TRATAMENTUL GUTEI AVIARE

TRATAMENTUL  GUTEI AVIARE

Desigur, tratamentul de lot in guta aviara presupune inlaturarea cauzelor si regim igienodietetic preferential, chiar in guta de cu totul alta etiologie. Ratia alimentara trebuie echilibrata strict, de asemenea adecvata daca se face si anumit tratament medicamentos: de exemplu, tratamentul cu allopurinol (inhibitor al xantinoxidazei) impune nivel proteic normal sau redus al ratiilor, cel hiperproteic marind hiperuricemia dependenta de medicament, cu riscul declansarii nefrozei uratice sau al formarii calculilor de urat pe uretere (3). Pentru suplimentare in ratie se mentioneaza vitamina A (143), desigur evitata in cazul gutei hipervitaminozice.

Tratamentul prin restrictionare alimentara este mentionat de Kajavi (82), la un lot de peste 40 000 gaini cu guta datorata deficientei prelungite in adapare si fara rezultate prin scaderea proteinei din ratie sau tratament cu diuretice: infometarea 12 zile (cu adapare la discretie) pentru naparlire fortata a dus la scaderea mortalitatii zilnice si la disparitia simptomelor de guta, pe langa randamentul superior (numar de oua si greutate totala a lor) in a doua perioada de ouat.

Pentru guta aviara din fermele de gaini, singurul tratament madicamentos mentionat a da rezultate multumitoare la puii in varsta de 1-40 zile, initiat de prof. Adamesteanu (1962, cit.1), este cel cu aureomicina, 100 g/tona de nutret, timp de 4 zile si - obligatoriu, astfel nu este eficace - asociat cu drojdie de bere sau complex vitaminic B, fara sa se fi elucidat modul de actiune. Dau rezultate slabe solutiile de sulfat de cupru 0,5 g/l in apa de baut, bicromatul de potasiu 4% (cate o lingurita, zilnic, in guta viscerala, fara efect in cea articulara), bicarbonatul de sodiu 0,5%; apoi unele uricolitice (saruri de litiu, colchicina, piperazina) sau medicamente care faciliteaza eliminarea uratilor: salicilat de sodiu, atofan, acid acetil salicilic, vitamina C, ACTH, corticoizi, ciclofen etc.(1, 15).

S-ar putea ca insuccesele medicatiei in guta aviara sa depinda de dificultatile sau de greselile in aplicarea tratamentului, de moment ce, in guta umana, se mentioneaza, relativ recent (1986), protocoale de tratament cu probencid, colchicina, antiinflamatorii (mai ales fenilbutazona si indometacin, cortizonice, ACTH), allopurinol etc. (112).

Parte din medicatia amintita este, tot asa, mentionata pentru guta pasarilor de colivie, deci are anumita eficacitate: allopurinol (30 mg/kg, de doua ori pe zi, oral) in combinatie cu un antialgic (acid acetilsalicilic) ar stopa depozitarea de urati in tesuturi si organe; probencid si colchicina, separate sau intr-un comprimat unic (0,5 g si respectiv, 0,5 mg, in pulbere de dextroza sau glucoza: 0,5 ml din amestec se da oral, in sirop, de doua ori pe zi, la pasari in greutate de pana la 100 g); allopurinolul (20 mg/kg) impreuna cu cochicina se mentioneaza si pentru tratamentul reptilelor, cu rezultate in faza initiala a gutei, mai ales la broaste testoase si daca se aplica timp indelungat, intreruperea tratamentului fiind urmata de recidiva (3).

Fara a mai prelungi prezentarea medicatiei propusa pentru tratamentul gutei in diferite surse bibliografice, specificam lipsa unor studii de sinteza si care sa justifice o diferentiere de la caz la caz: de exemplu, tratamentul cu aureomicina cand guta pare sau este sigur asociata unui disbacterism intestinal, tratamentul cu bicarbonat de sodiu daca este plauzibila asocierea acidozei (metabolice, respiratorii) etc. Oricum, rezervele si diferentele din bibliografie sugereaza ca medicatia trebuie considerata doar un auxiliar, pana la trecerea crizelor din loturile exploatate intensiv; in rest, ea s-ar putea aplica, cu specificarea rezervelor cuvenite clientilor, la pasari de agrement sau din alte categorii aparte.

Eficacitatea interventiei chirurgicale in guta aviara este, si ea, controversata (3). Desigur, interventia se poate justifica pentru inlaturarea unor tofi gutosi bine delimitati si usor accesibili, care jeneaza evident locomotia sau zborul si doar pe cazuri izolate. Se intervine prin punctie, evacuarea continutului uric si chiuretajul peretilor granulomului deschis. Interventia chirurgicala la pasari cu uratoliti ureterali poate fi eficace, insa conditioneaza uneori stricturi ureterale (41).