Colecistita

Colecistita

Colecistita este inflamația veziculei biliare. Bila stocata in vezicula din cauza unor tulburari ale fluxului biliar determina inflamație, durere și posibil infecție

Colecistita poate fi acuta sau cronica.

Colecistita acuta este inflamația cu caracter acut a peretelui colecistic. Agenții etiologici sunt de obicei germeni din caile biliare: colibacilul, stafilococul, streptococul, pneumococul, salmonelele și mai rar germeni anaerobi.

Colecistele acute prezinta semnele generale ale unei infecții și semne locale: febra, deseori insoțita de frisoane, transpirații, alterarea starii generale, stare subicterica sau icter, durere intensa, anorexie, grețuri, varsaturi și constipație.

Profilaxia consta in tratarea atenta a colecistopatiilor cronice și a litiazei, precum și in urmarirea atenta și prompta a bolilor infecțioase, a starilor septicemice, a tulburarilor gastrointestinale și in asanarea focarelor de infecție.

Tratamentul este chirurgical in toate cazurile care apar pe fondul unei litiaze biliare și in acelea care nu au tendința sa cedeze in 24 de ore la tratament medical. Infecția se combate din primele momente cu antibiotice in doze mari. Se face hidratare parenterala, eventual cu adaos de procaina și la nevoie, aspirație gastrica. Tratamentul chirurgical consta in colecistectomie cu drenaj.

Colecistitele cronice sunt afecțiuni cronice inflamatorii ale veziculei biliare, de obicei secundare unor focare cronice aflate la distanța.

Cauzele apariției acestor afecțiuni sunt variate: infecțioase, chimice, alergice, neurohormonale, distrofice. Deasemenea, existența litiazei biliare este un factor important in apariția colecistitei cronice. Afecțiunile digestive (colita, apendicita, boala ulceroasa) pot provoca colecistite secundare.

Printre factorii chimici incriminați putem menționa refularile de suc pancreatic in colecist, sarurile de aur, dozele mari și repetate de barbiturice, abuzul de antibiotice cu eliminare biliara etc.

Boala se manifesta in general cu fenomene de dispepsie biliara și gastrointestinala. Bolnavul acuza "gust rau" in gura, digestii greoaie, senzație de plenitudine postprandiala, balonari abdominale, uneori arsuri epigastrice; se simte obosit , extenuat fizic, prezinta adesea cefalee sau fenomene de tip migrenos. Sunt frecvente grețurile care pot fi insoțite de varsaturi. Mai poate aparea diareea postprandiala, cu ușoare crampe abdominale. La femei poate aparea dismenoreea.

Profilaxia se realizeaza prin indepartarea focarelor de infecție intestinale și pancreatice, tratand constipația. La femei se acorda o importanța deosebita tratarii tulburarilor in funcționarea glandelor endocrine. Elementul de baza al tratamentului este dieta, similara cu cea recomandata in litiaza biliara (supe de zarzavaturi, sucuri de fructe și ceaiuri reci, decoct de cereale). Tratamentul chirurgical este indicat cand starea bolnavului se agraveaza sau cand apar complicații ori puseuri de aculizari repetate.