Herpesul recidivant la adult

Herpesul recidivant la adult

Definitie si generalitati: herpesul reprezinta o afectiune produsa de virusul herpetic, caracterizata prin aparitia de vezicule grupate characteristic in buchete pe un fond eritematos (pata eritematoasa). Infectiile herpetice sunt cauzate de doua variante antigenice ale virusului herpetic si anume HSV-1 si HSV-2, aceste variante putand fi diferentiate prin teste de laborator. HSV-1 este in general asociat cu herpesul oral, iar HSV-2 este asociat cu herpesul genital. Totusi infectii genitale cu HSV-1 si infectii orale cu HSV-2 devin din ce in ce mai obisnuite, probabil datorita contactului sexual oro-genital.

Infectia herpetica prezinta doua etape. Primoinfectia apare in primii ani din viata la aproape toate fiintele umane, dupa care virusul se cantoneaza in stare latenta in genomul neuronilor senzitivi din ganglionii spinali posteriori corespunzatori metamerului cutanat afectat. A doua etapa este caracterizata prin posibila reactivare a infectiei si reaparitia leziunilor in acelasi loc. Rata recidivelor variaza cu tipul viral si cu localizarea anatomica. Astfel, recidivele genitale sunt aproximativ de 6 ori mai frecvente decat cele orale; infectiile genital cu HSV-2 sunt mai frecvente decat infectiile genitale cu HSV-1; infectiile orale cu HSV-1 sunt mai frecvente decat cele cu HSV-2.

Leziunile din herpesul recidivant seamana cu leziunile primare, insa numarul si suprafata lor sunt mai reduse. Eruptia recidivanta este precedata de senzatie de arsura sau prurit local ce poate dura intre 2-24 de ore, apoi se constituie o pata difuza de eritem pe suprafata careia apar vezicule grupate "in buchet". Veziculele acumuleaza lichid, iar in 2-4 zile se sparg, formand eroziuni aftoase pe mucoasa bucala sau vaginala, sau eroziuni care se crustifica pe tegument. Crustele cad in aproximativ 8 zile, in urma lor tegumentul ramanand reepitelizat si rozaceu. Spre deosebire de infectia primara, simptomele sistemice si limfadenopatia sunt mai rare in herpesul recidivant, cu exceptia cazurilor in care exista infectii secundare.

Reactivarea virusului herpetic din ganglionii spinali posteriori poate fi precipitata de evenimente care deprima temporar capacitatea organismului de aparare imuna, cum ar fi expunerea exagerata la soare sau ultraviolete artificiale, ciclul menstrual, stresul psihic, leziuni mecanice ale tegumentului, unele alimente, astenia, febra si medicatia imunodepresiva.

Forme: in functie de localizare, cele mai frecvente forme sunt oro-labiala si genitala. Forma cutanata este mai putin frecventa, insa poate aparea oriunde pe suprafata tegumentului sau mucoaselor.

Recidivele herpetice oro-labiale apar in medie de 2-3 ori pe an, insa pot ajunge si pana la 12 intr-un an. Eruptia poate aparea in cavitatea bucala ca si mici ulceratii grupate "in buchet" sau la nivelul buzelor, mai frecvent buza inferioara. Febra, infectiile respiratorii superioare, expunerea la lumina ultravioleta, dar si altele, pot preceda recidivele. Deasemenea pacientii imunosupresati, prezinta un risc mai mare de recidiva fata de cei cu imunitatea normala.

Forma genitala a herpesului recidivant la barbat, prezinta un aspect clinic asemanator cu infectia primara. La femei, primoinfectia are un aspect clinic mai grav, iar infectiile recurente sunt mai frecvente fata de barbati. Infectia cu HSV-1 inainte de infectia cu HSV-2 la aceeasi persoana reduce severitatea simptomelor la primoinfectia cu HSV-2 si poate creste numarul persoanelor infectate cu HSV-2 care sunt asimptomatice sau prezinta o forma subclinica. Aproximativ 80-90% din persoanele cu primoinfectia genitala cu HSV-2 vor prezenta recidive in urmatorul an, comparativ cu 50-60% in cazul celor cu HSV-1 in infectia primara. Recidivele scad in frecventa cu timpul la majoritatea pacientilor. 95% din pacientii cu infectie primara cu HSV-2 prezinta recurente, cu un timp mediu de 50 de zile pana la aparitia primei recidive.

Forma cutanata recidivanta poate aparea oriunde pe suprafata tegumentului sau a mucoaselor. Mai frecvent poate afecta regiunea tronculara, regiunea fesiera, degetele mainii. Forme mai rare sunt cele produse prin infectii ale ochilor (care evolueaza ca si keratite, uveokeratite, irite, iridociclite) sau encefalite herpetice.

Dintre formele atipice de herpes recidivant fac parte forma hemoragica cu continut sangvinolent al veziculelor, si forma hemoragico-necrotica, care se caracterizeaza prin formare de necroze la nivelul elementelor herpetice. In forma edematoasa a herpesului, edemul tesuturilor in regiunea afectata se dovedeste a fi atat de brutal incat veziculele mici, care apar pe acest fond, raman neobservate.

Tratamentul herpesului recidivant se face atat general, cat si local. Cel mai utilizat medicament pe cale sistemica este Aciclovirul, care dupa fosforilare inhiba ADN-polimeraza herpetica. Din aceeasi familie fac parte si Valaciclovirul, Ganciclovirul si Famciclovirul. Tratamentul topic in cazul herpesului recidivant oro-labial poate include penciclovir crema (Denavir), n-docosanol crema (Abreva) sau aciclovir crema. Tratamentul topic cu aceste antivirale este mai putin eficace decat tratamentul sistemic.

Deasemenea in tratamentul herpesului recidivant se mai poate utiliza interferon leucocitar uman sau inductorii ai acestuia si gama-globuline.

Bibliografie:

Habif: Clinical Dermatology, editia a 4-a.

Curs de dermato-venerologie, Prof. Dr. Alexandru Tataru, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2005

Compendiu de boli infectioase, V. Pokrovski; C. Loban; Editura Lumina Chisinau 1993