DIAGNOSTICAREA ADHD - Tulburari de atentie

DIAGNOSTICAREA ADHD

De cate ori nu ati auzit bunicile spunand adesea despre nepotii atunci cand ii compara cu fii lor: "copiii din ziua de astazi nu mai sunt ca cei de pe vremuri.". E clar, copiii de azi sunt mai destepti, mai nerabdatori, mai neastamparatiSi din ce in ce mai mult in ultimul timp apare in discutie ADHD, ca o explicatie pentru modul in care se comporta acesti copii. Atentie, insa!

Conform site-ului adhd.ro, 'deficitul de atentie / tulburare hiperkinetica (ADHD) este o afectiune neurobiologica cerebrala care se manifesta prin inatentie si/sau hiperactivitate-impulsivitate, simptome care se manifesta in mod constant si neadecvat varstei'.

Atunci cand copiii se prezinta la medicul de familie sau la pediatru cu un comportament sugestiv pentru ADHD - tulburari de atentie, impulsivitate si hiperactivitate - este necesara o evaluare medicala cuprinzatoare care sa confirme diagnosticul sau sa identifice alte situatii care mimeaza un sindrom de acest fel. In mod obisnuit, abordarea cuprinde un istoric in detaliu, un examen fizic foarte atent, o evaluare a dezvoltarii neurologice si efectuarea unor teste selectate dintr-o larga varietate de proceduri biomedicale.

Majoritatea cercetatorilor si numerosi clinicieni folosesc schema DSM-IV ca punct de plecare in abordarea diagnosticului. Acesta considera tulburare de atentie si hiperactivitate-impulsivitate ca dimensiuni centrale ale ADHD.

Diagnosticul pus pe baza criteriilor necesita ca:

debutul simptomelor sa aiba loc inainte de varsta de 7 ani;

simptomele sa fie prezente de cel putin 6 luni de zile;

simptomele sa fie pervazive si sa manifeste in cel putin doua locuri diferite;

frecventa si severitatea simptomelor sa fie mai mari decat cele de la copiii cu acelasi nivel de dezvoltare;

simptomele sa determine o afectare semnificativa a functionalitatii la nivel social, academic sau ocupational;

simptomele sa nu apara exclusiv in cursul unor afectiuni de dezvoltare, schizofrenie sau alte psihoze si sa nu se explice mai bine prin alte tulburari mentale (de exemplu afective, anxioase, de personalitate).

Diagnosticul include o lista de comportamente si caracteristici operationale care par legate de neatentie, hiperactivitate sau impulsivitate.

Tulburari de atentie:

a. deseori esueaza in a acorda atentie detaliilor sau face greseli din neatentie la temele de la scoala, in munca sau alte activitati;

b. deseori are dificultati in sustinerea atentiei la sarcinile date sau la joaca;

c. deseori nu pare sa asculte cand i se vorbeste direct;

d. deseori nu urmeaza instructiunile si esueaza in a-si termina temele la scoala, (nedatorandu-se unui comportament opozitional sau neintelegerii instructiunilor);

e. deseori are dificulatti in organizarea sarcinilor si activitatilor;

f. deseori evita, nu ii place sau e refractar la angajarea in sarcini care necesita efort mental sustinut (cum ar fi temele de la scoala sau de acasa);

g. deseori pierde lucrurile necesare pentru sarcini si activitati (de exemplu jucarii, notitele de la scoala, creioane, carti sau unelte);

h. deseori este usor de distras de stimulii externi;

i. deseori este uituc in activitatile zilnice.

Hiperactivitate:

a. deseori agita mainile sau picioarele sau se rasuceste pe scaun;

b. deseori paraseste locul in clasa sau in alte situatii in care ar trebui sa stea asezat;

c. deseori umbla dintr-un loc in altul (incoace si-ncolo) sau se catara excesiv in situatii in care nu este adecvat;

d. deseori are dificultati la joaca sau in angajarea in activitati libere in liniste;

e. deseori este pe picior de plecare sau actioneaza ca si cum ar fi impins de un motor;

f. deseori vorbeste excesiv.

Impulsivitate:

a. deseori raspunde grabit, inainte de a se incheia intrebarea;

b. deseori are dificultati in a-si astepta randul;

c. deseori intrerupe sau deranjeaza pe ceilalti (de exemplu se baga in conversatie sau jocuri).

Desi cei mai multi pacienti au atat simptome de neatentie cat si de hiperactivitate-impulsivitate, exista unii indivizi la care predomina unul din acestea.

Deoarece in criteriile de diagnostic e inclusa conditia ca simptomele sa se manifeste in doua sau mai multe locuri diferite, datele directe de la gradinita sau scoala sunt esentiale. Frecvent, cadrul didactic este cel care pune prima oara parintilor problema, din cauza ca prescolarul sau elevul are dificultati la axarea pe o tema sau pur si simplu deranjeaza clasa.

La copiii cu ADHD manifestarile de neliniste, tulburarile de concentrare si impulsivitatea devin evidente in perioada gradinitei. De aceea nu trebuie sa subevaluam necesitatea si importanta noastra in identificarea copiilor cu posibil ADHD, insa este necesar sa avem serioase cunostinte legata de aceasta tulburare (nu boala) pentru a nu cadea in "pacatul " de a vedea ADHD la toti cei care pot fi doar indisciplinati, ocazional neatenti, neobisnuiti cu programul gradinitei/scolii.