LITIAZA BILIARA

LITIAZA BILIARA

Litiaza biliara reprezinta, cea mai frecventa, afectiune a cailor biliare principale (CBP). Litiaza a fost descoperita si la mumiile, vechi de, peste

4000 de ani. Poate apare si la animale, mai ales la erbivore si chiar si, la unele animale, care nici nu au colecist (cal, elefant).

Litiaza biliara este, mai frecventa, la femei de patru ori, fata de barbati. Aceasta situatie, este justificata prin compozitia diferita a bilei care, la femeie, are 14% substante solide, fata de 9%, in bila barbatului. Estrogenii, sarcina si anticonceptionalele sunt incriminate, deasemenea. Foliculina are rol hipotonizant asupra vezicii biliare. In timpul menstruatiei, se produce hipotonia colecistului.

Litiaza biliara este, mai frecventa, in Europa si SUA si rara, in China,

Japonia si India. Probabil ca, la acestea, contribuie obiceiurile alimentare.

Cauzele litiazei biliare sunt numeroase. Dintre acestea, mentionam pe cele principale;

- staza biliara, adica stagnarea bilei, un timp prelungit, in colecist, datorata alimentatiei sarace in grasimi, sedentarismului, hipotoniei musculaturii abdominale, colecistatoniei prin efectul, redus, al colecistochininei, de proasta calitate, produsa in duoden si jejun, emfizemului pulmonar care diminua miscarile diafragmei, intoxicatiilor, etc. ;

- hiperconcentratia bilei in colecist, prin dezhidratare exagerata;

- cresterea vascozitatii bilei care trece, din starea de solutie coloidala, in starea de gel, care realizeaza''bila noroioasa'';

- cresterea cantitatii de colesterol, in sange, ca urmare a alimentatiei excesive, hipercalorice si bogate, in grasimi;

- obezitatea si cura de slabire intensiva care mobilizeaza grasimile

din depozite;

- diabetul zaharat care, deasemenea, consuma grasimi, din depozit,

medicatia antidiabetica avand efecte litogenetice;

- vagotomia tronculara efectuata, frecvent, in rezectiile gastrice produce dischinezii biliare si reflux pancreatic, in caile biliare;

- scaderea activitatii sexsuale si a hormonilor sexsuali care modifica tonusul vezicii biliare si metabolismul grasimilor;

- infectia sau inflamatia colecistului;''calculii reprezinta monumen- tele funerare ridicate in memoria bacteriilor moarte'' (Moyniham) ;

- deteriorarea raportului normal dintre colesterol, acizii biliari si fosfolipide, in colecist;

- bila deficitara produsa, de hepatocitul afectat, care elaboreaza o bila cu compozitie anormala.

Precipitarea cristalelor care reprezinta, nucleul calculilor, apare, in momentul in care colesterolul nu mai este tinut, in solutie, prin modificarea compozitiei si raportului dintre el si sarurile biliare si lecitina. Precipi- tarea incepe, in momentul, in care, creste cantitatea de colesterol, in bila sau scade concentratia, de acizi biliari si lecitina.

Un rol important, in aparitia litiazei biliare, il reprezinta terenul bolnavului si chiar ereditarea sa, bolnavii de guta, ateroscleroza, hipotiroidie, obezitate, diabet, anemii hemolitice, sedentari, bolnavii cu exces de colesterol si lipide in sange. Sarcinile multiple si tulburarile menstruale sunt incriminate, deasemenea.

Din punct de vedere a compozitiei calculilor, colesterolul se gaseste, in 90% din cazuri, prezent in calculii cu compozitie mixta.

Calculii de colesterol pur se gasesc in 10% din cazuri si au o culoare galbena stralucitoare, sunt rotunzi sau fatetati, plutesc in apa, sunt mari, ard daca li se da foc si sunt radiotransparenti. Calculii micsti reprezinta 80% din totalul calculilor si au un centru pigmentar, straturi concentrice de colesterol, saruri biliare, pigmenti si saruri de calciu, asemanatoare inelelor de la copaci. Calculii pigmentari sunt mici,

negriciosi, teposi, sunt grei, cad in apa si sunt rxopaci. Calculii de carbonat de calciu sunt, rari puri, rotunzi sau ovali, albiciosi, rxopaci.

Sediul calculilor biliari este, cel mai frecvent, in colecist. Recordul numeric de calculi, descris in literatura, este de 14. 000. Calculii din coledoc sunt, in 90%din cazuri, proveniti din vezicula biliara. Litiaza cailor biliare intrahepatice este cea mai rara, dar si cea mai grava.

TEZAURISMOSELE prezinta depuneri de cristale, in mucoasa colecistului. Ele sunt de trei feluri;

1. Vezicula''fraga'', in care depunerile mici, de culoare alb- galbuie sau rubinie, de pe mucoasa colecistului, dau aspectul, caracteristic, asemanator cu capsuna. Mucoasa isi pierde calitatile de secretie si absorbtie. Iar peretele colecistului nu se mai contracta normal.

2. Colesteroliza (lipoidoza) se caracterizeaza prin formatiuni, mai mari, cu aspect polipoid, de colesterol si lipide. Cand se desprind de pe mucoase, se numesc achene. Acestea, pot forma nuclei de calculi.

3. Vezicula calcara sau de portelan se caracterizeaza prin depuneri de saruri de calciu, in peretele vezicii biliare, care devine opaca la razele X si isi pierde calitatile, de concentrare a bilei si de contractie.

Toate aceste litiaze, se pot pune in evidenta, prin razele Roentgen.

Calculii rxopaci apar, la examenul radiologic abdominal pe gol. Calculii ritransparenti se evidentiaza la colecistografie, dupa administrarea de substante (pobilan, razebil) care se acumuleaza, in ficat si sunt eliminate odata cu bila. Calculii apar, ca pete clare, in substanta de contrast care umple colecistul sau calea biliara.

Ecografia si tomografia computerizata (rezonanta magnetica) pot decela calculii, cu dimensiuni de 2 ml.