DEFINITIA  ANESTEZIEI

Anestezia reprezinta toate mijloacele farmacologice si tehnice care permit bolnavului sa suporte actul terapeutic chirurgical in conditii de securitate si confort optime, iar chirurgului sa execute interventia in conditii de imobilitate si relaxare adecvate ale bolnavului.

Termenul de anestezie deriva de la cuvintele grecesti ana = fara si esthesis = sensibilitate si defineste toate procesele care au ca obiectiv suprimarea, sensibilitatii dureroase.

In cazul in care sensibilitatea dureroasa este abolita selectiv si alte senzatii nu sunt interceptate, utilizam termenul de analgezie.

Anestezia presupune suprimarea tuturor senzatiilor, starea de constienta putand fi pastrata (anestezia loco-regionala) sau abolita (anestezia generala).

Starea de anestezie generala sau narcoza se obtine prin actiunea medicamentelor la nivelul sistemului nervos central: bolnavul nu percepe durerea si este inconstient. In afara de analgezie si hipnoza, narcoza trebuie sa realizeze si alte conditii necesare pentru efectuarea in bune conditii a interventiei chirurgicale: relaxare musculara, indispensabile operatiilor intraabdominale si asigurarea homeostaziei, in cadrul careia protectia vegetativa, antisoc, ocupa un loc important (fig. 1).

ANALGEZIE

R H

E I

L P A N X O A Z R A E

HOMEOSTAZIE

Fig. 1 Componentele anesteziei generale

Aceste deziderate generale se pot realiza practic prin:

1. ANALGEZIA - lipsa durerii, este componenta obligatorie a oricarei tehnici de anestezie. Se poate realiza cu mijloace farmacologice diverse: anestezie volatile, analgetice majore de tip morfmic-opiacee, analgetice locale integrate in cadrul diverselor tehnici de anestezie generala sau regionala.

2. AMNEZIA - HIPNOZA este, in principiu, o componenta facultativa a anesteziei, nefiind obligatoriu ca bolnavul sa doarma in timpul operatiei. Deoarece anexitatea este unul din factorii generatori de stres, tendinta actuala este de a se lua in consideratie protectia psihica a bolnavului si de a se realiza cel putin amnezia inainte si in timpul actului operator, lucru ce se poate efectua selectiv si fara efecte nedorite cu drogurile moderne (ex. benzodiazepine).

3. RELAXAREA MUSCULARA este componenta care raspunde necesitatilor actului chirurgical, fiind conditionata de sediul si amploarea operatiei. Se realizeaza selectiv cu dorurile curarizante in anestezia generala si cu ajutorul concentratiei anestezicului local in anestezia regionala.

4. ASIGURAREA HOMEOSTAZIEI GENERALE a pacientului este o componenta obligatorie si cuprinde toate mijloacele de urmarire (monitorizare) si toate masurile de terapie intensiva pre-, intra- si postoperatorii care se impun pentru realizarea maxima a securitatii bolnavului. Aceasta componenta, denumita initial 'protectie antisoc', si-a largit foarte mult continutul devenind componenta principala care individualizeaza atitudinea anestezistului fata de un anumit bolnav si fata de o anumita interventie chirurgicala.

Dintre componentele patrulaterului anestezic, cele mai importante sunt analgezia si asigurarea homeostaziei. Hipnoza nu este obligatorie, putand fi inlocuita cu sedarea pacientului (vezi tehnica neuroleptanalgeziei), iar relaxarea se asigura dupa necesitati, in raport cu tipul si sediul operatiei.

Componentele anesteziei generale si in primul rand hipnoza, analgezia si relaxarea erau realizate in trecut prin administrarea unui singur agent anestezic inhalator ca eterul dietilic, ciclopropanul sau cloroformul. Halotanul, un anestezic volatil halogenat, confera in plus protectie vegetativa - antisoc.

Tehnicile moderne de anestezie utilizeaza medicamente anestezice pentru fiecare componenta a anesteziei in parte si vorbim in acest caz de anestezie combinata, pe pivot de anestezic volatil sau intravenoasa.