Diagnosticul intoxicatiilor

Diagnosticul  intoxicatiilor

Pentru a stabili diagnosticul este nevoie sa se cunoasca:

1. cauzele declansatoare (toxicul);

2. tulburarile ce se produc in organism in urma interactiunii dintre toxic si metabolitii sai si umorile, tesuturile si organele organismului respectiv (simptome si tabloul anatomopatologic);

3. analize de laborator (confirma diagnosticul pus pe baza anamnezei, tabloul clinic si anatomopatologic).

Anamneza reprezinta ancheta epidemiologica (toxicologica) si cuprinde:

●            observatii cifrice asupra intoxicatiei (morbiditate si mortalitate);

●            factorii predispozanti (intrinseci) legati de animal;

●            conditiile favorizante (factorii extrinseci) in raport cu toxicul;

●            alte evenimente sau observatii exterioare.

Examenul clinic se face dupa metodele semiologice generale si speciale. Datele clinice ofera numai rareori elemente de certitudine. Din cadrul simptomelor, medicul trebuie sa retina acea cota parte a elementelor si indiciilor ce concura la a aprecia ca este posibil sa fi intervenit un anumit toxic; ex: sindromul de parasimpaticotonie ne conduce automat la faptul ca a intervenit un organofosforic.

Examenul anatomopatologic: in majoritatea intoxicatiilor, leziunile un sunt caracteristice, tipice, imbracand aspecte degenerative, hemoragice, necrotice. Uneori, examenul histopatologic ne ofera indicii hotaratoare; ex: meningoencefalita eozinofilica din intoxicatia cu NaCl.

Ancheta toxicologica propriu-zisa (evidentierea toxicului)

Toxicologul de laborator se poate gasi in urmataorele situatii:

cand datele anamnetice sunt precise, iar examenele de laborator sunt cerute pentru confimare sau aprecierea cantitatii;

cand nu se conoaste toxicul si nici tabloul clinic nu corespunde cu intoxicatia suspicionata;

nu se pot obtine date anamnetice, dar se poate presupune existenta unei intoxicatii.

In functie de aceste situatii, toxicologul va orienta examenul de laborator in doua directii:

1) identificarea directa a substantei;

2) cercetare toxicologica complexa cand este vorba de identificarea substantei dintr-o grupa de toxice posibile.

Etapele cercetarii toxicologice complexe:

1. examenul preliminar al probelor (organoleptic si fizico-chimic);
2. cercetarea toxicelor gazoase;
3. cercetari preliminarii de urina, continut vomitat, continut gastric;
4. cercetarea toxicelor volatile;
5. cercetarea toxicelor organice nevolatile;
6. cercetarea toxicelor anorganice.

In unele situatii, diagnosticul de laborator trebuie sa cuprinda si examene suplimentare precum:

o     examene hematologice (eritrocite, leucocite, trombocite, Hb, compusi toxici: metHb, carboxiHb);

o     examenul LCR;

o     examenul urinii;

o     bioproba;

o     examene enzimatice.