Ingrijirea pacientilor agitati si psihici

Aceasta categorie de bolnavi necesita o ingrijire speciala pentru ca ei pot veni in conflict cu anturajul, devenind periculosi atat pentru cei din jur, cat si pentru ei insisi.

Agitatia psihomotorie poate aparea:

- in afectiuni psihice (marea criza anxioasa, confuzie mintala, isterie, manie, melancolie, schizofrenie);

in boli somatice (ischemie cerebrala, epilepsie);

- in cadrul infectiilor, intoxicatiilor, autointoxicatiilor (stari febrile: hiperpirexii, septicemii, neuroinfectii); intoxicatii cu medicamente: plumb, opiu, beladona; autointoxicatii (come: diabetica, insulinica); stari precomatoase (din insuficienta hepatica si uremie).

Caracteristici de manifestare a bolnavilor agitati psihomotor: - vorbire incoerenta, dezorientare in timp, spatiu si/sau asupra propriei persoane, logoree, tipete, acte periculoase, loviri, raniri de persoane, deteriorari de bunuri, miscari necontrolate, necoordonate, bolnavul alearga pe coridoare.

Ingrijirea bolnavilor agitati si psihici se realizeaza dupa ce bolnavul a fost tranchilizat, prin masuri de urgenta si ingrijiri generale.

CONDUITA (MASURI) DE URGENTA

Asistenta medicala care lucreaza in serviciul cu bolnavi agitati si psihici va avea intotdeauna pregatit un material minim necesar:

- pentru imobilizare (unul-doua cearsafuri, camasi de protectie, chingi);

- pentru tratamente parenterale (truse sterile, medicamente sedative); - deschizator de gura.

Prevenirea incidentelor si accidentelor prin masuri organizatorice urgente

Bolnavul agitat va fi linistit prin psihoterapie adecvat, ,,prim ajutor psihic', retinandu-l la pat - la nevoie imobilizare fortata, apeland la persoane cu forta fizica mai mare pentru a-l face inofensiv; se evita panica.

Se indeparteaza din jurul bolnavului obiectele care ar putea fi folosite pentru lovire.

Medicul va fi anuntat prin intermediul altor persoane, fara ca asistenta sa paraseasca bolnavul agitat . Linisteste bolnavii, prevenindu-se panica.

Supravegherea bolnavului in vederea unei conduite corecte Pana la venirea medicului se vor urmari toate manifestarile bolnavului pentru a le putea raporta; orice bolnav psihic poate avea si o boala somatica a carei gravitate sa impuna terapie prioritara si sa contraindice psihotropele sau imobilizarea.

Nu se va administra nici un calmant pentru a nu modifica tabloul clinic (exceptie fac bolnavii care au tratament prescris).

In limitele posibilitatilor se vor masura pulsul, T.A., temperatura, respiratia.

Se vor observa si nota eventualele urme de loviri sau agresiuni (uneori acestea sunt imputate personalului de ingrijire).

Imobilizarea bolnavului este o masura extrema. Nu se recomanda folosirea ei decat dupa epuizarea tuturor celorlalte mijloace menite sa castige increderea bolnavului si acceptarea masurilor terapeutice.

Imobilizarea bolnavului se poate face cu: camasa de protectie; cearsafuri simple; chingi speciale de protectie; imobilizare manuala.

Imobilizarea cu camasa de protectie Camasa de protectie este confectionata din panza rezistenta, inchisa in fata, cu deschizatoare in spate, cu maneci foarte lungi inchise, prevazute cu snururi puternice. Asistenta imbraca bolnavul agitat cu camasa, inchizand-o la spate cu snururi. Bratele bolnavului se incruciseaza pe torace cu ajutorul manecilor care se leaga la spate cu ajutorul snururilor.

Dat fiind procesul de umanizare a psihiatriei, acest procedeu se foloseste in cazuri exceptionale, datorita faptului ca bolnavul poate sa-si cauzeze prejudicii pana la autoasfixiere daca nu este suficient de bine supravegheat

Imobilizare cu cearsaf Asistenta aplica cearsaful pe spate, transversal, infasurand capetele libere pe membrele superioare. Partile de cearsaf care depasesc mainile se rasucesc si, dupa ce se incruciseaza bratele bolnavului pe torace, extremitatile rasucite se duc inapoi si se leaga. Cu alt cearsaf se leaga membrele inferioare.

Imobilizare cu chingi Garnitura de chingi se compune din 4 mansete si doua benzi late

Asistenta aplica cate 4 mansete: doua pe glezne si doua deasupra articulatiilor radio-carpiene. A doua banda se aplica imediat deasupra genunchilor.

ATENTIE! Chingile vor fi captusite cu flanela sau alte materiale moi si nu vor fi stranse, pentru a nu impiedica circulatia in membre.

Este interzisa imobilizarea bolnavilor cu cordoane, fesi, corzi.

Imobilizarea bolnavului prin forta manuala cere o atitudine energica si forta musculara apreciabile.

Este o metoda de urgenta si trebuie facuta cu energie, dar fara brutalitate. Bolnavul agitat poate fi facut inofensiv cel mai usor imobilizandu-l la nivelul incheieturilor.

Asistenta va recurge la ajutor, bolnavul va fi culcat in pat, se vor fixa umerii bolnavului prin apasare pe suprafata patului.

Se imobilizeaza membrele superioare, tinandu-se la nivelul articulatiilor radio-carpiene.

Se exercita o presiune asupra genunchilor.

ATENTIE! Imobilizarea (trebuie evitata brutalitatea), trebuie sa fie imbinata cu linistirea psihica a bolnavului, nu se va folosi tonul ridicat, bolnavul nu va fi contrazis. Imobilizarea nu va depasi 1-2 ore, pentru ca tinerea bolnavului legat ii creeaza stari de neliniste si mai grave.

Calmarea bolnavului pe cale medicamentoasa. Imediat ce bolnavul a fost facut inofensiv, trebuie calmat pe cale medicamentoasa, cu psihotrope sedative, neuroleptice, hipnotice sau tranchilizante - la indicatia medicului, in functie de diagnostic.

Dupa ce medicul alege preparatul, fixeaza doza si ritmul de administrare, asistenta va aplica tratamentul. In functie de gravitatea si particularitatea cazului, medicamentele necesare pot fi urmatoarele: in cazuri usoare: se administreaza pe cale orala: - Meprobamat (0,04-0,1 g/zi);

- Clordelazin (0,25-0,5 g/zi);

- Haloperidol (0,005-0,01 g/zi);

In cazul in care bolnavul opune rezistenta, se administreaza in injectii intramusculare:

- Clordelazin (0,0025-0,01 g/zi); - Romtiazin sau Plegomazin; - Raunervil (0,01-0,04g/zi)

In caz de agitatie extrema se folosesc:

- tranchilizante (Diazepam 2-6 fiole 0,01 g/zi in injectii i.m.);

- neuroleptice (Levomepromazin 3-10 fiole a 0,025 g/zi in injectii i.m.; Romtiazin 2-6 fiole a 0,03 g/zi in injectii i.m. sau i.v. sau se folosesc combinatii litice (Diazepam, Levomepromazin, Raunervil);

In formele usoare de anxietate se incearca cu: - Pasinal (3-6 lingurite/zi); - tinctura de valeriana (20-80 picaturi/zi); - potiuni cu bromuri (2-3 linguri/zi); - bromura de calciu i.v.;

- se asociaza doze mici de fenobarbital (0,03-0,10 g/zi); - Nitrazepam (0,005-0,03 g/zi); - Hidroxizin (0,05-0,2 g/zi).

Pentru a se preveni hipotensiunea, lipotimia, colapsul, se va masura repetat T.A. (mai ales in cazul administrarii de neuroleptice sedative: Levomepromazin, Plegomazin, Romtiazin etc.).

In cazul administrarii de neuroleptice severe (de exemplu, Haloperidol), se asociaza Romparkin pentru a evita aparitia sindromului extrapiramidal.

In alcoolism se contraindica administrarea de amital sodic, alte barbiturice sau bromuri.

Asistenta va asigura si efectuarea mijloacelor terapeutice etiopatogenetice recomandate de medic.

INGRIJIRI GENERALE

Asigurarea conditiilor de mediu

Camera va fi izolata, aerisita, linistita, temperatura 16-21C.

Ferestrele vor fi prevazute cu transperante sau obloane.

Paturile vor fi prevazute cu gratii, plase sau aparatori laterale improvizate din scanduri care vor fi captusite cu paturi, perne, pentru a impiedica lezarea bolnavului in caz de agitatie.

Se vor izola prizele electrice.

Alimentatia: in caz do negativism alimentar, asistenta va recurge la alimentarea bolnavului prin sonda (o va introduce prin nas pentru a nu fi retezata cu dintii) sau pe cale parenterala.

Bolnavul agitat consuma o cantitate mare de energie si pierde lichide si saruri minerale prin transpiratie si tahipnee, de aceea hidratarea se incepe imediat ce bolnavul s-a calmat (per os, prin sonda sau perfuzie).

Urmarirea si aplicarea tratamentelor. Medicatia va fi administrata de sora numai dupa ce bolnavul a fost imobilizat.

ATENTIE! Nu se vor lasa medicamente la indemana bolnavului psihic (pericol de suicid).

Asistenta va participa alaturi de medic la aplicarea metodelor terapeutice: electrosoc, insulinoterapie, psihoterapie, somnoterapie.

Aplicarea electrosocului (electroterapia convulsivanta)

Electrosocul = producerea unui acces convulsiv cu ajutorul unui curent electric slab, introdus prin electrozi asezati pe tamplele bolnavului.

In timpul socului, bolnavul va fi ferit de privirile celor din salon, fie printr-un paravan, fie ca se va aplica intr-o camera izolata.

Asistenta va avea intotdeauna pregatita o trusa de prim-ajutor pentru a putea interveni in caz de accidente (stop cardiac, subluxatie sau luxatie scapulo-humerala si de mandibula).

Asistenta se va ingriji ca inaintea electrosocului, bolnavul sa nu manance, dar sa urineze.

Asistenta va aseza bolnavul in decubit dorsal, fara perna.

I se va introduce in gura o garnitura de cauciuc invelita in tifon pentru protejarea danturii si evitarea muscarii limbii in timpul convulsiilor.

Doua persoane vor proteja articulatiile scapulo-humerale si vor sustine mandibula bolnavului pentru evitarea eventualelor luxatii.

Asistenta pregateste aparatul de electrosoc, inveleste electrozii aparatului in tifon, ii inmoaie intr-o solutie de electroliti si ii aplica pe tamplele bolnavului, apoi medicul aplica socul electric.

Criza convulsivanta dureaza aproximativ un minut, perioada in care bolnavul se afla in apnee totala. In tot acest timp, asistenta nu-l paraseste, il supravegheaza si ii controleaza functiile vitale. La trezire el prezinta amnezie totala a episodului.

OBSERVATIE. In prezent, electrosocurile se efectueaza protejate sub observarea medicului specialist in sectii de reanimare-terapie intensiva.

Insulinoterapia = producerea unei stari de soc hipoglicemic prin administrarea unor doze crescute de insulina.

Asistenta pregateste materialul necesar pentru administrarea insulinei. Urmareste bolnavul in timpul comei hipoglicemice, care dureaza 1 1/2-2 ore.

Pentru scoaterea bolnavului din coma se pregatesc cele necesare si se administreaza i.v. glucoza 40%. (Daca venele nu sunt abordabile se introduce glucoza iin stomac prin sonda).

Imediat ce bolnavul poate inghiti, i se dau 100-200 g zahar dizolvat in ceai.

Psihoterapia . Alaturi de medic, asistenta participa si pregateste metodele de psihoterapie speciala ca: psihoterapia individuala (psihanaliza: convorbiri, persuasiune, hipnoza, sugestie) si psihoterapia de grup; ergoterapia = terapie prin munca; meloterapia = terapia prin muzica; psihoterapia familiala; psihoterapia de relaxare etc. .

Somnoterapia= scoaterea bolnavului de sub influenta factorilor de mediu prin administrarea medicamentelor neuroplegice.

In acest caz asistenta supravegheaza bolnavul, schimba pozitia, asigura hidratarea (daca somnoterapia tine mai mult de 24 de ore, hidratarea se face prin sonda duodenala introdusa pe cale nazala).

Igiena bolnavului Se schimba lenjeria de corp a bolnavilor ori de cate ori transpira (bolnavii agitati) sau pierd urina (bolnavii cu crize epileptice).

Ori de cate ori este nevoie se schimba si lenjeria de pat.

Igiena cavitatii bucale se face folosind departatorul de maxilar, prevazut cu cremaliera. Degetele vor fi protejate cu aparatoare metalice pentru degete.

Urmarirea, notarea functiilor vitale si vegetative

Pulsul, T.A., respiratia, temperatura vor fi masurate si inregistrate si se anunta imediat medicul in caz de modificari (tahicardie, HTA, tahipnee, modificari pupilare).

Se urmaresc pierderile de lichide prin diureza, prin transpiratie si tahipnee.

Se urmareste tranzitul intestinal (la nevoie clisma).

Urmarirea schimbarilor care survin si care trebuie semnalate medicului

Crizele convulsivante (aparitia si desfasurarea lor).

Se supravegheaza tonusul muscular, reflexele osteotendinoase si reflexele cutanate, aparitia de edeme.

Se observa pupila - dimensiune (midriaza = inceputul crizei de agitatie psihomotorie, in anxietate mare). Se supravegheaza si se raporteaza medicului orice modificare de comportament; se urmareste somnul agitat sau prea linistit.

IMPORTANT! Ingrijirea acestor bolnavi necesita multa rabdare si prezenta de spirit, curaj si munca de calitate.

Legatura cu familia Se va pastra legatura cu familia bolnavilor psihici pentru a putea apela si la ei in anumite situatii. Prin mentinerea legaturii cu apartinatorii se urmareste: - completarea datelor anamnestice; - linistea familiei; - educarea apartinatorilor pentru intelegerea bolii psihice si conduita ce trebuie sa o aiba fata de bolnav, necesitatea tratamentului; - facilitarea unor masuri de orientare sau reorientare profesionala; - psihoterapia familiala, socioterapia.

Asistenta va acorda atentie deosebita psihoigienei, lamurind pe apartinaitori privind comunicarea vestilor neplacute de acasa si facandu-le educatia sanitara.