Generalitati privind artrozele

Generalitati privind artrozele

Artrozele sunt artropatii cronice, dureroase uneori deformante, caracterizate prin alterarea cartilagiului articular si prin leziuni hipertroflce ale osului epifizar-exostoze.

Artrozele sunt intalnite frecvent la persoanele de peste 50 de ani, dupa aceasta varsta frecventa lor fiind in crestere, pe masura trecerii anilor. Astazi, cand durata medie de viata a crescut mult fata de anii trecuti, fiind in multe tari, inclusiv in tara noastra, de aproximativ 70 de ani, proportia pe care o reprezinta varsta a treia este deosebit de mare. Este firesc ca societatea .sa se ocupe de aceasta parte a populatiei, inclusiv sub aspectu  asistentei medicale. De aceea medicii din intreaga lume se preocupa de acest tip de afectiuni frecvent intalnite la aceasta varsta.

Artroza se declanseaza atunci cand anumiti constituienti proteici se modifica,in timp ce altii isi maresc numarul sau dimensiunea. Este de fapt o incercare a organismului de a se repara prin proliferarea celulelor cartilajului, dar rezultatul acestui balans, intre actiunea de distrugere si aceea de regenerare este un cartilaj care face sa dispara netezimea suprafatei de legatura a oaselor si care le permite acestora sa alunece. Acest proces este insotit de o producere in masa a enzimelor, care, de obicei se afla in celulele cartilajului. Actiunea acestor enzime cauzeaza o inflamare locala. care mareste deteriorarea tesutulul.

In curand, apar mici eroziuni pe suprafata cartilajului, care pare acum a fi plin de mici cratere.Astfel,osul vecin va fi deteriorat, prezentand fisuri si chisturi.

In acelasi timp in incercarea organismului de a-si dezvolta suprafata decontact dintre oase si de a obtine astfel o mai mare stabilitate, osul creste. Dar acest os nu mai este unul normal ci este mai teapan si mai suscepubil la microfracturile care au loc mai ales cand articulatiile suporta o greutate neobisnuit de mare.

Din cauza procesului inflamatoric,fiecare element al articulatiei se hiperstrofiaza: tendoanele,mischii, ligamentele si capsula articulara

Evolutia acestei boli difera de la pacient la pacient.Aceasta afectiune poate sa se dezvolte pana la distrugerea totala a articulatiei,sau poate sa se stopeze la un moment dat.Exista pacienti cu degete deformate dar care nu simt nici o durere,pe cand altii pot sa invoce dureri mari in acelasi timp cu o deformare evidenta a articulatiilor.

1.Procesul degenerativ articular

In artrite procesele patologice sunt cantonate in primul rand in sinoviala care este inflamata, ingrosata si secreta cantitati de lichid sinovial, leziunile celorlalte componente ale articulatiei sunt o consecinta a invadarii lor de catre tesutul sinovial proliferat.

In artroze procesul patologic incepe la nivelul cartilajului articular, care isi pierde luciul si troficitatea normala. Cercetari recente au demonstrate ca este perturbata activitatea metabolica a celulelor cartilaginoase, numite condrocite. Studii aprofundate biochimice au aratat modificari in componenta chimica a substantei fundamentale a cartilajului articular.

Ca urmare a acestor perturbari, cartilajul incepe sa se fisureze, iar de pe suprafata lui se desprind numeroase fibrile, consecinta a pierderii luciului si troficittaii cartilajului.

In mod normal, cartilajul articular protejeaza extremitatile osoase, el permite alunecarea uneia fata de alta. In artroze aceasta alunecare este ingreunata, iar datorita pierderii netezimii suprafetei, se produce o frecare care accelereaza erodarea cartilajului, dezgolind osul.

Tesutul osos al extremitatilor articulare se remaniaza la randul lui. se sclerozeaza si devine mai dens in dreptul cartilajului lezat iar pe de alta parte se produc proliferari ale tesutului osos numite osteofite, care sunt mai accentuate la periferia suprafetelor de contact ale extremitatilor osoase.

Ca urmare a eroziunilor cartilajului si proliferarii osteofitelor se produce iritarea unor filete nervoase cu rol hranitor,degeneratoare de dureri. In artroze se produc procese degenerative ale cartilajului articular si inflamarea sinovialei. In declansarea acestui proces este posibil sa intervina chiar prezenta in articulatie a unor fragmente de cartilaj, rezultate prin ruperea cartilajului degenerat, care poate determina o iritare mecanica a sinovialei.Nu este exclus sa contribuie si alte mecanisme, cum ar fi existenta unei eventuale infectii de focar.

2.Simptome ale reumatismului degenerativ

Artrozele sunt intalnite in special la persoane de peste 50 de ani. In cazul unor suferinte articulare pe care le prezinta un tanar sau o tanara de 20 de ani, in mod obisnuit exista un alt proces patalogic, inflamator sau mecanic congenital, si nu unul degenerativ.

Reumatismul cronic degenerativ afecteaza putine articulatii de obicei una singura, cel putin in perioada de debut a afectiunii.Cel mai des sunt intalnite la urmatoarele articulatii:

Soldul (artroza coxofemurala sau coxartroza);

Genunchiul (artroza genunchiului sau gonartroza);

Articulatiile mici ale mainilor;

Articulatiile coloanei verebrale (spondiloza, cu cele trei localizari: crevicala, dorsala sau lombara);

Celelalte articulatii ale membrelor nu sunt interesate in mod obisnuit de procesul artrozic. In schimb reumatismele inflamatorii cronice, in special poliartrita reumatoida, afecteaza cvasitotalitatea articulatiilor. Deci, intre artroze si artrite exista, din punct de vedere al numarului de articulatii afectate, diferente nete.

Cele doua tipuri principale de boli reumatice se mai diferentiaza si prin afectarea diferita a celorlalte organe. Daca reumatismele inflamatorii au tendinta de afectare si a altor organe si sisteme in afara articulatiilor (de exemplu reumatismul articular acut atinge inima), reumatismele degenerative raman cantonate strict la nivelul articulatiilor, fara sa afecteze si organele interne.

Bolnavii cu diverse forme de reumatism inflamator au o stare generala alterata, prezentand febra, scadere in greutate, iar cei cu artroze au o stare generala buna, unii fiind chiar hiperponderali.

Clinica artrozeleor este reprezentata de dureri articulare insotite de diminuarea mobilitatii. Durerile sunt de intensitate diferita, uneori surde, abia percepute de bolnav, alteori intense, extrem de suparatoare. Durerile din artroze sunt de tip mecanic si ele sunt prezente in conditiile solicitarii articulatiei afectate si inceteaza in repaus. Cu unele exceptii durerile nu sunt percepute noaptea si bolnavii se pot odihni in bune conditii, spre deosebire de bolnavii cu reumatism inflamator, chinuiti in timpul noptii de durerile care sunt mai intense decat in cursul zilei.

Articulatiile la nivelul carora exista un proces degenerativ nu sunt in mod obisnuit afectate de procesul inflamator, adica nu vor fi rosii sau calde. De exemplu artroza genunchiului se poate prezenta sub forma unei tumefactii articulare (proces inflamator),dar fara celelalte componente clinice ale inflamatiei articulate.

In artrozele evoluate, articulatiile afectate pot fi deformate si marite

in volum ca urmare a excrescentelor,uneori exuberante, ale extremitatilor osoase. In afara durerilor artrozele se mai insotesc si delimitarea amplitudinii miscarilor articulare, de exemplu in coxartroza bolnavul nu mai flecteaza membrul ca inainte, se incheie mai greu la sireturi, sta mai greu in pozitia picior peste picior.

Evolutia artrozelor este cronica, durand perioade lungi de timp. In lipsa unui tratament adecvat, leziunile degenerative se accentueaza de la un an la altul,neexistand o alta alternativa (leziunile odata produse nu regreseaza).

Pacientii artrozici au de obicei urmatoarele caracteristici sociologice:

Anxiosi;

Nevrotici;

Limitare a activitatilor zilnice sau de servici;

Limitare a bucuriilor si satisfactiilor personale ;

Durerile nu sunt permanente, ci evolueaza sub forma unor episoade de durata variabila, cu tendinta spontana la ameliorare si care poate fi grabita de tratament. Desi evolutia este cronic progresiva, ea nu duce la anchiloze, ca in poliartrita reumatoida si in spondilita anchilozanta (chiar in artrozele evolutive, miscarile sunt limitate dar nu abolite).

2.1.Stabilirea diagnosticului

Principalul examen de laborator util pentru diagnosticul artrozelor este examenul radiologic. Prin radiografierea articulatiilor afectate sunt puse in evidenta modificarile corespunzatoare leziunilor. Ca urmare a subtierii cartilajului, spatiul articular este diminuat. Densificarea osului de sub cartilajul erodat se traduce prin accentuarea opacitatii lui la razele X, iar prezenta osteofitelor, care apar ca niste excrescente osoase, contribuie la conturarea tabloului radiologic clinic.

Alte examene de laborator, cum sunt cele care pun in evidenta un proces inflamator, acut sau cronic (VSH, electroforeza) sunt normale. Lipsa unui sindrom biologic de inflamatie contribuie la diferentierea pe planul investigatiilor de laborator dintre artroze si artrite.

Cauzele artrozelor nu sunt foarte clare, desi se cunoaste rolul favorizant al unor fracturi. Artrozele au fost considerate in mod gresit de catre unii cercetatori  ca procese de imbatranire sau de uzura, desi nu sunt nici una nici alta. Procesul de senescenta are alt component anatomopatologic.

Chiar daca artrozele sunt mai frecvente la varstnici, faptul ca ele nu sunt prezente la toti indivizii care au ajuns la o anumita varsta constituie un argument impotriva teoriei care considera artrozele ca un simplu rezultat al procesului de imbatranire.

Dintre factorii care au rol in producerea artrozelor sunt:

Factori mecanici: tulburarile de statica, traumatismele,

microtraumatismele ;

Factori endocrini: menopauza, acromegalia;

Factori metabolici: cresterea colesterolului si a acidului uric in sange;

Factori vasculari: tulburarile arteriale, venoase;

La pacientii obezi frecventa artrozelor este mai mare ca la cei normoponderali, ca urmare a unor mecanisme :

Solicitarea excesiva a articulatiilor de sprijin ;

Existenta unor tulburari metabolice ;

Tulburarile circulatorii;

Clasificarea artrozelor, dupa criteriul etiologic :

Artroze primitive: fara cauza evidenta;

Artrozele secundare: determinate de o anumita cauza, cel mai adesea o

anomalie constitutionala;