FIXAREA MODELELOR in OCLUZOR si ARTICULATOR

Fixarea modelelor in ocluzor

Modelele sunt fixate prin gipsare in pozitia de RC, stabilita si mentinuta cu ajutorul sabloanelor de ocluzie.

Se controleaza sabloanele de ocluzie, urmarindu-se:

• Daca sunt bine solidarizate intre ele la nivelul bordurilor de ocluzie, pentru a nu exista tendinta de deplasare;
• Daca cele doua sabloane prezinta o pozitie stabila pe model (daca bazele modelelor s-au deformat in timpul determinarii relatiei intermaxilare sau pe suprafata modelelor exista fragmente de ceara, gips sau placa de baza; daca partea distala a soclurilor celor doua modele sunt in contact si nu permit asezarea sabloanelor in pozitie corecta, contactele sunt indepartate prin taiere cu spatula lasand un spatiu de 2-3 mm intre socluri);

3. Gipsarea modelelor consta in :
1. Introducerea ansamblului modele-sabloane in apa pentru 2 min, pentru ca pasta de gipsare sa nu faca priza instantaneu, prin absorbtia apei din gipsul preparat proaspat, de catre modelul uscat;
2. Modelele, solidarizate cu bete de chibrit, se introduc intre cele doua ramuri ale ocluzorului, cu partea distala spre balama. Se actioneaza surubul ocluzorului pentru a crea un spatiu de 3-5 mm intre bratul superior si soclul modelului superior;
3. Fixarea modelului inferior: se prepara o cantitate de pasta de gips care se depune pe o bucata de hartie asezata pe suprafata mesei. In gips se infunda bratul inferior al ocluzorului, peste care se depune o noua cantitate de pasta si se aseaza modelele solidarizate cu partea distala orientata catre axa balama, intre care se mentine un spatiu necesar pentru manevrarea surubului care mentine D.V.O.
4. Fixarea modelului superior dupa priza gipsului folosit pentru fixarea modelului inferior: se prepara pasta de gips si se aplica pe suprafata bazala a soclului modelului superior, peste care se aseaza bratul superior al ocluzorului si se adauga pasta de gips pentru completarea gipsarii. Este recomandata fixarea in doi timpi diferiti, deoarece dilatarea de priza a gipsului produce modificarea relatiei intermaxilare.
5. Excesul de gips, care depaseste soclul, este indepartat. Nivelul soclului modelului superior se modeleaza pentru a se obtine o calota simetrica, emisferica

Ansamblul modele-sabloane este pozitionat conform a trei reguli de fixare: planul de orientare ocluzala, materializat de locul de unire al celor doua suprafete ale bordurilor, este plasat in planul orizontal al mesei; planul meziosagital al modelelor sa se suprapuna planului meziosagital al ocluzorului (perpendicular pe axa balama); distanta dintre punctul interincisiv marcat pe sabloane la intersectia liniei mediene (trasata pe bordura superioara) cu planul de orientare ocluzala si axul balama sa fie de 10, 5 cm.

Dupa fixarea si fasonarea modelelor este fixat surubul distantator cu contrapiulita. Ocluzorul trebuie sa mentina neschimbata pozitia de RC si aceeasi D.V.O. inregistrata in cabinet.

Planul de orientare ocluzala reprezentat de intalnirea celor doua suprafete ale bordurilor de ocluzie, se inscrie pe soclul modelului superior printr-o linie orizontala paralela cu acesta. In timpul montarii dintilor, tehnicianul va folosi un plan mobil reprezentat de o placuta de sticla fata de care se va realiza montarea.

-Curbura vestibulara a bordurii de ocluzie a sablonului superior reprezinta limita fetelor vestibulare a frontalilor superiori. Arcul de cerc al acestei curburi va corespunde arcului de cerc format de unirea fetelor vestibulare ale frontalilor superiori. Aceasta curbura este inregistrata printr-o amprentare cu gips a curburii vestibulare, obtinandu-se o cheie care este repusa pe model dupa indepartarea sabloanelor, fata de care se vor monta dintii frontali. Aceasta amprenta este cunoscuta sub denumirea de "cheie vestibulara". -Trasarea liniilor tangente la varful crestei edentate - aceste linii se traseaza pe suprafata protetica a modelului, dupa indepartarea sabloanelor. Pe modelul superior, corespunzator caninului, este trasat bilateral varful crestei edentate dinspre mezial spre distal pana la tuberozitate. Pe modelul inferior sunt trasate bilateral liniile corespunzatoare crestei edentate pentru zona laterala si linia crestei edentate din zona frontala, care se intersecteaza in dreptul caninilor.Linia curburii crestei edentate inferioare, corespunzatoare molarilor, este trasata de o parte si de alta a soclului modelului inferior, paralela cu profilul varfului crestei. Aceasta linie a curburii crestei il orienteaza pe tehnician in montarea dintilor: fetele ocluzale ale dintilor laterali sunt paralele cu aceasta linie, rezultand curba ocluzala sagitala

Erori posibile la gipsarea modelelor

1. Pregatirea necorespunzatoare a modelelor:

Soclurile nu sunt reduse suficient (daca sunt mai mari spre distali blocheaza locul necesar pentru manevrarea surubului distantator)

Santurile sapate la nivelul soclurilor sunt reduse ca numar si superficiale

Soclurile nu sunt umezite, modelele se pot desface instantaneu din bratele ocluzorului.

Nerespectarea regulilor de fixare:

Modele sunt fixate foarte aproape sau mult anterior de axul orizontal si de surubul distantator.

Gipsarea este facuta asimetric, neurmarindu-se suprapunerea planului meziosagital al modelului superior cu cel al ocluzorului.

Planul de ocluzie nu este situat in pozitie orizontala.

Nerespectarea regulilor de fixare determina dificultati in montarea dintilor laterali, rezultand un plan de ocluzie, fie ascendent-distal, fie descendent-distal. Deficienta apare dupa aplicarea protezelor si se manifesta prin tulburari in dinamica mandibulara, disconfort si chiar neadaptarea protezelor.

1. Baza unui sablon nu a fost aplicata intim pe modelul funtional, din urmatoarele motive:

S-a picurat ceara in zona cofrata a modelului ;

S-a picurat ceara la nivelul crestei edentate, indepartind sablonul de cimpul protetic;

S-a interpus un corp strain intre sablon si model;

Sabloanele nu au fost bine solidarizate de modele in timpul montarii in ocluzor;

Baza sabloanelor s-a deformat in timpul manoperelor clinice;

Rezultatul acestor deficiente se evidentiaza prin proba spatulei pozitiva.

1. Bordurile de ocluzie nu au fost destul de bine solidarizate, suferind modificari de pozitie, cu alunecare sagitala sau transversala. Defectiunea se manifesta printr-o RC incorect determinata. Aceeasi greseala apare si in cazul in care pozitia de RC nu se poate pastra corect datorita jocului lateral existent la balama si in cazurile in care piulita nu este suficient de bine fixata.

Articulatorul - este un dispozitiv mecanic construit pentru a simula raportul dintre arcadele dentare in RC, in miscarile de propulsie si lateralitate.

Lejoyeux spunea ca "articulatorul este un instrument de diagnostic si tratament conceput pentru a transforma si analiza, in afara cavitatii bucale, relatiile statice si dinamice dintre mandibula si maxilar, in vederea corectarii dizarmoniilor ocluzale interarcadice, tratamentului ortodontic, conceperii si realizarii tratamentului preprotetic, protetic si proprotetic, al edentatiei partiale si totale".

Articularea bratelor se face pe o panta inclinata de diferite valori, ca si panta tuberculului articular. Protezele confectionate cu ajutorul articulatoarelor sunt de mare precizie, deoarece montarea dintilor se face in conditiile prezentei tuturor miscarilor executate de mandibula.

Articulatoarele sunt dispozitive mecanice care permit efectuarea analizei ocluzale si a restaurarilor protetice, si care prezinta urmatoarele componente:

Doua brate, superior si inferior;

Doua ghindaje condiliene;

Un ghidaj incisiv;

Un sistem pentru orientarea planului de ocluzie;

Un sistem pentru pastrarea rapoartelor mandibulo-craniene;

Un sistem pentru fixarea modelelor.

In functie de caracteristicile mecanismului articular (de inclinarea pantei condiliene ), articulatoarele se impart in doua categorii: articulatoare medii si articulatoare individuale.

2. Fixarea modelului superior (intotdeauna se incepe cu acesta, invers ca la ocluzor):

Se ridica bratul superior al articulatorului;

Sablonul cu modelul superior se aseaza pe planul cu orientare protetica (suprafata ocluzala a bordurii este in contact cu acest plan), astfel ca linia mediana a modelului sa se suprapuna cu mediana bratului superior, iar punctul interincisiv sa vina in contact cu varful tijei de orientare existenta pe articulator. In aceasta pozitie, bordura de ocluzie a sablonului superior se lipeste cu ceara de planul de orientare protetica.

Se aplica pasta de gips pe suprafata bazala a soclului modelului superior si se coboara bratul vertical al articulatorului pana ia contact cu modelul. Gipsul este modelat intr-o forma simetrica, rotunjita, in forma de calota.

Fixarea modelului inferior:

Modelul inferior impreuna cu sablonul este repozitionat fata de cel superior in pozitia de RC, cu ajutorul celor trei repere prezentate mai sus;

Bordurile sabloanelor sunt lipite cu ceara;

Se depune o cantitate de pasta de gips pe o hartie, peste care se aseaza bratul inferior al articulatorului, si se coboara modelele ansamblate, pana cand articulatorul se cupleaza. Platoul incizal, pe care ia contact tija verticala, se regleaza pana la inclinarea indicata de medic.