DOCTRINA SPRIJINULUI MEDICAL IN OPERATII

R O M A N I A

MINISTERUL APARARII

DIRECTIA MEDICALA

NESECRET

Exemplar nr. __

Md- 2

D O C T R I N A

SPRIJINULUI MEDICAL IN OPERATII

CUVANT INTRODUCTIV

Sprijinul medical in operatii reprezinta una din premisele asigurarii succesului atat in desfasurarea actiunilor militare propriu-zise, cat si in activitatile umanitare, la razboi sau in situatii de criza.

Procesul de modernizare si operationalizare al structurii de forte, precum si progresul tehnologiei, determina elaborarea si revizuirea continua a tehnicilor si procedurilor medicale operationale, de natura sa asigure conducerea si sa fundamenteze modul unitar de actiune a formatiunilor de sprijin medical.

Doctrina sprijinului medical operational se circumscrie in contextul Conceptiei privind reorganizarea si modernizarea sistemului medical militar, prin integrarea principiilor doctrinare nationale si asumate in cadrul Aliantei, constituindu-se intr-o referinta generala, unitara, pentru stabilirea si managementul capabilitatilor medicale si pentru asigurarea capacitatii operationale si de reactie imediata a acestora, la nivel strategic, operativ si tactic.

Lucrarea a fost elaborata in concordanta cu standardele specifice sprijinului medical operational, in vederea realizarii interoperabilitatii cu structuri similare din armatele statelor NATO.

Doctrina sprijinului medical in operatii este aplicabila tuturor structurilor Ministerului Apararii si va permite elaborarea in continuare a actelor normative specifice necesare acestui domeniu.

MINISTRUL APARARII

TEODOR VIOREL MELESCANU

CUPRINS

CAPITOLUL I Sprijinul medical in operatii................7

SECTIUNEA 1 Principii generale.7

SECTIUNEA a 2- a Organizarea sprijinului medical.............7

SECTIUNEA a 3- a Evacuarea medicala..20

SECTIUNEA a 4- a Informatia medicala- medical intelligence/ MEDINT

SECTIUNEA a 5- a Interactiuni cu alte compartimente............25

SECTIUNEA a 6- a Protectia medicala a fortei................27

SECTIUNEA a 7- a Elemente de planificare a sprijinului medical........30

SECTIUNEA a 8- a Logistica medicala in operatii..............33

SECTIUNEA a 9- a Sistemul informatic medical si de comunicatii......35

CAPITOLUL II Operatii multinationale...............37

SECTIUNEA 1 Particularitati ale operatiilor multinationale .........37

SECTIUNEA a 2- a Autoritatea si responsabilitatea medicala a comandantului

fortei multinationale ................39

SECTIUNEA a 3- a Posibilitati de sprijin medical al operatiilor multinationale..41

SECTIUNEA a 4- a Sistemul medical de comanda si control..........43

SECTIUNEA a 5- a Cooperarea medicala militaro- civila45

ANEXA NR. 1  Glosar...................46

ANEXA NR. 2 Lista de control a recunoasterii sanitare49

ANEXA NR. 3 Clasificarea urgentelor..50

ANEXA NR. 4 Dotarea minima necesara autosanitarelor terestre la toate nivelurile..

51

ANEXA NR. 5 Notificarea/ anuntarea pierderilor sanitare...........53

ANEXA NR. 6 Estimarea pierderilor sanitare probabile55

ANEXA NR. 7 Anexa de sprijin logistic la ordinul de operatii........57

ANEXA NR. 8 Criterii medicale privind transfuzia de sange, donatorii de sange

si echipamentele asociate.59

CAPITOLUL I

Sprijinul medical in operatii

SECTIUNEA 1

Principii generale

Art. 1.- Doctrina sprijinului medical in operatii isi propune sa ofere un cadru de baza pentru planificarea actiunilor de sprijin medical si o privire de ansamblu asupra colaborarii si interactiunilor intre formatiunile medicale si diverse alte compartimente, in vederea executarii misiunilor, in contextul modernizarii continue a capabilitatilor medicale, dar si a dezvoltarii neintrerupte a tacticii si a tehnologiei militare.

Art. 2.- Sensul unor termeni si expresii utilizate in prezenta doctrina este precizat in anexa nr. 1.

SECTIUNEA a 2- a

Organizarea sprijinului medical

Art. 3.- Sprijinul medical este coordonat, planificat si condus pe trei niveluri:

a)      La nivel strategic sunt stabilite politicile pentru sanatate, de prevenire a imbolnavirilor, de conservare si/ sau recuperare a personalului, de pregatire si instructie de specialitate, alocarea resurselor, in scopul participarii formatiunilor medicale la atingerea obiectivelor strategice generale. Tot la acest nivel este monitorizat sprijinul medical al operatiilor curente si viitoare, in vederea asigurarii corespondentei operationale a misiunilor medicale cu misiunea generala in cadrul operatiei. Este nivelul la care se regaseste Directia Medicala.

b)      La nivel operativ fortele armate sunt intrebuintate pentru atingerea obiectivelor operatiei in interiorul unei arii de responsabilitate clar definita, participand la actiuni de lupta simultane sau secventiale, conduse pe baza unui plan operational. Sprijinul medical la acest nivel se realizeaza prin planificarea si coordonarea implementarii masurilor si procedurilor specifice conceptului de asigurare medicala operationala. In acest scop sunt destinate formatiunile medicale de Rol 2/ 3 din compunerea categoriilor de forte. Modul de exercitare a comenzii si controlului este specificat in anexa medicala a planului operatiei sau a ordinului de actiune.

c)      La nivelul tactic se realizeaza atingerea obiectivelor alocate diferitelor structuri militare, care conduce la obtinerea succesului in operatie. Formatiunile medicale de Rol 1 si 2, impreuna cu cele de sprijin logistic, pun in practica masurile stabilite la nivel strategic si operativ, pe baza anexei medicale a planului operatiei sau a ordinului de actiune, in vederea realizarii eficiente a protectiei medicale a fortei.

Art. 4.- Misiunea de baza a formatiunilor medicale este sprijinul si protectia medicala a efectivelor, in vederea conservarii capacitatii de lupta prin prezervarea fortei vii si a minimalizarii sechelelor fizice si/ sau psihice consecutive. Suportul medical de calitate este factor cheie in obtinerea si pastrarea moralului ridicat al efectivelor prin prevenirea imbolnavirilor, evacuarea, tratamentul rapid si recuperarea cat mai completa a ranitilor / bolnavilor.

Art. 5.- In vederea indeplinirii misiunii, formatiunile medicale se organizeaza pentru asigurarea serviciilor de protectie medicala a fortei, de asistenta medicala de urgenta, de asistenta medicala primara si secundara si de evacuare medicala, fiind proportionale cu amploarea efectivelor implicate si cu riscurile misiunii ordonate.

Art. 6.- Atunci cand situatia permite, formatiunile medicale vor acorda asistenta medicala si altor efective decat cele proprii si/ sau personalului non- militar din aria de responsabilitate, la ordinul esalonului superior.

Art. 7.- Capabilitatile de sprijin medical operational vor avea acelasi nivel de operationalizare cu al structurilor militare sprijinite si vor insoti aceste structuri in permanenta pe perioada misiunii. Ele vor fi flexibile pentru a-si putea adapta marimea si forta in functie de marimea si forta efectivelor sprijinite, fiind pregatite pentru a face fata pierderilor sanitare maxime.

Art. 8.- Principiile de baza care guverneaza asistenta medicala la campanie sunt rationamentul/ managementul clinic si evidenta/ statistica cazuisticii.

Art. 9.- Calitatea clinica a actului medical este influentata de urmatorii factori: nivelul si organizarea formatiunii medicale, stadiul de pregatire/ instructie al personalului medico-sanitar, conditiile geo- climatice si dotarea/ echiparea formatiunii medicale.

Art. 10.- (1) Acordarea asistentei medicale la campanie prezinta anumite particularitati, in sensul ca majoritatea procedurile medicale se aplica in conditii diferite fata de cele practicate in timp de pace.

(2) Aplicarea standardelelor de asistenta medicala la razboi/ in operatie sau in situatii de criza trebuie sa fie cat mai apropiata de practica medicala curenta la pace, in ciuda provocarilor reprezentate de conditiile speciale de activitate.

Art. 11.- Timpul de interventie este factorul fundamental in ceea ce priveste supravietuirea si recuperarea pacientilor. Acest factor dicteaza tipul si locatia formatiunii medicale in operatii si depinde de organizarea si dotarea corespunzatoare a formatiunilor medicale, nivelul de instruire al personalului si conditiile de mediu inconjurator.

Art. 12.- (1) Pentru a reduce rata mortalitatii si perioada de spitalizare, planificarea si executarea sprijinului medical are in vedere initierea procedurilor de resuscitare si stabilizare cat mai devreme posibil, in interiorul intervalului cunoscut ca "ora de aur".

(2) Ranitii si bolnavii trebuie sa beneficieze de asistenta medicala de specialitate in regim de urgenta

(3) In cazul in care, din motive absolute obiective, nu se poate realize evacuarea, se accepta extinderea intervalului de interventie medico-chirurgicala calificata/ specializata la doua ore pentru medicina de urgenta si chirurgia de urgenta si la patru ore pentru asistenta medico- chirurgicala primara.

(4) Planificarea sprijinului medical la campanie va urmari ca pacientul sa ajunga la formatiunea medicala in interval de o ora, dar nu mai tarziu de patru ore de la producerea traumei

Art. 13.- Ranitii si bolnavii beneficiaza de asistenta medicala continua atat la nivelul formatiunii medicale, cat si pe timpul transportului.

Art. 14.- (1) Factorul cheie este conditia clinica a pacientului, cu repercursiuni directe asupra sincronizarii, manierei si destinatiei de evacuare medicala si tratament medico- chirurgical.

(2) Asistenta medicala se acorda in maniera progresiva, continua, de-a lungul nivelelor ce definesc capabilitatile medicale, de la locul ranirii pana la formatiunea medicala specializata. Anumite leziuni specifice pot necesita evacuarea medicala direct catre formatiunea medicala specializata, indiferent de pozitia acesteia in lantul sistemului medical.

Art. 15.- Calitatea sprijinului medical in operatiile militare depinde de organizarea corespunzatoare a interventiei medicale pre-spitalicesti si a evacuarii medicale. Activitatile subsumate se desfasoara utilizand diferite tehnici si protocoale, pe etape succesive corespunzatoare celor patru niveluri medicale, astfel: primul ajutor, in special hemostaza provizorie, medicina de urgenta/ resuscitarea si stabilizarea, chirurgia de urgenta, in special hemostaza provizorie/ definitiva, salvarea vietii sau a membrelor, ajutorul medical calificat/ specializat si evacuarea medicala.

Art. 16.- (1) Intre aceste activitati, chirurgia de campanie joaca un rol central, fiind clasificata dupa amploare si tipul de interventie in asistenta chirurgicala de control al traumei, denumita in continuare ACCT si asistenta chirurgicala primara, denumita in continuare ACP:

a)      ACCT reprezinta chirurgia de stabilizare a pacientului in vederea salvarii vietii sau a membrelor si reprezinta un minimum procedural necesar salvarii/ mentinerii functiilor vitale. Procedurile ACCT se aplica atunci cand amplitudinea distrugerilor tisulare organice depaseste limitele fiziologice de rezistenta cerute de tehnicile asistentei chirurgicale primare. ACCT reprezinta pilonul central al asistentei medicale continue la Rol 2 si Rol 3, inclusiv pe timpul evacuarii medicale. Se poate amana accesul pacientilor la asistenta medicala primara pana la restabilirea cat mai apropiata de normal a parametrilor vitali;

b)      ACP se adreseaza repararii leziunilor locale, precum si corectarii efectelor asupra starii generale a pacientilor. Amanarea prelungita a accesului la ACP poate determina cresterea mortalitatii, a morbiditatii si a prezentei sechelelor posttraumatice;

(2) Pacientul suporta diferite interverventii medico- chirurgicale in formatiuni medicale aflate la diferite esaloane din lantul sistemului medical. Aceasta impune crearea si implementarea unui sistem unitar, standardizat de baze de date si de urmarire a pacientilor, accesibil celor in drept prin sistemul de informatica medicala si de comunicatii, denumit in continuare SICM.

A. Tipuri de formatiuni medicale

Art. 17.- (1) Resursele de resort medical umane si materiale sunt distribuite pe patru niveluri, Rol 1, 2, 3 si 4, in vederea desfasurarii actului medical, a evacuarii medicale, a aprovizionarii, precum si a altor activitati conexe. Astfel, formatiunile medicale sunt esalonate pe Roluri, definite prin minimul de capabilitati clinice si paraclinice aflate la dispozitie.

(2) Notiunea de capabilitate trebuie inteleasa ca fiind "ceea ce poate face formatiunea medicala", potrivit atributiilor, competentelor si dotarii. Capabilitatile unui anumit Rol sunt incluse in cele ale Rolului imediat superior. Formatiunea medicala de un anumit Rol nu poate fi redusa sub nivelul atributiilor minime stabilite. Functie de misiune, datorita plajei largi de interventii medico- chirurgicale practicate, formatiunea medicala de Rol 2 se organizeaza in variantele: Rol 2 Manevra Usoara si Rol 2 Intarita.

Art. 18.- Evacuarile medicale se fac, de regula, de la Rol 1 la Rol 2, apoi, daca este cazul, la Rol 3. Evacuarea spre Rol 4 are loc doar pentru cazuri speciale. Acest tipar de flux este de uz organizational medical si nu poate face obiectul unei atitudini rigide. In interesul sanatatii pacientului si a eficientei actului medical, evacuarea acestuia se poate face direct la formatiunea medicala corespunzatoare gravitatii leziunilor.

Art. 19.- Numarul si tipul de facilitati medicale alocate misiunii se stabileste, dincolo de aspectele operationale, in functie de nivelul estimat al pierderilor sanitare si de timpul necesar evacuarilor medicale.

Art. 20.- Formatiunea medicala are aceeasi stare de operativitate si mobilitate ca si structura militara pe care o sprijina.

Art. 21.- Formatiunea medicala de Rol 1 prezinta urmatoarele capabilitati:

a)      medicul sef al structurii militare sprijinite este consilierul medical al comandantului acestei structuri;

b)      asigura asistenta medicala primara a efectivelor, constand in activitati de prim ajutor/ ajutor medical calificat, triaj, resuscitare si stabilizare. Trebuie sa fie accesibila intregului personal. In cadrul operatiilor multinationale, este o responsabilitate nationala;

c)      asigura adunarea ranitilor si pregatirea acestora pentru evacuare;

d)      asigura elementele de medicina preventiva;

e)      asigura managementul imbolnavirilor si ranirilor de mica amploare, in vederea recuperarii imediate;

f)       asigura componenta de protectie medicala impotriva armelor de distrugere in masa;

g)      poate include capacitati minime de retinere a pacientilor in stationar/ 4- 6 paturi, asistenta medicala dentara primara, laborator pentru efectuarea unui minim de analize, personal specializat in managementul stresului de lupta, personal sanitar- veterinar

h)      poate destina forte si mijloace pentru sprijinul medical al fortelor din pozitii inaintate sau izolate;

i)        poate destina forte si mijloace pentru constituirea echipelor medicale de interventie rapida;

j)       se gaseste, de regula, in sprijinul batalionului/ similar.

Art. 22.- Formatiunea medicala de Rol 2 prezinta urmatoarele capabilitati

a)      medicul sef al structurii militare sprijinite este consilierul medical al comandantului acestei structuri;

b)      este structura medicala militara mobila, capabila atat sa primeasca si sa trieze pacientii, cat si sa efectueze resuscitarea si combaterea/ tratarea socului la un nivel superior Rolului 1. Pentru aceasta, formatiunea medicala de Rol 2 va include echipe chirurgicale de control al traumei/ 2-4 echipe, impreuna cu elementele specifice de anestezie- terapie intensiva sau echipe pentru acordarea asistentei chirurgicale primare;

c)      poate fi constituita in variantele "Manevra Usoara" si "Intarita";

d)      asigura managementul de rutina a ranirilor/ imbolnavirilor, inclusiv ale celor provocate de armele de distrugere in masa, in vederea recuperarii imediate sau a evacuarii spre alte formatiuni medicale;

e)      poate include, dupa nevoi, stationar de boli interne si transmisibile, capabilitati de asistenta medicala dentara primara, elemente de imagistica medicala si telemedicina, laborator clinic, farmacie, echipa pentru managementul stresului de lupta, elemente de logistica medicala de resortul aprovizionarii, depozitarii, hranirii, cazarii, carburantilor- lubrefiantilor si mentenantei, elemente specializate de cercetare, avertizare si lupta impotriva armelor de distrugere in masa;

f)       asigura coordonarea si executarea evacuarilor medicale de la Rol 1;

g)      asigura aprovizionarea cu medicamente, sange si substituienti de sange, gaze medicale si materiale sanitar- farmaceutice a formatiunilor de Rol 1;

h)      asigura elementele de medicina preventiva;

i)        se regaseste in sprijinul brigazii/ similar.

Art. 23.- Formatiunea medicala de Rol 2 participa in operatii atunci cand:

a)      sprijina efective semnificative numeric de nivel brigada sau cand exista riscul de pierderi sanitare mari;

b)      factorii geografici, topografici sau climatici pot limita capacitatea de evacuare medicala la Rol 3 sau cand liniile de aprovizionare/ transport sunt prea lungi;

c)      marimea si distributia fortei sprijinite nu necesita participarea unei formatiuni medicale de Rol 3.

Art. 24.- (1) Formatiunea medicala Rol 2 de Manevra Usoara este structura medico- militara de Rol 2 care cuprinde 1-2 echipe chirurgicale, cu mobilitate crescuta, prezenta in operatia militara in special la debutul luptei, terestre sau amfibii sau a situatiei de criza.

(2) Formatiunea medicala de Rol 2 asigura receptia, triajul, resuscitarea avansata si stabilizarea pacientilor pana la nivelul de asistenta chirurgicala de control al traumei, avand capacitati limitate de retinere a pacientilor in stationar, pana la 4- 6 paturi.

(3) Aceasta formatiune poate executa, la nevoie, evacuarea medicala inspre formatiunile medicale de Rol 3 si/ sau Rol 4.

Art. 25.- (1) Formatiunea medicala Rol 2 Intarita reprezinta, in esenta, un spital mobil de campanie, care asigura asistenta medicala secundara centrata pe asistenta chirurgicala primara si de anestezie- terapie intensiva. Acest tip de formatiune medicala are capacitatea de a stabiliza pacientii in vederea evacuarii direct catre Rol 4, fara statie la Rol 3.

(2) Aceasta formatiune poate fi instalata si in locatii fixe.

(3) De regula, formatiunea de Rol 2 Intarita este utilizata in doua situatii:

a)      ca detasament precursor al unei formatiuni medicale de Rol 3

b)      ca facilitate de acordare a asistentei medicale secundare, calificate, acolo unde instalarea unei formatiuni de Rol 3 nu se justifica.

Art. 26.- Aditional Rolului 2 de Manevra Usoara, formatiunea medicala de Rol 2 Intarita include:

a)      minimum 2 echipe de asistenta chirurgicala primara;

b)      sectie de anestezie- terapie intensiva;

c)      banca de sange si substituienti;

d)      laborator clinic;

e)      componenta de protectie medicala a fortei impotriva armelor de distrugere in masa.

Art. 27.- Formatiunea medicala de Rol 3 prezinta urmatoarele capabilitati

a)      este formatiunea medicala destinata asigurarii asistentei medicale secundare la nivel divizie/ corp de armata, avand capacitatea de a receptiona si retine in stationar pacientii traumatici sau bolnavi grav, in vederea diagnosticarii complete, a administrarii si/ sau a completarii tratamentului medico- chirurgical calificat/ specializat si a recuperarii pentru lupta a pacientilor, in functie de procedurile de operare permenente in vigoare, eventual a evacuarii inspre Rol 4, fiind incadrata cu personal din specialitatile medico- chirurgicale de baza/ chirurgie, anestezie- terapie intensiva, boli interne, boli infectioase, oftalmologie, neurologie etc. si echipata corespunzator, in functie de particularitatile misiunii generale;

b)      este o formatiune dislocabila, dar cu mobilitate redusa;

c)      limiteaza evacuarile medicale inspre Rol 4, pregatind totusi, la nevoie, pacientii pentru evacuare; poseda capacitati reduse de mijloace de evacuare;

d)      poate include in componenta sectii incadrate cu personal din specialitatile neurochirurgie, chirurgie buco-maxilo-faciala, arsi, imagistica medicala avansata: tomografie computerizata, ecografie, artroscopie etc.;

e)      asigura intarirea formatiunilor de Rol 2 cu resurse umane si aprovizionarea acestora cu resurse materiale de resort medical.

Art. 28.- Formatiunea medicala de Rol 4 este formatiunea medicala care asigura asistenta medicala prin intregul spectru de specialitati, investigatii si proceduri medicale, dar care nu are capacitatea de a fi dislocata, fiind instalata in locatie fixa, de regula pe teritoriul national.

B. Particularitati ale sprijinului medical in operatii terestre

Art. 29.- (1) Operatiile terestre au caracter variabil, de la misiuni statice, in locatii fixe, intr-o arie de responsabilitate de mica intindere, pana la operatii dinamice, cu mobilitate mare a fortelor sau cu forte dispersate intr-o arie de responsabilitate larga, in operatii amfibii sau aeropurtate.

(2) Asigurarea sprijinului medical se desfasoara la aceleasi standarde atat pentru fortele luptatoare, cat si pentru cele de sprijin logistic, indiferent de lungimea liniilor de aprovizionare/ transport.

(3) Se tine cont de eventuala prezenta in zona a prizonierilor de razboi, a civililor sau a non-combatantilor/ refugiatilor.

(4) Planificarea si executarea misiunii de sprijin medical se adapteaza particularitatilor concrete ale misiunii generale, avand in vedere urmatoarele:

a)       tipul, dinamica si amploarea operatiei;

b)       dispersia fortelor;

c)       sistemele de armament prezente si folosite in aria de operatii;

d)       informatiile de resort medical/ medical intelligence disponibile pentru teatrul de operatii

Art. 30.- Functie de acesti factori tipul si organizarea facilitatilor medicale de sprijin si protectie a fortelor sunt variabile, de la cele usoare, mobile/ Rol 1 si Rol 2 de Manevra Usoara, la cele extinse/ Rol 2 Intarit, Rol 3 sau fixe/ Rol 4.

Art. 31.- (1) Evacuarea medicala se bazeaza pe mijloace terestre de evacuare specializate, blindate si/ sau neblindate, in functie de riscurile misiunii.

(2) Atunci cand distanta de evacuare solicita o durata a evacuarii ce pune in pericol conditia clinica a pacientului, cand nu este asigurata securitatea evacuarii terestre, sau in situatia unei urgente majore, se utilizeaza evacuarea aero-medicala.

Art. 32.- Succesul misiunii de spijin medical in operatia terestra este conditionat de existenta si functionarea cu acuratete a unui sistem de comanda-control- comunicatii, denumit in continuare C₃, bine articulat, care sa permita comunicarea secretizata, acces la baza medicala de date si urmarirea pacientilor de-alungul lantului medical. Acest sistem poate fi dificil de pus in practica mai ales in timpul operatiilor foarte dinamice, atunci cand mediul inconjurator este refractar la transmisia radio sau dispersia fortelor este mare.

Art. 33.- Ori de cate ori este posibil, formatiunile medicale vor pastra capacitati limitate pentru a acorda asistenta medicala de urgenta civililor si non-combatantilor, in primul rand copiilor si femeilor gravide.

C. Particularitati ale sprijinului medical in operatii aeriene

Art. 34.- (1) Sprijinul medical al componentei aeriene se adreseaza atat fortelor aeriene implicate in operatie, cat si celorlalte categorii de forte in ceea ce priveste evacuarea aeriana tactica sau strategica.

(2) Datorita specificului organizarii fortelor aeriene, formatiunile medicale de sprijin si protectie pot sa nu fie complet integrate acestora, ca atare devine esentiala cooperarea cu celelalte categorii de forte, in primul rand cu cele terestre, prin intermediul sistemului C₃.

Art. 35.- Operatiile aeriene implica un nivel tehnologic ridicat, drept urmare masurile de medicina preventiva joaca un rol central in ceea ce priveste sprijinul si protectia medicala a acestora.

Art. 36.- Traditional, fortele aeriene utilizeaza termenul de "esalon" pentru diferitele tipuri de formatiuni medicale proprii, respective Esalon 1, 2, 3 si 4, corespunzatoare Rol 1, 2, 3 si 4 din fortele terestre.

D. Particularitati ale sprijinului medical in operatii navale

Art. 37.- Sprijinul medical in operatia navala este constituit din doua componente: cea imbarcata si cea de pe uscat.

Art. 38.- Componenta de sprijin medical imbarcat este in responsabilitatea comandantului, care controleaza toate resursele aflate la dispozitie, inclusiv cele medicale, in vederea asigurarii autonomiei. Aceasta inseamna ca formatiunea medicala de Rol 1/ Esalon 1 imbarcata este parte integranta din structura navala sprijinita. Datorita concentrarii fortei vii intr-un spatiu relativ mic, este mai probabil ca pierderile sanitare sa se produca in grup, cu implicatii asupra managementului resurselor si a evacuarii medicale, in special in cazul evacuarii aeriene. Functionarea cu acuratete a sistemului C₃, inclusiv a elementelor de telemedicina, poate fi de importanta critica.

Art. 39.- (1) Componenta de sprijin medical de pe uscat asigura atat preluarea pierderilor sanitare de la componenta imbarcata, cat si distributia resurselor umane si materiale in vederea indeplinirii misiunii generale.

(2) Schimbul de resurse intre cele doua componente este dependent de scenariul operatiei.

Art. 40.- Traditional, fortele navale utilizeaza termenul de "esalon" pentru diferitele tipuri de formatiuni medicale proprii, respective Esalon 1, 2, 3 si 4, corespunzatoare Rol 1, 2, 3 si 4 din fortele terestre.

E. Particularitati ale sprijinului medical in operatii ale fortelor speciale

Art. 41.- Operatiile fortelor speciale implica angajamente dificile in timp si spatiu, in conditii de mediu si trai austere. Aceste forte evolueaza in toate zonele acoperite de categoriile de forte: terestru, aerian si naval. In vederea conservarii capacitatii imediate de raspuns a acestor forte, rolul major in protectia si sprijinul medical al acestora il constituie masurile de medicina preventiva, de la cunoasterea riscurilor de natura medicala, pana la procedurile de imunizare.

Art. 42.- Particularitatile sprijinului medical al fortelor speciale sunt reprezentate de acoperirea urmatoarelor caracteristici:

a)       nevoi ridicate de protectie medicala;

b)      mobilitate mare si tempo sustinut al actiunilor de lupta;

c)       sprijin logistic limitat sau absent pe perioada misiunii;

d)      in general, fortele speciale nu compromit succesul misiunii pentru ratiuni de ordin medical

e)       fortele speciale reprezinta o prioritate in orice arie/ teatru de operatii.

Art. 43.- Elementele de sprijin medical nemijlocit necesita capacitatea de a se adapta rapid scenariului misiunii, prin instructie de specialitate suplimentara si prin dotarea lor cu echipamente medicale compacte, portabile, multi-scop. Pe langa aceasta, sprijinul medical al fortelor speciale se bazeaza in primul rand pe formatiunile medicale de Rol 1 din teatrul de operatii si pe evacuarea medicala.

F. Particularitati ale asistentei medicale acordata prizonierilor de razboi

Art. 44.- Conceptul de sprijin medical al prizonierilor de razboi se bazeaza pe legile internationale, in principal protocoalele Conventiei de la Geneva si pe etica medicala. Toti prizonierii de razboi au dreptul la asistenta medicala la aceleasi standarde ca si efectivele proprii. Personalul medico- sanitar capturat beneficiaza de statutul special de "personal retinut", fiind non-combatant. Capturile de materiale sanitar- farmaceutice nu se distrug, ci se folosesc dupa ce sunt verificate si declarate sigure. Facilitatile medicale intacte capturate pot fi luate in calcul in vederea utilizarii lor de catre formatiunile medicale proprii in beneficiul prizonierilor de razboi, la fel personalul medico- sanitar, in special cand exista bariere de limbaj, de ordin cultural sau cand acest personal beneficiaza de expertiza profesionala superioara privind anumite particularitati epi- si / sau endemice locale.

Art. 45.- Principiile de baza ale asigurarii medicale cu privire la prizonierii de razboi sunt:

a)      tratament uman, care sa nu puna in pericol starea de sanatate

b)      masuri igenico- sanitare in vederea prevenirii epidemiilor

c)      alimentatie corespunzatoare

d)      asigurarea gratuita cu dispozitive medicale: ochelari de vedere, proteze dentare, alte tipuri de proteze

e)      transferul spre facilitati medicale specializate a celor cu nevoi terapeutice deosebite

f)       accesul liber la consultatia medicala/ asistenta medicala primara

g)      inspectia medicala lunara a prizonierilor

h)      inspectia si expertiza medicala regulata a prizonierilor care muncesc.

Art. 46.- (1) Intotdeauna se iau masuri pentru implicarea personalului medico- sanitar in organizarea si gestionarea taberelor/ zonelor de detinere a prizonierilor de razboi, mai ales cand situatia epidemiologica reprezinta o amenintare la adresa sanatatii efectivelor pazei.

(2) Autoritatea medicala si cea militara este responsabila de elaborarea si punerea in practica a strategiei de protectie antiepidemica, a acordarii asistentei medicale primare pentru prizonieri, ideal prin utilizarea resurselor capturate si a protectiei medicale adecvate pentru efectivele din serviciul de paza.

Art. 47. Detaliile despre prizonierii de razboi raniti/ bolnavi admisi in sistemul medical militar se comunica fara intarziere reprezentantilor locali ai Comitetului International al Crucii/ Semilunii Rosii.

G. Particularitati ale sprijinului medical in caz de dezastre

Art. 48.- Conditiile de actiune in caz de dezastre difera substantial de cele intalnite in operatiile militare din urmatoarele puncte de vedere:

a)      populatia afectata de dezastru este total diferita de cea intalnita in lupta, continand persoane foarte in varsta sau foarte tinere, femei insarcinate si bolnavi cronici. Nici una din aceste categorii nu figureaza in mod obisnuit in randurile personalului militar

b)      in timp ce operatia militara necesita un raspuns medical specific, acordat nevoilor misiunii generale, in caz de dezastru reactia medicala poate imbraca forme diverse, corespunzatoare solicitarilor variate generate de tipul de dezastru, precum inundatii, cutremur de pamant, eruptie vulcanica, incendii, alunecari de pamant;

c)      uneori, pana la interventia medico- militara de sprijin trece o perioada apreciabila de timp, ca urmare, in termeni medicali, cazurile acute fie au sucombat, fie au fost luate in grija de factorii locali responsabili de prima reactie. Acest fapt poate conduce la nevoi reduse de capabilitati de triaj, de medicina si chirurgie de urgenta.

Art. 49.- (1) Estimarea pierderilor sanitare proprii sau ale populatiei afectate este dificila si depinde de factori variati: natura dezastrului, factorii geo- climatici, situatia epidemiologica etc.

(2) Recunoasterea sanitara aduce date suplimentare utile.

Art. 50.- Succesiunea activitatilor de sprijin medical in caz de dezastru este, de regula, urmatoarea:

a)      recunoasterea sanitara desfasurata cat mai devreme posibil, cautand raspunsuri la intrebarile cheie, dupa modelul din anexa nr. 2;

b)      completarea planurilor structurii militare de interventie la dezastre cu componenta/ anexa medicala a ordinului de operatii, tinand seama de tipul dezastrului, informatiile oferite de recunoasterea sanitara, asteptarile populatiei, nivelul de acoperire cu resurse, facilitatile medicale locale utilizabile;

c)      punerea in aplicare a ordinului de operatii, respectiv interventia medico-militara propriu-zisa, concomitent cu incurajarea implicarii populatiei afectate in vederea limitarii dependentei acesteia pe termen lung de suportul medico- militar;

d)      coordonarea efortului cu alte structuri organizationale implicate, guvernamentale sau non- guvernamentale, in vederea evitarii suprapunerii activitatilor, a reducerii costurilor, a evitarii disfunctionalitatilor de aprovizionare, a acoperirii unei plaje cat mai largi de servicii.

Art. 51.- Ca principiu deontologic, standardele de calitate a asistentei medicale oferite trebuie sa fie cat mai apropiate posibil de cele respectate pe timp de pace, inclusiv cele de confidentialitate.

Sectiunea a 3-a

Evacuarea medicala

Art. 52.- (1) Evacuarea medicala reprezinta transportul asistat si specializat al ranitilor/ bolnavilor dinspre formatiunea medicala de Rol 1 inspre formatiuni medicale superioare ca dotare si posibilitati de diagnostic sau terapeutice, utilizand mijloace tehnice aeriene, terestre sau navale.

(2) Miscarea ranitilor de la locul ranirii la formatiunea medicala de Rol 1 se denumeste ca fiind adunarea ranitilor.

(3) Evacuarea medicala este parte integranta si cruciala a managementului pacientilor, ca atare ea reprezinta o responsabilitate medicala.

Art. 53.- Pentru a putea indeplini misiunea specifica, orice sistem de evacuare indeplineste urmatoarele conditii:

a)      dispune de capacitatea de a functiona permanent, in orice conditii climatice sau de teren, avand solutii alternative pentru diverse constrangeri impuse de circumstantele operationale, de mediul inconjurator sau de eventualele dificultati tehnice;

b)      dispune de resursele umane, materiale si tehnice de specialitate in scopul asigurarii asistentei medicale continue pe timpul evacuarii;

c)      dispune de abilitatea de a regla fluxul si tipul pacientilor, pe urgente, in functie de circumstante si de a urmari cu acuratete pacientii evacuati de-alungul lantului de formatiuni medicale.

Art. 54.- Evacuarea medicala tactica se executa in interiorul teatrului de operatii cu:

a)      mijloace terestre, precum autosanitare blindate si/ sau neblindate, pe roti sau senile

b)      mijloace aeriene, cu aripa fixa si/ sau mobila;

c)      mijloacele navale maritime, fluviale si/ sau de litoral, in functie de cerintele operatiei militare.

Art. 55.- Evacuarea medicala strategica se executa in afara teatrului de operatii cu:

a)      mijloace aeriene, in principal cu aripa fixa;

b)      mijloace navale, indeosebi maritime, in functie de distanta.

Art. 56.- Toate mijloacele de evacuare medicala sunt prevazute cu mijloace de comunicatii pentru a realiza:

a)       dirijarea corespunzatoare a acestora spre locul incidentului sau spre facilitatea medicala cea mai apropiata sau potrivita situatiei

b)      reducerea timpului de interventie;

c)       dimensionarea corespunzatoare a reactiei, proportionala cu amploarea pierderilor sanitare, in vederea maximizarii eficientei

d)      comunicarea directa cu locul incidentului

e)       comunicarea directa intre personalul medico- sanitar implicat in interventie si personalul medical calificat/ specializat din formatiunea medicala primitoare.

Art. 57.- Misiunea de evacuare medicala este interdependenta cu cea de asistenta medicala, astfel:

a)       asistenta medicala se acorda continuu, pe toata durata evacuarii medicale;

b)      limitarile impuse evacuarilor medicale au impact imediat asupra gradului de ocupare a capacitatilor de retinere a pacientilor in stationar, la toate nivelele;

c)       evacuarea medicala face posibila acordarea asistentei medicale calificate/ specializate progresiv, in functie de nevoile pacientilor, de-a lungul intregului lant de formatiuni medicale.

Art. 58.- (1) Pierderile sanitare care necesita evacuare medicala sunt triate in functie de criteriile clinice, pe coduri de urgenta conform anexei nr. 3.

(2) Triajul pierderilor sanitare este o activitate eminamente medicala, avand o importanta covarsitoare in ceea ce priveste recuperarea fortei vii, a salvarii vietii sau a membrelor, sau a minimalizarii sechelelor.

Art. 59.- (1) Coordonarea fluxului si tipului de pacienti este un proces dinamic, care ia in considerare un mare numar de factori de planificare si operationali:

a)      existentul de mijloace de evacuare la nivel strategic si tactic- operativ

b)      structura pierderilor sanitare, statusul clinic al pacientilor

c)      situatia operativa a formatiunilor medicale de la diferite nivele, inclusiv gradul de ocupare a paturilor in stationar

d)      situatia tactic- operativa in momentul evacuarii

e)      functionalitatea sistemului de comunicatii

f)       eventuale constrangeri formulate de procedurile de operare permanente.

(2) Monitorizarea continua a locatiei si destinatiei fiecarui ranit/ bolnav are implicatii asupra starii de operativitate a unitatilor de origine ale acestora, pentru stabilirea necesarului de completare cu efective.

Art. 60.- Evacuarea medicala terestra se executa cu mijloace de evacuare specializate sau, la nevoie, improvizate, de la locul ranirii/ imbolnavirii pana la una din formatiunile de Rol 1, 2 sau 3, intre formatiunile medicale de la diferite nivele sau pana la punctul de imbarcare aero- sau naval.

Art. 61.- (1) Mijlocul cel mai des intalnit de evacuare medicala terestra este autosanitara, care trebuie sa aiba acelasi nivel de mobilitate si de protectie ca si al structurii militare pe care o sprijina. Constructiv poate fi pe roti, pe senile, blindata sau neblindata.

(2) Dotarea minima de specialitate este prezentata in anexa nr. 4.

(3) In vederea asigurarii asistentei medicale in mod continuu pe timpul evacuarii, autosanitara este deservita de un echipaj de specialitate medico- sanitara, in functie de starea clinica a pacientilor evacuati.

Art. 62.- Autobuzele sanitare pot fi folosite daca se afla la dispozitie, in special in cazul unui nivel ridicat al pierderilor sanitare survenit in timp scurt. Aceste mijloace de evacuare medicala prezinta limitari in ceea ce priveste miscarea ranitilor/ bolnavilor gravi si al utilizarii in teren framantat.

Art. 63.- Evacuarea pe cale feroviara, cu trenul sanitar, tinde sa ocupe doar un loc istoric in conditiile luptei moderne.

Art. 64.- Evacuarea medicala aeriana sau aero-evacuarea medicala este reprezentata de miscarea ranitilor/ bolnavilor, sub supraveghere medicala, pe calea aerului, constituita din trei faze:

a)      aero- evacuarea inaintata: asigura preluarea pacientului de la locul incidentului pana la o formatiune medicala de tratament;

b)      aero- evacuarea tactica: asigura transportul pacientilor intre formatiunile medicale de la diferite niveluri, din acelasi teatru de operatii

c)      aero- evacuarea strategica: asigura transportul pacientilor in afara teatrului de operatii, de obicei catre formatiunea medicala de Rol 4 de pe teritoriul national.

Art. 65.- In vederea executarii cu succes a misiunilor de evacuare medicala aeriana, existenta si functionarea sistemului C₃ este fundamentala. Documentele utilizate sunt prezentate in anexa nr. 5.

Art. 66.- (1) Mijloacele de evacuare navala pot varia, de principiu, de la ambarcatiuni mici, cu capabilitati medicale limitate, pana la nave spital, de Rol/ Esalon 3, cu facilitati pentru aero- evacuare ulterioara.

(2) Dimensiunile si misiunile fortelor navale nationale pot impune organizarea unei formatiuni medicale imbarcate de maxim Esalon 2.

SECTIUNEA a 4- a

Informatia medicala- medical intelligence/ MEDINT

Art. 67.- Informatia medicala reprezinta produsul procesarii / culegerii si analizei datelor medicale, bio-stiintifice, epidemiologice si de mediu inconjurator, culese si aflate in relatie cu sanatatea oamenilor si a animalelor. Aceasta informatie, data fiind natura sa tehnica speciala, necesita expertiza medicala de specialitate pe parcursul procesarii sale.

Art. 68.- Informatia medicala serveste unor scopuri esentiale de planificare medicala, atat la nivel tactic- operativ, cat si la nivel strategic si este folosita pentru:

a)       evaluarea riscurilor asupra sanatatii efectivelor implicate in executarea misiunii;

b)      planificarea si aplicarea masurilor de medicina preventiva, in primul rand de profilaxie

c)       planificarea managementului de rutina a sprijinului medical

d)      protectia medicala a fortei.

Art. 69.- In sens mai larg, informatia medicala poate contribui la estimarea si predictia capabilitatilor si vulnerabilitatilor inamicului; ea poate influenta planificarea generala a operatiei militare, precum si cooperarea militaro- civila din aria/ teatrul de operatii.

Art. 70.- Informatia medicala este imediat accesibila, comprehensiva, corecta si actualizata si ofera date despre:

a)       factorii geografici, precum climatul, topografia, fauna, flora;

b)      boli epi- si endemice, tipuri, prevalenta, masuri profilactice locale, tratamente, rezistenta la tratament

c)       riscuri reprezentate de mediul inconjurator: radiatii, noxe industriale sau de alta natura, poluare etc.

d)      eventuale amenintari de pericol chimic, bacteriologic, radioactiv si/ sau nuclear

e)       eventuale capabilitati si resurse medicale militare si civile susceptibil a fi utilizate.

Art. 71.- Personalul medical este responsabil pentru intocmirea cererilor de informatii cu caracter medical, in asa fel incat produsul procesat sa fie pus la dispozitie si diseminat celor interesati in timp optim.

Art. 72.- Culegerea de date cu caracter medical este un proces continuu, fiind o responsabilitate a tuturor participantilor la operatia militara, in interesul protectiei medicale a fortei.

SECTIUNEA a 5- a

Interactiuni cu alte compartimente

Art. 73.- (1) Colaborarea dintre componenta medicala si celelalte componente ale statului major al structurii militare sprijinite este indispensabila pentru realizarea succesului misiunii generale.

(2) In derularea activitatilor de planificare, coordonare si executare a misiunii medicale in cadrul misiunii generale integrarea pe verticala si pe orizontala face parte din cresterea sanselor de succes.

(3) Urmatoarele arii de interactiune sunt cele mai importante, fara ca lista sa fie exhaustiva sau definitiva, astfel

a)            compartimentul/ structura resurse umane coopereaza in pregatirea si instructia de specialitate a personalului medico- sanitar, aprecierea starii de sanatate si de pregatire fizica a efectivelor, urmarirea pacientilor, raportarea pierderilor sanitare, confortul si moralul pacientilor si a efectivelor

b)            compartimentul/ structura informatii militare interfereaza in concluziile recunoasterilor sanitare si datele de medical intelligence, care pot avea o contributie semnificativa in fundamentarea deciziilor factorilor de comanda;

c)            compartimentul/ structura operatii este componenta prin care comandantul mentine o privire de ansamblu asupra operatiei si o conduce, una din functiile sale de baza fiind protectia fortei. In acest sens, in cazul protectiei medicale a fortei, in timp ce organizarea concreta a activitatii medicale este responsabilitate medicala, comandantul stabileste si mentine un sistem medical adecvat si implementeaza/ intareste masurile de medicina preventiva recomandate. Misiunea medicala se centreaza pe sanatatea efectivelor, in timp ce misiunea compartimentului operatii are in vedere starea de operativitate a structurii medicale de sprijin. Orice schimbare in planificarea si executarea efortului principal al misiunii generale se regaseste la nivelul formatiunilor medicale, iar personalul acestora din urma este resposabil in ceea ce priveste implicatia factorilor cu caracter medical in planificarea si executarea cursului de actiune;

d)            compartimentul/ structura de sprijin logistic are in organica in operatii componenta de sprijin medical. Ca urmare, integrarea misiunii medicale in cea de sprijin logistic se realizeaza prin cooperare in planificarea operatiei, in asigurarea resurselor, in asigurarea sprijinului logistic intrinsec formatiunilor medicale: hranire, carburanti si lubrifianti, mentenanta etc., in excutarea deplasarilor si/ sau schimbarii locatiei formatiunilor medicale, in coordonarea aspectelor de logistica ale evacuarii aero- medicale, in eventuala utilizare a mijloacelor de transport ale logisticii pentru evacuari medicale;

e)            compartimentul/ structura comunicatii contribuie la stabilirea nevoilor si particularitatilor sistemului de informatica medicala si de comunicatii, denumit in continuare SIMC. In situatiile in care volumul de date transmise in sistemele generale de comunicatii este mare, este esentiala stabilirea gradului potrivit de prioritate in reteaua generala de comunicatii pentru informatiile medicale. SIMC este componenta esentiala a structurii C₃, care faciliteaza abilitatea de a salva si evacua, permite comandantului analiza si evaluarea capabilitatilor medicale, face posibila comunicarea directa si schimbul de informatii, inclusiv tele- consultatii si tele- medicina si permite urmarirea traseului si monitorizarea pacientilor;

f)     compartimentul/ structura cooperare militaro- civila este structura prin care comandantul pune in practica responsabilitatile morale si legale fata de populatia civila din aria de operatii, care pot include asigurarea de servicii medicale. Cooperarea se desfasoara atat in etapa de evaluare a nevoilor, cat si de planificare. In plus, personalul medical pune la dispozitie expertiza de specialitate in vederea evaluarii eventualelor particularitati medicale in implementarea proiectelor non- medicale;

g)            compartimentul juridic- asigura consultanta si reprezentarea structurii militare in serviciul careia se afla, apara drepturile si interesele legitime ale acesteia in raport cu autoritatile publice, institutiile de orice natura, precum si cu orice persoana juridica sau fizica, romana sau straina, avizeaza si contrasemneaza actele cu caracter juridic in conditiile legii si ale regulamentelor specifice;

h)            compartimentul/ structura de informare si relatii publice are drept scop informarea corecta si completa a publicului, in conditiile in care informatiile cu caracter medical pot avea un impact emotional deosebit.

SECTIUNEA a 6- a

Protectia medicala a fortei

Art. 74.- Protectia fortei include protectia efectivelor si a materialelor in orice situatie si/ sau locatie, avand trei componente:

a)            protectia fizica si operationala impotriva intentiilor ostile ale inamicului;

b)            protectia individuala impotriva evenimentelor cauzate de proceduri inadecvate sau de neatentie

c)            protectia individuala impotriva factorilor de mediu si a imbolnavirilor.

Art. 75.- In context medical, protectia fortei reprezinta conservarea capacitatii de lupta a structurilor militare prin pastrarea starii de sanatate a efectivelor, astfel incat acestea sa poata fi introduse in lupta la locul si timpul ordonat.

A. Evaluarea protectiei medicale a efectivelor

Art. 76.- In vederea organizarii structurilor medicale apte sa previna si sa raspunda tuturor factorilor cu influenta asupra starii de sanatate, planificarea in acest domeniu cuantifica si se concentreaza asupra masurilor si procedurilor de:

a)      evaluare initiala a starii de sanatate a efectivelor;

b)      supraveghere epidemiologica: monitorizare, ancheta, raportare;

c)      colectare si utilizare a informatiei cu caracter medical;

d)      asigurare sanitar- veterinara;

e)      educatie pentru sanatate a efectivelor;

f)       evaluare periodica a riscurilor pentru sanatate.

B. Faza de pregatire a operatiei- de predislocare

Art. 77.- Asigurarea structurii militare participante la operatie cu efective apte pentru lupta se face in functie de urmatoarele criterii:

a)      status-ul individual fizic si dentar;

b)      status-ul individual mental

c)      stadiul/ efectuarea imunizarilor

d)      nivelul educatiei pentru sanatate;

Art. 78.- In aceasta faza se confirma/ certifica definitiv starea de operativitate a formatiunilor medicale de la toate nivelele implicate in operatie, in urma completarii cu resurse umane si/ sau materiale.

Art. 79.- Tot acum se identifica/ insusesc lectiile invatate in operatii/ misiuni anterioare si se stabilesc documentele de supraveghere a starii de sanatate a efectivelor pe perioada operatiei si dupa terminarea ei.

Art. 80.- In operatiile multinationale, aceasta faza este responsabilitate nationala.

C. Faza de executie a operatiei- de dislocare

Art. 81.- Principalele masuri in vederea asigurarii protectiei medicale a efectivelor sunt:

a)      evaluarea periodica a starii de sanatate a efectivelor- rapoarte sinteza;

b)      desfasurarea si aplicarea sistemului de supraveghere epidemiologica si culegere si raportare a datelor medicale;

c)      aplicarea lectiilor invatate, in vederea exploatarii succeselor operationale;

d)      consilierea comandantului cu privire la implicatiile medicale asupra operatiei;

e)      continuarea desfasurarii lectiilor de educatie pentru sanatate;

f)       inspectarea, monitorizarea si evaluarea factorilor de risc din mediul inconjurator.

D. Faza de post- dislocare

Art. 82.- In aceasta faza se desfasoara urmatoarele activitati cu relevanta asupra misiunii de protectie medicala a efectivelor:

a)      evaluarea starii de sanatate a efectivelor la terminarea operatiei/ misiunii;

b)      punerea la dispozitie a experientei acumulate/lectiilor invatate;

c)      elaborarea de propuneri pentru modificarea/inlocuirea actelor normative depasite, ineficiente sau incomplete;

d)      elaborarea de propuneri pentru imbunatatirea masurilor de protectie medicala a efectivelor, a cresterii eficientei si eficacitatii acestora;

e)      elaborarea de masuri de recuperare a efectivelor participante la operatie.

E. Masuri de medicina preventiva

Art. 83.- Masurile de medicina preventiva sunt parte integranta din politica de protectie medicala a fortei. Aplicarea acestor masuri cade fie in sarcina personalului medical de medicina generala sau de familie, cu responsabilitati multiple, fie a unei echipe medicale specializate.

Art. 84.- Aceste masuri trebuie sa fie capabile sa:

a)            identifice riscurile si amenintarile la adresa sanatatii personalului, datorate terenului, climei, bolilor endemice, conditiilor speciale de munca sau de mediu inconjurator;

b)            identifice masurile necesare de prevenire si control: imunizare, profilaxie, educatie pentru sanatate si sa ofere comandantului consilierea de specialitate necesara implementarii lor

c)            avizeze calitatea aerului, apei si alimentelor

d)            colecteze si sa utilizeze date si informatii cu relevanta in domeniu

e)            consilieze comanda asupra eventualelor constrangeri operationale, datorate riscurilor si amenintarilor la adresa sanatatii efectivelor.

Art. 85.- Masurile de medicina preventiva se planifica si se implementeaza incepand cu faza de pre-dislocare, continua pe perioada operatiei indiferent de tipul ei si se extind pana dupa terminarea sa. Aceste masuri implica efortul fiecarui participant la misiune, in cunostinta de cauza si educat/ pregatit in acest sens.

Art. 86.- Succesul aplicarii masurilor de medicina preventiva se bazeaza pe acoperirea urmatoarelor nevoi:

a)      informatie cu caracter medical;

b)      materiale necesare imunizarii, instructiei si educatiei

c)      capabilitati de laborator, in special in ceea ce priveste analiza contaminarii aerului, solului, apei si alimentelor, dar si referitoare la mediul contaminat chimic, bacteriologic, radioactiv si/ sau nuclear, la noxele industriale sau de alta natura si la eventualele aspecte medico- legale.

Art. 87.- Indicatorul eficientei masurilor de medicina preventiva este morbiditatea, constituind factorul statistic cheie de avertizare asupra starii generale a sanatatii efectivelor. Studiul morbiditatii ofera posibilitatea de evaluare a impactului ocurentei bolilor asupra fortei vii si a zilelor de absenta medicala de la program.

Art. 88.- In misiunile multinationale, sistemul NATO de supraveghere si raportare al morbiditatii se numeste EpiNATO si se adreseaza formatiunilor medicale de la toate nivelurile, al carui obiectiv este identificarea cantitativa a cauzelor morbiditatii si masurarea calitativa a efectelor imbolnavirilor prin evaluarea ocurentei si a consecintelor bolilor. Datele obtinute sunt folosite pentru calibrarea actiunilor si masurilor de medicina preventiva de raspuns pe termen scurt, mediu si lung.

SECTIUNEA a 7- a

Elemente de planificare a sprijinului medical

Art. 89.- Planificarea organizarii si functionarii formatiunilor medicale si a elementelor de evacuare medicala se bazeaza pe estimarea pierderilor sanitare probabile, denumite in continuare PSP. Statisticile recente arata ca ratele cele mai mari ale PSP se intalnesc in prima zi de lupta, ca urmare planificarea sprijinului medical va avea in vedere atat acoperirea acestor rate maxime, cat si acordarea asistentei medicale de rutina pe timpul intregii perioade a operatiei.

Art. 90.- Planificarea sprijinului medical se desfasoara in 5 etape, dupa cum urmeaza:

a)      Etapa 1 initiaza fixarea cerintelor si nevoilor la care trebuie sa raspunda planificarea operationala si stabileste orientarea generala si limitele planificarii;

b)      Etapa a 2- a realizeaza analiza misiunii: aprecierea situatiei, analiza opozantilor, analiza specifica a misiunii medicale, analiza fortelor prietene, prezentarea acestei analize comandantului si redactarea instructiunilor complementare de planificare;

c)      Etapa a 3- a cuprinde elaborarea conceptiei si consta in planificarea sprijinului medical al diferitelor cursuri de actiune, participarea la procesul alegerii unui anumit curs de actiune si redactarea conceptiei sprijinului medical al cursului de actiune ales;

d)      Etapa a 4- a impune elaborarea planului, care cuprinde precizarea intentiei si a conceptiei comandantului, planificarea sustinerii si protectiei medicale a fortei, redactarea anexei logistice/ medicale a planului de operatii si redactarea optiunilor de planificare;

e)      Etapa a 5- a consta in reexaminarea planului de sprijin medical, evaluarea acestuia/ judecarea validitatii sale si organizarea, daca este considerata necesara a unei reuniuni de corectare a planului.

Art. 91.- (1) Estimarea PSP este elementul major in planificarea sprijinului medical, de care depinde marimea si repartitia resurselor, care utilizeaza date statistice din operatii anterioare, a caror acuratete este importanta.

(2) Rezultatele estimarii sunt influentate de expertiza si experienta medico- militara a evaluatorului.

Art. 92.- (1) Pierderile totale, din punct de vedere al capacitatii de lupta, cuprind:

a)      pierderi sanitare

b)      capturati sau disparuti in misiune;

c)      morti.

(2) Pierderile sanitare sunt de doua tipuri: in lupta/ raniti si in afara luptei/ bolnavi si accidentati.

Art. 93.- (1) Intrucat personalul compartimentului operatii gestioneaza planul actiunilor de lupta, estimarea PSP in lupta este resposabilitatea compartimentului/ structurii operatii, asistat de expertiza personalului medical.

(2) Implicarea in acest proces si a compartimentului/ structurii resurse umane este de cele mai multe ori oportuna, in special pentru generarea tabloului initial de planificare, bazat pe modele generice ale ratelor PSP.

(3) Estimarea PSP este un proces continuu, ratele planificate initial fiind adaptate si inlocuite cu ratele operationale specifice, pe masura desfasurarii operatiei.

Art. 94.- Etapele pentru estimarea PSP sunt:

a)      determinarea populatiei/ grupurilor de risc, fie ca intreg, fie pe elemente ale fortei;

b)      estimarea ratei de pierderi sanitare pe o anumita perioada de timp, sau a pierderilor sanitare totale in anumite tipuri particulare de misiuni, de mentinere a pacii, cu efective reduse, desfasurate pe perioade scurte de timp

c)      estimarea profilului, adica a proportiei diferitelor tipuri de PSP: cranieni, toracici, abdominali;

d)      estimarea fluxului de pierderi sanitare si a perioadelor de "acalmie", exprimata in numar de zile- lupta, utila in vederea managementului locurilor de spitalizare in stationar si coordonarii evacuarilor medicale.

Art. 95.- (1) Ratele PSP se calculeaza in functie de numarul total al efectivelor si se exprima in procente zilnice dupa formula numar de pierderi/ 100 militari/ zi, fiind cea mai folosita forma de calcul pentru lupta.

(2) Pentru operatiile cu pierderi sanitare reduse, ca de exemplu operatii de raspuns la situatii de criza, ratele PSP pot fi exprimate ca numar total de pierderi ce pot rezulta din incidente individuale.

Art. 96.- (1) Diferitele tipuri de operatie produc profiluri specifice de pierderi sanitare, de exemplu lupta de blindate si operatiunile navale produc un procentaj crescut de arsi, dispozitivele explozive produc mai ales politraumatisme.

(2) Estimarea PSP este strict legata de profilul operational specific, avand ca baza de calcul modelul prezentat in anexa nr. 6.

Art. 97.- (1) Incidenta si impactul nivelului pierderilor sanitare in afara luptei/ imbolnavirilor si accidentarilor, exprimate prin numarul de zile de absenta din motive medicale, sunt importante din punct de vedere operational si al planificarii resurselor.

(2) Conform statisticilor actuale, nivelul pierderilor sanitare in afara luptei tinde sa se apropie de cel din timp de pace, cu corectii legate de tipul si intensitatea activitatii prestate in operatie, de capacitatea de aclimatizare, de conditiile de trai si de nivelul de instruire al efectivelor.

Art. 98.- (1) Estimarea ratei PSP in afara luptei este o resposabilitate medicala si ia in calcul evidenta statistica si evaluarea factorilor de mediu si a riscurilor ocupationale pe perioada operatiei.

(2) Recunoasterile sanitare contribuie la evaluarea unei rate apropiate de realitate a imbolnavirilor si accidentarilor.

Art. 99.- Pentru operatiile multinationale, se poate folosi ca baza de calcul formularistica EpiNATO.

Art: 100.- Caracteristicile pierderilor sanitare in mediu contaminat chimic, biologic/ bacteriologic si/ sau radio- nuclear sunt:

a)      amploarea, de natura sa depaseasca posibilitatile imediate de interventie medicala, mai ales in contextul afectarii formatiunii medicale din aria lovita;

b)      dificultatea abordarii pacientilor, din cauza contaminarii.

SECTIUNEA a 8- a

Logistica medicala in operatii

A. Generalitati

Art. 101.- (1) Logistica medicala in operatii este o responsabilitate comuna a personalului medical si al celui de logistica si este constituita din totalitatea activitatilor de aprovizionare, depozitare, miscare, distributie, mentenanta si gestionare a medicamentelor, a materialelor sanitar- farmaceutice, inclusiv sange, substituenti de sange si gaze medicinale si a echipamentelor, aparaturii si dispozitivelor de resort medical.

(2) Personalul medical este resposabil de identificarea nevoilor, adica a specificatiilor tehnice si a cantitatilor de produse farmaceutice si materiale de resort medical, precum si de stabilirea prioritatilor de aprovizionare.

(3) Personalul de logistica raspunde de coordonarea managementului resurselor materiale de resort medical in cadrul general al planului asigurarii logistice.

(4) Categoriile de personal prevazute la alin. (2) si (3) au atributii privind urmarirea miscarii resurselor materiale medicale de la sursa pana la destinatar.

Art. 102.- (1) Medicamentele, materialele sanitar-farmaceutice si echipamentele, aparatura si dispozitivele de uz medical au statut unic datorita urmatoarelor caracteristici distinctive:

a)            beneficiaza de protectie in termenii Conventiei de la Geneva, numai daca sunt transportate, depozitate si distribuite separat

b)            joaca un rol cheie in managementul ingrijirii pacientilor, in conditiile interdependentei complexe dintre capabilitatea medicala si accesul la aceste resurse si a nevoii de rezultate clinice rapide;

c)            necesita manipulare de specialitate din cauza naturii lor, a sensibilitatii la conditii de transport si/ sau depozitare si, de multe ori a termenelor limitate de valabilitate;

d)            sunt reglementate de acte normative extinse, multiple, nationale si internationale.

(2) Sursele de aprovizionare pentru medicamente, vaccinuri, antiseptice/dezinfectante si materiale sanitar-farmaceutice sunt formate din:

a)     depozite constituite in centrele farmaceutice zonale;

b)     depozite constituite in proximitatea spitalelor militare de urgenta;

c)     alte locatii ordonate de seful Directiei medicale;

d)     farmaciile din organizarea spitalelor militare teritoriale;

e)     alte surse din economia nationala conform planurilor/ acodurilor de cooperare cu alte componente ale sistemului national de aparare.

(3) Lantul de aprovizionare pentru medicamente, vaccinuri, antiseptice/ dezinfectante si materiale sanitar-farmaceutice se realizeaza in urmatoarele etape:

a)     inaintarea solicitarii/ cererii cu necesarul de la formatiunile luptatoare catre categoriile de forte ale armatei;

b)     inaintarea solicitarii/ cererii cu necesarul de la categoriile de forte ale armatei la Directia medicala;

c)     emiterea ordinelor de distributie de la Directia medicala catre categoriile de forte, catre spitalele militare teritoriale, catre mari unitati/ unitati luptatoare si catre alte unitati sanitare cu sarcini de mobilizare.

Art. 103.- (1) Scopul si amploarea sistemului de logistica medicala depinde de tipul operatiei si se stabileste prin anexa logistica a planului operatiei, prezentata in anexa nr. 7.

(2) In esenta, sistemul de sprijin logistic permite autonomia formatiunilor medicale si a celor de evacuare pe toata perioada operatiei.

B. Managementul rezervelor de sange, a substituentilor de sange si a gazelor medicinale

Art. 104.- (1) Aprovizionarea cu sange si substituenti este considerata o atributiune critica si obligatorie a sistemului de logistica medicala care are urmatoarele capabilitati minime:

a)       de preluare a rezervelor de sange si substituenti de la centrele transfuzionale conform standardelor legale in vigoare. Precizari suplimentare sunt prezentate in anexa nr. 8;

b)      de miscare, depozitare si de distributie a acestora si a accesoriilor de resort;

c)       de inregistrare continua a traseului sangelui de la donator la primitor

d)      de colectare, procesare si de testare a rezervelor de sange in situatii de urgenta.

(2) Comandantii sefii de la toate esaloanele vor incuraja si facilita actiunile de donare onorifica de sange de catre personalul armatei organizate de catre Centrul de Hematologie Transfuzionala, fara a influenta insa capacitatea fizica si de lupta a militarilor aflati in misiuni operationale.

Art. 105.- Aprovizionarea cu gaze medicinale tine seama de limitarile constructive ale recipientilor, impuse de conditiile de transport, in special aerian.

Art. 106.- In operatiile multinationale managementul sistemului de logistica medicala national poate face obiectul intelegerilor, memorandumurilor, acordurilor si protocoalelor de colaborare, bilaterale sau multilaterale.

SECTIUNEA a 9- a

Sistemul informatic medical si de comunicatii/ SIMC

Art. 107.- Organizarea si functionarea unui SIMC adecvat, securizat si fiabil sunt vitale pentru structura C₃. Acest sistem cuprinde subsistemele de automatizare pe calculator si de comunicatii audio- video. In ciuda aparentei abundente de tehnologie moderna, capacitatea adecvata de comunicatii are resurse limitate.

Art. 108.- Modul de utilizare efectiva si controlul asupra acestui sistem sunt responsabilitati ale comenzii, nereprezentand acte medicale.

A. Cerintele sistemului informatic medical si de comunicatii

Art. 109.- Conectivitatea formatiunilor medicale si integrarea lor in lantul de comanda sunt necesitati operationale, asigurand abilitatea de a raspunde prompt nevoilor misiunii.

Art. 110.- (1) Cerintele unui SIMC structurat adecvat includ elemente specializate/ baze de date, soft- uri de calculator si nespecializate/ calculatoare, mijloace radio si fir, fax, modem, care sa permita comunicarea verbala si vizuala, automatizarea si managementul datelor si informatiilor cu caracter medical, avand in plus capabilitatea de interfata cu sistemele de comunicatii si informatica logistice si operationale.

(2) In cadrul SIMC se realizeaza conectivitatea intre formatiunile medicale de la toate nivelurile si intre acestea si mijloacele de evacuare medicala.

Art. 111.- SIMC este organizat ca susbsistem de teletransmisie a datelor si informatiilor cu caracter medical in cadrul sistemului informatic integrat al armatei.

B. Gestionarea datelor cu caracter medical

Art. 112.- Inregistrarea datelor cu caracter medical reprezinta stocarea si procesarea informatiilor medicale cu privire la pacienti, precum istoricul afectiunilor, tratamentele administrate, evacuarile medicale.

Art. 113.- Documentatia medicala in operatii trebuie sa acopere urmatoarele domenii:

a)            activitatea de asistenta medicala precum examinari clinice si paraclinice, tratamente, interventii, evacuare medicala;

b)      controlul calitatii asistentei medicale

c)      aspectele legale si financiar- contabile

d)      statistica medicala

e)      planificarea si derularea activitatilor de logistica medicala

f)       documentatia MEDINT- informatiile medicale

g)      monitorizarea si urmarirea pacientilor de-alungul diferitelor Roluri medicale.

Art. 114.- Obligatia pastrarii confidentialitatii profesionale impune limitarea accesului la aceasta documentatie si secretizarea teletransmisiei datelor continute.

Art. 115.- In operatiile multinationale sau la ordin, aceasta documentatie poate fi redactata in limba engleza.

C. Documente medico- militare

Art. 116.- (1) Documentele medico- militare sunt de doua tipuri:

a)      de conducere, precum procedurile de operare permanente- Standing Operating Procedures, denumite in continuare SOP, anexa medicala la planul operatiei/ ordinul de actiune, ordinul fragmentar;

b)      de executie, precum cererile si rapoartele de rutina sau de necesitate.

(2) Toate documentele medicalo- militare vor respecta nivelul de confidentialitate operational si medical.

Art. 117.- In operatiile multinationale documentele medico- militare utilizate vor fi cele stabilite prin SOP in vigoare pentru operatia respectiva.

Art. 118.- Lectiile invatate in timpul executarii exercitiilor si/ sau a operatiilor sunt importante pentru dezvoltarea si perfectionarea structurilor medicale, a capabilitatilor, a modului de organizare si a procedurilor folosite. Ca urmare, aceste lectii trebuie incluse in raportarile pe linie medicala, in asa fel incat analiza succeselor/ insucceselor operationale si aplicarea concluziilor utile sa contribuie la optimizarea sprijinului medical in operatiile viitoare.

CAPITOLUL II

Operatii multinationale

SECTIUNEA 1

Particularitati ale operatiilor multinationale

Art. 119.- Asigurarea succesului operatiilor multinationale impune stabilirea unui lant eficient de comanda, a unui sistem (structura) de informatii capabil sa distribuie date colectate din diverse surse nationale si a unui sistem logistic cu responsabilitati nationale, integrat multinational.

Art. 120.- (1) Structura multinationala a comenzii poate mari timpul de reactie si poate afecta calitatea procesului de luare a deciziilor, in comparatie cu comanda pur nationala. Aceste deficiente pot fi ameliorate prin adoptarea si aplicarea unei doctrine si a unor proceduri de operare comune, precum SOP, specifice fiecarei operatii.

) Comanda multinationala respecta nevoile si asteptarile nationale ale contingentelor participante la misiune.

Art. 121.- In context medical, principalele obstacole reprezentate de multinationalitate sunt urmatoarele:

a)      diferentele procedurale/ tactice;

b)      barierele de limba/ limbaj

c)      lipsa de standardizare si/ sau de interoperabilitate, inclusiv diferente/ incompatibilitati intre standardele nationale de ingrijire medicala

d)      diferentele intre competentele profesionale legale ale diverselor categorii de personal medico- sanitar;

e)      diferentele semnificative intre structurile nationale de comanda medicala;

f)       limitarile impuse de legile nationale in privinta unor medicamente, ca de exemplu morfina, managementul rezervelor de sange, utilizarea unor echipamente medicale.

Art. 122.- Sprijinul medical in operatiile multinationale reprezinta ansamblul de masuri si activitati medicale care exced cadrului pur national in operatie si care raspunde intentiilor si cerintelor comenzii multinationale.

Art. 123.- Organizarea si punerea in functiune a sistemului de sprijin medical multinational se bazeaza pe stabilirea si aplicarea SOP particulare fiecarei operatii. Aceste proceduri stabilesc resposabilitatile fiecarui element/structura implicata in operatie si constituie modul lor de relationare cu activitatile de planificare, conducere si executie a activitatilor specifice.

SECTIUNEA a 2- a

Autoritatea si responsabilitatea medicala a comandantului fortei multinationale

A. Autoritatea medicala a comandantului fortei multinationale

Art. 124.- Data fiind relatia directa intre responsabilitate si autoritate, pentru fiecare responsabilitate medicala delegata comandantului, acesta trebuie sa se bucure de autoritatea de a dispune indeplinirea acesteia.

Art. 125.- In operatiile multinationale, interventia medicala in sprijinul efectivelor proprii este in general o resposabilitate si o prioritate nationala. Totusi, comandantul fortei multinationale trebuie autorizat sa ia toate masurile medicale adecvate in interesul general al fortei.

Art. 126.- Autoritatea de coordonare deriva din nevoia de a integra sprijinul medical in efortul comun de asigurare a succesului operatiei. In acest scop, comandantul fortei multinationale are urmatoarele atributii:

a)       evalueaza informatiile cu caracter medical si le integreaza in plan;

b)      stabileste nevoile minime de dotare individuala de prim- ajutor si de educatie pentru sanatate, la propunerea consilierului pe probleme medicale;

c)       stabileste necesitatile proprii, initiaza, participa, coordoneaza si conduce negocierile pentru asigurarea sprijinului medical din partea natiunii- gazda

d)      stabileste masurile de supraveghere epidemiologica a efectivelor fortei

e)       stabileste masurile de protectia muncii si a mediului

f)        organizeaza si conduce lantul de comanda medical

g)      stabileste masurile in vederea asigurarii cazarii, hranirii, a apei si a evacuarii deseurilor, inclusiv biologice

h)      stabileste politica de retinere a pierderilor sanitare in stationar

i)        stabileste executarea masurilor medicale impotriva armelor de distrugere in masa, inclusiv a profilaxiei.

Art. 127.- (1) Autoritatea de estimare si evaluare permite comandantului fortei multinationale sa evalueze si sa certifice formatiunile medicale inaintea participarii la operatie prin prisma "Sistemului de evaluare a sprijinului medical operational"- NATO Medical Operational Support Evaluation System/ MOSES.

(2) Medicul sef al fortei poate fi delegat sa inspecteze formatiunile medicale ale natiunilor contributoare, pe baza listei de control din "Evaluarea indicatorilor medicali"- NATO Assessment of Medical Indicators/ NAOMI.

Art. 128.- Autoritatea de redistribuire a resurselor este utilizata doar in situatii exceptionale si pe perioade limitate de timp, in scopul depasirii unor situatii tactic- operative locale dificile in aria de operatii. In celelalte situatii, natiunile contributoare pastreaza controlul deplin asupra resurselor proprii.

B. Responsabilitatea medicala a comandantului fortei multinationale

Art. 129.- Comandantul fortei multinationale are urmatoarele responsabilitati:

a)      stabileste nevoile de sprijin medical pentru operatie;

b)      coordoneaza planificarea si executia sprijinului medical;

c)      controleaza aplicarea corecta a politicilor si directivelor/dispozitiunilor medicale si a principiilor de deontologie medicala.

Art. 130.- Nevoile de sprijin medical includ determinari procedurale, de capacitate si de capabilitate specifice, cuprinzand resursele necesare adunarii, evacuarii, tratarii si spitalizarii pierderilor sanitare, precum si resursele necesare asigurarii serviciilor de medicina preventiva si de protectie medicala a fortei, inclusiv nivelul de operativitate al formatiunilor medicale.

Art. 131.- Planificarea medicala stabileste modul de implementare a diferitelor metode de asigurare a sprijinului medical. Stabilirea controlului asupra resurselor nationale face obiectul intelegerilor anterioare transferului de autoritate si face parte integranta din planul asigurarii sprijinului medical.

Art. 132.- Delegarea responsabilitatii medicale catre comandantul fortei multinationale este posibila numai daca personalul medico-sanitar este suficient din punct de vedere numeric, ca pregatire si ca experienta

C. Responsabilitati ale natiunilor contributoare

Art. 133.- (1) In context medical, principala responsabilitate a natiunii contributoare consta in conservarea starii de sanatate a efectivelor proprii, reprezentand o responsabilitate nationala.

(2) In functie de necesitati si de posibilitatile planificate, sprijinul medical poate fi asigurat si pentru efectivele altor contingente nationale.

Art. 134.- Contributia cu resurse este reglementata de memorandumurile de intelegere si/ sau acordurile tehnice anterioare debutului operatiei si de procedura transferului de autoritate.

Art. 135.- Natiunile pot fi implicate in procesul de planificare de la nivel tactic- operativ pana la cel strategic, respectiv pana la stabilirea acordurilor de sprijin mutual, a arhitecturii medicale de comanda si control, denumita in continuare C₂. Implicarea initiala a natiunilor in planificare este esentiala pentru armonizarea punctelor de vedere si evitarea neintelegerilor ulterioare.

D. Natiunea- lider si natiunea specializata pe misiune

Art. 136.- Rolul natiunii lider consta atat in coordonarea planificarii si executia operatiei, cat si in asigurarea sprijinului pentru intreaga forta in anumite domenii, precum sprijinul medical. In toate situatiile se pleaca de la premisa voluntariatului in asumarea acestor responsabilitati.

Art. 137.- Elementul de sprijin national se organizeaza in scopul coordonarii sprijinului logistic si medical national cu al celorlalte natiuni contributoare si este integrat in structura C₂ a fortei.

SECTIUNEA a 3- a

Posibilitati de sprijin medical al operatiilor multinationale

Art. 138.- Obiectivul central al conceptului de sprijin medical multinational il constituie optimizarea utilizarii resurselor, bazata pe coordonarea si eficientizarea prin integrare a activitatii formatiunilor medicale.

Art. 139.- Planificarea sprijinului medical urmareste conservarea eficienta a capacitatii de lupta prin:

a)      evitarea competitiei pentru aprovizionarea cu resurse rare si/ sau costisitoare;

b)      imbunatatirea dispersiei formatiunilor medicale si a distributiei resurselor

c)      evacuarea capacitatilor si resurselor neutilizate si mentinerea capabilitatilor de riposta medicala, in primul rand a celor relationale cu urgentele medico- chirurgicale;

d)      reducerea costurilor

e)      coordonarea si integrarea formatiunilor medicale;

f)       cresterea nivelului de interoperabilitate al formatiunilor medicale si al capabilitatilor acestora;

g)      promovarea schimbului de informatii cu caracter medical.

Art. 140.- Sprijinul medical in operatii multinationale poate imbraca forme diverse, trecand de la cea pur nationala pana la organizarea de formatiuni medicale integrate multinational.

A. Sprijinul medical national

Art. 141.- Acest tip de sprijin medical provine din surse nationale si acopera toate efectivele proprii din aria de operatii. In general, Rolul 1 medical este asigurat in aceste circumstante, la fel si Rolurile/ Esaloanele 1 si 2 navale imbarcate.

Art. 142.- In situatii exceptionale si pe perioade limitate de timp, comandantul fortei multinationale poate decide extinderea asigurarii spijinului medical national si pentru contingente ale altor natiuni implicate in operatie.

B. Intelegeri tehnice bilaterale si multilaterale

Art. 143.- (1) In scopul imbunatatirii sprijinului medical pentru efectivele proprii, natiunile contributoare au posibilitatea stabilirii de intelegeri tehnice de sprijin mutual.

(2) De cele mai multe ori, astfel de intelegeri sunt utile in situatia contingentelor cu densitate redusa a efectivelor, sau in cursul unor operatii sau faze specifice ale operatiilor.

C. Sprijinul medical din partea natiunii gazda

Art. 144.- (1) Acest tip de sprijin medical se adreseaza efectivelor care opereaza sau se afla in tranzit pe teritoriului natiunii gazda si cuprinde urmatoarele resurse:

a)      capabilitati de evacuare medicala/ aeriene, terestre, navale, intra si inter-teatre;

b)      capabilitati de tratament, in special de Rol 3

c)      sprijin logistic medical, inclusiv gaze medicinale

d)      elemente esentiale de sprijin non-medical precum cladiri, apa, electricitate, servicii de salubritate, spalatorii.

(2) Sprijinul medical din partea natiunii gazda ofera avantaje operationale, cu conditia indeplinirii standardelor de ingrijire medicala.

SECTIUNEA a 4- a

Sistemul medical de comanda si control

Art. 145.- (1) Structura medicala C₂ are rolul de a face posibila coordonarea sprijinului medical national si multinational, cu scopul de a-l integra in conceptia comandantului fortei.

(2) Activitatile medicale C₂ sunt organizate in functie de nevoile operatiei, in care responsabilitatile sunt clare si bine intelese.

(3) Structura acesteia se stabileste prin planul operatiei, beneficiaza de vizibilitate si de autonomie, reflectand atat responsabilitatile speciale si non- transferabile ale personalului medico-sanitar, cat si necesitatea pastrarii confidentialitatii profesionale si are urmatoarele atributii:

a)      colectarea informatiilor cu caracter medical

b)      consilierea comandantilor asupra riscurilor de natura medicala precum si asupra masurilor medicale adecvate de reactie

c)      organizarea si managementul sistemului de supraveghere epidemiologica;

d)      organizarea si managementul structurii de medicina preventiva si de educatie pentru sanatate;

e)      aplicarea si controlul masurilor de protectie medicala a fortei

f)       evaluarea nivelului de operativitate a formatiunilor medicale

g)      organizarea si functionarea algoritmului de raspuns la situatiile de urgenta medico- chirurgicala.

Art. 146.- Atributiile structurii medicale C₂ dicteaza caracterul separat al acesteia fata de structura logistica C₂, pe linia indeplinirii actului medical. Din cauza ca unele decizii de ordin medical pot avea impact asupra logisticii generale, cele doua sisteme C₂ vor colabora permenent. Sprijinul medical este o misiune inalt specializata, integrat logisticii ca si parte functionala a sistemului de sprijin, dar nu neaparat subordonat acestuia.

Art. 147.- (1) Sistemul medical C₂ se organizeaza la fiecare esalon operational si este condus de catre medicul sef, in calitate de consilier medical al comandantului.

(2) Medicul sef este direct raspunzator de toate aspectele medicale ale operatiei, avand acces direct la comandantul operational. El este seful intregului personal medico- sanitar din organigrama structurii militare din care face parte, actionand sub autoritatea medicala conferita comandantului operational.

(3) Pentru indeplinirea acestei sarcini, medicul sef face parte din statul major si isi desfasoara activitatea impreuna cu acesta, participa sau este reprezentat la conferintele de planificare si/ sau la cele operationale si stabileste interactiuni efective, fara intermediari, cu membrii statului major.

Art. 148.- Deoarece in asigurarea sprijinului medical sunt implicati diversi membri ai personalului medical, in scopul obtinerii unei capabilitati medicale operationale si de coordonare efective si eficiente, acestia vor fi cunoscuti de catre toti membrii statului major.

Art. 149.- (1) Celula de coordonare medicala organizeaza si conduce sprijinul medical multinational, intrunit si multifunctional, inclusiv evacuarea medicala aeriana si reprezinta componenta executiva a implementarii planului asigurarii medicale si a politicilor/ masurilor pentru sanatate stabilite la nivelul ariei/ teatrului de operatii.

(2) Aceasta celula este constituita din doua componente:

a)      componenta operatii/ planificare, denumita in continuare OPS/ PLANS

b)      componenta de coordonare a evacuarii pacientilor, denumita in continuare PECC.

Art. 150.- (1) Componenta OPS/PLANS asigura urmatoarele functii:

a)      coordoneaza misiunile medicale curente si dezvolta planuri de sprijin medical pentru operatiile viitoare, sub conducerea medicului sef;

b)      elaboreaza si actualizeaza planul de interventie medicala la dezastre precum pierderile sanitare in masa- mass casualty, denumite in continuare MASCAL;

c)      asigura expertiza necesara pentru implementarea politicilor/ masurilor de medicina preventiva si sanitaro- igienice

d)      coordoneaza implementarea aspectelor medicale ale masurilor de protectie a muncii si a mediului.

(2) Componenta PECC are urmatoarele atributii:

a)      coordoneaza evacuarile medicale la nivel teatru/ arie de operatii

b)      raspunde de urmarirea pacientilor de-a lungul lantului formatiunilor medicale, utilizand propriile mijloace SIMC;

c)      raspunde de actualizarea bazei de date referitoare la evacuari

d)      actioneaza ca interfata executiva a medicului sef in situatia pierderilor sanitare in masa.

Sectiunea a 5- a

Cooperarea medicala militaro- civila

Art. 151.- Activitatile de cooperare medicala militaro- civile, denumite in continuare CIMIC medical, se desfasoara la nivelul tuturor esaloanelor/ nivelurilor operative, in scopul optimizarii sprjinului medical. Cooperarea necesita delimitarea clara a responsabilitatilor si cunoasterea detaliata a capabilitatilor medicale si a limitelor acestora in aria de operatii.

Art. 152.- Punctele/ persoanele de contact si/ sau legatura cu autoritatea civila a natiunii gazda si/ sau cu responsabilii organizatiilor internationale, guvernamentale si/ sau non- guvernamentale, trebuie cunoscute la fiecare nivel.

Art. 153.- Toate activitatile CIMIC medical se desfasoara in limita resurselor, fara a periclita sanatatea efectivelor sau succesul operatiei. Coordonarea si controlul acestor activitati se face prin sistemul C₂ medical.

Art. 154.- Md- 2, Doctrina sprijinului medical in operatii intra in vigoare la data de 01.05.2008.

Art. 155.- Anexele 1- 8 fac parte integranta din prezenta doctrina.

SEFUL DIRECTIEI MEDICALE

General de brigada doctor

Maricel POPA

Anexa nr. 1

(Art. 2)

GLOSAR

Ambulator- forma de acordare a asistentei medicale care nu include internarea ranitului/ bolnavului.

Asistenta medicala profilactica si curativa curenta, precum si in situatii si misiuni specifice- prestarea de servicii medicale si luarea masurilor legale ce se impun pentru prevenirea, diagnosticarea, tratamentul si dispensarizarea bolilor obisnuite ca si a celor care pot apare pe timpul misiunilor in tara si in teatrele de operatii.

Asistenta medicala de urgenta- ansamblu de masuri diagnostice si terapeutice intreprinse de personalul medico-sanitar pentru asigurarea primului ajutor care se acorda in cazuri de accidente sau imbolnaviri acute ce pun in pericol viata sau integritatea anatomica si/sau functionala a pacientului.

Asistenta de medicina dentara de urgenta- acordarea de servicii de medicina dentara pentru combaterea durerii acute si inflamatiei, precum si tratamentul de prima intentie al traumatismelor regiunii oromaxilofaciale.

Asistenta de recuperare medicala proces destinat a da posibilitatea persoanelor cu diverse grade de deficienta sa ajunga la niveluri functionale fizice, psihice si sociale corespunzatoare, furnizandu-le acestora instrumentele cu ajutorul carora isi pot schimba viata in directia obtinerii unui grad mai mare de independenta in societate.

Comanda operationala- autoritatea acordata unui comandant pentru a repartiza misiuni sau sarcini, a subordona comandanti, a disloca unitati, a realoca forte si de a pastra sau delega controlul operational si/sau tactic, dupa cum comandantul considera necesar. Aceasta nu include responsabilitati administrative.

Control operational- autoritatea delegata unui comandant pentru conducerea fortelor repartizate in asa fel incat comandantul poate indeplini misiuni sausarcini specifice care de regula sunt limitate de functie, timp sau locatie; pentru dislocarea unitatilor implicate si pentru pastrarea sauincredintarea controlului tactic al acestor unitati. Nu include autoritatea de a dispune angajarea separata a componentelor unitatilor implicate. De asemenea nu include controlul administrativ sau logistic.

Consilier pe probleme medicale- medicul sef/ un alt medic militar cu o bogata experienta medicala, militara si de comanda, repartizat unui stat major sau comandament, cu scopul de a asigura o consiliere corecta asupra si o recunoastere a tuturor problemelor ce afecteaza planificarea medicala si sanatatea trupelor. Consilierul pe probleme medicale are oricand acces direct la comandant.

Cooperare militaro- civila/ CIMIC- resursele si aranjamentele care sprijina relatiile dintre comandanti si autoritatile nationale, civile si militare, si cu populatia civila dintr-o zona in care fortele militare sunt sau planifica sa se desfasoare. Aceste aranjamente includ coopererea cu organizatiile, autoritatile si agentiile nonguvernamentale internationale.

Formatiune medicala- structura medico- militara organizata, care furnizeaza servicii de sanatate atat la pace, cat si in situatii de criza sau la razboi. In situatii de criza sau la razboi termenul este similar cu capabilitate de sprijin medical operational.

Logistica- stiinta planificarii si indeplinirii miscarii si mentenantei trupelor. In cel mai cuprinzator sens, aspectul operatiilor militare care se ocupa cu:

a)      alegerea, preschimbarea, achizitionarea, depozitarea, transportul, distribuirea, mentenanta, evacuare si dispozitia materialelor;

b)      transportul personalului;

c)      achizitia, constructia, mentenanta, operarea si dispozitia facilitatilor;

d)      achizitia sau furnizarea serviciilor;

e)      acordarea asistentei medicale si a serviciilor de sanatate.

Medicina operationala- ansamblul de masuri destinate protectiei medicale a fortei; similar medicinei de campanie.

Medicul sef al teatrului/ medicul sef al fortei- medicul militar desemnat ca si consilier al comandantului teatrului pe probleme medicale. Pe langa responsabilitatile si calitatile sale de consilier pe probleme medicale, stabileste politica medicala pentru operatie, furnizeaza informatii medicale pentru planul operational si logistic, da indicatii tactice catre celula de coordonare medicala si supravegheaza/ coordoneaza formatiunile si activitatea medicala din aria de operatii.

Mobilitate operationala- capacitatea de a misca forte si sprijinul logistic asociat lor, rapid si eficient, in cadrul unei arii/ regiuni (intra- teatru). Se refera de asemenea la capacitatea de concentrare regionala a fortelor impotriva unei amenintari majore a inamicului si o rezerva operationala contra-concentrata.

Natiune gazda- natiune care, conform unui acord:

a)      primeste trupe sau materiale apartinand NATO sau altor natiuni care opereaza in/ din sau tranziteaza prin teritoriul acesteia;

b)      permite dispunerea pe teritoriul sau a materialelor sau organizatiilor NATO;

c)      asigura sprijin in acest scop.

Natiune lider pentru suportul logistic- natiune care isi asuma responsabilitatea globala pentru coordonarea si/ sau furnizarea unui spectru acceptat de sprijin logistic pentru toate sau o parte din fortele multinationale, incluzand comandamente, in cadrul unei arii geografice definite. Aceasta responsabilitate poate de asemenea sa includa procurarea bunurilor si serviciilor. Compensatiile si rambursarile vor face subiectul acordului dintre partile implicate

Politici de protectie medicala- ansamblul de masuri planificate, aprobate si executate in vederea supravegherii epidemiologice a efectivelor, a dobandirii/ cresterii rezistentei la imbolnaviri a acestora si a minimalizarii efectelor negative ale factorilor de mediu asupra sanatatii.

Sprijin medical- functiune ce cuprinde intregul sir de planificari si furnizari a seviciilor medicale si de sanatate cu scopul mentinerii rezistentei trupelor la imbolnaviri, profilaxiei, evacuarii, tratamentului rapid al bolnavilor si ranitilor, recuperarii lor si intoarcerii la serviciu.

Sprijinul natiunii gazda- asistenta militara si civila acordata pe timp de pace, in urgente, la criza si pe timpul conflictelor, de catre o natiune gazda, fortelor aliate si organizatiilor care sunt dispuse pe, opereaza in sau tranziteaza prin teritoriul natiunii gazda. Acordurile incheiate intre autoritatile desemnate ale natiunii gazda si natiunile participante si/sau NATO constituie baza acestui gen de asistenta.

Stationar- partea dintr-o formatiune medicala care este prevazuta cu paturi pentru internarea ranitilor/ bolnavilor.

Telemedicina- consultul interdisciplinar al pacientilor prin tele- transmisia in timp real a datelor, informatiilor si imagisticii medicale.

Anexa nr. 2

(Art. 50)

LISTA DE CONTROL A RECUNOASTERII SANITARE

Situatia epidemiologica in aria de operatii (AO): riscuri potentiale

Nivelul de acuratete a informatiilor medicale in AO

Nivelul de amenintare si de protectie al fortei

Existenta in AO a refugiatilor, prizonierilor de razboi, civililor cu nevoi de asistenta medicala

Existenta masurilor de medicina preventiva si nivelul lor de implementare in AO

Politicile de aprovizionare cu apa potabila, de hranire a efectivelor, de igiena individuala

Necesitatea echipamentelor de protectie individuala (ochelari de soare, repelente, insecticide etc.)

Posibilitati de cooperare cu servicii medicale ale altor armate aliate din AO

Proceduri de evacuare medicala (responsabilitati si nivelul resurselor) in AO

Existenta procedurilor privitoare la stocarea/ utilizarea rezervelor de sange

Proceduri de mentenanta a aparaturii medicale, posibilitati de cooperare

Situatia donatiilor/ capturilor de materiale sanitar- farmaceutice posibilitati de sprijin din partea natiunii gazda

Riscuri si masuri de protectie sanitar- veterinara si nivelul lor de implementare

NOTA: Lista este exhaustiva, reprezentand un minim de intrebari la care trebuie raspuns cu ocazia efectuarii recunoasterii sanitare.

Anexa nr. 3

(Art. 58)

CLASIFICAREA URGENTELOR

URGENT (cod ROSU)- Pacienti cu instabilitate critica a functiilor vitale, a caror viata, simturi sau membre pot fi salvate prin proceduri chirurgicale in interval de 1- 4 ore. Sunt candidatii recomandati pentru evacuarea aero- medicala

PRIORITAR (cod GALBEN)- Pacienti cu leziuni severe, care nu pun viata sau membrele in pericol, dar a caror rezolvare depinde de acordarea asistentei medicale chirurgicale. Au parametrii vitali stabili dupa resuscitare si sunt recomandati pentru evacuarea medicala aeriana sau terestra

RUTINA (cod VERDE)- Pacienti cu leziuni medii/ minore care nu necesita resuscitare si nici tratament medico- chirurgical de specialitate in primele 1- 2 zile. Nu necesita evacuare aero- medicala

DEPASIT/ AMANAT (cod NEGRU)- Pacienti cu leziuni dramatice, in special cerebrale, neresuscitabili sau cu instabilitate critica a functiilor vitale dupa resuscitare, al caror exitus este apreciat a se produce inaintea acordarii ajutorului medical calificat/ specializat. Tratamentul de urgenta este paliativ si nu sunt recomandati pentru evacuarea medicala decat daca exista resursele necesare

NOTA: Incadrarea ranitilor intr-una din categoriile de mai sus se face pe criterii clinice, evaluand amploarea leziunilor dupa procedura START.

Anexa nr. 4

(Art. 61)

DOTAREA MINIMA NECESARA AUTOSANITARELOR TERESTRE

LA TOATE NIVELURILE

Echipament de protectie individuala (masti, halate, manusi etc.)= Nota (1)

Elemente de baza pt. asistarea respiratiei (pipe, sonde oro- faringiene etc.)= Nota (2)

Aspirator electric si/ sau de picior= 1 buc.

Placa (board) spinala lunga= Nota (2)

Guler cervical= Nota (2)

Oxigen= 2.000 litri

Masti pentru oxigen= Nota (2)

Aparat tip AMBU cu balon Nota (2)

Valva tip Asherman 3 pentru torace Nota (2)

Ace perfuzie intravenoasa Nota (2)

Truse perfuzie Nota (2)

Solutii perfuzabile (glucoza 5 , pungi a 500 ml) Nota (2)

Pachete individuale de pansament Nota (2)

Set pansamente pentru arsi Nota (2)

Fesi diferite marimi Nota (2)

Garouri Nota (2)

Atele (fixe sau/ si de tractiune) Nota (2)

Targi Nota (2)

Paturi Nota (3)

Tavite renale Nota (3)

Sursa de lumina cu alimentare cu baterii/ lanterna 1 cpl.

Note:

(1): Cantitatea este in functie de numarul membrilor echipajului.

(2): Cantitatea este in functie de numarul de raniti transportati/ capacitatea autosanitarelor.

(3)= Cate 1 buc. pentru fiecare ranit transportat pe targa.

(4)= Lista reprezinta minimul necesar pentru autosanitare cu echipaj format din gradati voluntari sanitari. Echipament suplimentar poate fi instalat in cazul incadrarii echipajului cu personal medical superior si/ sau mediu.

Anexa nr. 5

(Art. 65)

NOTIFICAREA/ ANUNTAREA PIERDERILOR SANITARE

Rand 1: Numarul de ordine al anuntului

Rand 2: Misiunea/ operatia

Rand 3: Codul numeric personal/ codul personal de identificare

Rand 4: Numarul cartii de identitate/ numarul ID-ului militar

Rand 5: Gradul militar

Rand 6: Numele complet

Rand 7: Sexul

Rand 8: Nationalitatea

Rand 9: Unitatea de baza

Rand 10: La program/ in timpul liber

Rand 11: Data: ziua, luna, anul

Rand 12: Timpul local

Rand 13: Locatia/ coordonate

Rand 14: Tipul ranirii (mort/ leziuni specifice/ alte descrieri scurte)

Rand 15: Cauza de producere (scurta descriere a circumstantelor)

Rand 16: Amplitudinea/ numarul pierderilor sanitare

Rand 17: Cerere de evacuare medicala: DA/ NU

(fata)

CERERE DE AERO-EVACUARE MEDICALA PE 9 RANDURI

(9 LINES REQUEST)

Rand 1 : Ce s-a intamplat/ tipul incidentului

Rand 2 : Ora (timpul) producerii incidentului

Rand 3 : Locatia incidentului/ Coordonate/ Descriere

Rand 4 : Apartenenta pierderii sanitare : militar propriu/ militar aliat/ civil/ altii

Rand 5: Numarul pierderilor sanitare

Rand 6: Natura pierderii sanitare: ranit/ bolnav/ accidentat/ altele (scurta descriere)

Rand 7: Necesitatile de asistenta medicala

Rand 8: Pacientul se gaseste la coordonatele./ este evacuat terestru la coordonatele.

Rand 9 : Situatia curenta la locul incidentului/ la locul aterizarii

(verso)

Anexa nr. 6

(Art. 96)

- MODEL -

ESTIMAREA PIERDERILOR SANITARE PROBABILE

Structura pierderilor probabile:

Pentru 1 (una) zi de lupta:

Din care:

Bolnavi si accidentati:

Planificarea timpilor de evacuare (pentru totalul pierderilor):

Evacuarea medicala:

Anexa nr. 7

(Art. 103)

- MODEL -

(Clasificarea documentului)

ANEXA "" - SPRIJINUL LOGISTIC LA ORDINUL DE OPERATIE Nr. .

Referinte: Harti, scheme si documente relevante

Fusul orar (Exemplu, ZULU) folosit in cadrul ordinului de operatie

1. GENERALITATI: (Nivelul stocurilor si termenul de realizare, norme de consum, raioane de dispunere a unitatilor de logistica, etc.)

2. MATERIALE SI SERVICII

a. Aprovizionarea: (surse, cantitati de materiale puse la dispozitie in acestea, termene de distributie).

b. Transport: (cai de comunicatie, modalitatea efectuarii transporturilor, etc.).

c. Servicii: (modul de realizare).

d. Munca: (masuri de folosire a populatiei civile din zona).

e. Intretinere.

3. EVACUARE MEDICALA SI SPITALIZARE

4. PERSONAL

5. COOPERARE CIVILI-MILITARI

6. DIVERSE

LUAT LA CUNOSTINTA

NUME, GRAD (al persoanei care a luat la cunostinta)

AUTENTIFICARE (nume, gradul emitentului sau a persoanei autorizate)

(fata)

ANEXE

DISTRIBUIRE

NOTE

(verso)

Anexa nr. 8

(Art. 104)

CRITERII MEDICALE PRIVIND TRANSFUZIA DE SANGE,

DONATORII DE SANGE SI ECHIPAMENTELE ASOCIATE

Generalitati:

Anexa nu acopera toate situatiile clinice si/ sau testele utile in selectionarea donatorilor sau in evaluarea calitatii sangelui;

Pe masura evolutiei tehnologice a echipamentelor, se pot introduce in uz dispozitive moderne, cu conditia de a satisface specificatiile generale din prezenta anexa.

Detalii privind conditiile de calitate impuse donatorilor si sangelui donat:

Conditia clinica de "sanatos" a donatorului trebuie evaluata de catre un medic

Donatorii trebuie sa aiba varsta cuprinsa intre 17 si 60 de ani;

Frecventa donarilor de sange nu trebuie sa depaseasca 5/ an pentru acelasi donator, cu intervale de minimum 8 saptamani intre donari;

Cantitatea de sange donata la o singura donare nu trebuie sa depaseasca 500 ml

Intreaga cantitate de sange/ plasma donata trebuie testata pentru sifilis, HIV si hepatita B si C, in acord cu politica nationala, cu exceptia urgentelor extreme. In acest ultim caz, se va preleva o proba de sange/ plasma pentru analiza ulterioara;

Identificarea grupei sanguine:

Grupa sanguina (inclusiv Rh-ul) trebuie marcata clar pe placuta individuala de identificare, dupa sistemul grupelor sanguine ABO si Rh POS (+) si NEG (-);

Marcajul de pe placuta individuala de identificare trebuie sa corespunda cu mentiunea din baza de date generala despre militari

Marcajul de pe placuta individuala de identificare nu se constituie in substitut unic al testarii extemporanee a grupei sanguine (Rh-ului). Atunci cand testarea extemporanee nu este accesibila (ex. in urgente majore), se administreaza maximum posibil de sange de grup O, pentru evitarea incompatibilitatii ABO.

Detalii privind echipamentul utilizat:

Recoltarea si transfuzia de sange se face numai cu echipament medical omologat (ISO 1135-4 si ISO 3826-5)

Inscriptionarea pungilor cu sange trebuie sa contina:

a.          Denumirea/ compozitia chimica a anticoagulantului din recipient

b.         Cantitate, in miligrame, de anticoagulant

c.          Producatorul, nr. lotului;

d.         Volumul total de sange din recipient

e.          Marcarea grupelor de sange se face cu litere negre pe fond alb pentru Rh POS (+) si cu litere albe pe fond negru pentru Rh NEG (-).

Nota: zecimalele vor contine trei cifre.

Transportul si depozitarea sangelui/ plasmei:

temperatura pe timpul transportului 4^oC, /- 2^oC

temperatura pe timpul depozitarii 2^oC la ^oC.

Specificatii privind recipientii (pungile) cu sange:

Descriere generala: Anexa descrie recipientii (pungile) pliabili din plastic, vidati, sterili, cu tub si ac atasati, sub forma truselor de perfuzie. Pot sau nu sa contina anticoagulant, in functie de tipul terapiei avuta in vedere.

Criterii fizice si biologice:

a.       Generale: Recipientul trebuie sa fie transparent, incolor, inodor, flexibil, sterilizabil, non- toxic, durabil. Intrega trusa de perfuzie trebuie sterilizata de producator inainte de prima utilizare.

b.      Stabilitate termica: Trusa de perfuzie nu trebuie sa se deformeze pe parcursul sterilizarii si/ sau depozitarii la peste 40^oC.

c.       Rezistenta mecanica: Recipientul (punga) plin trebuie sa reziste la centrifugarea pana la 5.000 g (g acceleratia gravitationala) cel putin 30 de minute, fara a se deforma

d.      Sterilizare: Trusa de perfuzie trebuie sterilizata de producator inainte de prima utilizare, prin procedee omologate (ISO 1135)

e.       Trusa de perfuzie trebuie sa fie apirogena si non- toxica, fiind testata in acest scop de catre producator inaintea primei utilizari (ISO 1135).

Design:

a.       Continut de aer: Recipientul (punga) de sange va fi vidata sau va contine cel mult 10 mililitri de aer. Va avea capacitatea maxima de 500 ml sange plus volumul de anticoagulant corespunzator;

b.      Tuburile de colectare, conectare si transfer: Toate tuburile vor avea diametrul interior nu mai mic de 2,7 mm, grosimea peretilor de minim 0,5 +/- 0,15 mm. Tubul colector va avea o lungime minima de 690 mm si va putea fi inchis ermetic. Instalate, tuburile colectoare, respectiv cele de transfer vor avea lungimea minima de 500 mm, respectiv 550 mm.

c.       Acul intravenos: Acul va fi instalat de producator la tubul colector si protejat impotriva desterilizarii si a scurgerilor de anticoagulant. Invelisul protector va fi usor de indepartat.

d.      Conectorul la recipient: Acesta va trebui sa previna scurgerile la aplicarea timp de 5 secunde a unei forte de strangere a recipientului de cca 24,5 N (Newton);

e.       Fixare: Recipientul (punga) de perfuzie trebuie prevazut cu posibilitati de suspensie, care sa reziste fara sa se rupa timp de 5 secunde unei forte de tractiune de 24 N;

f.        Desenul trusei de perfuzie va permite prelevarea de probe fara a penetra peretii recipientului de sange

g.      Rata de colectare: Desenul recipientului (pungii) va permite umplerea cu sange in maximum 8 minute si golirea, fara ac atasat, in maximum 2 minute;

Anticoagulanti: Recipientii cu sange vor contine numai anticoagulanti omologati, acceptati si testati pe plan national in tarile NATO (ISO 1135), indicati clar pe marcajul de pe fiecare punga.

Ambalare:

a.        Recipientii nu trebuie sa piarda mai mult de 2,5% din apa continuta de anticoagulant intr-o perioada de depozitare de 1 an la 23^oC, 50% umiditate si presiune atmosferica;

b.       Durata de valabilitate a recipientilor va fi marcata clar pe fiecare punga;

c.        Ambalajul exterior va rezista manipularilor grosiere, in forta, fara a deteriora recipientii de sange continuti

d.       Suprafata interioara a ambalajului exterior va fi tratata impotriva dezvoltarii parazitilor si fungilor.