Esofagul

Esofagul

Esofagul este un conduct musculo-membranos prin care trec alimentele din faringe in stomac.

Configuratia exterioara

Limite. Limita superioara este reprezentata prin marginea inferioara a fasciculului cricoidian al constrictorului inferior al faringelui. Limita inferioara este formata de cardia, orificiu prin care cardia se deschide in stomac.

Traiect. Situatie. Directie. Esofagul strabate regiunea gatului, a toracelui, diafragma si ajungand in abdomen, se termina in stomac.

Topografic, i se disting patru portiuni 1.cervicala

2.toracica sau mediastinala

3.diafragmatica

4.abdominala

In plan sagital, esofagul nu ramane aplicat pe coloana vertebrala, ci se departeaza de ea, descriind o curba cu concavitatea anterioara. El prezinta si doua curburi in plan frontal -o curbura superioara, cu concavitatea la dreapta

-o curbura inferioara, cu concavitatea la stanga.

Dimensiuni. Esofagul are in medie 25 cm.

Schematic aceasta lungime este astfel repartizata:

-5 cm pentru portiunea cervicala

-16 cm pentru portiunea toracica

-4 cm pentru portiunea diafragmo-abdominala (1,5 cm pentru portiunea diafragmatica si 2,5 cm pentru portiunea abdominala).

Forma si calibrul variaza dupa cum acesta este in stare de vacuitate sau in stare de distensie.

In stare de vacuitate. Examinand esofagul (pe cadavru) in stare de vacuitate, vedem ca are aspectul unei panglici musculare. Pe sectiune transversala lumenul esofagului se prezinta ca o fisura cu peretii mai mult sau mai putin apropiati.Lumenul este virtual la extremitati si are o forma stelata din cauza plicelor mucoasei, in timp ce in rest forma sa este eliptica.

In stare de distensiune.Dupa ce a fost insuflat esofagul sau injectat cu apa arata o neregularitate de calibru, prezentand portiuni dilatate si portiuni inguste. Se descriu urmatoarele zone inguste: una in portiunea initiala, alta la mijloc si a treia in portiunea terminala; sunt stramtorile fiziologice cricoidiana, bronho-aortica si diafragmatica.

Stramtoarea cricoidiana se gaseste sub cartilajul cricoid si raspunde gurii esofagului. Este produsa de contractia fibrelor muschiului constrictor inferior al faringelui.

Stramtoarea bronho-aortica este cauzata de prezenta aortei si a bronhiei stangi.

Stramtoarea diafragmatica se gaseste la nivelul orificiului esofagian al diafragmei si este produsa de contractia inelului muscular diafragmatic.

Intre portiunile ingustate se gasesc portiuni dilatate. Se descriu trei segmente dilatate: segmentul cricoaortic, segmentul bronhodiafragmatic, segmentul subdiafragmatic.

La nivelul portiunilor dilatate calibrul esofagului este aproximativ de 2,5 cm; iar la nuvelul portiunilor ingustate, aproximativ de 1,5-2 cm.

Rezistenta si dilatabilitatea. Esofagul este foarte rezistent, el se rupe la presiunea unei coloane de un metru de mercur. Este moale si se largeste cu usurinta, dar este putin extensibil in sens longitudinal.

Mijloace de fixare. Esofagul este mentinut in pozitia sa prin: continuitatea cu faringele, continuitatea cu stomacul, vase si nervi, fasciculele musculare care plecate din esofag, se fixeaza pe organele vecine.

Raporturile esofagului

Portiunea cervicala, se intinde de la a 6-a vertebra cervicala pana la un plan orizontal care trece prin marginea superioara a sternului si vertebra a 2-a toracica.

Anterior -traheea

Posterior -coloana vertebrala cu muschii prevertebrali

Lateral -lobii corpului tiroid, nervii laringei recurenti si ceva mai la distanta cu manunchiul vasculo-nervos al gatului si cu simpaticul cervical

Portiunea toracica, incepe la nivelul orificiului superior al toracelui, coboara prin mediastin si tine pana la hiatul esofagian al diafragmei. Este impartit in doua segmente. Limita separativa se gaseste in dreptul vertebrei a 4-a toracice. La cest nivel traheea se bifurca, motiv pentru care portiunea suprajacenta a esofagului se numeste suprabronhica, iar cea subjacenta segment subbronhic. Tot la nivelul acestei vertebre esofagul trece printr+un defileu format de doua arcuri vasculare: arcul aortic si arcul venei azigos. De aceea segmentul superior se numeste supraaortic, iar cel inferior segment interazigoaortic.

Segmentul suprabronhic sau segmentul supraaortic, este in raport

-anterior- traheea si originea bronhiei stangi

-posterior- coloana vertebrala

- lateral- pleurele mediastinale

Intre pleure si esofag se gasesc cele doua arcuri vasculare, al aortei si al venei azigos, iar mai sus cu nervii vagi si laringei recurenti.

Segmentul subbronhic sau interazigoaortic, se intinde de la a 4-a pana la a 11-a vertebra toracica, si are urmatoarele raporturi:

-anterior- pericardul, nodurile limfatice traheobronhice inferioare

-posterior- coloana vertebrala, de care este separat prin vasele mari ale mediastinului (aorta toracica cu arterele intercostale, vena azigos si hemiazigos, ductul toracic).

-lateral- pleurele mediastinale, nervii vagi

Portiunea diafragmatica. Esofagul strabate diafragma prin hiatul esofagian. Intre peretii acestui hiat si esofag exista lame musculo-membranoase care constituie mijloacele de fixare si de alunecare in acelasi timp, a esofagului prin diafragma. Aceste lame (membrana frenoesofagiana a lui Bartelli-Laimer, fibrele lui Juvara, muschiul lui Rouget) se opun unor organe abdominale care ar putea hernia pe aici.

Portiunea abdominala- situata sub hiatul esofagian al diafragmei, este usor dilatata. Raporturile esofagului abdominal sunt urmatoarele:

-anterior- ficatul (scobitura esofagiana de pe lobul stang).

-dreapta- lobul caudat al ficatului

-stanga- fundul stomacului

-posterior- diafragma si aorta

Structura esofagului

Esofagul este format din patru straturi: o tunica musculara, o tunica submucoasa si una mucoasa. La suprafata lui exterioara exista o celuloasa sau adventitia esofagului, care continua adventitia faringelui.

Tunica musculara este formata din doua straturi de fibre, unul longitudinal (superficial) si celalalt circular (profund). Stratul longitudinal e mai bine dezvoltat decat cel circular.

Tunica submucoasa este groasa si foarte laxa. Ea este slb unita cu tunica musculara, dar este intim unita cu cea mucoasa.

Tunica mucoasa are o culoare albicioasa si structural este formata dintr-un epiteliu pavimentos stratificat si din lamina proprie. Are anexate numeroase glande. Glandele esofagiene sunt de tip acinos si se gasesc situate in submucoasa. Au un canal excretor lung, care se deschide la suprafata mucoasei.

Adventitia inveleste esofagul la exterior si este formata din tesut conjunctiv lax, prin intermediul caruia esofagul se leaga de organele din jur.

Tunica seroasa se gaseste numai in abdomen si inveleste esofagul doar partial.

Vase si nervi

Arterele se desprind din -artera tiroidiana inferioara pentru portiunea cervicala

-arterele eso-traheale, bronhice, intercostale sau chiar direct din aorta pentru portiunea toracica

-arterele diafragmatice inferioare si artera gastrica stanga pentru portiunea frenoabdominala.

Venele formeaza un plex submucos din care pleca ramuri, care, dupa ce strabat musculatura, constituie un plex periesofagian; de aici venele se varsa, la gat in venele tiroidiene inferioare; in torace in venele diafragmatice, bronhice, azigos si hemiazigos; in abdomen in vena gastrica stanga.

Vasele limfatice iau nastere la nivelul mucoasei; formeaza apoi un plex in submucoasa si parasind esofagul se termina la nivele diferite in limfonodurile regionale. Din portiunea cervicala si toracala suprabronhica, limfa se scurge spre nodurile cervicale profunde, traheale, traheobronhice si mediastinale posterioare. Din portiunile toracala subbronhica, diafragmatica si abdominala, limfa e condusa spre nodurile abdominale: gastrice, pilorice si pancreato-splenice.

Nervii provin din vag si simpatic, formand un plex in stratul muscular si altul in cel submucos (echivalentele plexurilor Auerbach si Meissner de la intestin).