Alimentatie nutritie	Asistenta sociala	Cosmetica frumusete	Logopedie	Retete culinare	Sport

FIZIOLOGIA RENALA

sanatate

+ Font mai mare | - Font mai mic

 

Reprezinta principala activitate renala prin trei procese fundamentale:

filtrarea plasmei

reabsorbtia

secretia anumitor constituenti in tubi.

Filtrarea glomerulara

Este un proces dirijat de forte fizice gratie carora o parte din sange trece prin membrana extrem de subtire (0,001 mm grosime), reprezentata de endoteliul visceral al capsulei.

Filtrarea glomerulara este rezultatul presiunii efective de filtrare care se exercita la nivelul membranei capilaro-glomerulare si care reprezinta suma algebrica a unor presiuni de sensuri opuse.

Ultrafiltrarea glomerulara a moleculelor plasmatice depinde de:

nivelul presiunii hidrostatice intercapilare, reglate de rezistenta celor doua arteriole glomerulare;

diametrul molecular si de incarcatura electrica a acestora;

starea de hidratare a moleculelor;

configuratia sferica a moleculelor.

Forta principala care stimuleaza filtrarea este presiunea hidrostatica din capilarele glomerulare, cu valori mult mai mari (cca. 74 mm coloana Hg), comparativ cu cele din alte teritorii capilare (cca. 25-30 mm coloana Hg). Aceasta diferenta se datoreaza faptului ca arterele renale se desprind direct din aorta la un nivel superior, sunt artere largi, care se ramifica rapid in arteriole mari si acestea se capilarizeaza, la randul lor, dupa un lung traiect la nivel gromerular. Presiunii hidrostatice i se opune forte presionale care ii diminueaza eficienta. Dintre acestea importanta cea mai mare o detine presiunea coloidoosmatica exercitata de proteinele plasmatice cu valori de circa 50 mm coloana Hg.

In capilarele glomerulare, presiunea osmatica este mai mare decat in alte capilare, deoarece la nivel glomerular se pierd cantitati mari de lichide, crescand astfel concentratia proteinelor plasmatice si deci presiunea pe care ele o dezvolta.

Din echilibrul acestor grupe de forte presionale rezulta presiunea efectiva de filtrare, care are valoarea de 30 mm coloana Hg [70-(30+10)]. Unii autori explica capacitatea de autoreglare a irigatiei intrarenale pana la echilibrarea locala de renina din aparatul juxtaglomerular, cu sediul in peretele arteriolei aferente glomerulului. Se stie ca renina activeaza hipertensinogenul in anginotensina I, care sub influenta unei enzime, de convertire din plasma genereaza angiotensina II, substanta puternic vasoconstrictoare. S-a sugerat ca atunci cand presiunea scade in aretrele renale se descarca renina, iar aceasta, prin generarea de angiotensina influenteaza tonusul arteriolei aferente mentinand presiunea de filtrare intraglomerulara.

Membrana filtranta glomerulo-capilara este de 100 de ori mai permeabila decat capilarele musculare si se comporta ca si cand ar avea "pori" cu un diametru de 100 A, lasand sa fie strabatuta doar de molecule care au greutatea sub 6,8 D. Deci, membrana glomerulo-capilara este impermeabila, pentru proteinele plasmatice si ultrafiltratul care trece in cavitatea glomerulara si care este denumit urina primitiva, este un filtrat de sange fara celule si proteine sau o plasma deproteinizata. Urina primitiva are o constitutie electrolitica identica, cu cea a plasmei, cu Ph = 7,35 si cu greutatea specifica 1010. Valoarea filtratului glomerular este de 120 ml/min. la barbati si cu 10% mai putin la femei.

Rata filtrarii glomerulare poate fi determinata prin calcularea clearance-lui unor substante care filtreaza liber prin glomerul si nu se reabsorb, nici nu se secreta in tub.

Cantitatea acestor substante in urina pe unitatea de timp este egala cu numarul de ml de plasma filtrata.

, unde:

Ux = concentratia de substanta in urina

Px = concentratia plasmatica a substantei

V = volumul urinar pe unitatea de timp

Cea mai buna substanta pentru determinarea clearance - lui glomerular este insulina, un polimer al fructozei.

In practica clinica se utilizeaza clearance-ul, la createnina indogena, cu toate ca aceasta se secreta si se reabsorbe in tubi, valorile clearance-lui createninei sunt foarte apropiate de cele ale clearance-lui insulinei.

La adult normal, RFG = 125 ml/min. si cu aproximativ 10 % mai reduse la femei decat la barbati.

Ultrafiltratul glomerular are un volum de 170-180 l/zi si contine substantele dezvoltate in plasma in plasma in aceeasi concentratie , in timp ce urina eliminata zilnic are volum de 1,5 l, iar concentratia diverselor substante pe care le contine difera mult de cea plasmatica.

Reabsorbtia tubulara.

Este procesul prin care organismul recupereaza unele dintre substantele filtrate la nivel glomerular, care sunt necesare metabolismului normal (apa, glucide, aminoacizi, cloruri). Astfel albuminele care au filtrat se resorb prin pinocitoza, apa rece pasiv prin celulele tubulare, pe baza unor gradiente de presiune osmotica, alte substante chimice se resorb gratie unor gradiente osmotice sau electrice (CO³H^-, Na⁺, etc.) si in final altele sunt transportate contra unor asemenea gradiente, prin mecanisme active care se realizeaza cu consum energetic (glucoza, aminoacizi, etc.). mecanismele active au o capacitate minima de transport, notata cu Tm, urmata de initialele substantei transportate. Aceasta concentratie realizeaza la nivel tubular cantitatea maxima de substanta care poate fi resorbita prin interventia mecanismelor de transport si peste care orice exces de substante nu se mai absoarbe, ci ajunge in urina. Filtratul glomerular se modifica ca volum si compozitie chimica de-a lungul tubilor in primul rand la nivelul segmentului contort proximal. Apa va fi resorbita in acest segment pasiv, ca solvent al substantelor dizolvate, , care se resorb activ. In tubul proximal se resorb aproximativ 75% din substantele dizolvate, filtrate si apa filtratului glomerular. Aceasta cantitate de apa constituie resorbtia obligatorie, denumita astfel pentru a preciza conditionarea sa de gradientul presiunii osmotice si independenta sa de starea de hidratare a organismului.

In ansa lui Henle are loc inlaturarea unei mici cantitati de Na⁺, fara apa corespunzatoare si de aceea, cand ajunge in tubul distal, filtratul este hipoton.

Concentratia urinii nu poate fi dusa mai departe, deoarece substantele dizolvate in urina necesita un anumit volum minim de apa pentru excretia lor (minim 50 ml de apa pe zi).

Secretia tubulara

Este un mecanism care pare a avea importanta redusa in formarea urinii.

Dintre constituentii mai normali urinari ionii de H⁺ si K⁺, ritmul acestui proces fiind conditionat de cantitatea de N⁺ care trebuie recuperata de filtrat.

La nivelul tuburilor se mai secreta si cantitati mici de acid uric, iar in concentratia sanguina a createninei creste, se secreta si acesta substanta. Daca ajung in sange substantele anormale sunt in majoritate eliminate in urina prin secretie (rosu fenil, albastru de metilen, penicilina, substante iodate, radio-opace, acid paraaminohipuric). Mecanismele care realizeaza procesele de secretie tubulara sunt consumatoare de energie pe care o obtin prin oxidarea succinatului si a altor constituenti ai ciclului Krebos.

Procesele de secretie tubulara au un rol primordial in acidifierea urinii si prin acest mecanism, in reglarea echilibrului acido-bazic al organismului. Filtratul glomerular este usor alcalin (pH = 7,35), in timp ce urina este de cele mai multe ori acida (pH mediu = 6), deoarece organismul elimina prin urina excesul de anioni care se produc in cursul metabolismului. Acidifierea urinii se realizeaza in tubii proximali, dar ajustarea finala a pH-ului urinar se face in tubii distali.

REGLAREA ACTIVITATII URINARE