Edemul pulmonar non-cardiogen

Edemul pulmonar non cardiogen

Stari de hipoalbuminemie

Sindrom nefro- rinichi

Enteropathie- interior, boala- boala a intestinului

Interstitial- intre celule

Pneumotorax- aer in torace

Imagine obtinuta cu ajutorul razelor

Intrapleural- in interioul pleurilor

Lymphangitic- lichid, vase de sange, limfuri

Limfangita carcinomatoasa - o forma de cancer a sist limfatic

Pancreatita - inflamatie a pancreasului

Atlasul Harrison

Edemul pulmonar non-cardiogen

O serie de situatii clinicale sunt asociate edemul pulmonar bazat dezechilibru fortelor Starling altul decat cel determinat de cresterea primara a presiunii capilare pulmonare. Desi (ne putem astepta ca) presiunea scazuta a plasmei oncotice in stari de hipoalbuminemie (de exemplu: boli grave ale ficatului(limfatice grave), sindrom nefrotic, (enteropate cu pierderi de proteine) pierderea proteinelor din tractul intestinal) poate duce (sa conduca) la edemul pulmonar, echilibrul fortelor favorizeaza in mod normal atat de mult resorbtia incat chiar si in aceste conditii (este necesara o crestere a pres capilare) unele cresteri ale presiunii capilare sunt de obicei necesare inainte (aparitiei) ca edemul interstitial sa se dezvolte.

Negativitatea crescuta a presiunii interstitiale a fost implicata in geneza edemului pulmonar unilateral dupa evacuarea rapida a unui pneumotorax masiv. In aceasta situatie, rezultatele(modificarile) pot fi evidente doar la nivel radiologic, dar uneori, pacientul (prezinta ocazional dispnee)sufera de dispnee cu semne fizice obiective localizate la nivelul plamanului edematos. S-a propus ca presiunile (intrapleurala negativa importata ce apare in astmul sever poate fi asociata in dezvoltarea edemului interstitial) negative mari din interiorul pleurilor din timpul astmei severe acute sa fie asociate cu dezvoltarea edemului interstitial. Blocajul limfatic secundar bolilor inflamatorii si fibrotice (fibrozante) sau limfancitei cargilomatoase poate duce la edem interstitial. In asemenea cazuri, ambele manifestari clinice si radiologice sunt dominate de cele ale bolii de baza. Alte situatii (conditii) manifestate prin cresteri ale continutului de lichid interstitial al plamanilor par sa fie asociate, in primul rand, cu intreruperea membranelor capilare si a celor alveolare.

Orice numar de aspiratii sau socuri (in special din cauza septicemiei, pancreatita hemoragica, urmata de suntul cardiopulmonar) sunt asociate cu edemul pulmonar difuz care, evident, nu are o origine hemodinamica

Aceste conditii care pot duce la sindromul de detresa respiratorie acuta, sunt prezentate in capitolul 251.

Alte forme ale edemului pulmonar. Exista trei forme ale edemului pulmonar, ale carui simptome nu pot fi determinate cu precizie.

Supradoza de narcotice este un factor binecunoscut care duce la edemul pulmonar.

Desi consumul ilegal de heroina pe cale parenterala este cauza cea mai frecvent intalnita, supradozele parenterale si orale de morfina, metadon, dextropropoxifen produse in mod legal au fost de asemenea asociate in dezvoltarea edemului pulmonar. Ideea de mai sus din care reiese ca impuritatile injectate au dus la boala, este nefondata. Dovezile curente arata ca mai degraba exista alterari in permeabilitatea membranelor capilare si alveolare decat in cresterea presiunii capilare pulmonare.

Expunerea la altitudini mari in contact cu efortul fizic sever reprezinta un factor binecunoscut care declanseaza edemul pulmonar la persoanele sanatoase care inca nu s-au adaptat la un mediu nou. Chiar si nativii care sunt obisnuiti cu altitudinile mari dezvolta acest sindrom pana se intorc in mediul lor, dupa un sejur relativ scurt la altitudini mici. Acesta este mult mai des intalnit la persoanele care au sub 25 de ani. Modul de actionare al edemului pulmonar la mare altitudine .. ramane un secret, si s-au confruntat studii, unele sustinand ca compresia venelor pulmonare si altele care indicau compresia arteriala pulmonara ca moduri de actionare deosebite. Un rol pentru hipoxie la altitudini inalte este sugerat de faptul ca pacientii raspund la administrarea cu oxigen si/sau se intorc la inaltimile joase. Hipoxia nu altereaza permeabilitatea membranei alveolare si capilare.

Prin urmare riscul cardiac este crescut si presiunile arteriale pulmonare in exercitiu?? si combinate cu compresia arteriala pulmonara hipoxica, care este mai frecventa la persoanele mai tinere, pot fi un exemplu de edem pulmonar prearterial ?? de mare presiune. HAPE (Edemul pulmonar la mare altitudine) a fost de asemenea asemanat cu un defect in absorbtia lichidului adus prin transportul de sodiu transepital alveolar activ ??.

Inhalarea profilactica a Salmeterolului care face parte din clasa de agonisti ai adrenoreceptorilor beta2 a fost aratata (demonstrata) pentru a reduce incidenta conditiei.

Edemul pulmonar acut cu tulburari neurologice?? s-a manifestat la pacienti prin dereglari ale sistemului central nervos si prin lipsa aparenta a vreunei urme de disfunctie ventriculara stanga. Desi majoritatea studiilor experimentale au (invocat) implicat activitatea sistemului nervos simpatetic, modul prin care activitatea eferenta simpatetica duce la edemul pulmonar este doar o speculatie. Se stie ca o descarcare masiva a nervului adrenergic duce la o compresie a vaselor periferice care implica cresterea presiunii sangelui si deplasarea acestuia in circulatia centrala. In plus, este pobabil sa se produca de asemenea o reducere a (supunerii??) ventriculului stang si ambii factori folosesc la cresterea presiunii atriului stang suficient de mult incat sa produca edemul pulmonar pe o baza hemodinamica. Cateva experimente sugereaza ca stimularea receptorilor andrenergici cresc permeabilitatea capilara direct, dar acest efect este relativ minor in comparatie cu dezechilibrul produs de fortele Starling.

TRATAMENT PENTRU EDEMUL PULMONAR vezi Cap. 255