Contuziile profunde

Contuziile profunde

Contuziile profunde sunt mai grave, agentul vulnerant fiind mai puternic si leziunile interesand formatiuni importante.

1. Contuziile fasciilor si aponevrozelor sunt mai rar izolate, de obicei se asociaza cu leziuni ale muschilor si oaselor din regiune. Se manifesta clinic prin dureri si impotenta functionala, echimoze, hematoame. Uneori, in procesul de cicatrizare poate apare osteogenoza heterotopa care duce la osificarea tendoanelor, urmata de tulburari functionale apreciabile. Ligamentele articulare contuzionate pot suferi intr- un mod asemanator.

2. Hernia musculara apare la nivelul defectului fascial sau aponevrotic, ca o tumoare moale, vizibila in repaus si care dispare cand muschiul se contracta, mai fregvent la biceps, la coapse si brate, mai rara la gamba.

Tratamentul este chirurgical si consta in repararea defectului aponevrotic si imobilizare in atela pana la cicatrizarea suturilor pe aponevroza.

3. Contuziile musculare se caracterizeaza prin stupoarea musculara, adica pierderea temporara a capacitatii de contractie imediat dupa lovitura. Durerea vie persista si dupa revenirea capacitatii de contractie a muschilor, cateva zile si se insoteste de edem interstitial. Tratamentul consta in repaus, analgetice, comprese umede reci, fizioterapie.

4. Rupturile musculare apar dupa loviri directe sau indirect, dupa o contractie brusca. In functie de intensitatea traumatismului, pot fi partiale sau totale.

Durerea este sfasietoare, chiar sincopala. Tumefactia este moale si difuza fiind produsa de hematomul care apare imediat. Se palpeaza capetele musculare retracte care se pot evidentia, mai bine cind punem pe bolnav sa- si contracte muschiul. Impotenta functionala este imediata, bolnavul nemaiputand contracta muschiul rupt.

Tratamentul este un bandaj compresiv, pentru reducerea hematomului, imobilizarea si trimiterea la spital unde va fi operat.

Operatia consta in evacuarea hematomului si tesuturilor zdrobite, sutura muschiului si aponevrozei, hemostaza si imobilizarea, urmata de recuperarea functionala.

5. Zdrobirile musculare sunt mai grave.

Hematomul si tesuturile musculare zdrobite duc la o resorbtie mare de mioglobina si hemoglobina, de amine celulare, polipeptide toxice, potasiu, acid lactic si fosforic.

Acestea pot duce la bolcaj renal si anurie. Concomitent, se produce o ischemie a muschilor indemni din jur. Aceste fenomene induc sindromul de strivire care este grav.

6. Sindromul tibial anterior se caracterizeaza prin durere in gamba in zona latero- externa, a tibialului anterior, intensificata de miscarea activa a piciorului. Edemul cald, eritematos, impune un diagnostic diferential cu celulita acuta, tromboflebita, miozita, periostita si contuzia musculara. Sindromul tibial anterior poate aparea in trei situatii:

- in traumatismele gambei- contuzii, entorse, fracturi, luxatii;

- in leziuni vasculare- posttraumatice, embolii, tromboflebite;

- dupa eforturi, mai ales la tineri, dupa alergare prelungita, dupa un mars obositor, dupa un efort sportiv sustinut. Se mai numeste si sindromul tibial de efort. Explicatia consta in faptul ca loja tibiala este inextensibila, datorita fetei laterale a tibiei, membranei interosoase tibioperoniere si fasciei gambiere care nu permit extinderea volumului muschilor. Cand se acumuleaza lichid interstitial in muschi, ca urmare a extravazarii, in conditiile expuse mai sus, presiunea din loja devine periculoasa. Cand aceasta presiune depaseste presiunea arteriala locala, se produce iscemia muschiului care poate determina necroze, paralizii si compromiterea membrului respectiv.

Tratamentul comporta urgenta, mai inainte ca sa apara disparitia pulsului la pedioasa, semn de ischemie grava. Tratamentul chirurgical consta in decomprimarea prin fasciotomii longitudinale, efectuate paralel si lateral de creasta tibiala.