Kinetoterapia la prematuri

Kinetoterapia la prematuri

Fisa de evaluare: greutate, talie, varsta gestationala:

-aparatul respirator: daca prematurul este intubat sau nu; frecventa respiratorie; escursiile toracice; tipatul (prezent sau nu);

-neurologic: daca este treaz sau in stare de somn; pozitia pe care o adopta; felul si numarul miscarilor spontane; calitatea miscarilor spontane; tonusul muscular; reflexele;

-aparatul digestiv: motricitatea oro-faciala; daca este alimentat prin gavaj si daca este sau nu prezent reflexul de supt-inghitit.

Obiectivele kinetoterapiei la prematur:

-sustinerea si imbunatatirea activitatii aparatului respirator;

-stimularea dezvoltarii senzitivo-motorii corespunzatoare varstei;

-prevenirea aparitiei deformatiilor secundare (deficiente la nivelul piciorului, craniului, alte atitudini vicioase);

-dezvoltarea unei bune motricitati oro-faciale care sa favorizeze suptul.

Tehnicitate:

1. Gimnastica respiratorie sau educarea respiratiei are drept scop desprinderea secretiilor si eliminarea lor, imbunatatirea ventilatiei pulmonare, profilaxia complicatiilor pulmonare, educarea respiratorie dupa decuplarea ventilatiei artificiale. Se folosesc mai ales tehnici pasive: respiratia de contact, vibratiile pe timp expirator, metoda Vojta (neurolog pediatru ceh), pozitionarile.

Respiratia de contact se executa aplicand varful degetelor de-a lungul spatiilor intercostale, contacul mentinandu-se tot timpul si se aplica o mana alternativ pe abdomen. Are ca rezultat cresterea amplitudinii miscarilor respiratorii si induce si relaxarea prematurului prin mana calda a kinetoterapeutului.

Vibratiile pe timp expirator necesita o experienta si o tehnica corecta pentru ca ele trebuie sa se adapteze bine ritmului si frecventei respiratorii a prematurului. Sunt miscari ritmice de mica amplitudine, care duc la desprinderea si eliminarea secretiilor si impiedica staza bronsica si deci suprainfectia. Au drept consecinta cresterea irigatiei la nivel pulmonar (o oxigenare mai buna si un schimb gazos mai bun).

Metoda Vojta este o metoda functionala. A fost folosita mai demult exclusiv in reeducarea neuromotorie in paraliziile cerebrale. Astazi se foloseste cu succes in gimnastica respiratorie. S-a remarcat ca dupa executarea metodei Vojta, in zona toracala are loc o imbunatatire a parametrilor functionali respiratori care dureaza pana la 3 ore.

Pozitionarile: se folosesc 2 tipuri de pozitionari:

-posturi de intindere a cutiei toracice sau posturi speciale-se mentin pentru scurt timp si se executa simetric, prin ele stimulandu-se si respiratia diafragmatica;

-posturi facilitatorii ale respiratiei-se adopta cu ajutorul rulourilor, pernitelor umplute cel mai bine cu granule de poliester; se poate pune un rulor sub membrele inferioare, capul ramanand pe sol si se relaxeaza musculatura abdominala favorizand inspirul.

2. Integrarea senzori-motorie: cu ajutorul acesteia se obtine ordonarea si diferentierea diferitelor senzatii in scopul folosirii lor. Toate senzatiile sunt inregistrate la nivelul sistemului nervos central, ordonate si sunt stocate sau duc la declansarea unei reactii. Aceasta metoda se foloseste de multi ani in kinetologia pediatrica, dar se incearca acum si folosirea la adult si poarta denumirea de stimulare bazala.

Prin studierea dezvoltarii neurologice a fatului s-a constatat ca primele celule nervoase si primele sinapse se formeaza deja din saptamana a 7-a de sarcina si exista posibilitatea de a receptiona diferiti stimuli. Este vorba in special de "simturile de baza"-sensibilitatea tactila (atingeri, mangaieri), sensibilitatea proprioceptiva (atingerile de peretele uterin), sensibilitatea vestibulara (activata de schimbarile de pozitie ale fatului in uter sau de schimbarile de pozitie ale mamei).

La sfarsitul lunii a 3-a aceste simturi de baza s-au diferentiat si continua sa se dezvolte in rumatoarele luni de sarcina, in perioada de sugar si in perioada de copil mic.

Prematurul pierde o perioada de stimulari intrauterine (prematurii sub 1000g pierd 10-12 saptamani). Prin nasterea prematura ei sunt lipsiti de protectia oferita de peretele uterin si sunt supusi fortei gravitationale, unde fiecare miscare devine un efort.

Integrarea senzori-motorie se realizeaza prin pozitionari care ii ofera copilului posibilitatea de a isi cunoaste mai bine schema corporala (pozitionat intr-un cuibusor, pe o blanita, in decubit dorsal, decubit ventral si decubit lateral; acest cuibusor ii ofera si siguranta si ii stimuleaza sistemul proprioceptiv prin miscarile impotriva rezistentei oferite de rulou).

Stimularea tactila se realizeaza prin neteziri, frictiuni cu ajutorul diferitor materiale (matase), prin periaje.

Stimularea proprioceptiva se poate realiza prin presiuni exercitate asupra articulatiilor si prin usoara rezistenta opusa miscarilor membrelor superioare si inferioare.

Stimularea vestibulara se poate realiza prin leganare pe maini, in scutec sau chiar un hamac montat in incubator.

Stimularea la nivel oro-facial se poate realiza prin tehnica dupa Castillo Morales.