FRACTURILE DE PLATOU TIBIAL

FRACTURILE DE PLATOU TIBIAL

Extremitatea proximala a tibiei apare ca un bloc de tesut spongios delimitat de o corticala subtire, fiind situata intre doua zone, mult mai rezistente - condilii femurali si diafiza tibiala.

Fracturile de platou tibial se produc in marea lor majoritate prin doua mecanisme:

prin compresiune laterala (valgus sau varus);

prin compresiune axiala.

Fracturile de platou au fost descrise in urmatoarele sporturi: automobilism, motociclism, alpinism, calarie, rugbi.

In functie de mecanismul de producere, fracturile se clasifica in:

fracturi prin separare;

fracturi prin tasare;

fracturi mixte;

fracturi bituberozitare sau cominutive.

Un grup de fracturi particulare ale epifizei tibiale proximale reprezinta fracturile spino - tuberozitare, care cuprind o fractura - separatie a uneia dintre tuberozitati, asociata cu subluxatia mai mult sau mai putin importanta a restului epifizei tibiale in raport cu femurul. Aceste fracturi se produc mai ales prin compresiune axiala (cadere de la inaltime).

Nu trebuie neglijate nici puternicile formatiuni musculo - fibroase din zona posterioara a articulatiei genunchiului.

Diagnosticul clinic este relativ simplu de stabilit:

se constata o tumefiere globala a articulatiei genunchiului, echimoze, hemartroza precum si o deviere axiala a genunchiului;

la palpare se deceleaza durere in punct fix, mobilitate anormala.

Se va cerceta de asemenea pulsul periferic si situatia nervului sciatic popliteu extern.

Examenul clinic trebuie completat de examenul radiografic standard, iar in unele situatii de tomografie.

Complicatiile imediate ale unei fracturi de platou tibial sunt rare (fractura deschisa, lezarea arterei poplitee).

Evolutia unei fracturi de platou tibial poate fi grevata de aparitia, unor complicatii tardive (redori articulare, calusuri vicioase, artroze post traumatice).

Tratamentul este ortopedic si chirurgical.

Tratamentul ortopedic cel mai folosit consta in extensie continua transcalcaneana, membrul pelvin respectiv fiind pe o atela Braun cu genunchiul in extensie. Greutatea

aplicata este de 3 - 4 kg, extensia mentinandu-se 30 - 45 de zile, iar imobilizarea activa a genunchiului facandu-se din prima zi.

In Clinica de Ortopedia din Timisoara, prof. Dr. T. Sora a adus o serie de imbunatatiri acestei tehnici folosind un aparat original. Aparatul prezinta o atela suspendata care permite asezarea intregului membru pelvin in orice pozitie ceruta de necesitatile terapeutice. In plus, este printre putinele aparate tarumatologice care creeaza conditii optime de ingrijire sistematica a regiunii supusa tratamentului.

De tratament ortopedic beneficiaza fracturile fara deplasare, fracturile unituberozitare prin separare si fracturile bituberozitare simple.

In fracturile unituberozitare prin tasare se prefera osteotomia subglenoidiana.

In fracturile unituberizitare mixte se prefera artrotomia si fixarea cu suruburi sau buloane.

In fracturile cominutive se practica aplicarea de grefe cortico - spongioase de sustinere si fixare cu buloane.

In fracturile bituberozitare complexe sunt necesare interventiile de reconstructie a epifizei tibiale proximale.