Principiile si obiectivele tratamentului BFT

Principiile si obiectivele tratamentului BFT

1.Obiectivele tratamentului balneofiziterapeutice sunt:

a)     reducerea durerii, care este factorul determinant in cadrul recuperarii deoarece gonalgia ingreuneaza sau face imposibila aplicarea programului recuperator;

b)     obtinerea stabilitatii, care este de fapt principala functie a genunchiului;

c)      obtinerea mobilitatii;

d)     coordonarea miscarii membrului inferior.

Remobilizarea articulara reprezinta obiectivul principal al recuperarii sechelelor articulare posttraumatice si postoperatorii.

Mobilitatea articulara se realizeaza prin miscari pasive si active. Rolul principal al mobilizarii articulare este acela de a dezvolta abilitatea miscarilor.

Stabilitatea articulara se obtine prin tonificarea musculaturii. Pentru tonifierea musculaturii se executa exercitii izometrice, miscarii de rezistenta si se aplica diverse metode ortopedice.

Stabilitatea articulara inseamna de fapt:

Ø          articulatie indolara;

Ø          articulatie fixata pe o musculatura puternica;

Ø          articulatie protejata de mobilitati anormale prin capsule si ligamente interne.

Prin programul de recuperare a genunchiului operat, se urmaresc patru obiective esentiale:

Indoloritatea;

Stabilitatea;

Mobilitatea

Coordonarea;

a)     Indoloritatea se obtine prin:

Ø      administrarea unei medicatii antiinflamatorii si si antialgice generale;

Ø      crioterapia sau termoterapia ( dupa caz);

Ø      electroterapia;

Ø      roentgenterapia;

Ø      repaus articular;

Ø      interventii chirurgicale.

b)     Stabilitatea genunchiului are doua aspecte:

Ø      stabilitate pasiva - stabilitate ortostatica;

Ø      stabilitate activa - stabilitate in mers;

Stabilitatea pasiva: mai ales in cazul genunchiului operat fara succes, poate fi obtinuta cel putin partial prin:

Ø      tonifierea musculaturii stabilizatoare a genunchiului;

Ø      cresterea rezistentei ligamentare;

Ø      evitarea cauzelor care afecteaza genunchiul ca: obezitatea, ortostatism si mers prelungit, mers pe teren accidentat, flexie puternica, flexie - extensie libera, in momentul trecerii de la o pozitie de repaus la ortostatism, etc.

Ø      aplicarea unor orteze care sa preia stabilitatea laterala sau posterioara a genunchiului.

Stabilitatea activa: se realizeaza prin tonifierea muschilor interesati, respectiv:

muschiul cvadriceps, care slabeste semnificativ chiar dupa o imobilizare de 48 de ore. Pentru tonifierea cvadricepsului se executa contractii izometrice si exercitii cu contrarezistenta;

muschiul tensor fascia lata se tonifica prin flexii si extensii ale soldului, din decubit lateral.

c)      Mobilitatea genunchiului operat este limitata, de aceea pentru redarea mobilitatii genunchiului operat se urmareste:

reducerea flexum-lui;

cresterea amplitudinii flexiei.

In timpul imobilizarii genunchiului dupa operatie, se pot face:

Mobilizarii pasive: constand dintr-un complex de procedee terapeutice, care se schimba alternativ, ca:

tractiuni continue sau extensii continue, utilizate pentru corectarea unei pozitii vicioase articulare asociate cu caldura pentru a usura durerea rebela articulara pentru scaderea presiunii interarticulara;

tractiunii discontinue, care se aplica in timpul noptii sau in perioada de repaus;

mobilizare pasiva asistata, care se executa in relaxare partiala sau totala de care Kinetoterapeut in toate sensurile, cu miscarii ample articulare;

mobilizarii autopasive, care sunt o combinatie de exercitii pasive foarte des utilizate, deoarece pacientul are posibilitatea sa le repete de mai multe ori pe zi;

mobilizarea activa executata de pacient, care constituie baza Kinetoteraoiei recuperatorii pentru redorile articulare post-traumatice.

Mobilizarea activa: se face in scopul cresterii treptate a amplitudinii, miscarii in toate planurile de mobilitate a articulatiei.

Se executa miscari ritmice de flexie - extensie ale piciorului si exercitii gestice uzuale pentru readucerea functionala a genunchiului. Se mai executa mecanoterapie si scripetoterapia.

Recuperarea integrala a bolnavilor operati de menisc se bazeaza pe un program recuperator bine condus.

Postoperator, genunchiul este mentinut in extensie 10 zile cu o atela gipsata.

Recuperarea incepe a doua zi dupa interventie si consta in :

contractii izometrice cvadricepsului, din ora in ora;

imobilizarii ale piciorului;

ridicarii pasive ale piciorului cu genunchiul intins, incepind dupa 3-4 zile de la operatie;

exercitii de flexie ale genunchiului la marginea patului, dupa scoaterea bandajelor;

mers cu baston din a 10-a zi de la operatie.

Recuperarea continua cu:

electroterapie antalgica si antiinflamatorie;

tonifierea cvadricepsului;

masaj coapsa-gamba, cu evitarea genunchiului;

mobilizarea articulatiei;

crioterapia;

Din saptamina a 3-a se incepe urcatul si coboratul scarilor.

Procedurile folosite pentru recuperarea genunchiului operat sunt urmatoarele:

Tratamentul prin hidro-termoterapie ( tehnica, efecte).

Tratament prin electoterapie (tehnica, efect).

Mobilizarea articulatiilor (kinetoterapie).

Gimnastica medicala.

Terapia ocupationala

Tratamentul balneologic ( ape minerale, namoluri)

1.Hidroterapie

Se intelege prin hidroterapie aplicarea in scop profilactic ai curativ a unui numar variat de proceduri, care au la baza apa la diferite temperaturi si sub diferite stari de agregatie, ca si unele tehnici strans legate de aceasta.

Dusul cu aburi consta in proectarea vaporilor supraincalziti asupra unor regiunii limitate. Tehnicianul trebuie sa fie atent ca nu cumva sa stropeasca bolnavul cu picaturi de apa fierbinte provenite din condensarea vaporilor pe furtun si pe portiunea metalica a dusului.

Este nevoie ca instalatia pentru dusul cu aburi sa fie prevazuta cu dispozitive de separare a apei de condensare si cu supraincalzitoare pentru aburi. Inainte de a aplica jetul de vapori asupra bolnavului, tehnicianul si-l proecteaza pe palma pentru a se asigura de lipsa picaturilor de apa fierbinte.

Durata dusului cu aburi este de 3-6 minute se poate sa fie dat ca procedura de sine statatoare, poate sa preceada o baie generala sau se poate asocia cu masaj.

La sfarsit se aplica o procedura de racire-spalare sau dus de 18-20⁰ .

Modul de actiune: dusul cu aburi are o actiune puternica asupra circulatiei, provocand hieremie si resorbtie locala.

Dusul-masaj acesta consta in aplicarea mat multor dusuri rozeta la temperatura de 38-40⁰ ,concomitent aplicandu-se si masajul, conform tehnicii obisnuite. Pentru aplicarea lui exista instalatii speciale cu 4-6dusuri verticale, in rozeta, situate unul langa altul, care se pun simultan sau separat un functie. In lipsa unei instalatii speciale, se poate efectua si cu un dus mobil, la capatul caruia se aplica o rozeta. Durata masajului este de 8-15 minute.

Bolnavul este culcat dezbracat complet pe un pat special de lemn. Se deschid dusurile si in timp ce apa curge pe corp, tehnicianul executa masajul conform tehnicii cunoscute.

Modul de actiune: dusul-masaj provoaca o hiperemie importanta, mai ales in regiunea tratata; are un important efect resorbant si tonifiant.

Baia kinetoterapeutica: este baie calda, la care se asociaza miscari in toate articulatiile bolnavului. Se efectueaza intr-o cada mai mare ca cele obisnuite, care se umple ¾ cu apa la temperatura de 36-37^{0 C} si mai rar 38^0.

Bolnavul este invitat sa se urce in cada si, timp de 5 minute, este lasat linistit, dupa aceasta, tehnicianul executa (sub apa) la toate articulatiile, toate miscarile posibile. (tehnicianul va sta la dreapta bolnavului).

Toate aceste miscari se executa intr-o perioada de timp de 5 minute. Dupa aceea bolnavul sta in repaus, dupa care este invitat sa repete singur miscarile imprimate de tehnician. Durata baii este de 20-30 minute, dupa care bolnavul este sters si lasat sa se odihneasca.

Mobilizarea in apa este mai putin dureroasa din cauza relaxarii musculare care se produce sub influenta apei calde si pierderii greutatii corpului conform legii lui Arhimede.

Baia cu masaj: Intr-o baie umpluta apr.3/4 cu apa la temperatura de 36-39⁰ C se executa masajul asupra regiunii indicate, prin tehnica cunoscuta.

Aceasta si baia kinetoterapeutica este indicata in redorile articulare cu tendinte la anchiloza.

2.Termoterapie

Compresele cu aburi: Avem nevoie de: doua bucati de flanela, o bucata panza simpla sau un prosop, o panza inperneabila, o galeata cu apa, la temperatura de 60-70.

Se plaseaza pe regiunea interesata o flanela uscata peste care se aplica o bucata de panza sau prosopul muiat in apa fierbinte si bine stors, iar peste aceasta se aplica cealalta flanela. Totul se acopera cu bluza inperneabila sau se aplica un termofor. Durata totala a procedurii este de minim 20 de minute si de maximum 60 de minute. Modul de actiune: resorbtiv, analgezic, antispastic.

Inpachetarea cu parafina: Se ia o cantitate potrivita (aproximativ 150-200 g) si se topeste intr-un vas la temperatura de 65-70; in asa fel ca sa mai ramana cateva bucati netopite, in scopul evitarii supraincalzirii. Cu ajutorul unei pensule late de 8 cm. se aplica pe regiune parafina, grosimea stratului este de 0,5-1cm, iar peste stratul de parafina se aplica bucati de vata sau flanela dupa care se acopera regiunea cu o patura.

Durata inpachetarii este de 20-60 minute. Inlaturarea parafinei se face cu usurinta din cauza transpiratiei care are loc sub stratul de parafina. Procedura se termina cu o spalare la temperatura de 20-22.

Modul de actiune: e locala si provoaca o incalzire profunda si uniforma a tesuturilor. Suprafata pielii se incalzeste pana la 38-40. La locul de aplicare se produce o hiperemie puternica si transpiratie abundenta.

Ungerile cu namol Bolnavul complet dezbracat sta cateva minute la soare pana se incalzeste pielea, apoi se unge cu namol proaspat complet sau partial. Se expune din nou timp de 20-60 minute, pana cand incepe namolul sa se usuce. In acest interval de timp va purta o compresa rece la frunte iar capul va fi aparat de soare cu o palarie sau umbrela.

Dupa aceasta o scurta baie in lac sau in mare, se va sterge, se va imbraca si se va odihni la umbra sau intr-o camera, aproximativ o ora.

Modul de actiune: ungerile cu namol isi bazeaza actiunea pe elementul termic alternant, rece la inceput, apoi cald, datorita incalzirii namolului la soare si din nou rece, datorita baii din lac si reactiei vasculare la aceasta; al doilea element este reprezentat de actiunea specifica a substantelor resorbite in organism.

3.Tratament prin electoterapie (tehnica, efect).

Electroterapia este aceea parte a fizioterapiei, care studiaza utilizarea actiunii diverselor forme ale energiei electrice asupra organismului, cu scop curativ sau profilactic.

A.     Curentii de joase frecventa

Curentii diadinamici

Curentii diadinamici utilizand aplicatia tranzversala a electrozilor (articulatia intre cei doi poli) preferand formula:

a)         difazat fix, care rezulta din suprapunerea a doi curenti monofazati cu un decalaj de ½ perioada. Varfurile impulsurilor sunt asemanatoare insa ramanand la un anumit

nivel, de unde rezulta o curba asemanatoare cu aceea a unui curent continuu peste care se suprapun 100 de impulsuri, de forma ½ sinusoidala.

b)         perioada scurta, in care, la intervale regulate de 1 secunde, se alterneaza brusc monofazatul fix de 50 de impulsuri pe secunda, cu difazatul fix de 100 impulsuri pe secunda. Durata este de un minut.

c)          perioada lunga este o forma speciala de suprapunere a doi curenti de 50 impulsuri. Alternanta dintre monofazat si difazat, in cazul perioadei lungi, se face intre 3 si 10 secunde. (durata este de 2 minute).

Apoi se face inversarea polilor cu repetarea formulei. (se fac 1- 3 aplicatii pe zii).

Curentii Trabert

Sunt curenti cu impulsuri de frecventa 140 Hz, impuls 2 ms, pauza 5 ms, la care tot catodul este electrodul activ antalgic. Durata tratamentului este de 15-20 minute, cu cresterea treptata a intensitatii. Se repeta de 1-2 ori pe zi.

Atat curentul diadinamic, cat si curentul Trabert determina o puternica senzatie, cu aspect vibrator, o excitatie a mecanoreceptorilor tesuturilor de sub electrozi. Efectele antalgice se explica tocmai prin aceasta senzatie.

Curentul galvanic

Prin actiunea hiperemianta pe care o are este utilizat in fenomenele inflamatorii articulare. Acest efect vasodilatator nu este dependent de nici unul din cei doi poli, fiind prezent si la catod si la anod.

Se utilizeaza intensitati mici, la pragul de sensibilitate. Asocierea unor substante cu efecut antiinflamator, sub forma ionoforezei, este obisnuita, dar fara a se putea face vreo apreciere asupra substantei si mai ales a cantitatii acesteia.

La anod, se aseaza solutia de Cl2Ca, SO4Mg; de hidrocortizon etc.; la catod, salicilatul de sodiu; la ambii poli Fenilbutazona. Se utilizeaza durate mari, 20-30 minute pentru o sedinta.

B.     Curentii de medie frecventa

Efectul analgetic al curentilor de medie frecventa se obtine utilizand mai ales frecventele de 10000 Hz si forma modulata de scurta perioada la 200 modulatii pe secunda, pe care eventual le reduce pe parcursul sedintei.

Ca forma particulara de aplicare a curentiilor de medie frecventa este interferenta in profunzimea tesuturilor a doi curenti sinusoidali de medie frecventa care realizeaza prin interferenta un curent de joasa frecventa.

Se inconjoara articulatia cu patru electrozi ai aparatului utilizandu-se in general, ca formula antalgica: manual 100 / ps - 5 minute, spectru 0 - 100 / ps - 10 minute, manual 100 / ps - 5 minute.

Utilizarea curentilor de medie frecventa ca procedura antalgica apare mai ales in cazurile in care pielea prezinta o sensibilitate deosebita nu ar suporta aplicarea curentilor de joasa frecventa.

C. Curentii de inalta frecventa

Curentii de inalta frecventa sunt curenti alternativi, a caror frecventa este in medie mai mare de 500.000 oscilatii pe secunda, a caror limita inferioara este de 100.000 Hz, iar limita superioara de 300.000.000 Hz.

Se utilizeaza in practica:

Undele scurte:

Cu electrozi de sticla sau flexibili, cu doi electrozi sau cu un electrod (monod), dozand dupa dorinta intensitatea efectului caloric, de la senzatia de caldura puternica (doza IV) la subsenzatia termica (doza I sau dozele reci), in functie de starea locala articulara. Cu cat procesul inflamator articular este mai intens, cu atat doza de ultrascurte va fi mai redusa (dozele I-II). Durata tratamentului este variabila pana la 15-20 minute.

Undele decimetrice si microundele

Sunt emise de un dipol sub forma unui fascicul de unde electromagnetice (ca la radar) directionat spre zona de tratat. Sunt metode radiante cu care putem incalzi tesuturile pe profunzimi variabile in functie de tipul emitatorului, de distanta acesruia de tegument, de dozaj, de durata tratamentului.

D.   Ultrasunetul

Aplicarea indirecta a curentul de inalta frecventa prin transformarea acestuia in oscilatii mecanice prin vibratiile unui ctistal piezoelectric.

Ultrasunetul determina efect caloric dar si o excitatie vibratorie, care actioneaza asupra proprioreceptotilor si curentii de joasa frecventa.

Utilizam dozaje reduse (0,4-0,8W/cm patrati), in functie de zona tratata, asociind si efectul de sonoforeza (unguent cu Hidrocortizon si eventual si alte antiinflamatorii). Durata este intre 3-10 minute.

E. Radiatia infrarosie

In afara de lumina solara, care este deosebit de bogata in radiatii inflarosii si care este utilizata in terapeutica sub forma asa -numitei helioterapii.

Aplicatiile de radiatii inflarosii in terapeutica se pot face in doua moduri: in spatiul inchis, sub forma asa-numitelor bai de lumina proceduri intense termoterapice sau in spatiu deschis, in aer liber, sub forma asa-nummitelor aplicatii de sollux.

In baile de lumina se realizeaza o incalzire a aerului pana la temperaturi ridicate (60-70-80).

In functie de scopul urmarit, bolnavul va sta in baia de lumina intre 5-20 minute.

Dupa expirarea timpului prescris se aplica bolnavului o procedura de racire partiala.

Efectul radiatiilor infrarosii:

Radiatiile infrarosii au actiune calorica. Ele actioneaza asupra circulatiei din derm provocand o vasodilatatie subcapilara, intensificarea schimburilor dintre celulele de cresterea fenomenelor osmotice si cresterea debitului sangvin.

Tratamentul prin masaj:

Prin notiunea de masaj se intelege o serie de manipulatii manuale variate, aplicate la suprafata organismul in scop terapeutic sau igienic.

Este important ca, inainte de a incepe masajul, sa se controleze starea tegumentului bolnavului urmarindu-se in special , eventuale infectii ale pielii care contraindica masajul, precum si eventualele echimoze.

Durata unei sedinte variaza intre 5-10 minute iar frecventa este de obicei de o sedinta pe zi. Durata tratamentului poate fi intre 2 si 4-6 saptamani, uneori chiar mai mare, ca in afectiunile ortopedice.

Efectele fiziologice ale masajului sunt:

actiune sedativa asupra durerilor de tip: musculare sau articulare;

actiune hiperemianta locala, de inbunatatire a circulatiei locale care se manifesta prin inrosirea tegumentului si incalzire;

inlaturarea lichidelor de staza;

stimularea functiilor aparatului circulator si respirator;

efecte favorabile asupra starii generale a bolnavului, cu inbunatatirea somnului, indepartarea oboselii musculare;

cresterea metabolismului;

cel mai important mecanism de actiune este cel reflex.

Tehnica masajului

Masajul genunchiului operat se executa prin cumularea unei serii de manevre ce se adreseaza la inceput musculaturii coapsei si gambei urmind incalzirea zonei prin cresterea circulatiei sanguine locale.

Uneori exte necesar sa se insiste asupra acestor regiuni datorita procesului de hipotrofie musculara ce poate apare in timpul imobilizarii post operator. Asupra acestor regiuni ce se aplica manevrele de netezire si framintare, care au rol tonifiant major, contribuind la recuperare.

Dupa aceea se trece la masajul propriu-zis al articulatiei genunchiului. Maseurul se va orienta asupra capsului ligamentare care uneste cele trei oase: femurul, tibia si rotula.

Se incepe cu manevrele de introducere tinind genunchiul bolnav in flexie si netezind de la articulatia genunchiului in sus spre muschiul cvadriceps care in afectiunile articulare ale genunchiului prezinta aproape intotdeauna o atrofie pronuntata.

In continuare se trece la frictiune in sus, in jos, lateral sau circular.

Se procedeaza in felul urmator: se aplica policele pe ambele margini ale sacului capsular cuprinzand cu celelalte degete fosa poplitee, intorcandu-se pe acelas drum, pana la tuberozitatea tibiei. In parte inferioara se executa frictiunea mai mult in sens orizontal.

Masajul partii posterioare se face cu genunchiul flectat pentru a patrunde cu degetul mediu si index langa tendoanele muschilor flexori in profunzime si frectionand orizontal, vertical si circular.

Masajul se incepe cu netezire, dupa care urmeaza Kinetoterapia.

Mobilizarea articulatiilor (kinetoterapie).

In prima saptamana (6 sedinte).

Ø      prima zi - contractii izometrice a le cvadricepsulului si fesierilor, flexi, extensii din articulatia gleznei.

flexii din CF(45%) cu genunchiul intins, abductii din CF (20%) cu genunchiul intins, circumductii din CF cu genunchiul intins (3 serii/5 saptamani) miscarea este pasivo-activa.

Ø      a doua zi - aceleasi exercitii din culcat la care se adauga cele din stand (pacientul isi asigura stabilitatea, tinandu-se de scaun);

flexii din CF, abductii din CF, extensii din CF, toate aceste miscari se executa cu genunchiul intins (3 serii/5 repetari) miscari active.

Ø      a treia zi - aceleasi exercitii, aceleasi pozitii carora li se adauga:

- din asezat la marginea patului, KT mobilizeaza cu multa atentie articulatia genunchiului, pana la punctul in care apare durerea (se porneste de la o flexie de 35) miscarea pasiva (3 serii / 10 repetari), cu pauza un minut intre ele;

- din DL pe partea sanatoasa, abductii din CF, cu genunchiul intins;

din DD flexia genunchiului cu alunecarea calcaiului pe planul patului.In primele doua zile, miscare pasiva ;

mers cu ajutorul unui baston Canadian

Ø      a patra zi - pacientul este dus la sala de gimnastica:

din DD toate exercitiile invatate, cu mentiunea ca miscarile vor fi executate activ sub atenta supraveghere a profesorului, crescand numarul de repetari "pompaje" pe o minge;

din DL abductii din CF cu genunchiul intins;

din sezut flexi /extensii, alunecari inainte-inapoi a pe o patina;

din stand la spalier - toate miscarile din articulatia soldului cu genunchiul intins:

ridicarea piciorului operat pe prima sipca, corpul ramanand in sprijin pe membrul integru si incercarea de flexi din articulatia genunchiului prin proiectia trunchiului spre inainte, ridicari pe varfuri, usor joc de glezne, mers cu ridicari pe varfuri la fiecare pas.

Ø      a cincia zi - Pacientul a castigat mult la capitolul fota,prin urmare poate lucra cu un lest atasat pe glezna(sac cu nisip de 750 grame).

Ø      a sasea zi - Pacientul este externat.Masuratorile de final sunt:

flexii : activa 90 ,pasiva 110

extensie : Nu exista deficit

flexie din CF cu genunchiul intins 65

6.Gimnastica medicala:

Genunchiul bolnav este introdus pentru doua saptamani intr-un aparat gipsat, deoarece a fost afectat cartilajul articular. In perioada de contentie se executa program de recuperare:

DIN CULCAT DORSAL :

contractii izometrice de cvadriceps si fesieri (30miscari pe ora - contractie 6s/relaxare 3s);

flexi/extensii din articulatia gleznei (patru serii a zece repetari);

flexi si abductii din CF (patru serii a zece repetari).

Se efectueaza exercitii cu toate articulatiile membrului sanatos.

DIN STAND SPRIJINIT DE SPATARUL PATULUI:

miscare activo-pasiva de flexi/abductii/ extensii/ circumductii din CF (din fiecare, doua serii a zece repetari).

Mersul se executa cu ajutorul a doua bastoane canadiene, fara sprijin pe piciorul afectat.

Dupa indepartarea gipsului pacientul va purta o fasa elastica numai la deplasare si noaptea, pentru a stabiliza genunchiul si a il feri de miscari nedorite.

Programul de recuperare se intinde pe durata a patru saptamani:

In prima saptamana sunt cinci sedinte:

DIN DECUBIT DORSAL:

contractii izometrice de cvadriceps si fesieri;

flexi si abductii din CF (miscare activa );

usoare flexi ale articulatiei genunchiului. Profesorul introduce ambele maini sub zona poplitee si executa cu multa atentie acesta miscare la circa 30 , avand grija ca talpa pacientului sa ramana permanent pe planul patului.

DIN DECUBIT COSTAL :

miscare activ-pasiva de abductie din CF cu genunchiul intins (trei serii a zece repetari).

DIN STAND LA SPALIER :

miscari active din CF cu genunchiul intins (trei serii a opt repetari): cu spatele - flexi; lateral - abductii; cu fata - extensii.

In a doua saptamana sunt cinci sedinte.

Toate miscarile devin active, lucrandu-se incontinuare pentru tonifierea cvadricepsului, a tendonulu si a fesierilor. In ultima sedinta pacientul va contacta solul cu planta piciorului operat cu sprijin de 30%.

DIN DECUBIT DORSAL:

"pompaje" pe minge, fara a forta flexia;

flexia gambei pe coapsa (in lant cinetic inchis);

flexi si abductii din CF (3 serii a 12 repetari).

DIN ASEZAT LA MARGINEA BANCHETEI:

flexia gambei pe coapsa, miscare condusa si controlata de profesor.

Timp de doua luni sunt interzise exercitiile ce implica un lant cinetic deschis.

DIN STAND LA PALIER: la exercitiile cunoscute se adauga :

ridicari pe varfuri, cu sprijin mai mare pe piciorul sanatos;

ridicarea piciorului pe prima sipca si flexia gambei pe coapsa cu usoara presiune pe talpa (2 serii a 10 repetari, lucrand fara durere).

Mersul se face cu sprijin usor (circa30%)pe piciorul operat.

In a treia saptamana sunt cinci sedinte:

toate exercitiile devin active, iar pentru miscarile din CF se introduce lestul de 500g.

DIN DECUBIT DORSAL:

contractii izometrice de cvadriceps, fesieri si ischiogambieri;

flexi/ extensii ale articulatiilor gleznei si degetelor (metatarsiene, falangiene si interfalangiene);

flexia gambei pe coapsa prin alunecare (4 serii a 15 repetari);

flexi/ abductii/ circumductii din CF cu genunchiul intins (miscare activ-rezistiva cu lest).

DIN DECUBIT LATERAL :

miscare activa libera de abductie din CF a membrului operat (3 serii a 10 repetari).

DIN ASEZAT LA MARGINEA BANCHETEI :

flexia si extensia gambei pe coapsa (3 serii a 15 repetari) ;

flexia si extensia articulatiei genunchiului cu ajutorul unei patine pe care este asezata planta membrului operat.

DIN STAND LA SPALIER :

- 3 serii a 10 repetari pentru fiecare miscare din CF activ-rezistiva cu last de 500g ;

ridicari pe varfuri, piciorul operat in sprijin 60% ;

joc de glezna cu sprijin circa 60% ;

ridicarea piciorului pe prima sipca si flexia gambei pe coapsa prin exercitarea unei usoare presiuni pe suprafata plantara. 

In a patra saptamana sunt cinci sedinte in care continua exercitiile mai sus mentionate, la care se adauga :

DIN DECUBIT VENTRAL (cu un rulou sub treimea inferioara a fetei anterioare a coapsei) : miscarea activa de flexie a gambei pe coapsa, cu tensiuni finale realizate de catre profesor.

Miscarile din asezat ale articulatiei genunchiului devin rezistive prin introducerea lestului. La sfarsitul acestei saptamani pacientul se sprijina aproape in totalitate pe piciorul operat.

7.Terapia ocupationala

Urmareste prelungirea exercitiilor de kicetoterapie pentru mobilizare articulara si/sau tonifierea musculara, utilizand o serie de activitati complexe distractive sau capaciteaza atentia si rabdarea pacientului pentru o perioada mai lunga de timp.

In general, aceste activitati se executa cu mainile dar forta motrica este realizata de membrele inferioare prin diverse tipuri de mobilizare:

pedalaj de bicicleta;

alunecarea piciorului intr-un jgheab rotund;

miscare laterala (abductie-adductie);

mers pe plan ascendent;

mers pe banda sau pe scara rulanta.

8.Tratamentul balneologic ( ape minerale, namoluri)

Intrucat sechelele posttraumatice ale genunchiului include de regula deficite functionale determinate de leziuni produse la nivelul structurii osteoarticulare, periarticulare si musculare carora li se adauga efectele negative de mobilizare in faza ortopedica, chirurgicala in afectiunile posttraumatice.

Obiectivele si continutul curelor balneo-climaterice vor fi in totalitate de recuperare imediata, ele avand rolul de refacere a functiei diminuate din cauza traumatismelor.

Sunt indicate urmatoarele statiuni: Amara, Bazna, Eforie Nord, Mangalia si Techirghiol.

Sechelele post-traumatice ale membrelor intreseaza structuri foarte variate

( oase, muschi, articulatii) si dau complicatii vasculotrofice si psihice. Recuperarea acestor sechele prin metodologia complexa fizico-balneara are o importanta si o eficienta cu totul deosebita.

Recuperarea bolnavilor in statiuni balneoclimaterice se face in etapa a II-a, care succede etapa de recuperare si care are loc in servicii de traumatologie in sectiile de ortopedie sau sau in sectiile de recuperare spitalicesti.Nu se vor trata in statiuni fracturile si luxatiile medulare si nici fracturile cu focare de osteomielita.

Contraindicatii pentru recuperare la statiuni au si pseudoartrozele, artritele septice post-traumatice, precum si leziunile de nervi periferici cu sectiunea nesuturata.

Cele mai bune rezultate se obtin in sechele dupa traumatisme si operatii de mambrem dupa ce s-a terminat perioada de imobilizare si dupa ce s-a cicatrizat plaga.