Parghiile in medicina

Parghiile in medicina

Pirghiile de gradul I

Sunt relativ putine in organism. Trunchiul se afla in echilibru pe picioare ca o

parghie de gradul I, la fel si capul, care sprijinit pe atlas, functioneaza ca o parghie cu

brate inegale, verticala CG netrecand prin atlas (Fig. 12 a)); antebratul in extensie se

comporta ca o parghie de gradul I.

In practica medicala, parghiile de gradul I sunt foarte numeroase (Fig. 12 b)), in

primul rand parghiile duble cum sunt foarfecele si clestii, care se impart in functie de

utilitate, dupa lungimea bratelor. Foarfece pentru invins rezistente mari (cum ar fi gipsul

sau clestii pentru extractii dentare) cu gura puternica si mica si manere lungi; apasand pe

un brat de parghie lung se poate invinge o rezistenta mare;

Fig. 12 Parghii de gradul I intalnite in a) organism si b) in practica medicala

Clestii la care bratele parghiei pe care apasam sunt mici, iar cele pe care se aplica

rezistenta sunt lungi (forcepsul). Foarfecele si clestii la care marimea bratelor fortei nu

difera prea mult de cea a bratelor rezistentei (clestele pentru tractiunea limbii in caz de

asfixiere, clestele de manipulat pansamentele etc.)

In sectiile de fizioterapie si in laboratoare exista tot felul de parghii de gradul I

(balante analitice, scripeti etc.)

Parghiile de gradul al II-lea

In organism, se pot mentiona, ca prim exemplu, incisivii si caninii.

Aceste parghii au forma de pana, iar conditia necesara si suficienta pentru

echilibrul fortelor la un astfel de instrument este ca raportul dintre forta si rezistenta sa fie

acelasi ca intre marimea bazei de apasare si lungimea suprafetei laterale a instrumentului

(eficacitatea instrumentului creste cu cat baza este mai mica, deci, cu cat el este mai

ascutit).

Ca parghie de gradul al II-lea functioneaza si piciorul (Fig. 13 a)), avand ca

rezistenta greutatea corpului transmisa prin tibie; greutatea corpului este aplicata la nivelul

articulatiei tibio-tarsiene, asa incat forta o vor da muschii inserati prin tendonul lui Ahile pe

calcaneu; punctul de sprijin, cand stam pe varful picioarelor, se afla la extremitatea

metatarsienelor in contact cu solul. Instrumentele medicale, ca cele din fig. 13 b)

functioneaza tot ca parghii de gradul al II-lea (au forma de pana).

Fig. 13 Parghii de gradul al II-lea (bisturiu, dalta, lanteta)

Parghiile de gradul al III-lea

Sunt elemente de deplasare (Fig. 14).

Antebratul in flexie functioneaza ca o parghie de gradul al III-lea cand muschii

flexori se contracta pentru a-l ridica; bicepsul se contracta producand o forta care are

punctul de aplicatie pe antebrat.

In general, distanta dintre punctul de aplicatie al fortei F si punctul de sprijin S este

de 8 ori mai mica decat distanta dintre punctul de aplicatie a rezistentei R si punctul S.

Rezulta, ca in acest caz, forta desfasurata de muschi pentru a roti antebratul este de 8 ori

mai mare decat rezistenta. In schimbul pierderii de forta avem un castig de deplasare,

contractia de cativa cm a bicepsului determinand o deplasare liniara de 8 ori mai mare a

extremitatii antebratului.

Fig. 14 Antebrat in flexie (parghie de gradul III)

In laborator si in practica medicala intalnim parghii de gradul al III-lea cum ar fi:

pensele anatomice, pedalele diferitelor aparate dentare etc. (Fig. 15).

Fig. 15 Pensete medicale (parghii de gradul III)

Parghii umane multiple

Sunt grupe de parghii actionate de un singur muschi. De exemplu: falangele care

au extensorii si flexorii comuni. La parghiile multiple suma rotatiilor diverselor parghii

osoase miscate de un singur muschi este egala cu rotatia pe care ar determina-o acest

muschi, actionand asupra unei singure parghii umane, muschiul contractandu-se cu

aceeasi lungime.

Parghii asociate

Sunt intalnite in miscarea membrelor. De exemplu, datorita faptului ca membrele

superioare sunt compuse din doua segmente, viteza liniara a mainii este mai mare cand

Fig. 16 Miscarea concomitenta a parghiilor asociate

antebratul descrie un unghi fata de brat si concomitent bratul descrie un unghi fata de

trunchi. Se observa cum aducerea mainii la nivelul umarului (Fig. 16) se face mai rapid,

daca ambele segmente se misca simultan, decat in cazul in care membrul superior se

misca rigid.

Parghii speciale

Scripetii si balantele sunt aparate de cercetare si terapie indispensabile din

laboratoarele medicale si din clinica.

Scripetele - disc cilindric cu o scobitura sub forma de sant care permite circularea

unui cablu, se poate roti in jurul unei axe de simetrie, fiind in echilibru indiferent;

functioneaza ca o parghie de gradul I. Scripetele simplu nu micsoreaza forta, dar ofera

avantajul utilizarii fortei intr-o directie convenabila.

Scripetele compus - un scripete fix si unul sau mai multi scripeti mobili, pe langa avantajul

directei convenabile, ofera si avantajul reducerii fortei necesare invingerii unei anumite

rezistente; functioneaza ca o parghie de gradul al II-lea.

Fig. 17 Diferite moduri de montare a scripetilor

Utilizarea scripetilor in medicina

In chirurgie si ortopedie la reducerea fracturilor diafizei femurale si ale gambei,

scripetii asigura extensia continua a piciorului pana la formarea calusului, urmarind

asezarea partilor fracturate una in prelungirea celeilalte; extensia trebuie sa fie continua,

deoarece muschii care nu sunt in contractie permanenta ar determina suprapunerea

partiala a celor doua parti ale osului fracturat, impiedincand astfel refacerea osului in

forma normala.

Fig. 18 Scripeti servind la extensie cu ajutorul greutatilor

Pentru obtinerea unei extensii permanente trebuie exercitata o tractiune

neintrerupta, lucru care se poate realiza folosind o greutate care ar trage de picior in jos

atata timp cat pacientul sta in pozitie verticala. Pozitia pacientului fiind cea orizontala se

foloseste un sistem de scripeti ca in figura 18.