EXPERTIZA MEDICO-LEGALA A CAPACITATII DE MUNCA

EXPERTIZA MEDICO-LEGALA A CAPACITATII DE MUNCA

Pierderea sau scaderea capacitatii de munca, se refera la activitatea profesionala si la prejudiciul pentru dezvoltarea extraprofesionala (raportat la posibila dezvoltare spirituala sau a altor activitati extraprofesionale).

In Codul Civil este prevazut ca: orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe cel din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara.

Expertiza medico-legala a capacitatii de munca se efectueaza in comisie cu participarea obligatorie a medicului specialist expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca.

Obiectivele expertizei sunt:

1) in ce masura s-a pierdut si este recuperabila capacitatea de munca profesionala;

2) exprimarea in grade (pe baza unui barem unic) asupra prejudiciului functional, somatic, psihic al persoanei in cauza.

Prin infirmitate se intelege un prejudiciu corporal care poate fi de ordin morfologic, functional sau morfo-functional.

Prin invaliditate se presupune, in mod obligatoriu, un deficit functional, indiferent daca acesta este asociat sau nu cu o modificare anatomica.

Repercusiunea deficitului functional existent in cadrul unei invaliditati asupra posibilitatilor individului de a exercita o anumita profesie se reflecta in notiunea de capacitate de munca.

Deci, pastrarea, scaderea sau pierderea capacitatii de munca sunt rezultatul raportarii unei invaliditati la capacitatile unui individ in exercitarea unei profesii.

Metodologie:

1) se efectueaza examene de specialitate, explorari, investigatii corespunzatoare tipului de afectiuni prezentate de subiect si care vor permite stabilirea diagnosticului clinic si functional.

2) rezultatele sunt formulate astfel (in cazul in care afectarea capacitatii de munca este rezultatul unei actiuni traumatice):

a) precizarea realitatii si datei traumatismului;

b) diagnosticul bolii post-traumatice;

c) raportul de cauzalitate intre traumatism si boala incriminata ca producatoare a scaderii (pierderii) capacitatii de munca;

d) caracterul permanent sau temporar, total sau partial (sau recuperarea pentru alta munca) al invaliditatii (dupa epuizarea tuturor mijloacelor terapeutice), apreciata in grade;

e) afectarea capacitatii de munca, cu referire la profesie si indeosebi la activitatea respectiva;

f) coexistenta sechelelor posttraumatice cu o afectiune preexistenta sau stare fiziologica ce afecteaza capacitatea de munca;

g) stabilirea posibilitatilor eventuale de recuperare pentru alta munca.

Incapacitatea de munca poate fi totala sau partiala, temporara sau definitiva.

Stabilirea coeficientului de afectare a activitatii profesionale depinde de: aptitudinile individului, calificarea profesionala a acestuia, incapacitatea profesionala existenta.

Exprimarea se face in grade (scadere pentru gradul III, pierdere pentru gradul II si necesitatea unui insotitor pentru gradul I) si procentual atunci cand se cere acest lucru.

Pentru stabilirea incapacitatii in afectari multiple se utilizeaza formule ce deriva din incapacitati succesive avand in vedere faptul ca, reducerea capacitatii de munca nu corespunde cu suma incapacitatilor partiale considerate izolat