INTRODUCERE IN MEDICINA MUNCII

INTRODUCERE IN MEDICINA MUNCII

OBIECTUL MEDICINEI MUNCII SI RELATIILE SALE INTERDISCIPLINARE

Medicina muncii este o disciplina complexa din domeniul medicinei profilactice si curative care studiaza influenta factorilor din mediul de munca asupra sanatatii individului si a colectivitaii, cu scopul de a mentine si promova starea de sanatate a muncitorilor.

In conceptul sau actual, medicina muncii isi propune sa asigure bunastarea fizica, mentala si sociala a individului in raport cu munca pe care o presteaza. Realizarea acestui obiectiv maximal presupune un dublu demers: adaptarea optima a muncitorului la exigentele muncii si deopotriva a muncii pe care o presteaza la posibilitatile sale fizice si intelectuale.

Aria larga de preocupari ale medicinei muncii necesita vaste cunostinte speciale, cu aplicatii interdisciplinare, din domeniul mai multor discipline medicale si nemedicale.

Medicina generala si cu deosebire medicina interna, fiziologia si psihologia, igiena, chimia, fizica, toxicologia, statistica medicala, sociologia si de asemenea ingineria, reprezinta principale discipline in care este ancorata medicina muncii. De aceea realizarea in practica a obiectivelor complexe urmarite de medicina muncii, impune cu necesitate o stransa colaborare si o munca in echipa a specialistilor din aceste variate domenii.

Pe de alta parte, complexitatea problemelor ce decurg din interrelatiile ce se stabilesc

intre om, mijloacele de munca, procesele de munca si factorii mediului de munca, a determinat dezvoltarea in cadrul medicinei muncii a diferitelor specialitati, care prin metode specifice studiaza anumite sectoare din acest vast domeniu, concurand la realizarea in practica a obiectivelor sale.

Bolile profesionale studiaza patologia profesionala propriu-zisa, adica imbolnavirile care se produc ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesiuni, cauzate de factorii nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului in procesul muncii. Studiaza apoi bolile legate de profesie care sunt boli cu determinare multifactoriala la care unii factori de risc sunt profesionali si fac parte din factorii componenti ai conditiei de munca.

Igiena muncii cerceteaza si studiaza factorii daunatori din mediul de munca si influenta acestora asupra sanatatii muncitorilor.

Fiziologia muncii studiaza reactiile adaptative ale organismului la diferite procese de munca in raport cu diversi fectori specifici ai locului de munca.

Psihologia muncii studiaza natura solicitarilor psihice in raport cu specificul diferitelor profesiuni si contribuie la plasarea muncitorului la un loc de munca potrivit aptitudinilor sale pe baza evaluarii capacitatii sale mintale.

Chimia sanitaro-industriala se ocupa cu determinarea substantelor chimice de la locul de munca, precum si cu descoperirea metodelor optime de identificare a acestora.

Toxicologia industriala cerecteaza actiunea diferitelor toxice asupra organismului uman si stabileste pe aceasta baza concentratiile maxime admise (C.M.A.) ale acestor toxice in atmosfera locului de munca.

Ergonomia studiaza adaptarea instrumentelor, utilajelor si masinilor la posibilitatile fizice si intelectuale de munca ale omului, exigentele reclamate de diferite posturi de munca si

ansamblul de elemente ce priveste relatiile om - masina - ambianta de lucru.

1.2. DEFINITiE

Medicina muncii este disciplina medicala care studiaza relatia fiziologica si relatia patologica dintre organismul uman si munca, in vederea recomandarii masurilor care sa permita

desfasurarea activitatii profesionale in conditii fiziologice si igienice pentru mentinerea capacitatii de munca la un nivel ridicat si pentru prevenirea bolilor profesionale si a bolilor legate de profesiune.

Centrul preocuparilor disciplinei noastre il formeaza "munca", ca factor etiologic principal sau secundar al multor imbolnaviri. Deci munca, straduinta umana sub toate aspectele ei, manifestare esentiala, caracteristica a fiintei umane, care da sens, valoare, noblete, existentei umane, este luata in considerare de cercetarea medicala si studiata in relatiile ei cu sanatatea omului.

A. Relatia fiziologica dintre om si munca

Presupune ca munca este - poate - cel mai important factor de sanogeneza, de generare si mentinere a sanatatii, prima necesitate a omului sanatos. Aceasta cu conditia ca munca sa corespunda particularitatilor anatomice, fiziologice si psihologice ale omului respectiv. In acest sens, s-a dezvoltat in cadrul medicinei muncii, un capitol separat: "fiziologia muncii" si partea ei aplicativa (fiziologia muncii aplicata), care mai poarta denumirea si de ergonomie medicala.

B. Relatia patologica dintre om si munca

Presupune ca munca poate deveni, in anumite condiii, factor etiologic principal de imbolnavire sau factor favorizant al multor imbolnaviri cu caracter de larga raspandire.

1.3. CONDTIA DE MUNCA

Pentru a fi mai clari, nu "munca" in sine devine factor de imbolnavire, ci anumite conditii in care se desfasoara munca devin factori etiologici.

Notiunea de "conditie de munca" este constituita din patru factori:

a) Factori fiziologici (factori legati de sarcinile profesionale si de organizarea muncii): intensitatea muncii fizice (musculo-osteo-articulara sau neuro-psiho-senzoriala); ritmul de munca; regimul de munca (raportul dintre perioadele de munca si repaus in cursul celor 8 ore de munca); durata muncii; eforturi statice sau eforturi dinamice; pozitia in timpul muncii; munca in schimburi; munca automatizata sau mecanizata; munca monotona, etc.

b) Factori igienici (factori ai mediului de munca)

- factori fizici (temperatura, umiditatea si curentii de aer, zgomotul, trepidatiile, radiatiile

electromagnetice neionizante si ionizante, etc.)

- factori chimici (substante toxice din procesul tehnologic);

- factori fizico-chimici (pulberi profesionala de natura minerala, vegetala, animala, etc.);

- factori biologici (microbi, virusi, paraziti, etc.);

c) Factori ergonomici (factori ce depind de relatia om-masina), determinati la randul lor, de factori fiziologici si igienici generati de masina (tractorist - tractor, tesatoare - razboi mecanic de cusut, medicul radiolog - aparat Rontgen, etc.)

d) Factori psihosociali (factori ce depind de relatiile psihosociale dintr-un colectiv de munca si de particularitatile psihice individuale): relatiile dintre sefi si subalterni, relatiile dintre membrii unei echipe, prezenta sau absenta motivatiei muncii, satisfactiei morale si materiale in munca, etc.

1.4. SCOPURILE MEDICINEI MUNCII

A. Sa asigure protecia muncitorilor impotriva oricarei lezari (vatamari) a sanatatii, care ar putea rezulta din munca lor sau din conditiile de munca in care acestia o efectueaza.

B. Sa contribuie la adaptarea fizica si mentala a muncitorilor, in special prin adaptarea muncii la muncitori si prin repartitia muncitorilor la muncile pentru care ei sunt apti.

C. Sa contribuie la stabilirea si mentinerea in cel mai inalt grad posibil la bunastarea fizica, mintala si sociala a muncitorilor.

1.5. NOXELE PROFESIONALE

Definitie

Noxele profesionale reprezinta acei afctori din condiiile de munca, care influenteaza negative starea de sanatate a organismului personalului muncitor, determinand sau favorizand starea de boala sau scaderea capacitatii de munca.

Definitia noxelor profesionale arata clar ca sunt considerate "noxe profesionale", nu numai factorii din conditiile de munca, care determina sau favorizeaza starea de boala, ci si acei factori care scad capacitatea de munca.

Clasificarea noxelor profesionale

1. Criteriul apartenentei la cei patru factori componenti ai notiunii "conditia de munca".

a) Noxele profesionale ce apartin organizarii muncii: organizare nefiziologica, nerationala:

- intensitate mare a efortului predominant musculo-osteo-articular (efortul fizic) sau efortului neuro-psiho-senzorial;

- durata exagerata a muncii = peste durata normala a zilei de munca;

- ritm de munca nefiziologic = prea rapid si prea indelungat;

- regim de munca necorespunzator = raportul dintre perioadele de munca si cele de repaus necorespunzatoare fiziologic;

- efort static prelungit al anumitor grupe musculare;

- alternanta necorespunzatoare din punct de vedere fiziologic, pentru anumite persoane - a celor trei schimburi de munca;

- pozitii vicioase sau fortate prelungite;

- munca monotona, cu suprasolicitari, etc.

b) Noxe profesionale ce apartin mediului de munca

- factori fizici: temperatura ridicata sau scazuta, radiatii electro-magnetice cu energie mare si expunere prelungita (microunde, infrarosii, vizibile, ultraviolete, laser, ionizante), zgomot intens, trepidatii, etc.

- factori chimici: toate substantele chimice din procesele tehnologice pot deveni toxice profesionale, prin cresterea lor in locurile de munca, peste concentratia maxima admisa (plumb, mercur, benzen, etc.)

- factori fizico-chimici: toate pulberile de la locurile de munca, de natura organica (vegetala sau animala), minerala sau metalica, care pot actiona prin proprietatile lor fizice si/sau prin proprietatile lor chimice;

- factori biologici: microbi, ciuperci patogene, paraziti, etc., prezenti la locul de munca (brucelle, leptospire, etc.)

c) Noxele profesionale ce apartin relatiei om-masina

Relatia dintre om si masina cu care lucreaza sau pe care o supravegheaza, poate determina eforturi intense (chiar de scurta durata), pozitii vicioase, suprasolicitari de atentie timp indelungat; poate genera aparitia unor factori de mediu nocivi (zgomot, trepidatii, toxice, etc.).

Exemple de relatii: tractorist - tractor, medic radiolog - aparat Roentgen, medic stomatolog - aparat dentar, tesatoare - razboi mecanic de tesut, etc.

d) Noxe profesionale care apartin relatiilor psiho-sociale dintr-un colectiv de munca (relatia omom):

- relatia necorespunzatoare dintre un conducator (sef de echipa, sef de sectie, etc.) si colaboratorii sai sau relatii necorespunzatoare intre membrii aceleiasi echipe (colectiv);

- lipsa motivatiei muncii;

- lipsa unei satisfactii morale sau materiale;

- actiune de inechitate la locul de munca.

2. Criteriul specificitatii noxelor profesionale adica: prezenta lor numai la locurile de munca sau/si in mediul inconjurator general.

- Noxe profesionale generale exclusiv la locurile de munca de anumite procese tehnologice (laser, nichel-carbonil,etc.).

- Noxe profesionale care sunt prezente si in mediul inconjurator general dar concentratiile sau intensitatiile lor nu sunt suficient de mari in mediul inconjurator, pentru a produce imbolnavire la persoanele neexpuse profesional, de exemplu: bioxidul de siliciu liber se poate gasi si in praful de pe strada, dar concentratia lui in asemenea praf nu poate produce o silicoza la persoanele care trec pe strada; alte exemple: mangan, ultraviolete, etc,.

- Noxele profesionale prezente si la locurile de munca si in mediul inconjurator general, care pot

genera imbolnaviri si la persoanele neexpuse profesional, dar majoritatea imbolnavirilor se inregistreaza la muncitorii expusi profesional la aceste noxe: oxidul de carbon, plumbul, unii alergeni (ricinul), zgomotul, etc.

- Noxele profesionale prezente predominent in mediul inconjurator general, dar putand constitui uneori si o noxa profesionala: agentii etiologici ai bolilor profesionale infectioase sau parazitare profesionale.

Actiunea noxelor profesionale

A. Factorii etiologici profesionali

Noxele profesionale pot actiona ca factori etiologici principali, determinanti, producand boli profesionale. In aceste cazuri, relatia de cauzalitate dintre noxa profesionala si boala este evidenta, directa, intervenind in geneza bolii in procent de 100% (bioxidul de siliciu liber cristalin = silicoza).

B. Factorii etiologici favotizanti (secundari)

Noxele profesionale pot interveni ca factori favorizanti, secundari in etiologia unor boli neprofesionale unele de larga raspandire: astfel plumbul, oxidul de carbon, sulfura de carbon,etc. pot intervenii in etiologia aterosclerozei, a cardiopatiei ischemice; pulberile organice (animale si vegetale), minerale sau metalice pot interveni in etiologia bronsitei cronice, emfizemul (BPOC); eforturi fizice intense ale anumitor articulatii, umiditate mare, temperatura scazuta, pot interveni in etiologia unor afectiuni articulare, musculare, etc. Procentul de interventie este variabil si nu poate fi intotdeauna precis cuantificat.

C. Factori de agravare a unor boli

Noxele profesionale pot agrava evolutia unor boli de larga raspandire. Astfel, pulberile de la un loc de munca pot agrava evolutia unei bronsite preexistente, de natura tabagica sau infectioasa; sulfura de acrbon, poate agrava evolutia unei polinevrite alcoolice sau tetraclorura de carbon, a hepatitei cronice.

D. Factori ce impiedica vindecarea unor boli

Noxele profesionale pot impiedica vindecarea unor boli. Astfel, tratamentul medicamentoscorect prescris (regim, diuretice, hipotensoare, etc.) nu este eficace daca bolnavul

hipertensiv, tratat ambulatoriu continua sa lucreze intr-um mediu cu zgomot intens sau daca relatiile cu seful direct sau colegii de munca sunt incordate; aceeasi situatie, a unui bolnav de bronsita cronica, care continua sa lucreze intr-un mediu cu pulberi;

1.6. DOMENIILE COMPONENTE ALE MEDICINII MUNCII

Ca si alte discipline medicale, si medicina muncii cuprinde o serie de domenii specifice care necesita cunoasterea temeinica a acestor domenii din partea medicului specialist si care ofera competenta in aceste domenii.

De asemenea, este necesara cunoasterea unor aspecte psihologice, legate mai mult sau mai putin specific de specialitatea medicala respectiva (cardiologie, oncologie, ftiziologie, psihiatrie, etc.). Deci, un domeniu al medicinii muncii il constituie psihologia muncii.

De asemenea, este necesara cunoasterea foarte temeinica a bolilor din specialitatea respectiva, de fapt miezul specialitatii, deci, aspectul clinic (etiologie, patogenie, tablou clinic, diagnosticul pozitiv si diferential, examenele de laborator si paraclinice, tratament, complicatii, evolutii, expertoza capacitatii de munca, profilaxie).

O disciplina etiologica (nu de organ cum este cardiologia, gastroenterologia, etc.), ca si medicina muncii, ftiziologia, bolile infectioase, etc, cuprinde si un domeniu de apreciere a conditiilor in care poate apare boala, in cazul medicinii muncii, este vorba despre conditiile de munca, in special conditiile de mediu industrial (profesional). Acest domeniu al medicinii muncii constituie ceea ce se numeste igiena industriala; desi, in general, efectuarea propriu-zisa a acestor determinari (microclimat, zgomot, toxice), poate fi facuta si de alti specialisti nemedicali (chimisti, fizicieni, etc.) organizarea cercetarii si interpretarea rezultatelor este efectuata de medicul specialist in medicina muncii, asa cum analizele de laborator intr-un spital sunt facute de

medici de laborator sau chimisti, dar cand se recolteaza sau se efectueaza probele, interpretarea finala este de competenta medicului specialist, care pune diagnosticul, de risc profesional si recomanda masuri de profilaxie.

Un alt domeniu important al medicinii muncii il constituie legislatia in domeniul medicinii muncii, care uneori depaseste obisnuitele ordine si instructiuni ale Ministerului Sanatatii si cuprinde o intreaga legislatie a muncii, de protectie a muncii si de protectie sociala.

Acest domeniu este valabil si in alte specialitati medicale, dar in medicina muncii, care are si aspecte medico-legale, ca si medicina legala, capata o importanta deosebita.

Un alt domeniu important al medicinii muncii il constituie domeniul de organizare si functionare a medicinii muncii, atat pe plan international cat si pe plan national, avand in vedere faptul ca in acest domeniu exista o serie de Recomandari si Conventii ale Biroului International al Muncii precum si ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii, dar si de faptul ca organizarea si functionarea medicinii muncii intr-o tara este strans legata de dezvoltarea socio-economica a tarii respective, precum si de unele traditii bune in acest domeniu. Deci, in concluzie, urmatoarele domenii definesc coninutul medicinii muncii, cu o pondere diferita si aplicabila diferential, dupa locul concret de munca (dispensar medical de intreprindere, cabinet de medicina muncii din policlinica, laborator de medicina muncii si ergonomie din C.M.P, sectie sau clinica de boli profesionale, institut de cercetare stiintifica in domeniul medicinii muncii, disciplina de medicina muncii din U.M.F-uri).

1. Fiziologia muncii si fiziologia muncii aplicata - Ergonomie, ergonomia din punct de vedere al medicinii muncii, componenta medicala a fiziologiei muncii.

2. Bolile profesionale si bolile legate de profesiune

3. Igiena muncii - Aprecierea mediului de munca si recomandarea masurilor de normalizare a mediului de lucru

4. Psihologia muncii

5. Legislatia de medicina muncii

6. Organizare si functionare.