IRISUL

IRISUL

Irisul joaca rolul unei diafragme, care regleaza cantitatea de lumina care patrunde in globul ocular. El are forma unui disc perforat la mijloc, prezentind o fata anterioara, o circumferinta mare si alta mica. Circumferinta mica delimiteaza pupila. Pe sectiune se observa ca cea mai mare grosime a irisului se afla in vecinatatea orificiului pupilar - 0,8-1 mm. inspre insertia sa periferica, el este mult mai subtire (0,3 mm).

Circumferinta mare (margo ciliaris) se continua cu corpul ciliar. De cele mai multe ori, ea este mascata de portiunea cea mai anterioara a scleroticei. Circumferinta mica (margo pupillaris) este aproape perfect circulara la om si este acoperita de epiteliul posterior al irisului, care se rasfringe si asupra ei. Dupa cum ii arata si numele, delimiteaza orificiul pupilar.

Trebuie sa precizam ca irisul nu se afla intins intr-un plan frontal strict. Circumferinta sa mica pare ca ar fi impinsa de cristalin in directie anterioara, aflindu-se inaintea planului in care se gaseste circumferinta mare. Irisul ar fi comparabil cu o farfurie putin adinca, perforata la mijloc si

orientata cu fundul inainte. Fata anterioara (facies anterior) are o suprafata neregulata si este diferit colorata, dupa indivizi.

Fata anterioara a insului are un diametru de 12-13 mm si prezinta doua zone de un aspect diferit, numite inele colorate. Inelul colorat intern (anulus iridis minor) are o latime de 1-2 mm si prezinta o serie de striatii fine, dispuse radiar. Inelul colorat extern (anulus iridis major) este mai lat, de 3-4 mm, si are de asemenea striatii radiare. Acestea nu sint insa vizibile peste tot, fiind mascate pe alocuri de pete neregulate, rezul-tind din condensarea elementelor stromei iridiene. Cele doua inele colorate sint separate de un fel de linie festonata, de aceeasi natura ca si formatiunile precedente. La nivelul ei, irisul prezinta maximul de grosime.

Pe fata anterioara a irisului se mai constata, la nivelul zonei colorate externe, citeva plici concentrice, cu orificiul pupilar. Se numesc plicile irisului (plicae iridis). Ele s-ar observa numai in conditiile unei pupile larg dilatate. Dupa altii, sint doar artefacte, care se observa numai dupa moarte.

Fata posterioara a irisului (facies posterior) este usor concava si priveste cristalinul. Ea este captusita pe toata intinderea ei de un epiteliu pigmentar - portiunea iridiana a retinei (pars iridica retinae) - si are in consecinta o coloratie inchisa.

Constitutia anatomica. Irisul este format din-tr-o stroma conjunctiva speciala (stroma iridis), alcatuita mai ales din celule asemanatoare cu cele mezenchimatoase. Ele prezinta o serie de prelungiri, care, anastomozindu-se intre ele, formeaza o retea, in ochiurile careia se afla o substanta fundamentala semilichida. Fibrilele colagene sint foarte rare si subtiri. Stroma este asezata intre doua paturi limitante, una anterioara, iar alta posterioara. Celulele stromei de la nivelul fetei anterioare a irisului, alaturindu-se, alcatuiesc in unele locuri un fel de strat endoteliform discontinuu, reprezentat prin asa-zisa membrana anterioara (endothelium camerae anterioris). Nu exista insa un acoperamint endotelial continuu. intre striatiile irisului se afla depresiuni, cripte sau sto-mate, care niciodata nu sint acoperite de un strat celular. La nivelul lor, umoarea apoasa poate patrunde direct in stroma. Celulele stromei sint incarcate cu o cantitate variabila de pigment si abundenta acestuia are o mare influenta asupra coloratiei irisului.

Pe linga elementele descrise anterior, in constitutia irisului intra si o serie de vase, care ii dau consistenta si rigiditatea necesara, din punct de vedere functional. Arterele si venele sint dispuse in sens radiar si se continua unele cu altele, fara interpozitia unor capilare propriu-zise. Ele au un traiect abia ondulat si sint turgescente sub actiunea presiunii sanguine. Datorita ondulatiilor pe care le prezinta, ele permit in acelasi timp variatii in intinderea suprafetei iridiene, adica dilatarea sau constrictia orificiului pupilar.

Dilatarea pupilei poarta denumirea de mi-driaza, iar strimtarea ei, de mioza. Aceste modificari se produc sub actiunea musculaturii iridiene. Aceasta musculatura este alcatuita din fibre netede, care provin, din punct de vedere embrio-logic, din epiteliul retinei iridiene. Muschiul sfincter al irisului (m. sphincter pupillae) se dispune circular, in jurul orificiului pupilar, ocupind zona corespunzatoare inelului colorat intern. El are legaturi strinse cu elementele constitutive ale irisului si ca actiune micsoreaza dimensiunile pupilei. Muschiul dilatator al pupilei (m. dilatator pupillae) este format dintr-o patura subtire de fibre musculare netede, dispuse radiar, aplicate pe fata anterioara a retinei iridiene. Celulele carora le apartin se aseamana foarte mult cu celulele mioepiteliale ale nevertebratelor. Corpul celular se gaseste intre celulele pigmentare ale retinei, iar partea contractila este alipita de fata ei superficiala. Dilatatorul, dupa cum arata si numele, con-tractindu-se, largeste pupila. Sfincterul pupilei este intervat de sistemul parasimpatic al nervului motor ocular (n. oculomotorius). Dilatatorul sta sub. actiunea simpaticului - centrul ciliospinal din maduva cervicotoracica. Contractia lor se dezlantuie pe cale reflexa, sub actiunea excitatiilor luminoase.

Vascularizatia membranei vasculare a ochiului. Arterele provin din artera oftalmica (a. ophthal-mica) si se numesc artere ciliare (fig. 552) (v. angiologia).

Venele tunicii vasculare sint canalizate in cea mai mare parte de cele patru vene vorticoase (vv. vorticosae) (vv. choroideae oculi) (fig. 553). Acestea, dupa ce traverseaza sclerotica, se varsa in venele oftalmice (vv. ophthalmicae). O parte din singele venos paraseste ochiul pe calea venelor ciliare anterioare (vv. ciliares), care au un traiect identic cu arterele omonime. Ele dreneaza o parte din muschiul ciliar si se varsa in venele musculare. Cercul vascular marginal al corneei este drenat prin venele conjunctivale (vv. conjuctivales), aflu-entele venei oftalmice (v. ophthalmica superior).

Atit diversele artere cit si venele tunicii vasculare sint legate intre ele si comunica prin ramuri anastomotice. In schimb, sistemul vascular al membranei vasculare - exceptind legaturile foarte inconstante realizate prin arterele cilioretiniene -■ este complet izolat de cel al retinei.

Nervii membranei vasculare sint reprezentati prin nervii ciliari. Nervii ciliari lungi (nn. ciliares longi) provin din nervul oftalmic (n. ophthalmicus), iar nervii ciliari scurti (nn. ciliares breves), din ganglionul ciliar (ganglion ciliare). Nervii strabat sclerotica printr-o serie de orificii situate in jurul nervului optic si patrund in lamina fusca, impreuna cu arterele ciliare. Au o directie posteroante-rioara meridiana si alcatuiesc intre coroida si sclerotica plexul coroidian, care contine o serie de celule ganglionare si inerveaza ambele membrane, in partea anterioara ia nastere un plex ciliar circular, situat la nivelul muschiului ciliar. Si acest plex contine celule nervoase. Din el pleaca fibre pentru zona ciliara si iris. Nervii ciliari au in compozitia lor fibre ale sensibilitatii generale si fibre vegetative senzitive si motorii.