Tulburarile digestiei gastrice

Tulburarile digestiei gastrice

Procesele de digestie derulate la nivelul stomacului, sunt de natura:

-mecanica, constituite din miscarile specifice stomacului;

-secretorie, constituite din secretia de suc gastric.

Tulburarile de motilitate ale digestiei gastrice

Motilitatea stomacului se manifesta prin:

-contractii peristaltice (cu rol de malaxare si de eliminare a continutului stomacal in duoden);

contractii tonice (cu rol de adaptare a volumului stomacului la cel al continutului stomacal).

-contractii de foame.

Tulburarile de motilitate ale stomacului se grupeaza in doua categorii:

-dilatatia gastrica;

-dereglarea peristaltismului gastric.

Dilatatia gastrica

Se manifesta prin diminuarea tonusului stomacului si amplificarea exagerata a volumului acestuia. Cauzele dilatatiei gastrice sunt:

-volvulusul stomacului (caine );

-disfunctii pilorice (tulburari de evacuare a stomacului);

-hiperfagia;

-hipotonia stomacului;

-obstructii.

Toate aceste cauze, creaza un dezechilibru intre volumul de alimente care intra in stomac si cel al alimentelor care parasesc stomacul. Acest fapt se concretizeaza prin acumularea unui volum exagerat de continut stomacal, care destinde peretii acestui organ si induce sau amplifica hipotonia peretilor acestuia.

Stomacul destins compreseaza circulatia venoasa abdominala (v. cava caudala si v. porta), fapt care conduce la scaderea intoarcerii venoase. Rezulta o scadere a output-ului cardiac, staza in teritoriile viscerale, hipoxie. Se manifesta de asemenea compresiuni pe diafragma si alterarea functiei respiratorii. Evenimentele de mai sus induc soc (disvolemic si cardiogen) si moarte.

Dilatatia gastrica este una din cauzele inductoare ale gastralgiei si constituie, prin implicatiile sale, o urgenta.

Dereglarea peristaltismului gastric

Miscarile peristaltice ale stomacului se implica in malaxarea continutului gastric si golirea acestuia.

Dereglarea peristaltismului gastric se manifesta prin:

-amplificarea contractiilor peristaltice (hiperperistaltism gastric);

-diminuarea contractiilor peristaltice (hipoperistaltismul gastric);

-voma (emeza, antiperistaltismul stomacal).

♦ Hiperperistaltismul gastric (hiperkinezia) se instituie in urmatoarele conjuncturi:

-parasimpaticotonie;

-intoxicatii (alcool, pesticide).

Hiperperistaltismul gastric este urmat de evacuarea chimului gastric intr-o faza de digestie gastrica incompleta. Accesul chimului gastric neprelucrat in duoden, stimuleaza receptorii mucoasei intestinale si induce hiperperistaltism intestinal si eliminarea de fecale cu consistenta scazuta.

♦ Hipoperistaltismul gastric (hipokinezia) se manifesta in urmatoarele situatii:

-simpaticotonie;

-abundenta ratiei in grasimi;

-granulatie mare a furajelor (masticatie insuficienta);

-temperatura scazuta a chimului gastric;

-pH-ul prea scazut a chimului gastric.

Hipoperistaltismul gastric induce:

-stagnarea chimului gastric in stomac (atonia gastrica);

-fermentatii sau putrefactii;

-toxicoza;

-dilatatie gastrica;

-gastralgie;

-voma.

♦ Voma (emeza) constituie un reflex bulbar (vago-vagal), care este declansat de stimuli proveniti, in special de la receptorii viscerelor abdominale si se manifesta prin contractia antiperistaltica a stomacului, a musculaturii abdominale ventrale si diafragmei, evenimente care se concretizeaza prin eliminarea la exterior (via esofag, faringe si cavitatea bucala sau chiar nazala) a continutului stomacal.

O varianta avortata a vomei o reprezinta vomituritia, care consta in derularea reflexului de voma, in lipsa eliminarii la exterior a continutului stomacal, urmare a faptului ca acesta din urma este gol.

Stimulii generatori ai vomei folosesc aferente vagale si provin de la nivelul:

-mucoasei stomacului, situatie cand reflexul derulat are un rol obiectiv, de  aparare, in urma ingerarii unor substante iritante;

-peritoneului, in situatii de peritonita si distensii ale unor segmente gastrointestinale (in cazul stomacului evitarea ruperii in urma distensiei);

-faringelui (corpuri straine, faringite);

-ficatului;

-organelor genitale.

Voma poate fi provocata si prin scurtcircuitarea reflexului si stimularea directa a centrului nervos bulbar al vomei (area cinereea), prin:

-conexiuni nervoase, in cazul stimulilor intensi proveniti de la aparatul vestibular;

-metaboliti si toxine (insuficienta hepatica), substante chimice (apomorfina) si droguri vegetale (radix ipeca);

-hipoxie cerebrala (accident vascular cerebral).

Actul vomei este foarte bine manifestat in cazul carnivorelor si a suinelor domestice, unde derularea acestui reflex nu are neaparat semnificatie patologica. In cazul acestor specii, datorita modului specific de hranire, se reliefeaza semnificatia obiectiva, de  aparare in urma ingerarii unor substante iritante. Manifestarea unica a reflexului de voma nu are semnificatie patologica la speciile mentionate mai sus, in timp ce repetarea acestuia si insotirea cu alte simptome, implica cu siguranta o semnificatie patologica.

In cazul cabalinelor voma se produce foarte rar si tradeaza de fiecare data ruptura stomacului. Practic, in cazul acestei specii voma, in conditii fiziologice, este imposibila, datorita unor particularitati anatomice.

In cazul rumegatoarelor nu se poate vorbi despre voma, atata timp cat intre stomac si esofag se gasesc compartimentele prestomacale. La aceste specii se descrie reflexul specific, de regurgitare, integrat reflexului de rumegare, cu rol in asigurarea digestiei furajelor grosiere.

Manifestarea intensa si repetata a vomei, descrie simptomul de voma incoercibila, evolutie cu semnificatie patologica si implicatii de aceeasi natura, precum: deshidratare (pierdere de lichide corporale), demineralizare (pierdere de saruri minerale) si alcaloza (urmare a eliminarii repetate de acid clorhidric, component al sucului gastric).

Tulburarile secretorii ale digestiei gastrice

Mecanismele secretorii ale digestiei gastrice sunt reprezentate de secretia de suc gastric.

Tulburarile de secretie ale glandelor gastrice sunt cunoscute sub denumirea de dispepsii.

Dispepsiile se grupeaza in doua categorii:

-hiperstenice (hipersecretii)

-hipostenice (hiposecretii).

Dispepsia hiperstenica

Dispepsia hiperstenica (hipersecretia gastrica) poate fi indusa de:

-vagotonie;

-excitatii mecanice;

-inflamatii (gastrite).

Dispepsia hiperstenica este urmata de:

-hiperaciditate;

-gastrita;

-ulcer gastric;

-hipoperistaltism gastric si intestinal (constipatie).

Dispepsia hipostenica

In categoria dispepsiilor hipostenice se incadreaza:

-achilia (sistarea secretiei de suc gastric);

-hipoaciditatea gastrica (hipoclorhidria);

-anaciditatea (aclorhidria).

♦ Achilia poate fi induse in urmatoarele situatii:

-simpaticotonie;

-gastrite cronice (atrofia mucoasei gastrice).

♦ Hipoaciditatea si anaciditatea gastrica pot fi induse de:

-simpaticotonie;

-gastrite cronice (atrofia mucoasei gastrice);

-deficit enzimatic (anhidraza carbonica si citocromoxidaza) la nivelul mucoasei gastrice;

-alcaloza metabolica.

Dispepsiile hipostenice sunt insotite de:

-hiperperistaltism gastric;

-fermentatii intestinale (meteorism);

-diaree.