DISJUNCTORUL

DISJUNCTORUL

Prin disjunctie se intelege separarea (fracturarea) suturii mediopalatinale cu ajutorul unei forte puternice, fractura care ulterior se consolideaza prin apozitie osoasa. In felul acesta se obtine o expansiune a bazei scheletale superioare.

Aparatele care genereaza o astfel de forta puternica se numesc disjunctoare, ele putand fi metalice sau acrilice.

Exista trei variante ale dijunctiei:

a)           disjunctia rapida. Este forma clasica in care disjunctia se obtine in 5-10 zile. Se recomanda la cazurile tardive(5-30 ani). In urma disjunctiei maxilare sufera un fel de torsiune in jos si inainte, deoarece tuberozitatile, legate de apofizele pterigoide, nu se pot indeparta. In urmatoarele doua luni se produce osificarea, care in final asigura mentinerea rezultatului terapeutic.

b)          Disjunctie ultra rapida. Se face sub anestezie locala, obtinandu-se o expansiune de 9 mm intr-o ora si jumatate.

c)           Disjunctie lenta. Se realizeaza in cateva  luni.

Efectul esential al disjunctiei consta in expansiunea simultana a bazei osoase suerioare si al planseului foselor nazale, favorizand respiratia nazala. Totodata insertiile bucinatorului sunt inpinse in afara.

Expansinea prin disjunctie nu ridica probleme deosebite, nefiind dureroasa pentru pacient. Doar la pacientii trecuti de 15 ani pot apare usoare dureri sau cefalee, care dispar daca se intrerupe activarea surubului 1-2 zile. Mai problematica ramane obtinerea unei ocluzii corespunzatoare, deoarece la mandibula nu se inchide spontan prin actiunea fibrelor periodontele transseptale.

Dupa disjunctie nu se produce recidiva la nivelul osului bazal datorita apozitiei osoase. In schimb, la nivelul dintilor exista o recidiva coronara mai accentuata la nivelul molarilor.

In ceea ce priveste aparitia unor modificari la nivelul tesuturilor moi , acestea sunt consecinta unui aparat incorect prelucrat de catre tehnician.

Varsta de la care se poate aplica disjunctia variaza de la 8 ani la 30 de ani. Se recomanda disjunctia la varsta de 8 ani, atunci cand maxilarul e insuficient de dezvoltat transversal, existand o ocluzie incrucisata uni- sau bilaterala.

Odata rezultatul terapeutic obtinut, disjunctorul se va mentine in cavitatea bucala 3-4 luni pentru consolidarea acestuia, dupa care se va aplica un aparat de contentie mobilizabil, de tipul placii palatinale.

DISJUNCTIOARELE

Disjunctoarele pot fi metalice sau acrilice.

Disjunctoarele metalice. In cele ce urmeaza descriem doua disjunctoare metalice.

Disjuncrorul lui HUET. In cazul aparatului luiHUET mijloacele de ancorare sunt inelele ortodontice, cimentate pe primii molari temporari( sau primii prmolari) si pe primii molari permanenti acestia fiind cei mai paraleli intre ei, ceea ce usureaza insertia aparatului. O piesa metalica turnata reuneste inelele intinzandu-se anterior pana la canini, de fiecare parte a arcadei. Intre cele doua piese se fixeaza un surub dublu de tip WATRY. Surubul trebuie plasat cat mai sus in bolta palatina, in dreptul portiunii meziale a molarilor secunzi temporari.

Disjunctorul lui SCHRDER-BENSELER. Autorii l-au conceput pentru disjunctia lenta.mijloacele de ancorare sunt reprezentate de gutiere metalice cimentate pe dintii laterali, incepand de la canini. Trei tije metalice turnate leaga fiecare gutiera de piesa purtatoare de surub, care este amovo-inamovibil.surubul este introdus in lacasuri speciale, putand fi schimbat in cursul tratamentului, daca a devenit prea scurt.

Disjuncoarele acrilice. Vom descrie tot doua tipuri:

Disjunctorul lui DERICHSWEILER. La acest aparat ancorarea se face tot prin inele ortodontice, aplicate pe aceiasi dinti, ca si in cazul disjunctorului HUET. Inelele sunt ancorate intr-o placa palatinala despicata mediosagital, prevazuta cu un surub FISCHER fixat in dreptul premolarilor secunzi. Cu acest surub se obtine o expansiune de cca 8 mm; daca nu e suficienta, se schimba surubul in gura, fixand altul cu acrilat autopolimerizabil.

Surubul nu va fi fixat paralel cu palatul, ci inclinat cu 45˚ inainte, pentru ca pacientul sa il poata activa singur. In acest scop cheia de activare va fi solidarizata la un maner pentru a nu fi inghitita.

Placa palatinala se sprijina doar pe procesele alveolare si este lustruita si pe fata palatinala.

Disjunctorul lui HLER si SKOTNICKY. Se deosebeste de celelalte prin faptul ca nu este ancorat prin cimentare, ci prin intermediul a doua aripioare vestibulare de la canin la ultimii molari, solidarizate cu placa prin bare din sarma de vipla de 0,6-0,8 mm diametru, ce trec prin piesele interdentare.

Avantajul aparatului consta in faptul ca in felul acesta nu se inalta ocluzia.

PLACA PALATINALA

In cele ce urmeaza vom descrie placa palatinala in forma ei devenita clasica dupa modificarile aduse de SCHWARZ.

BAZA DIN ACRILAT

Baza din acrilat reprezinta zona de sprijin mucozal a aparatului. La nivelul ei se fixeaza toate celelalte elemente constitutive ale aparatului: crosete, arcurile, surubul. Placa acopera palatul dur pana la linia de unire a ultimilor molari erupti pe arcada, nivel la care se decupeaza pe cat posibil cu concavitatea posterior. In cazul in care se foloseste ca element activ de expansiune surubul sau alt dispozitiv, placa va fi despicata. Modul de despicare depinde de felul anomaliei.

ELEMENTE DE ANCORARE

Fixarea placii la arcada dentara se face cu ajutorul crosetelor. Cele mai utilizate crosete sunt:

- crosetul SCHWARTZ;

- crosetul ADAMS;

- crosetul DUYZINGS;

- crosetul STAHL;

- crosetul cu brat;

- crosetul din sarma.

CROSETUL SCHWARTZ

Crosetul SCHWARTZ este un croset continuu care ocoleste premolarii si molarii, ancorandu-se prin prelungiri in forma de sageata sau trefla in spatiile interdentare vestibulare. Capatul anterior al crosetului paraseste placa la nivelul spatiului interdentar dintre canin si primul premolar. De aici crosetul merge paralel cu procesul alveolar, la o distanta de 0,5-1 mm, avand 1-3 sageti. Capatul posterior intra an placa ocolind ultimul dinte existent la distanta de 1-2 mm.

CROSETUL ADAMS

Crosetul ADAMS este un mijloc de ancorare conceput pentru dintii izolati. El inconjoara dintele avand cate o mica bucla in portiunile retentive, adica la unirea fetei vestibulare cu cele proximale.

CROSETUL DUYZINGS

Crosetul DUYZINGS este tot un croset pentru ancorare la dintii izolati. El poate fi de doua feluri: crosetul complet si semicrosetul.

Crosetul complet este format din doua brate care ies din placa mezial si distal de dintele pe care se ancoreaza. Fiecare brat este format dintr-un fir de sarma care merge pana aproape de mijlocul fetei vestibulare subecuatorial, iar la capat este indoit inapoi, paralel dar supraecuatorial, terminandu-se printr-o indoitura aproape de unirea fetei vestibulare cu fata proximala a dintelui.

Semicrosetul este asemanator cu precedentul, dar are un singur brat.

CROSETUL STAHL

Crosetul STAHL se ancoreaza in placa la nivelul unui spatiu interdentar. El trece peste nisa masticatorie in partea vestibulara a arcadei unde se termina printr-o bucla in spatiul interdentar.

CROSETUL CU UN BRAT

Crosetul cu un brat este un element corespunzator pentru fixarea la dintii permanenti. Bratul crosetului trebuie sa mearga de-a dreptul lungul marginii gingivale a dintelui deoarece dintii adolescentului nu prezinta curbura orizontala maxima vizibila, datorita faptului ca fie ca dintele nu a erupt inca complet, fie ca ca gingia nu s-a retras.

Crosetul trebuie sa cuprinda in sens mezio-distal tot dintele, ca sa nu se produca mobilizari ale acestuia si pentru ca retentia sa fie buna.

Pentru retentia placii crosetele cu un brat sunt suficiente daca au erupt toti dintii permanenti, fiind ca atare folosite la placile de contentie.

PINTENUL DE SARMA

Este un croset din sarma rezistenta si elastica, cu un singur brat care are rolul de sprijin sagital atunci cand se doreste mentinerea unui spatiu. Pintenul se va sprijini pe dinte doar in primul sfert vestibular. Bratul transversal al pintenului trebuie sa fie plasat intre punctul de contact si papila interdentara, pentru a evita expulzia placii spre ocluzal.

Folosind pintenul, prelungirile acrilice interdentare nu se mai rup asa de usor.

Crosetele si pintenul se confectioneaza din sarma de vipla elastica de 0,7 mm grosime.

Cu totul exceptional placile pot fi ancorate cu alte mijloace decat crosetele: gutiere, inele ortodontice cu opritor etc.