Dificila cucerire a masculinitatii

Dificila cucerire a masculinitatii

Cercetarile lui Robert Stoller asupra problemelor de identitate sexuala sunt foarte larg raspandite in afara frontierelor Statelor Unite. El isi propune aici sa revada conceptul de bisexualitate in lumina propriilor sale observatii.

Datorita lui, in sfarsit, bisexualitatea este cheia ce permite intelegerea psihologiei umane-aceea conforma ideilor lui Freud.

Totusi Stoller, va demola conceptiile lui Freud despre bisexualitate, si aceasta, distingand biologicul de psihologic. Pentru asta, va utiliza descoperirile efectuate la inceputurile cazurilor de bisexualitate (adica individul cu o bisexualitate de ordin psihologic), ca si lucrarile sale despre transsexuali. Biologic normal, ultimii au sentimentul apartenentei la un alt sex.

Pentru Stoller ca si pentru Greenson, dupa cum am vazut, amenintarea homosexualitati influenteaza barbatii si ii indreapta spre tendinta de a copia celalat sex, aceasta tendinta este insotita de teama ca pierderea penisului le poate atinge insasi existenta.

Unul dinaspectele esentiale ale lui Stoller, este urmatorul : contrar ideilor inradacinate, sentimentul de a fi mascul, este mai putin fixat intr-un barbat decat acela al feminitatii la femeie.

Micul mascul la inceputul vietii sale, este in intregime invaluit de feminitatea mamei sale. Deasemeni el are cele mai mari dificultati in separarea de relatia sa fuzionala cu mama-si a-si cucerii masculinitatea.

De indata ce Freud incepuse edificarea teoriei psihanalitice, el acorda bisexualitatii un loc central[1], loc pe care nu a incetat sa il pastreze : bisexualitatea este intr-adevar unul din rarele concepte freudiene ce nu a suferit nici o modificare importanta.

Teza centrala-aceea ca bisexualitatea este sufletul intregii psihopatologii, discreta sau manifesta-nu a variatniciodata. Daca si-a pastrat forma initiala, este pentru ca in timpul anilor 50-60, cand Freud a construit-o, nici o cercetare importanta nu a parasit laboratoarele, si, pentru ca, acest concept este atat de fecund pentru intelegerea dezvoltarii a comportamentului normal si anormal. Puterea sa explicativa face sa confirme soliditatea sa. Nu este nevoie sa trecem in revista scrierile freudiene pentru a demonstra ceea ce urmeaza[2]; in orice caz ar putea fi util sa ne amintim contururile acestui vast concept.

O lege biologica naturala?

Freud considera bisexualitatea o lege biologica naturala. "Psihanaliza are o baza comuna cu biologia in ceea ce priveste originea bisexualitatii la fiinta umana". Ea exista cel putin potential, in toate celulele, si, prin urmare, in toate tesuturile, organele si organismele. Freud afirrma ca bisexualitatea este un dat biologic universal, ea isi exercita influenta asupra psihicului, care-in fond-este o reflectare a biologicului.

Bisexualitatea este de asemeni punct de referinta pentru : homosexualitatea manifesta ; placerea incercata in momentul coitului homosexual si heterosexual ; identificarea cu anumite trasaaturi ale sexului opus ; comportamentul non-erotic al genului cruciat ; deasemenea caracterului efeminat ; amicitia ; capacitatii pe care o are fiecare celula de a-si schimba prezentarea sau functia, sau amandoua in acelasi timp, trecerea de la ceea ce e caracteristic unui sex la ceea ce e caracteristic celuilalt sex ; nediferentierea embrionara ; tesuturile tisulare ale sexului opus ramase in stare rudimentara la adult ; pentru  forta  innascuta ce poate influenta comportamentul individului impotriva sexului opus. Dispozitiile bisexualitatii sunt  stanca  comportamentului, si manifestarea sa psihologica-homosexualitatea-culcusul unde va apare psihopatologia.

Freud se simtea mai mult decat satisfacut prin utilizarea globala a conceptului. El era convins ca se afla in mijlocul adevarului. Nu se observa ca toti acesti factori puneau in evidenta o singura familie si astfel a creat un concept de o prea mare forta.Acest articol are la baza o dubla presupunere.

Prima-care poate parea demodata, este aceea de a sustine si azi ca bisexualitatea poate fi intotdeauna utilizata ca tema centrala in intelegerea psihologiei umane.

A doua- este de a propune modificari si de a sublinia cateva din divergentele fata de anumite idei freudiene asupra acestui subiect.

Pentru aceasta,eu voi anihila cele doua aspecte ale conceptului freudian de bisexualitate : biologicul si psihologicul, si voi examina pe fiecare in parte utilizand date recente si concepte obtinute gratie studiilor de intersexualitate (pacienti ce au o bisexualitate biologica) si a celor despre transsexuali (pacienti integrii din punct de vedere biologic, dar care sunt convinsi de apartenenta lor la sexul opus).

Aceste  experimente naturale  ne ajuta sa discernem masura in care biologicul sau psihologicul (experienta post natala) contribuie la structurarea si dezvoltarea psihica.

Poate com putea astfel intelege mai bine ce este bisexualitatea, care, in forma amintita de Freud-homosexualitatea-constituie o amenintare pentru echilobrul psihic. In plus anumite lipsuri in utilizarea conceptului freudian pot deveni mai clare. Voi examina mai indeaproape, in context biologic, utilizarea freudiana a conceptului de  bisexualitate  pentru a vedea daca ea ne poate imbogati prin descoperirile ultimilor 20 de ani.

Bisexualitate si intersexualitate

In cuvintele  bisexualitate  si  intersexualitate  gaism cuvantul  sex  definit de natura cromozomilor, de gonade, de aparatul genital extern, de organele sexuale interne (prostata, uter), de hormoni si de caracterele sexuale secundare. Fiecare din acsti factori[3] poate dezvolta la om o potentialitate pentru calitatile sexului opus. Animalele inferioare au deasemeni, o capacitate foarte mare de ase dezvolta in sensul celuilalt sex. In mare , cele care se situeaza pe ultima treapta a evolutiei sunt cele mai susceptibile de a se dezvolta in acest sens (de exemplu exista pesti adulti si amfibieni care isi pot schimba sexul).

In orice caz, chiar si celulele, tesuturile si organele umane pastreaza proprietatea schimbarii sexului. Viziunea noastra asupra potentialitatilor tesuturilor a evoluat. Noi stim acum ca la mamifere, deci si la oameni, chiar din timpul vietii fetale, tesutul incepe prin a fi femel fara a tine cont de sexul cromozomial. Dupa saptamani de dezvoltare embrionara, aparent rezultatul unui mesaj transmis de cromozomul Y, anumite celule din ceea ce va deveni santul genital, va incepe sa produca adrogeni[4]. O data ce aceste prime celule incep sa fabrice hormonul masculinizant, celulele vor continua sa sufere aceeasi influenta ; presupunem, prin metabolizarea acestor substante pana cand toata aceasta zona devine organizata, prin actiunea androgenilor, intr-un proto organ masculin si masculinizat.

Apoi, daca procesul nu este intrerupt, el continua sa creeze masculinitatea si progreseaza spre forma ce ii apartine, rezultatul fiind un mascul normal biologic.

Dar noi stim ca daca androgenii lipsesc la inceput, masculinizarea nu se produce[5].

Fiecare sex comporta aspecte ale sexului opus

Contrar celor descoperite de Freud, pe plan psihologic si extrapolat pe continutul psihologic, clitorisul nu este un mic penis, anatomic penisul nu este in nici un caz un clitoris androgenizat. La ambele sexe, o cantitate suficienta de androgeni intr-un moment propice produce un penis normal anatomic si psihologic. La ambele sexe substanta androgenilor in momentul respectiv produce un clitoris anatomic si psihologic normal. Exista tesuturi (cu exceptia creierului) care nu le vom lua in discutie. In cazul creierului exista proba foarte clara la animale, mai discreta la oameni, ca acest organ raspunde la fel la conditiile descuse mai sus. Creierul este femel in acelasi sens ca si sinele. La cele doua sexe daca nu exista aport de hormoni masculini, comportamentul va fi feminin. Daca in momentul critic al perioadei prenatale cantitatea de androgeni e suficienta, organizarea fiziologica cerebrala-produsa doar prin aportul androgennilor, va determina la adult un comportament masculin, fara a lua in considerare sexul. Ceea ce determina aceasta regula mai putin clara la existenta umana tine de ceea ce este cel mai sensibil, de la originea comportamentului pana la fortele non biologice. Freud se insela verosimil atunci cand credea ca sexul  natural  este cel masculin. Aceasta convingere devine proba centrala a tezei sale conform careia femeile sunt inferioare, dar ideea ca biologic fiecare dintre sexe poarta in ele aspecte sau marturia anumitor potentialitati pentru sexul opus nu a fost contrazisa, din contra, aceasta descoperire n-a incetat sa fie confirmata[6].

 Intersexualitatea  este termenul pe care il utilizam astazi pentru a defini schimbul unuia dintre multele criterii de determinare a sexului in directia sexului opus. Astfel, pot exista prea multi cromozomi sexuali (de exemplu :XXY-sindromul Klinefelter) sau prea putini (de exemplu X0-sindromul Turner) ; exista nenumarate forme anatomice si psihologice ale transsexualitatii : disfunctii ale gonadelo ; aparitia hermafrodita a organelor genitale externe ; aparate sexuale interne deficiente sau chiar absente ; intreruperea producerii normale a hormonilor sexuali sau consecintele ce le antreneaza.

Avem nevoie aici sa cunoastem detaliile acestor forme diverse, dar noi ne-am dori sa stim- ca si Freud- ce efecte exercita aceste disfunctii somatice asupra psihicului. Freud avea sentimentul ca intersexualitatea (bisexualitatea biologica) era o parte necesara a homosexualitatii manifeste (bisexualitatea psihologica) si deasemeni a homosexualitatii latente a heterosexualilor care se manifesta la ambele sexe ca  un protest masculin .

Atunci cand forta psihica biruie asupra biologicului

In ziua de azi, nici o dovada nu vine sa confirme credinta lui Freud aceea ca intersexualitatea altereaza considerabil comportamentul.

Dar, din contra, una din marile sale descoperiris-a confirmat : importanta cruciala a fortelor psihice pentru formarea comportamentului uman specific unui gen. In acest caz, aproape tot timpul, astfel de forte pot birui fortele biologice.

Exemplele ce urmeaza ilustreaza aceasta teza.

Diagnosticarea sexului nu s-a realizat corect la nastere si :

Doi copii masculin cromozomial, dotati cu aparate sexuale interne normale si testicule normale au fost nascuti cu testiculele cryptorchide ; penisul avea dimensiunea unui clitoris, canalul uretral era situat astfel ca la o fata si scrotul, bifid, avea aspectul labiilor.Organele sexuale externe se prezentau ca fiind normale feminine, s-a considerat ca cei doi copii sunt fete. Ei au fost crescuti astfel, ca fete. Tratamentul chirurgical si hormonal menit sa creeze o anatomie feminina a fost intreprins. Diagnosticul corect a fost pus la varsta de 6 ani ; nici o problema psihologica nu s-a pus dupa aceea.

2. Diagnosticarea sexului a fost facuta corect la nastere, dar in ciuda imposibilitatii de a dezvolta un penis functional, copilul a fost crescut ca un baiat : acest baietel care prezinta aproape acelasi hermafrodism ca si in cazul precedent, era cu toate astea din nastere, considerat pe drept cuvant baiat. Parintii fusesera informati si i-au atribuit copilului sexul masculin ; prin urmare el a fost crescut ca baiat fara nici un echivoc. Ca adult el nu a prezentat nici o problema de identitate de gen, chiar daca el a avut probleme reale si neincetate datorita acestui penis inadecvat.

3. Datorita unui penis hipertrofiat, diagnosticul la nastere este urmatorul :  Acesta nu este nici fata nici baiat, dar are aerul unei fet . Copilul a fost crescut ca fata. Acest copil in timpul vietii fetale a suferit un exces de adrenalina concomitent cu o hiperandrogenizare suprarenala, astfel organele genitale externe au fost masculinizate. In toate celelalte aspecte copilul se prezenta ca o fata normala : cromozomi, ovare, vagin etc. Adulta, pacienta este psihotica cronic, cu interminabile meditatii legate de organele sale genitale si a simbolurilor genitale, a incercat sa traiasca ca o femeie, dar avea credinta ca este un monstru, diferit de orice alta fiinta umana.

4. Diagnosticul de apartenenta la sexul masculin a fost pus la nastere, copilul a fost crescut ca baiat. Acest copil era fata din punct de vedere biologic, dar el prezenta un hiperadrenalism : organele genitale ale acestui copil nu au fost pur si simplu masculinizate in sensul hermafrodismului din cazul 3, ci clitorisul era un penis normal cu o uretra peniana, labiile externe fuzionau ca in cazul unui scrot masculin, un scrot cu testicule necoborate. Din aceasta cauza s-a crezut ca acest copil era un baiat. Din nefericire, la varsta de 6 ani, o pubertate precoce (caracteristica in astfel de cazuri) provoaca menarha. Orificiul vaginal era blocat de penis si scrot, s-a produs o criza acuta abdominala (peritonita) provocata de scurgerea sangelui menstrual in cavitatea abdominala. S-a pus, in fine, diagnosticul corect al sexului acestui copil. Pediatrul a sfatuit parintii copilului sa faca schimbarea de sex si gen a acestuia; li s-a spus sa ii cumpere haine de fata si sa-l tunda deasemeni ca pe o fata. Consultatiile ulterioare de control au evidentiat faptul ca acest copil era incapabil sa progreseze la scoala, avea un defect major de pronuntie, nu avea prieteni. Era stangaci si ridicul in vesmintele sale de fata.

5. Gemene identice, normale din punct de vedere biologic : una dintre gemene a fost crescuta de catre parinti ce au favorizat un comportament intr-u totul feminin, in timp ce sora ei geamana a fost crescuta de alti parinti ce au incurajat-o sa adopte un comportament masculin. Geamana crescuta ca un baiat, devine la varsta adulta o transsexuala, pe cand cealalta, crescuta ca o fata este logodita si se va marita in curand.

Altefel spus, clinicul nu merge nici pe departe in directia lui Freud, pentru care biologicul creea bisexualitatea psihologica. Conditiile  bisexualitatii  demonstreaza ca travestismul (schimbarea vesmintelor fetisiste) si homosexualitatea nu sunt, nici partial, asa cum afirma Freud, rezultatul unei bisexualitati constitutionale. (Trebuie in acelasi timp sa subliniem faptul ca el estima ca aceste conditii clinice ar fi produsul experientelor postnatale). El nu ia in calcul exemplul cel mai marcant al acestei regului, ce face ca mediul sa-si exercite dominanta asupra biologicului. Este transexualul barbat, la care se produce o inversare aproape totala a masculinitatii cu feminitatea, rezultatul unei relatii aberante mama-sugar (relatie de apropiere excesiva, fara frustrari, simbioza prelungita si absenta tuturor defectelor biologice evidente) ?

Bisexualitatea si transsexualismul

Freud , dupa cum stim, a conceptualizat (fara sa precizeze anume) o bisexualitate biologica si o bisexualitate psihologica ; prima era  stanca  celei de-a doua. El avea sentimentul ca ele erau amandoua prezente in anumite grade variabile la intreaga fiinta umana si depindea de variatiile constitutionale si de experienta de viata. El spunea ca, in unele cazuri, biologicul era factorul cel mai important si ca in altele, locul central il lua psihologicul, dar ca, in marea majoritate a cazurilor, era vorba de un amestec de nedescurcat al celor doua.

Daca Freud nu avea termen pentru a defini bisexualitatea biologica[7] ,avea unul pentru bisexualitatea psihica ; el l-a numit homosexualitate. Inca o data suntem jenati de vocabularul si definitia lui Freud, ce inclina spre conceptele globale. Sigur, o astfel de capacitate poate sevi la relevarea unui numitor comun pana la coincidenta, dar el risca sa ne faca sa pierdem sensul nostru de discriminare ; cuvantu- conceptul si teoria care se leaga din nou- biruie realitatea, observatia.

In functie de diferitele aspectele, exista realmente diferente esentiale intre perversiunea homosexuala si afectiunea pentru un prieten, intre dulceata tandra a unui om care iubeste trupurile feminine si comportamentul absurd efeminat al unui homosexual efeminat, intre schimbul de haine ce incita o erectie si schimbul de haine al unui transsexual care, nu ar fi niciodata excitat la vederea hainelor feminine ci manifesta intotdeauna dorinta de a le purta, caci ele sunt singurele ce-i pot fi pe plac.

Pentru mine, beneficiul pe care il tragem prin indicarea tuturor acestor aspecte sub numele de "homosexualitate" nu e compensat prin pierderea posibilitatii de stabilire a diferentelor in tabloul clinic, tabloul psihodinamicii, eriologiei si tratamentului.

In dezacord cu acceptiunea freudiana

Vom examina in lumina noilor descoperiri diversele aspecte a ceea ce Freud numea "homosexualitate". Vom putea asadar aprofunda intelegerea semnificatiei sale si a potentialitatii sale patogene. Sunt de acord, pentru inca o data, cu marea parte a tezei freudiene, dar nu sunt de acord cu unele puncte. Ceea ce imi convine cel mai mult, este ca acele calitati subliniate de Freud sunt inerente dezvoltarii si functionarii psihicului : masculinitatea si feminitatea sunt impreuna prezente atat la barbat cat si la femeie. Copii traiesc o dragoste oedipiana inversata, a carei amintire si efecte le vor pastra toata viata. In geeral, barbatii se tem sa fie feminini si isi dezvolta un protest masculin, in timp ce femeile sufera de invidia penisului. Teama de a fi homosexual se intalneste in mod curent la heterosexuali. Nu sunt de acord cu doua puncte, mai putin importante. In Primul rand, Freud a descoperit ca alegerea obiectului de fixatie libidinala si conflictul oedipian nu sunt elemente capabile de determinare a factorului patogen- a cunoaste teama de homosexualitate- daca nu i se adauga a sa deus ex machina, meditatiile sale asupra biologicului.

Mai curand, decat sa invocam forte biologice pentru a umple lacunele explicatiei, vom regasi in transsexualism datele care ne vor aduce un ajutor concludent pentru studiul influentei patogene a bisexualitatii (homosexualitatii). In al doilea rand, aceasta influenta se poate releva mult mai clar pentru barbati decat pentru femei.

Primul dezacord

Teama homosexualitatii

Gandind in termenii mecanismului transsexual-dorinta de a fi de sexi opus- se deplaseaza in intentia de a explica pericolul homosexualitatii, accentul pe obiectul de fixatie libidinala, la pretentii mult mai importante pentru individ in mentinerea propriului sens al existentei identitatii sale. Cred ca indivizii ce se tem de pulsiunile homosexuale se tem doar in parte ; pentru ca ei se tem de dorinte nu se demonstreaza slabiciunea lor (slabirea sentimentului de a fi ancorat in genul lor). Poate, o farte mare contributie la aceasta tema rezida in accesele (omnipotente sau neputincioase) de furie, pe care le provoaca, fara modulatii, anumite mame sugarilor lor. Datorita scopului acestui articol, eu nu voi aborda rolul traumatismului, frustrarii, ostilitatii anale sau orale, nici rezultatul pe care il pot avea acesti factori in homosexualitate sau chiar in psihoza. Mai mult, nu voi mentiona ca un factor important pe care il estimez a fi de la sine inteles : faptul ca teama de homosexualitate trebuie indusa cultural. In alte timpuri si alte locuri, contrar a ce se intampla in societatea occidentala, un act homosexual poate fi o afirmatie importanta a identitatii masculine a individului. Vangaard recenza cazurile sau actele homosexuale ce fusesera utilizate formal, public, religios pentru care virilitatea era transmisa de la un barbat la un baiat si pentru a stabili, intre 2 amanti adulti, legatura unei virilitati onorabile. Aceste constatari confirma ca aceasta nu este asa-zisa homosexualitate care constituie o amenintare, dar realizeaza o slabirea a sentimentului identitatii.

In culturile asemanatoare celei despre care vorbesc, unde idealul individului e de a fi un mascul viril, penisul in erectie nu este singurul organ de placere, dar, cu mult mai mult, un simbol-falicul- al putintei si onoarei. In asemenea culturi e dispretuit cel care e incapabil de a iubi o femeie care il imbie, caci asta inseamna dragostea si nu actul homosexual anatomic, care dovedeste lipsa virilitatii.

O cheie pentru intelegerea dezvoltarii masculinitatii sau a feminitatii