere faptul ca intre doza toxica sau chiar mortala si cea care trebuie folosita la tratarea bolii este foarte mica diferenta se poate aplica acest tratament doar cu ajutorul medicului specialist care va supraveghea cazul in de aproape si va indica dozele care se pot administra la fiecare caz in parte. Este bine ca acest tratament sa nu se faca de catre cei care nu au pregatire adecvata pentru ca se pot produce multe accidente nedorite, unele aducand chiar decesul.

Regimul alimentar- acidul uric deriva din metabolitii simpli proveniti din alimente si din dezintegrarea purinelor endogene. Un regim bogat in purine cu dulciuri, ficat, rinichi, creier, carnea grasa, carnea de animal tanar, orice maruntaie de animal, heringi, sardele, supele de carne, mezelurile, cafeaua, condimentele si unele legume ( spanac, varza rosie) pot sa declanseze sau chiar sa agraveze boala. Acestea vor fi deci eliminate din alimentatie pentru o mai usoara si rapida vindecare. Acestea nu se vor scoate doar temporar ci este foarte bine ca acestea sa nu fie mancate toata viata. Nu este greu si este foarte util.

Se va face de asemenea multa miscare.

Plantele medicinale.

Afin, agris, anghinare, boz (radacina sau frunze in aplicatii externe decoct), brandusa de toamna, brustur, bujor, caise, capsuni, castraveti, cicoare, cirese, cimbrisor, ciumafaie, coacaz negru, coada calului, cretusca, dracila, fag, fasole, feriga, fragi, frasin, ghimpe, ghintura, grau, hrean, iarba mare, ienupar, lamai, lasnicior, limba boului, limba mielului, maslin, mei pasaresc, merisor de munte, mesteacan, morcov, nap, nemtisori de camp, nuc, obligeana, osul iepurelui, ovaz, papadie, papalau, patrunjel, patlagea rosie, pelin, pere, pepene (in special cel rau), piciorul cocosului, pin, pir, plop negru, porumb, porumbar, prune, rapita, ridiche neagra, salata, salcie, secara, schinduf, sfecla rosie, siminoc, soc (fructe-tinctura sau flori infuzie), sparanghel, strugurii (se pot consuma sub forma de cure de lunga durata), strugurii ursului, trifoi rosu, telina, untul pamantului, urzica, usturoi, vasc, vindecea, visin, vita de vie. Toate aceste plante se pot folosi la tratarea acestei boli. Pentru a putea insa sa le folositi mai eficient am sa descriu cum anume se pot folosi cel mai eficient si voi da de asemenea cateva retete de preparate combinate, tincturi, etc.

Se pot consuma crude sau sub forma de sucuri: afin (fructe), agris (fructe), caise, capsuni (fructe), castraveti, cicoare (frunze-salata), cirese, coacaz negru (fructe-suc), fragi (fructe- proaspete sau suc), lamai (suc), morcov (suc din radacina), papadie (cura de tije, frunze proaspete salata), patlagea rosie (suc din fructe), pepene (in special cel rosu), porumbar (fructe suc in amestec cu alte sucuri), prune, ridiche neagra ( radacina cruda sau in diferite salate si de asemenea sub forma de suc impreuna cu alte sucuri- maximum 50 ml la 200 ml de alt suc), salata (cruda sau suc din frunze), sparanghel (frunze crude sau sub forma de suc), telina (frunze sau radacina cruda sau suc), usturoi (crud, fiert sau in diferite sucuri in cantitate mica), visin (fructe chiar si sub forma de cura de cateva zile in care se consuma 1-2 kg de fructe zilnic).

Sub forma de praf: (se transforma in praf cu ajutorul rasnitei de cafea din plante uscate si se va pune un varf de cutit sau 1 lingurita sub limba pentru 10 minute, dupa care se va inghitii cu apa. Se face acest lucru de 3 ori pe zi inainte de mesele principale) din- afin(frunze), coada calului, obligeana, salcie, schinduf, urzica.

Macerat- se pune 1-2 lingurite de planta maruntita la 250 ml apa si se lasa peste noapte. Se strecoara dimineata si se bea putin incalzita dupa strecurare din: anghinare, bujori (radacina), mei pasaresc (seminte), merisor de munte (fructe), morcov (radacina), obligeana (radacina), vasc.

Infuzie- se vor pune 2 lingurite de plante maruntite la 250 ml apa clocotita si se acopere 15 minute, dupa care se strecoara. Se vor putea consuma 2-3 cani pe zi din: afin (frunze, anghinare, capsuni (frunze), cicoare (frunze), cimbrisor, ciumafaie, coacaz negru (frunze), coada calului, cretusca, dracila, fasole (teci), ghimpe, grau, hrean, iarba mare, lasnicior, limba boului, limba mielului, mei pasaresc, merisor de munte (frunze), nap, nemtisori de camp, pelin, pin, pir (prima apa se arunca si se pune alta apa si inainte de ase consuma se pune 1 varf de cutit de bicarbonat de sodiu alimentar), plop negru (muguri), porumb (matase), rapita, salata, schinduf, sparanghel, strugurii ursului, trifoi rosu (se pot face si bai cu acesta), telina (frunze), urzica (frunze), vindecea, vita de vie(frunze).

Seminte incoltite- ori ce cereale(grau, scara, ovaz se pot pune la incoltit se macina apoi si se va putea consuma cate 100 g pe zi in cure de lunga durata.

Decoct- se va pune 2 lingurite de planta maruntita la 250 ml apa si se vor fierbe apoi timp de 5 minute. Se strecoara si daca nu exista diabet se pot indulci cu miere dupa gust. Se pot consuma 2-3 cani pe zi din: afin (frunze sau fructe), anghinare, brustur (radacina), bujor (radacina), cicoare (radacina), coada calului, fag (frunze sau coaja), fasole (teci), feriga (frunze-se vor face doar bai), ghintura, mesteacan (frunze-la acest ceai se va pune 1 lingurita de bicarbonat de sodiu alimentar), nuc (frunze), obligeana, osul iepurelui, papadie (radacina), papalau (fructe), patrunjel (radacina), pin (muguri sau ace-se poate face si bai cu acesta), piciorul cocosului (se aplica doar extern), salcie(coaja- se pot face si bai), salata (se foloseste decoct la bai), untul pamantului (in special pentru aplicatii externe), visin (frunze), vita de vie (se poate aplica frunza si sub forma de bai).

Vin: se va pune la 1 litru de vin natural din struguri care nu au fost stropiti cu substante chimice (preferabil alb) 50 g de planta maruntita. Se lasa pentru 8 -10 zile la temperatura camerei. Se va agita zilnic pentru omogenizare. Se strecoara si se trece in sticle care se inchid ermetic si se pastreaza la rece. Se va lua cate 20-50 ml de 3 ori pe zi cu 15 minute inainte de mesele principale. Se poate face cu una din urmatoarele plante sau chiar cu combinatii din plantele: afin (frunze), anghinare, bujor, cicoare(radacina), ghintura, iarba mare, nemtisori de camp, strugurii ursului, urzica.

Tinctura: se va pune 50 g de planta maruntita (preferabil cu rasnita de cafea) la 250 ml alcool alimentar de 70 grade si se tine timp de 15 zile la temperatura camerei. Se agita zilnic. Se strecoara apoi dupa trecerea acestei perioade. Se poate face cu alcool sanitar daca se doreste folosirea pentru frectii sau aplicatii externe, dar numai atunci.

Se va lua intern cate 20 picaturi-1 lingurita- diluata in 100 ml apa. Se ia inainte de mese cu 15 minute si se poate lua perioade lungi de timp.

In cazul in care s-a folosit alcool sanitar se va pune cateva picaturi pe un tifon care se aplica local sau se face o frectie usoara sau chiar se unge cu aceasta tinctura local pentru calmarea durerii.

Se pot folosi urmatoarele plante medicinale: afin (frunze), brandusa de toamna (seminte- preparate doar in farmacie si dozate de medicul curant), brustur (radacina-se poate aplica si extern), bujor (in special pentru aplicatii externe), feriga (frunze sau radacina-in aplicatii externe foarte eficiente), hrean, iarba mare, lasnicior, limba boului, limba mielului, obligeana (radacina), papadie (radacina), papalau (fructe), pelin, piciorul cocosului (doar extern), rapita, salcie, siminoc, untul pamantului (se poate si extern), urzica (atat intern cat si extern), usturoi (intern foarte util mai ales tinctura), vindecea.

Ulei- din rapita, mei, masline este foarte util atat intern cat si sa se unga locurile afectate cu acest ulei in timpul noptii.

Bai- se pot face bai cu oricare din plantele de mai sus in functie de posibilitati. Se va pune 100 g de planta la fiert si se lasa 5-10 minute, dupa care se strecoara in cada de baie unde se sta timp de 30 minute la temperatura corpului. Se vor face inainte de culcare.

Cataplasme- din plantele de mai sus se poate dupa fierbere sa se puna plantele intre doua bucati de panza si sa se aplice calde pe locurile afectate.

Cataplasma cea mai utila: cred ca cea mai utila cataplasma este una care se va face din faina de porumb. Se face pentru aceasta un ceai din frunze de feriga- Se va pune o mana de frunze la 1 litru de apa. Se fierbe apoi timp de 15 minute si se strecoara. Se va face apoi cu aceasta apa o mamaliguta mai tare, dar cu faina bine fiarta. Se va pune aceasta pe o bucata de panza de marimea necesara (trebuie sa acopere zona afectata si s-o depaseasca cu cativa centimetri). Peste aceasta pe partea care se va aplica pe piele se va presara tamaie pisata fin. Se aplica cat mai fierbinte aceasta cataplasma, dar sa nu produca rani datorita arsurii. Se pune in strat de 3-4 centimetri. Se acopere cu ceva de lana pentru mentinerea temperaturii locale cat mai mult timp ridicata.

Datorita caldurii care dilata aceste cristale se poate ca unii sa nu o poata suporta, dar cei care o suporta se vor putea bucura de o rapida eliminare a depozitelor tofice care sunt la diferite nivele, la articulatii in special. Se poate aplica acest procedeu zilnic sau chiar de 2 ori pe zi.

Caldura locala dilata aceste depozite si datorita aburilor din aceasta cataplasma ajutat si de tamaia care a fost presarata se poate in multe cazuri sa fie dizolvate depozitele acestea care produc atata suferinta.

Se mai pot de asemenea aplica si plante proaspete pe locurile dureroase din varza, feriga, napi, cartofi fierti mesteacan, paie de ovaz, frunze de brusture, etc.

De asemenea se poate face o cataplasma din argila care se va aplica calda pe locurile afectate. Se tine in functie de toleranta intre 2-6 ore. Se poate aplica de 2-3 ori pe zi.

Mai trebuie sa mentionez faptul ca mladitele tinere de cereale, in special de ovaz sunt foarte utile pentru prepararea unui suc. Pentru aceasta se va pune in storcatorul de fructe plante care nu depasesc inaltimea de 20 centimetri si se extrage sucul. Pentru a se extrage cat mai complet se va pune apoi apa peste acestea si se lasa timp de 2-3 ore si se trec apoi din nou prin storcator. Se poate face in acest fel o cura cu 20-50 ml pe zi din acest suc.

Cura de ienupar: aceasta cura se poate aplica si in cazul gutei si este una dintre curele eficiente care da in multe cazuri rezultate. Se va incepe cura prin consumarea a 4 bace de ienupar. Acestea se vor zdrobi in gura si se vor inghiti. Se face acest lucru dimineata. A doua zi se vor consuma 5 bace si apoi in fiecare zi se va adauga cate 1 boaba, pana se va ajunge sa se consume 20 boabe, dupa care se va scade cu cate 1 boaba pe zi pana se va ajunge din nou la 4 boabe. Se poate face acest lucru de 2-3 ori pe an cu pauze intre ele. Aceasta cura va trebui sa nu fie facuta de catre cei care sufere de afectiuni renale grave.

Se mai poate face cure de fructe din cele mentionate mai sus. In timpul curelor cu aceste fructe este bine sa se consume o cantitate cat mai mare (in functie de toleranta individuala) si perioade de minimum 15 zile. La terminarea curei insa se va trece treptat la diminuarea cantitatii de fructe consumate. Se pot consuma fie crude fie sub forma de sucuri proaspat preparate si consumate imediat ce au fost preparate.