DEFICIENTUL MINTAL

DEFICIENTUL MINTAL

Deficienta mintala este un complex de manifestari foarte eterogene sub aspectul cauzelor, gradelor sau a complicatiilor. Trasatura comuna este incapacitatea de a desfasura activitati ce implica operatii ale gandirii la nivelul realizarii lor de catre indivizii de aceeasi varsta, pentru ca functiile psihice (in special cognitive) se dezvolta intr-un ritm incetinit si raman la un nivel scazut fata de nivelul indivizilor normali de aceeasi varsta.

Deficienta mintala este o deficienta globala ( nu numai sub aspect cognitiv) care vizeaza intreaga personalitate (structura, organizare, dezvoltate afectiva, psiho-motorie, comportamentala) si se manifesta in grade diferite in raport cu nivelul mediu al populatiei, pe parcursul vietii cu urmari diferite in privinta adaptarii.

Data fiind variabilitatea criteriilor de abordare (medical sau pedagogic) in literatura de specialitate s-au utilizat termeni cu caracter de sinonimie cu deficienta mintala:

arieratie mintala (inapoiere, intarziere mintala) introdus de SEGUIN (1846) si se refera la formele grave ale deficientei delimitandu-le de cele usoare;

debilitate - forme usoare;

amentie - absenta inteligentei (Tredgold subliniaza diferentierea intre intarzierea mintala ca stare neprogresiva si dementa);

oligofrenie - folosit in URSS (A. Luria) - insuficienta mintala determinata de leziuni ale SN in perioada prenatala sau dupa, inainte ca anumite functii psihice sa se fi constituit;

intarziere mintala (Mariana Rosca) - inlocuieste termeni mai traumatizanti si pentru ca in cazuri mai putin grave se poate realiza progres;

handicap de intelect -(E. Verza) - pune in evidenta deficienta primara.

Cauzele deficientelor mintale: in functie de momentul actiunii lor sunt:

a)      genetice;

b)      in perioada prenatala;

c)      la nastere;

d)      postnatala;

a) genetice

genetice nespecifice (poligenice, nu pot fi individualizate clinic); ex. cazuri endogene, aclinice, subculturale, familiale. Exista riscul sa apara deficienta mintala la 40% din copii cu un parinte deficient mintal si la 60% din copii cu ambii parinti cu deficiente mintale. In aceste cazuri influentele educationale sunt scazute datorita posibilitatilor neprielnice de dezvoltate afectiva, intelectuala.

genetice specifice - sindroame individualizate clinic, aberatii cromozomiale. Au loc prin transmiterea genetica a unor deficiente in metabolismul substantelor: tulburari in proteine, glucide sau lipide, sau din cauza unor influente genetice transmise deficienta structurala (microcefalia)

b)perioada prenatala

factori infectiosi (virotici): rubeola, gripa infectioasa, hepatita virala. 45% din cazuri au loc in prima luna de sarcina;

factori bacterieni: sifilis congenital;

infectii cu protozoare: toxoplasmoza congenitala

factori toxici: intoxicatii cu substante chimice, alimentare, iradieri, spaime puternice, neacceptarea sarcinii, incompatibilitatea Rh-ului

c) perioada perinatala

traumatisme obstreticale: asfixierea la nastere (cauzata de strangularea cu cordonul ombilical sau administrarea unor anestezice in doze prea mari), hipoxia

d) perioada postnatala

bolile copilariei (meningita, encefalita, intoxicatii cu plumb, subalimentatia, carente afective si educationale, izolare de mediul social, indepartare de mama)

Clasificarea deficientelor mintale

Criterii: a) dupa natura cauzei; b) gradul deficientei mintale;

a)           este un criteriu etiologic

Tredgold - Deficientele mintale sunt: primare - provocate de factori genetici; secundare - provocate de factori de mediu si mixte.

Strauss combina criteriul etiologic cu simptomatologia. Potrivit lui deficientele sunt: de natura endogena determinate de un echipament nativ deficitar si exogene provocate de infectii sau traumatisme inainte sau dupa nastere (apar tulburari de perceptie, gandire, impulsivitate si tulburari de comportament)

Lewis - clasifica deficientele mintale in : intarziere mintala subculturala (data de mostenirea unui potential subnormal si conditii culturale insuficiente) si intarziere mintala patologica.

Pevzner - clasifica deficientele mintale dupa particularitatile fiziologice. Deficientele sunt:

deficiente mintale cauzate de leziuni corticale difuze cu tulburarea proceselor nervoase si fara o disfunctie masiva a echilibrului dintre excitatie si inhibitie;

deficiente mintale cu tulburare masiva a neurodinamicii corticale: predomina excitatia; predomina inhibitia; sunt slabe atat excitatia cat si inhibitia.

Matty Chiva - imparte debilitatea in: mintala normala (subculturala, fara cauze patologice si mintala patologica (cauze din perioada de dinainte si de dupa nastere).

b)          gradul deficientei se stabileste prin masurarea coeficientului de inteligenta, a posibilitatii de adaptare si integrare, a autonomiei personale, a comunicarii si relationarii

Dpdv al gradului deficientii sunt cu:

intelect la limita - posibilitate intelectuala de adaptare sociala se situeaza la granita cu debilitatea mintala; daca debilul mintal nu are capacitatea de a parcurge situatiile prevazute in programa scolii normale intelectul de limita are aceasta posibilitate, dar nu in ritmurile impuse. Intelectul de limita se caracterizeaza prin imaturitate afectiva, labilitate emotionala si are coeficientul de inteligenta 70 - 90, neincadrandu-se in categoria deficientilor mintali

deficienta mintala usoara (debilitate, oligofrenie de gradul I)- este forma cea mai frecventa si reprezinta gradul cel mai usor al debilitatii. A fost introdusa de SEGUIN pentru a-l diferentia de cel de idiot, ajunge pana la o varsta mentala de 7-11 ani, avand IQ = 50, 70

A. Binet considera subiectul ca avand capacitate de comunicare orala si scrisa cu cei din jur, dar manifesta o intarziere de 2-3 ani in perioada scolara fara ca aceasta sa fie determinata de carente educative. Debilul poate trece neobservat in perioada prescolara daca nu prezinta tulburari de comportament si anomalii fizice evidente.

R. Zazzo considera ca diferentierea acestor forme apare la varsta scolara manifestandu-se prin dificultati de invatare si gandire inferioara. Debilul din scoala nu va fi la fel in profesie. In scoala elevii sunt supusi aceluiasi ritm de inaintare, cei cu 2-3 ani intarziere nu fac fata, insa in societatea adulta ierarhiile se exprima altfel prin foarte multe profesii. Deficitul se manifesta numai in cazul solicitarii intelectuale, se poate integra in activitate.

Deficienta mintala usoara este prima zona a deficientei mintale, exprimandu-se printr-o insuficienta relativa la exigentele societatii care sunt variabile de la o societate la alta si de la o varsta la alta determinantii sunt biologici, normali sau patologici si au efect ireversibil.

deficienta mintala severa (oligofrenie de gradul II si imbecilitate) - coeficient intelectual cuprins intre 25 si 50 - varsta mentala 3 - 7 ani. aceasta categorie reprezinta 18-20% din totalitatea deficientilor mintali (Lewis).

Caracteristici: isi insusesc cu dificultate operatiile elementare insa pot invata sa scrie si sa citeasca cuvinte scurte; au vocabular limitat, structuri gramaticale defectuoase; putine cunostinte despre lumea inconjuratoare; sunt incapabili sa se intretina singuri, dar au deprinderi elementare de autoservire si se adapteaza la activitati simple de rutina; au capacitate de autoprotectie normala nefiind nevoie de asistenta permanenta si putand fi integrati in comunitate in conditii protejate.

deficienta mintala profunda (oligofrenie de gradul III, idiotenie) - IQ sub 25; varsta mentala 3 ani, este forma cea mai rar intalnita, reprezentand 5% din totalul deficientilor. A fost introdusa de Pinel sub termenul de idiotism - boala care include afectiuni mintale profunde. Esquirol: idiotul este starea in care facultatile mintale nu se manifesta niciodata, nu este o boala, ci o stare.

Caracteristici: prezinta malformatii fizice; miscari fara precizie; paralizii; invata sa mearga tarziu sau deloc; deficiente de natura senzoriala - slaba dezvoltare a mirosului sau gustului si prag al sensibilitatii algice scazut; nu comunica prin limbaj ci prin sunete nearticulate sau cuvinte izolate articulate defectuos; reactioneaza la comenzi simple indelung executate fara sa le inteleaga; au nevoie de asistenta permanenta fiind incapabili de autoprotectie.

Trasaturi de specificitate ale deficientilor mintali

sunt trasaturile caracteristice pentru toate formele deficientei mintale si care au un anumit grad de stabilitate, devin tot mai accentuate pe masura cresterii deficientei, si pe masura inaintarii subiectului in varsta; nu dispar prin instructie si educatie dar pot capata un caracter de mascare, accentuate fiind cand persoana desfasoara activitati intelectuale sau se afla in situatii problematice stresante.

Rigiditatea (Kounin) - este rezistenta la schimbare incluzand ideea de fixare, de aici dificultatile in adaptare la situatiile noi;

la subiectii normali apare o data cu inaintarea in varsta;

la adult exista mai multe regiuni psihologice, dar granitele sunt mai rigide odata cu inaintarea in varsta; regiunile psihologice - reflectarea structurii si functionalitatii creierului, legaturi de asociatie intre diferitele regiuni ale creierului;

la deficientii mintali aceste regiuni sunt rigide si schimbul nu se realizeaza conform varstei cronologice, deficientul mintal neputand aplica cele invatate intr-o forma noua, are un ritm de dezvoltare lent, curba de perfectionare este plafonata avand loc blocaje psihice ;

rigiditatea reactiilor adaptative si comportamentale (Luria - inertie oligofrena. Aceasta inertie oligofrena este insuficienta adecvare a reactiilor adaptative si comportamentale la schimbarile din mediu, fenomen concretizat in puternica lipsa de mobilitate a reactiilor, incetineala in gandire, apatie in reactiile comportamentale sau reactii precipitate din cauza stocarii peste limitele normale a unor focare de excitatie). Repetare continua a unei activitati si dupa ce stimulul ce a declansat-o a disparut, prin mentinerea unor gesturi chiar cand nu mai este necesar. Este o consecinta a dereglarii mobilitatii proceselor nervoase fundamentale stand la originea sindromului central oligofrenic = diminuarea capacitatii de abstractizare, generalizare. Pevzner gaseste doua subcategorii ale deficientilor mintali in functie de particularitatile activarii zonei corticale

o       cei care pe fondul predominantei starii inhibitorii manifesta o stare de apatie generala, incetineala in reactii, lipsa de interes;

o       cei care pe fondul excitatiei manifesta o impulsivitate accentuata lipsita de autocontrol, precipitare in reactii.

- Vascozitatea genetica (Barbel Inhelder)

daca la copiii cu intelect normal dezvoltarea intelectuala se caracteriza prin dinamism in trecerea de la un stadiu la altul, deficientul mintal se caracterizeaza prin lentoare, plafonare, regresie, atunci cand intampina dificultati in efectuarea operatiilor formale datorita neterminarii constructiei sale psihice;

deficientul parcurge aceleasi stadii dar in mod diferit; dezvoltarea se caracterizeaza prin lentoare specifica si printr-o stagnare de lunga durata instalata cu atat mai repede cu cat deficienta mentala este mai accentuata;

la normal trecerea de la un mod de gandire la altul se realizeaza firesc, tinde catre un echilibru progresiv, cu o buna stabilitate a achizitiilor care arata ca noua structura functioneaza satisfacator; la deficientul mintal evolutia gandirii tinde catre un fals echilibru caracterizat prin vascozitatea rationamentelor, fragilitatea achizitiilor, incapacitatea de a parasi un punct de vedere pentru altul - si cand atinge un stadiu superior gandirea pastreaza amprenta nivelului anterior regresand cand intampina dificultati;

deficientul mintal oscileaza intre doua niveluri de dezvoltare (intre operatii concrete intr-un domeniu, iar in altul este intuitiv - serieri dupa criteriul lungimii, dar nu dupa cel al grosimii);

Heterocronia oligofrenica a dezvoltarii (R. Zazzo)

deficientii mintali au o dezvoltare dizarmonica, se manifesta inegal la diferite paliere. Aceste diferente intre ritmurile de dezvoltare a diferitelor elemente ce intra in componenta profilului psihologic se pot observa si la copiii cu intelect normal insa in cazul celor deficienti ele sunt generatoare de dizarmonie; in timp ce la copilul normal exista o concordanta intre viteza si calitatea executiei, la cel deficient exista un decalaj foarte mare ( in executarea unei sarcini un deficient de 14 ani are viteza unui copil de 12 ani si calitatea executiei a unuia de 6,7 ani):

este o consecinta a interactiunii celorlalte trasaturi de specificitate rezultand o abordare diferentiata a deficientilor in procesul compensator atat in raport cu ceilalti, cat si fata de propria persoana (el se dezvolta discordant in raport cu sine insusi).

Fragilitatea constructiei personalitatii

se manifesta atunci cand solicitarile depasesc posibilitatea de raspuns;

se inregistreaza infantilismul in comportament, operatiile logice de nivel scazut nefacilitand construirea raporturilor sociale stabile;

poate fi:

o       disociata - cu manifestari de impulsivitate, duritate, lipsa de control in conditii de mediu nesecurizat;

mascata - la cei care traiesc intr-un mediu securizat;

Fragilitatea si labilitatea conduitei verbale (E. Verza)

neputinta de exprimare logico-gramaticala a continuturilor, situatiilor, imposibilitatea de a-si mentine conduita verbala la un progres continuu, de a o adapta la diverse situatii;

se manifesta prin retard in limbaj sau tulburari frecvente ale limbajului.

Alte trasaturi sunt analizate in functie de simptomatologia psihica cu implicarea si dezvoltarea proceselor psihice in diferite forme de dezvoltare.

Particularitati specifice ale proceselor si functiilor psihice in diferite forme de activitate

activitatea psihica se caracterizeaza prin desfasurarea ei in limite inferioare, stagnarea in evolutia unor functii, dezorganizarea altora

fragilitatea constructiei personalitatii este valabila si pentru procesele si functiile psihice manifestandu-se in raport cu gradul de deficienta. La deficientii mintali severi  aceste procese sunt foarte diminuate, evolutia lor avand loc doar la debilul mintal

in plan senzorial perceptiv:

prezinta dificultati de analiza

surprinde mai putine detalii, face confuzii din cauza activismului scazut si din cauza mascarii unor elemente care se surprind mai usor, aceasta dificultate poate fi ameliorata prin utilizarea intrebarilor, prin delimitarea contururilor, prin sublinierea cu culoare (culoarea impunandu-se mai usor decat forma si greutatea)

nu sesizeaza elementele periferice dintr-o imagine

saracia vocabularului duce la o analiza perceptiva scazuta

sinteza se realizeaza cu greutate, orice situatie prea fragmentara este greu de reconstituit (Mariana Rosca - o pisica desenata pe doua cartonase - debilii vad doua pisici)

durata analizei si sintezei este mai buna daca li se prezinta obiectele un timp mai indelungat

ingustimea campului perceptiv - capacitate redusa de a stabili in plan intuitiv relatii dintre obiecte

constanta perceptiva este mai slaba datorita analizei si sintezei deficitare

iluziile perceptive apar mai rar decat la normali (iluzia de greutate-doi cilindri de marimi diferite dar cu aceeasi greutate - normalii spun ca cilindrul mai mic este mai greu, iar debilii mai rar

reprezentarile sunt afectate, sunt sarace, incomplete, lipsite de fidelitate

gandirea: caracteristica esentiala pentru evaluarea gradului handicapului

R. Zazzo: reprezinta cel mai scazut ritm de dezvoltare dintre toate procesele psihice;

analiza si sinteza la nivel mintal se realizeaza cu dificultate; din cauza saraciei vocabularului analiza si sinteza din planul senzorial - perceptiv apar dificultati in compararea a doua obiecte familiare - ei descriu fiecare obiect sau se refera la indici nesemnificativi.

stabilirea asemanarilor perceptive apare tarziu (diferentierea de cele categoriale)

capacitatea de generalizare apare tarziu; aceasta nu este absenta, dar se realizeaza la un nivel scazut, elementele descrise fiind legate de experienta senzoriala

definirea notiunilor se face prin indicarea factorilor (ex. lingura - cu care s e mananca),

intelegerea (integrarea cunostintelor noi in sistemul deja elaborat) de realizeaza cu dificultate; nu inteleg continutul unui text nou chiar daca au cunostintele pentru ca nu actualizeaza aceste cunostinte; disponibilitatile cognitive sunt utilizate intr-o maniera pasiva; orientare nu spre gasirea unor solutii noi, ci spre gasirea unor experiente deja existente; judecata este retrospectiva;

zona limitata a zonei proximei dezvoltari (L.S. Vigotski) - debilii mintali rezolva mai greu o sarcina care le-a fost aratata de adult-numai dupa multe incercari pot reproduce sarcina aratata

nu ating stadiul operatiilor formale; generalizarile se desfasoara cu dificultate, dar nu sunt absente;

limbajul - inertiile de la nivelul gandirii isi pun amprenta asupra limbajului

Caracteristicile limbajului:

o       aparitie intarziata vorbirii; vocabular redus; mentinerea caracterului situativ; (parametri ai depistarii nivelului dezvoltarii psihice)

o       utilizare gresita a notiunilor cu caracter abstract, daca le utilizeaza in alt context decat in cel invatat;

o       desprinde cu greutate sensul din context;

o       frazele au un numar redus de cuvinte, sunt defectuos construite gramatical;

memoria - inferioara copilului normal; hipermnezii in unele cazuri (idiotii savanti) - (A. BINET - 7 ani varsta mentala - 45 cifre dupa o prima citire) datorita heterocromiei, dar nu-i foloseste la nimic (dezvoltarea unui proces nu influenteaza dezvoltarea in ansamblu a celorlalte procese)

Caracteristicile memoriei

o rigiditatea fixarii si reproducerii duce la dificultati in realizarea transferului de cunostinte;

o nu are un caracter suficient de voluntar, nu-si elaboreaza un plan de fixare intentionata a materialului;

o diferenta dintre memoria voluntara si cea involuntara este nesemnificativa. Ex. Mariana Rosca - experiment: memorarea a doua texte similare -li s-a cerut sa retina si sa reproduca un text, iar la celalalt sa semnaleze ce nu inteleg (scopul esential era tot reproducerea); textele au fost citite de doua ori. Rezultate: la subiectii normali primul text - mem. voluntara 80%, la al doilea text - 50 %; la deficienti: memoria involuntara 46% la primul text; 40 % la al doilea text;

o evocarea nu este suficient de activa - ca efect al intrebarilor debilul poate adauga si alte elemente;

o lipsa de fidelitate - cand povestesc adauga elemente straine provenite din alte situatii , din experiente anterioare asemanatoare;

o au nevoie de un numar mai mare de repetitii pentru a retine un material; de o motivatie adecvata, de stimulare a activismului;

o memoria este mai putin afectata;

activitatea voluntara

prezinta deficiente in toate momentele desfasurarii ei;

scopurile fixate sunt apropiate, generate de trebuinte imediate, se abat daca intampina dificultati si executa alta sarcina mai usoara;

nu dau atentie instructajului, trec la actiune, nu cer lamuriri, nu prevad dificultatile ceea ce duce la esec;

daca indicatiile se dau pe parcurs greselile apar mai putin frecvent (planul trebuie prezentat secvential)

negativism la comenzi categorice (pentru a colabora trebuie sa fie sugestionati, reactioneaza negativist la comenzile categorice datorita capacitatilor reduse)

este bine sa li se sugereze ceea ce trebuie sa faca si nu ceea ce nu trebuie sa faca;

a se evita tonul ridicat;

in plan emotional - afectiv

sunt imaturi afectiv;

debilul mintal scolar are manifestari afective specifice prescolarului - manifestari afective neconcordante cu cauza care le-a produs: supararea -ia forma unei crize de furie; manifestari agresive si autoagresive; veselia - crize de ras nestapanit; manifestari de simpatie fara retinere. Toate acestea nu sunt expresia unor trairi adanci si stabile, ci efectul capacitatii reduse a scoartei cerebrale de a exercita un control asupra centrilor subcorticali, astfel cauze neinsemnate pot determina incetarea crizelor sau trecerea la o manifestare contrara.

unii debili sunt placizi, au capacitati reduse de a stabili contacte, se caracterizeaza prin unele note autiste;

in planul motricitatii - e in stransa dependenta cu nivelul de debilitate;

forta, precizia, viteza, coordonarea, prehensiunea sunt inferioare deoarece miscarile sunt legate de psihismul individului (nu este suficienta forta si dezvoltarea fizica); se manifesta si la debilul mintal lejer;

lateralitatea - este afectata; se fixeaza cu intarziere sau este incrucisata (dominanta pentru mana, ochi, picior), rau afirmata si duce la intarzieri in plan lexico-grafic;

reglarea fortei miscarilor este deficitara (insuficienta senzatiilor kinestezice);

prezinta miscari stereotipe (mai frecvente cu cat deficientele sunt mai grave - sub 60 coeficient de inteligenta sunt incapabili de miscari de precizie);

intr-un mediu de viata stimulativ se pot elabora motivatii gradate si abilitati pentru stimula procesul educativ;