EVALUAREA SERVICIILOR FARMACEUTICE PENTRU CONSUMATORII DE PRODUSE FARMACEUTICE DIN CADRUL M.Ap.N.

EVALUAREA SERVICIILOR FARMACEUTICE PENTRU CONSUMATORII DE PRODUSE FARMACEUTICE

DIN CADRUL M.Ap.N.

Evaluarea incheie ciclul de conducere, premergand previzionarea de noi obiective, noi restructurari, etc., cand se reia ciclul conducerii.

In aceasta faza trebuie sa se raspunda la intrebarea: ,,cu ce rezultate s-a finalizat munca?'

Prin control, performantele unui sistem si al componentelor acestuia sunt comparate cu obiectivele, pe baza anumitor criterii si standarde stabilite initial, in vederea preitampinarii aparitiei de disfunctionalitati si a eliminsrii deficientelor constatate. Realizarea functiei de evaluare presupune patru actiuni specifice, succesive:

masurarea realizarilor sistemului si a componentelor sale;

compararea realizarilor cu obiectivele sale evidentiind abaterile;

determinarea cauzelor care au determinat abaterile;

efectuarea corecturilor.

Evaluarea este eficienta atunci cand se exercita sistematic si favorizeaza spiritul de initiative si creativitate.

Evaluarea mai poate fi definita si ca etapa finala a procesului decizional si consta in observarea si verificarea concordantei dintre procesul de functionare a obiectului condus si deciziile de conducere, relevand totodata influenta elementului conducator asupra elementului condus si abaterile de la deciziile de conducere[6].

In acest scop, evaluarea trebuie:

sa fie atotcuprinzatoare;

sa asigure cunoasterea modului cum se aplica deciziile;

sa asigure intarirea responsabilitatii la toate nivelurile;

sa asigure respectarea reglementarilor legale.

Evaluarea trebuie sa puna accentul pe indrumare si ameliorare, sa fie operativa in aplicarea corectiilor care se impun.

Intre aceste functii exista relatii de interdependenta, asa cum rezulta din schema nr. 20. O prima interdependenta este data de succesiunea logica a acestor faze, una dupa alta, evidentiata in schema prin sageti in linie dreapta[9].

Schema nr. 20 Relatiile dintre functiile managementului

Organizarea evaluarii vizeaza toate compartimentele organizatiei, de la cele mai simple structuri pana la nivelul sistemului global. Controlul constituie unul din elementele de legatura dintre componentele oricarui sistem, contribuind la mentinerea echilibrului si armoniei.

Controlul trebuie sa se exercite in mod curent, sa fie operativ, sa aiba un caracter preventiv si sa se desfasoare imediat dupa adoptarea hotararilor si deciziilor.

1. ETAPELE PROCESULUI DE EVALUARE

1.1. Stabilirea sistemului de evaluare

Realizarea functiei de control presupune sa avem in vedere urmatoarele cerinte:

existenta unui sistem informational care sa permita vahicularea rapida a informatiilor privind standardele de performanta;

efectuarea controlului direct la locul actiunii;

analiza cauzelor abaterilor si tratarea diferentiata a acestora in functie de importanta lor;

evitarea suprapunerii dintre activitatea de control si cele de evidenta;

realizarea unui control general si permanent, la toate nivelurile, fapt ce presupune existenta constanta a unui sistem ce control managerial.

Etapa stabilirii sistemului de evaluare cuprinde elementele enumerate mai sus, precum si imbunatatirea continua a acestuia, in raport cu toate schimbarile produse in interiorul sau, sau in afara unitatii, si care au afectat structura ei, sistemul informational, cadrul de relatii. etc;

1.2. Fixarea standardelor de performante, a normelor de referinta

Stabilirea standardelor de performante, a normelor de referinta in raport cu care se apreciaza modul de realizare a diferitelor sarcini. In privinta criteriilor de interpretare a rezultatelor controlului este de subliniat obligatia permanenta a managerului de a ridica continuu exigenta corespunzatoare evaluarii permanente a pregatirii profesionale a cadrelor.

1.3. Masurarea abaterilor fata de programele stabilite si standardele fixate

Aceasta etapa corespunde efectuarii controlului propriu-zis.

1.4. Interpretarea rezultatelor

Interpretarea rezultatelor reprezinta aprecierea din punct de vedere cantitativ si calitativ, a efectelor lor, a amploarei masurilor pe care le reclama; natura acestor abateri si amplitudinea lor constituie factorii in functie de care se estimeaza, daca este sarcina managerului de a interveni pentru corectarea lor, sau dinpotriva, daca aceasta este o problema care poate fi solutionata corespunzator de nivelul ierarhic inferior.

1.5. Aprecierea activitatii personalului

Aprecierea activitatii personalului pe baza rezultatelor analizate si recompensarea sau sanctionarea acestora in functie de natura rezultatelor. Evaluarea personalului serveste atat la cunoasterea cu mare precizie a potentialului uman al organizatiei, cat si ca suport de informatii pentru manageri in vederea luarii deciziilor privind repartizarea si utilizarea judicioasa a personalului, modalitati de perfectionare ce se impun. [9]

2. REZULTATELE EVALUARII SERVICIILOR FARMACEUTICE

PENTRU CONSUMATORII DE PRODUSE FARMACEUTICE

DIN CADRUL M.Ap.N

Evaluarea resurselor serviciilor farmaceutice pentru consumatorii de produse farmaceutice din cadru M.Ap.N

In categoria resurselor supuse evaluarii sunt cuprinse resursele organizationale, institutionale, materiale, precum si resursele umane.  Evaluarea resurselor este cel mai usor de facut pentru ca elementele componente pot fi prezente sau absente. In procesul de evaluare a resurselor organizationale, institutionale si umane, se au in vedere atat cantitatea cat si calitatea resurselor. Este vorba despre unitatile sanitare, medicale si farmaceutice si personalul sanitar.

Evaluarea cantitativa se sprijina pe indicatori specifici, cum sunt indicatorii "unitate sanitara/populatie" si "personal sanitar/populatie", exprimati in valoare medie exprimati in valoare medie pe tara si separat pentru mediul urban si rural.

Evaluarea calitativa se face de catre specialisti in evaluare, pe baza unor criterii de calitate, standarde sau norme. In acest scop se instituie comisii de acreditare a unitatilor sanitare si personalului sanitar. Autorizatia de functionare a unitatii si autorizatia de libera practica se elibereaza cu avizul organismelor abilitate, in vederea asigurarii conditiilor obligatorii pentru o buna practica sanitara.

La acest nivel de evaluare se are in vedere si dotarea unitatilor sanitare, pe ansamblul unitatii si pe sectii sau compartimente, pana la cele mai mici componente din structura acestora. De exemplu intr-o unitate farmaceutica se urmareste existenta aparaturii specifice prepararii medicamentelor, controlului calitatii acestora si conservarii lor, distributiei si eliberarii catre clienti si consumatori. Aprovizionarea unitatii farmaceutice cu substante si produse farmaceutice solicitate de consumatori in fiecare zona este o problema de urmarit de catre evaluatori.

Indeplinirea activitatilor medicale in armata se realizeaza pe mai multe nivele, pentru care se folosesc urmatoarele resurse:

resurse umane: ofiteri-medici, subofiteri sanitari-asistenti medicali, militari angajati pe baza de contract si militari in termeni- sanitari din structura serviciilor medicale ale unitatilor din structura statelor majore ale fortelor armate.

resurse materiale: medicamente si materiale sanitare farmaceutice asigurate prin:

spitalele militare, la care unitatile sunt arondate pe principiul teritorial;

centrele farmaceutice zonale din subordinea Directiei Asistenta Medicala;

achizitii centralizate la nivelul Directiei Asistenta Medicala;

achizitii proprii pe baza selectiilor de oferte.

resurse organizationale si institutionale: organul central de dotare cu materiale sanitar - farmaceutice pentru uz uman si veterinar, precum si cu tehnica medicala din cadrul Ministerului Apararii Nationale, este Directia Medicala. In activitatea specifica, Directia Medicala coopereaza cu structurile de conducere militare, Casa Asigurarilor de Sanatate a Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritatii Judecatoresti, precum si cu autoritatile civile care au responsabilitati in activitatea de asistenta medicala, sanitar - veterinara si sanitar - farmaceutica. La nivel teritorial, in subordinea Directiei Medicale, se intalnesc urmatoarele formatiuni medicale : 12 Spitale Militare de Urgenta, 7 Centre de Sanatate, Centrul Medical de Diagnostic si Tratament Ambulator al M.AP.N., Institutul Medico - Militar, Centrul de Cercetari Stiintifice Medico - Militare, Centrul Clinic de Urgenta de Bolic Cardiovasculare al Armatei, Centrul de Hematologie Transfuzionala al Armatei, Centrul de Medicina Preventiva, Depozitul Farmaceutic.

Directia Medicala isi exercita functia principala si functiile complementare din domeniul organizarii, coordonarii si controlului sistemului de asistenta medicala in armata pe timp de pace, in situatii de criza si la razboi.

Directia Medicala a M.Ap.N. elaboreaza conceptia unitara pentru organizarea, dotarea si functionarea sistemului de asistenta medicala si sanitar - veterinara in armata, precum si pentru perfectionarea si modernizarea continua a activitatilor de asistenta medicala, in scopul prevenirii imbolnavirilor, pastrarii si imbunatatirii starii de sanatate, pentru mentinerea permanenta a unei capacitati ridicate de lupta a efectivelor armatei.

. Evaluarea proceselor (activitatilor) de ingrijiri farmaceutice pentru consumatorii de produse farmaceutice din cadru M.Ap.N

Aceasta evaluare este mai greu de realizat. Practic, aceasta evaluare trebuie sa cuantifice toate activitatile executate de cadrul sanitar cu pregatire superioara si cu pregatire medie. Aici nu avem posibilitatea sa apelam la indicatori. Posibilitatile de evaluare a ingrijirilor acordate pacientilor sunt date de metode calitative. Aceste metode pot fi:

- examinarea documentelor de inregistrare a ingrijirilor- documente de evidenta tehnico-operativa in farmacie. Aceasta metoda nu reflecta totdeauna corect realitatea privind procesul de ingrijiri. Se stie ca unii practicieni buni nu inregistreaza intreaga activitate efectuata, in timp ce altii, mai putin competenti, scriu mult si frumos;

- analiza indicilor de utilizare a resurselor materiale si compararea acestor indici cu indicii realizati in unitati similare, concomitent cu urmarirea conditiilor in fiecare unitate. Prin aceasta metoda se pot evalua medicatia prescrisa comparativ cu diagnosticul, timpul de asteptare din partea pacientilor de la prescrierea investigatiilor si a tratamentului medicamentos pana la momentul cand beneficiaza de ingrijirile prescrise de catre medic;

- comportamentul profesionistilor fata de pacienti;

Activitatea de aprovizionare cu materiale farmaceutice a formatiunilor medicale si a trupelor se efectueaza contiuu, pentru a creea serviciului medical baza materiala necesara pentru acordarea oportuna si eficienta a ajutorului medical acordat ranitilor si bolnavilor, precum si pentru prevenirea si combaterea bolilor contagioase. Aceasta activitate are ca scop :

sa realizeze in cadrul unei colaborari stranse dintre medic si farmacist conditiile optime de diagnostic si tratament medical personalului militar si civil din Ministerul Apararii Nationale.

Sa asigure aprovizionarea, pastrarea, prepararea si circuitul medicamentelor de orice natura si dub orice forma, potrivit prevederilor legislatiei in vigoare.

Sa asigure educatia sanitara in domeniul medicamentului, combaterea automedicatiei si informarea personalului sanitar cu privire la medicamente.

In conformitate cu Ordinul ministrului apararii nationale nr. M197/2001, organul central de dotare cu materiale sanitar - farmaceutice pentru uz uman si veterinar, precum si cu tehnica medicala din armata, este Directia Medicala.

Aprovizionarea cu materiale sanitar - farmaceutice si aparatura medicala pentru formatiunile medicale din armata se efectueaza atat centralizat, prin licitatii organizate la nivelul Directiei Medicale, pe baza de necesar anual precum si descentralizat la nivelul fiecarei formatiuni medicale, in functie de fondurile alocate.

Pentru infirmeriile de unitate aprovizionarea se face centralizat la nivelul Directiei Asistenta Medicala pe baza solicitarilor trimise de formatiunile medicale, si descentralizat le nivelul fiecarei formatiuni medicale pentru unitatile medicale pe care le au arondate si cu sarcini de aprovizionare.

In formatiunile medicale ale Ministerului Apararii Nationale beneficiaza de asistenta medicala si medicamente : militarii in termen, cadrele militare in activitate si in rezerva, pensionarii militari si alte categorii de persoane, in conditiile Legii asigararilor sociale de sanatate nr. 145/1997, corelata cu Contractul - cadru anual elaborat de Casa Nationala a Asigurarilor de Sanatate si Colegiul Medicilor din Romania avizat de Ministerul Sanatatii, Legii privind statutul cadrelor militare nr. 80/1995, H.G. nr. 270/1999, privind stabilirea conditiilor de acordare a asistentei medicale, medicamentelor, Legii privind veteranii de razboi, pecum si unele drepturi ale invalizilor si vaduvelor de razboi nr. 44/1994, H.G.M. nr. 160/1960, Decretul Lege nr. 118/1990 si H.G. nr. 443/1998, completata cu H.G. nr. 154/1999 si H.G. nr. 1013/2000.

Directia Medicala asigura dotarea cu materiale sanitar - farmaceutice si tehnica medicala a tuturor exercitiilor militare care au loc in tara sau in afara granitelor in cadrul programului PfP, precum si a spitalului de campanie destinat unor astfel de misiuni.

Pentru aprovizionarea continua cu materiale sanitare si farmaceutice a tuturor elementelor sistemului national de aparare pe timpul operatiei, in cadrul fiecarui esalon se constituie inca din timp de pace stocuri de materiale sanitare si farmaceutice, intr-un cuantum stabilit pe baza normelor de inzestrare, care la razboi sau in situatii de criza se completeaza pe masura consumului sau se suplimenteaza corespunzator misiunilor si estimarii pierderilor sanitare.

Sursele de aprovizionare cu materiale sanitare si farmaceutice sunt urmatoarele:

a. surse principale:

- depozitul central de materiale sanitare si farmaceutice din subordinea Directiei Medicale;

- depozitul de materiale sanitare si farmaceutice din cadrul brigazilor logistice;

- depozitele civile de materiale sanitare si farmacetice.

b. surse suplimentare:

- materiale sanitare si farmaceutice recuperate;

- materiale sanitare si farmaceutice provenite din capturi;

- materiale sanitare si farmaceutice achizitionate pe plan local.

Prescrierea medicamentelor se face numai de medici, astfel :

- pe formulare de retete, pentru tratamentul ambulatoriu ;

- pe condici de prescriptii medicale zilnice, pentru bolnavii spitalizati ;

- pe condici de aparat, pentru "aparatele' si trusele de urgenta ale sectiilor si serviciilor din unitatile sanitare.

Retetele prescrise bolnavilor care beneficiaza de gratuitate, condicile de prescriptii si de aparat vor fi completate numai pe formula aprobate de Directia Medicala.

Prescriptiile medicale inscrise pe retete, pentru cei care beneficiaza de gratuitate, se completeaza intr-un exemplar daca sunt adresate farmaciilor militare si in doua exemplare pentru farmaciile stat care elibereaza meticamente in contul Ministerului Apararii Nationale. Prescriptiile medicale scrise in condicile de prescriptii si in condicile de aparat se completeaza in doua exemplare (unicat si duplicat).

Prescriptiile medicale se vor scrie corect si citet, denumirile si dozele maxime ale medicamentelor fiind cele prevazute de actele normative invigoare. In cazuri deosebite, cind medicul apreciaza necesara depasirea dozelor maxime, dupa specificarea cantitatii prescrise, va adauga mentiunea "sic volo".

Se interzice prescrierea medicamentelor cu denumiri prescurtate sau cu simboluri chimice.

Cantitatile vor fi exprimate in cifre si litere, cu exceptia ingredientelor ce intra in compozitia preparatelor magistrale - daca nu contin produse toxice sau stupefiante - care se vor prescrie numai in cifre.

La  preparatele magistrale divizate (capsule, pilule, supozitoare etc.), numarul total al diviziunilor scrise va fi inscris in cifre si litere.

Dupa formularea prescriptiei, se va indica modul de intrebuintare, specificindu-se calea de administrare, intervalul si dozele.

Nu se vor folosi mentiunile "dupa aviz", "dupa sfat" sau "suo nomine".

Farmacistul raspunde personal de corecta executare a prescriptiilor medicale si de calitatea medicamentelor preparate.

Prin infirmeriile din unitatile militare, medicamentele se acorda gratuit, pentru maximum 24 de ore,  atat pentru tratamentul ambulatoriu, cat si pe timpul internarii in infirmerie.

Eliberarea medicamentelor si produselor farmaceutice pentru tratamentul ambulatoriu si prin spitalizare se face prin farmaciile militare, iar in garnizoana in care acestea nu exista, prin farmaciile civile care au incheiat contract cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. si cu unitatile sanitare militare care efectueaza decontarea receptelor tip M.Ap.N.. Acestea se distribuie de catre farmacii, astfel:

pentru afectiuni acute, pe o perioada de pana la 3 zile;

pentru afectiuni cronice, pe o perioada de pana la 30 de zile;

pentru celelalte afectiuni, pe o perioada de pana la 10 zile.

Pe timpul internarii in spitalele militare, se acorda gratuit medicamente si materiale sanitare, in conditiile stabilite prin Legea nr. 145/1997 si Contractul- cadru anual.

2.3 Evaluarea eficientei si eficacitatii serviciilor farmaceutice pentru consumatorii de produse farmaceutice din cadru M.Ap.N

Resursele financiare sunt legate de eficienta. Dupa DCO, conceptul general de eficienta se defineste ca "raportul intre efectul economico - social util obtinut (rezultatul muncii) si efortul economico - social depus la nivelul sistemului si al subsitemelor sale".

Problema folosirii cu eficienta maxima a resurselor disponibile este o problema globalizata a managementului sanitar.

Principalii factori care determina calitatea asistentei sociale sunt:

fondurile alocate,

calitatea managementului,

competenta profesionala a cadrelor sanitare cu pregatire superioara si medie.

Resursele financiare pentru indeplinirea activitatilor in domeniul asistentei medicale in armata  revin din:

bugetul pentru aparare

din fonduri din bugetul asigurarilor sociale de sanatate

venituri proprii obtinute in conditiile legii

alocatii si transferuri de la bugetul de stat- pentru activitati specifice.

Fondurile alocate reprezentant un procent din PIB, variaza de la o tara la alta. Cresterea costurilor asistentei sanitare pe plan mondial face ca in nici o tara aceaste fonduri sa nu poata satisface cererea. De aici decurge necesitatea adoptarii unor masuri de limitare a costurilor, folosirea acestora cu maxima eficienta. Pentru sistemul farmaceutic din cadrul M.Ap.N, aceste foduri includ:

cheltuieli administrative;

costurile directe implicate in ingrijirea bonavilor - produse si servicii farmaceutice;

Directia Medicala fundamenteaza si planifica resursele financiare din bugetul de aparare pentru aprovizionarea cu medicamente, echipamente si materiale sanitare consumabile.

In cadrul formatiunilor medicale ale M.Ap.N. beneficiaza de asistenta medicala si de medicamente militarii in termen (de toate categoriile), cadrele militare in activitate si in rezerva, pensionarii militari si alte categorii de persoane, in conditiile Legii asigurarilor sociale de sanatate nr. 145/1997, cu modificarile ulterioare, corelata cu Contractul-Cadru anual elaborat de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si Colegiul Medicilor din Romania, avizat de Ministerul Sanatatii, cu Legea 80/1995 si Legea 44/1994 privind veteranii de razboi, precum si unele drepturi ale invalizilor si vaduvelor de razboi.

In urma unui studiu realizat la nivelul Sectiei Farmaceutice, a rezultat ca, pentru o asigurare corespunzatoare permanenta cu medicamente a tuturor categoriilor de personal enumerate mai sus si cu drept de gratuitate la medicatie in armata, ar trebui sa se execute urmatoarele contracte anuale intre C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. si ambulatoriile de specialitate, numai pe parte de farmacie: un contract de 50 de miliarde de lei cu farmacia din Centrul Medical de Diagnostic si Tratament Ambulator "Dr. Acad. Stefan Milcu" si unul de 30 de miliarde de lei cu farmacia de ambulator din cadrul Spitalului Clinic de Urgenta Militar Central "Dr. Carol Davila". La acestea se adauga contracte de cate 10 miliarde lei cu farmaciile de ambulator din cadrul spitalelor militare de urgenta, precum si contracte de cate 5 miliarde lei cu farmaciile de ambulator din cadrul centrelor de sanatate din teritoriu.

La aceste sume (in conformitate cu modul de decontare prevazut in legea asigurarilor sociale de sanatate si in Contractul-Cadru de 50% - 50% sau 65% - 35%) ar trebui sa contribuie si bugetul armatei cu o parte egala, altfel contractele nu se pot derula. De asemenea, tot de la bugetul armatei, ar trebui sa se asigure alte miliarde pentru medicamentele necompensate, care nu se deconteaza prin C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., si tot din bugetul armatei ar trebui sa se repartizeze bani pentru plata diferentei medicamentelor compensate la farmaciile comunitare in localitatile unde nu exista farmacii militare.

La aceste propuneri, la nivelul celei mai mari policlinici militare din tara - Centrul Medical de Diagnostic si Tratament Ambulator "Dr. Acad. Stefan Milcu" -, contractul pentru anul 2003 s-a situat intre 5 - 6 miliarde lei. Concluziile privind gradul de asigurare cu medicamente in ambulator se pot trage foarte usor.

Un inceput s-a facut in anul 2004, in sensul ca pentru primele sapte luni ale anului 2004 s-a incheiat intre C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. si farmacia Centrului Medical de Diagnostic si Tratament Ambulator "Dr. Acad. Stefan Milcu" un contract de 18 miliarde lei, insa pentru ca acesta sa se realizeze este nevoie de cel putin aceeasi suma si de la bugetul armatei.

3. CONCLUZII PARTIALE

Procesul de management se desfasoara continuu in cadrul organizatiei, debutand cu stabilirea obiectivelor de realizat, continuand cu elaborarea deciziilor si trasarea sarcinilor si incheindu-se cu realizarea acestor sarcini si implicit a obiectivelor propuse. Pentru facilitarea transpunerii in practica a acestor activitati diversificate a fost necesara gruparea lor in "functia de management', tinind seama de natura sarcinilor implicate, modul de realizare a lor, omogenitatea actiunilor, succesiunea lor fireasca si de folosirea unor metode si tehnici specifice.

Putem vorbi astfel de functia de previziune, care are in vedere obiectivele, programarea muncii, dezvoltare etc. si se realizeaza prin intermediul diagnozei, prognozei, planificarii si programarii productiei. Functia de organizare, care asigura stabilirea sarcinilor pe baza rationala, stabilirea legaturilor de autoritate, de cooperare si de informare ce unesc oarnenii in cadrul sistemului; functia de coordonare definita prin adaptabilitatea organizatiei la conditiile existente in fiecare moment; functia de antrenare care se refera la modul de comanda si la motivarea personalului si functia de control prin intermediul careia se realizeaza evaluarea rezultatelor prin masurarea realizarilor, compararea acestora cu obiectivele stabilite si surprinderea elementelor pozitive si negative.

Metodele de management sunt ansambluri de procese si mijioace prin care se influenteaza actiunile elementelor sistemului condus in vederea realizarii obiectivelor stabilite, avand atat continut economic, cat si unul social, intrucat in procesul de productie se manifesta interactiunea dintre activitatea creatoare a omului si mijioacele materiale. In cadrul procesului managerial, fundamentala pentru luarea deciziilor este evaluarea, aceasta oferind informatiile referitoare la factorii de productie, atat sub aspect material, cat si al resurselor umane. Pentru ca decizia luata sa fie buna, este necesar ca premizele pe care aceasta se bazeaza sa fie cele corecte, ceea ce presupune o actiune de evaluare corecta.

A evalua inseamna a aprecia, a pretui. Luarea deciziilor de catre manager necesita cunoasterea, deci evaluarea obiectiva a sistemului condus (unitate economica).

Necesitatea activitatii de evaluare rezulta din complexitatea sarcinilor ce trebuie rezolvate la fiecare loc de munca, din cerinta de combatere a risipei, a birocratismului, a oricarei forme de indisciplina, din rolul pe care il are la formarea unei atitudini pozitive fata de munca, la stimularea spirtitului de initiativa si a raspunderii in munca etc. .

In concordanta cu principiile managementului in economie, asigurarea calitatii, eficienta si controlul au capatat o importanta deosebita in si in sectorul sanitar.

Calitatea ingrijirilor de sanatate a preocupat intotdeauna atat corpul sanitar cat si opinia publica. Acest interes este dat de faptul ca unul dintre factorii determinanti ai calitatii vietii este una dintre caile de imbunatatire a starii de sanatate a poopulatiei.

O evaluare obiectiva a calitatii si costurilor poate constitui o baza solida pentru adoptarea unor decizii privindorganizarea asistentei medicale si farmaceutice.

Evaluarea in domeniul sanitar are doua tipuri de scopuri: partiale si finale. Scopurile partiale se refera la limitarea cheltuielilor, depistarea diferentelor pe zone geografice, reducerea mortalitatii si morbiditatii, cresterea sperantei de viata.

Scopurile finale care impun cu necesitate evaluarea si in domeniul sanitar, vizeaza cresterea calitatii vietii, implicit o societate sanatoasa capabila sa produca bunuri materiale si spirituale.

Actiunea de evaluare nu reprezinta aplicarea mecanica a unor tehnici, ci presupune o apreciere profunda a performantelor firmei, diagnosticul nu are doar rolul de a prezenta o stare de fapt la un moment dat, ci si acela de a directiona si sustine scenariile de evolutie in plan economico-financiar.

CONCLUZII GENERALE

Omul, ca fiinta inteligenta, a urmarit intotdeauna satisfacerea necesitatilor proprii cu cheltuieli de efort cat mai reduse, sesizand din cele mai vechi timpuri ca acest lucru este posibil cu rezultate mai bune in asociere cu alti semeni. Apare astfel ideea de colective de munca, activitatea acestor colectivitati umane dovedindu-se superioara aceleia a fiecarui individ care ar lucra separat. Cooperarea in munca si diviziunea muncii reprezinta elementele principale care determina necesitatea activitatii de conducere si o transforma intr-o functie obiectiv-necesara a oricarei colectivitati umane organizate. Ea are rolul de a asigura conexiunea si unitatea tuturor actiunilor desfasurate, de a le coordona si dirija conform cerintelor de functionare optima a sistemului colectivitate. Aceasta activitate, la fel de veche precum civilizatia umana, este cunoscuta astazi sub denumirea de management, cuvant derivat din latinescul "manus' (mana) de la care s-a format in italiana "maneggio', in franceza "manege', in engleza verbul "to manage'. Etimologic, deci, management inseamna a manevra, a pilota, a administra, a conduce, intelesul de astazi fiind "a tine in mana', "a conduce eficient'. James Bumham este cel care impune notiunea de manager ca vector al dezvoltarii intr-un ritm inovator si creator in orice domeniu (1941, "Revolutia manageriala')'. In ceea ce priveste sensul conceptului de management, James Williams il defineste ca fiind o tehnica sociala de "directionare, conducere si control al eforturilor unei grupe de indivizi in vederea realizarii unui scop comun () in conditiile unui minim de cheltuieli de resurse'; A. Mackenzie arata ca managerul opereaza cu trei elemente fundamentale- idei, lucruri si oameni, realizand obiectivul prin altii', Jean Gerbier il asimileaza "artei de a conduce'. O definitie mai moderna ar fi aceea data de H. Koontz si H. Weinrich potrivit careia managementul este "un proces de proiectare si mentinere a unui climat in care indivizii, muncind impreuna in colectiv, realizeaza eficient scopurile stabilite". Se poate concluziona ca managementul se aplica la toate tipurile de organizatii, cu scopul principal de a crea profit corelat cu cresterea productivitatii, ceea ce inseamna eficienta.

In contextul reformelor structurale si de fond care au loc in momentul de fata in tara noastra, in domeniul sanatati, se impune adoptarea unor decizii cu caracter managerial, fundamentate stiintific si destinate sa asigure alinierea noastra la standardele europene in materie.

Schimbarile in cadrul sistemelor de sanatate sunt foarte la moda in zilele noastre. In prezent, intr-o multitudine de tari, au loc experimente. O comparatie internationala, stiintifica ar creea posibilitatea solutionarii multora din incertitudinile generate de schimbarea sistemelor de sanatate. Aceste schimbari pot influenta direct existenta si calitatea vietii popoarelor. Cei care elaboreaza politicile sanitare ar trebui sa faciliteze astfel de evaluari, comparatii.

Boala inteleasa ca suferinta in plan fizic, dar si afectiv, mobilizeaza o serie de factori , ducand la :

-disconfort fizic si psihic al individului bolnav, ceea ce duce la scaderea capacitatii de concentrare si a performantelor;

-scaderea randamentului muncii;

-scaderea resurselor materiale ;

-consum ridicat al veniturilor prin investirea acestora in tratamente si in regimul alimentar.

In acest context, e de la sine inteles ca scopul omului este de a-si conserva sanatatea, de a trai cat mai mult si de a fi cat mai util din punct de vedere social (longevitate cu sens pozitiv). In antiteza cu conceptul de boala, sanatatea devine o forta de productie si bunastare materiala. Individul considerat sanatos va fi acela lipsit de tare fizice si psihice si care duce o viata activa, utila societatii prin producerea de bunuri materiale si servicii. Sectorul de sanatate este considerat primordial pentru dezvoltarea economica insasi a unei tari. Starea de sanatate a populatiei influenteaza dezvoltarea economica si este influentata, la randul ei, de catre aceasta, este in sine un element de conditionare a dezvoltarii.

In aceasta perioada de tranzitie, in procesul de cautare a celor mai eficiente solutii care sa asigure o sanatate optima, dar in acelasi timp si resursele financiare de sustinere, suntem obligati sa gasim cel mai potrivit raport intre raspunsul prompt la cererile de sanatate - aflate intr-o permanenta modificare cantitativa si calitativa - si constrangerile organizationale si financiare. Sistemul asigurarilor sociale de sanatate s-a dovedit in general viabil in anii de functionare, desigur cu avantajele si limitele sale. De altfel, este foarte greu ca, un sistem nou introdus intr-o tara in care economia este intr-un proces de cautari continue, sa fie eficient si multumitor pentru toata lumea. Pe masura ce economia se va stabiliza iar structurile medicale ce acorda asistenta medicala de toate tipurile vor deveni competitive si eficiente, asigurand pe deplin calitatea actului medical, vom putea vorbi de avantajele sistemului asigurarilor sociale de sanatate.

"Un comandant este asemeni unui capitan de vas. De el depind viteza de deplasare, directia si, de ce nu, destinatia. Tot el ar putea fi responsabil si pentru o eventuala plutire in deriva. Mai mult, paraseste intotdeauna ultimul corabia."

Comparatia mi-a fost inspirata de generalul de brigada, medic, dr. Ioan Sirbu, comandantul Spitalului Clinic de Urgenta Militar Central "Dr. Carol Davila".