LORDOZELE, DEVIATII ALE COLOANEI VERTEBRALE IN PLAN SAGITAL

LORDOZELE, DEVIATII ALE COLOANEI VERTEBRALE IN PLAN SAGITAL

Definitie

Lordozele sunt deviatii in plan sagial ale coloanei vertebrale, cu convexitatea indreptata anterior. Exista in mod normal doua cuburi lordotice (fiziologice): una in regiunea cervicala si una in regiunea lombara. Cand spunem insa ca cineva are o lordoza nu ne referim la curburile fiziologice, ci la deviatiile de la normal ale acestor curburi, fie ca grad de incurbare, fie ca intindere, fie ca localizare.

Etiologie

Lordozele pot fi produse de urmatoarele cauze:

- cauzele interne si externe comune tuturor deviatiilor coloanei vertebrale;

- cauze specifice sau predispozante: tipul morfologic infantil, sexul feminin, pozitia prea inclinata a bazinului si respectiv tendinta de orizontalizare a sacrului este prezenta in marea majoritate a cazurilor. In scop compensator curbura lordotica lombara se accentueaza, putand lua unul din urmatoarele doua aspecte: fie o hiperlordoza intinsa pe intreaga regiune lombara cu punctul maxim in L₄ , fie o extragere a ei strict in articulatia lombo-sacrala, cu punctul maxim in L₅ restul coloanei lombare supraiacenta lui L₅ pastrand o oarecare rectitudine.

- cauze favorizante: cresterea exagerata in inaltime, debilitatea fizica si obezitatea.

In general deviatiile lordotice ale coloanei vertebrale indeosebi cuburile lordotice lungi, influenteaza intr-o masura mai mica sau mai mare si celelalte elemente anatomice ale spatelui. Exista insa cazuri in care deviatia lordotica intereseaza numai coloana vertebrala, dupa cum exista cazuri in care agrenarea formatiunilor spatelui si toracelui in intregime este foarte pregnanta. In cazul in care deviatia lordotica se limiteaza la coloana vertebrala, fara a modifica prea mult pozitia si forma celorlalte elemente ale spatelui, vorbim de "lordoza propriu zisa". Daca insa deviatia, mai ales cea de forma lunga sau totala, angreneaza spatele intreg, vorbim de "spate lordotic".

De regula lordozele sunt deviatii primare ale coloanei vertebrale si mai rar deviatia secundare sau compensatorii ale cifozelor sau ale altor deformatii ale corpului.

Evolutie

Evolutia lordozelor este in majoritatea absoluta a cazurilor favorabila, acestea ramanand multa vreme mobile, deoarece nu ajung la un grad mare de deformare. O mare parte din ele insa pot sa fixeze partial prin modificarile structurale, care se instaleaza in timp.

Clasificare

1. Dupa localizare lordozele se impart in tipice si atipice.

Lordozele tipice sunt considerate a fi cele care prezinta o extragere a curburii fiziologice din regiunea lombara.

Lordozele atipice sunt cuburile lordotice situate la alt nivel, adica cel din regiunea dorsala si cele din zona de trecere dorsolombara.

Lordozele tipice care au un grad redus de incurbare si isi pastreaza mobilitatea normala, nu ingreuneaza pozitiile si miscarile. Cele care au curburi fixe, foarte accentuate, sau cele cu localizare atipica tulbura functia statica si dinamica a coloanei vertebrale si produc in decursul evolutiei lor curburi cu sens contrar fie deasupra, fie dedesubtul lor cu rol, compensator si de echilibrare. Acestea dau atat tulburari functionale cat si dureri lombare.

2. Dupa intindere lordozele pot fi:

lordoze scurte sau partiale care se limiteaza la un numar redus de vertebre;

lordoze lungi sau totale care se intind si in regiunea dorsala, cuprinzand din acesta un sector mai mic sau mai mare in primul caz, respectiv intreaga regiune dorsala in al doilea caz.

3. Dupa modificarile substratului anatomic.

Cea mai buna si cuprinzatoare clasificare a lordozelor este cea care se bazeaza pe modificarile substratului anatomic intrucat acest criteriu are in considerare inca multi alti factori: mecanism de producere, manifestari, forma clinica, prognostic, tratament. In functie de acest criteriu lordozele se impart in functionale si structurale.

a. Lordozele functionale. Aceste deviatii sunt de regula usoare, fara modificari structurale sau cu astfel de modificari minore si se pot trata prin exercitii fizice cu rezultate foarte bune. Ele au un inceput greu de precizat si o evolutie lenta, pastrandu-si mobilitatea si redresandu-se prin miscari pasive si active, precum si in pozitie sezand sau culcat dorsal cu genunchii usor flexati, sau culcat lateral. Produc rareori dureri sau contracturi musculare, iar functia motorie este stanjenita numai in cazul accentuarii sau fixarii deviatiei.

Daca lordozele functionale nu sunt tratate se accentueaza si, dupa un oarecare timp se produc modificari structurale ale vertebrelor, articulatiilor si muschilor, cu reducerea mobilitatii, astfel incat stereotipul dinamic al tinutei defectuase devine stabil.

Lordozele functionale au aceleasi forme clinice ca si cifozele si anume: atitudini lordotice, lordozele prin deprimare (habituale si profesionale) si lordozele compensatorii.

Atitudinea lordotica

Este o accentuare a curburii lordotice lombare fiziologice, care se hipercorecteaza la miscarea de flexie a trunchiului. Este mai frecventa la prescolari si scolari mici, la cei grasi si obezi, la cei cu abdomen mare, precum si la fete in perioadele pubertatii.

Ea este favorizata sau determinata de urmatorii factori:

inclinarea mare a bazinului inainte;

insuficienta musculaturii peretelui abdominal si a marilor fesieri;

tonusul crescut al musculaturii sacro-lombare;

greutatea mare a trunchiului si mai ales a abdomenului;

Atitudinea lordotica este acompaniata de proeminarea anterioara a abdomenului in intregime sau numai subombilicala, de accentuarea reliefului fesier, inclinarea bazinului inainte, hiperextensia membrelor inferioare si uneori de o usoara curbura cifotica dorsal superioara, cu inclinarea capului si gatului inainte in scop compensator.

Curbura lordotica se exagereaza in pozitia stand, mai ales cu bratele duse in sus sau la ceafa si cu picioarele departat, in pozitia pe genunchi, mai ales cu genunchi departati, in pozitia culcat cu fata in jos si se corecteaza in pozitiile sezand, pe genunchi sezand, culcat dorsal sau lateral cu genunchii indoiti, precum si atarnat.

Mobilitatea coloanei vertebrale se pastreaza timp indelungat in atitudinea lordotica.

Lordozele prin deprindere (habituale si profesionale)

Daca atitudinea lordotica este mentinuta timp indelungat in toate imprejurarile fara a corecta prin mijloace adecvate, devine obitnuita, transformandu-se in asa zisa lordoza habituala. Mecanismul normal de coordonare neuromotorie a pozitiilor corpului, a atitudinii, corecte, se modifica in sensul obisnuintei capatate, iar tesuturile aparatului de sustinere vor suferi transformari care vor intretine si adanci lordoza. Curbura lordotica se va accentua, se va intinde in sus in regiunea dorsala si isi va reduce mobilitatea astfel incat in proba de flexie a trunchiului ea se poate corecta dar nu se poate hipercorecta. Acelasi lucru se intampla si cu lordozele profesionale, in care incurbarea lordotica este produsa de pozitia impusa de considerente profesionale (balet, patinaj artistic si altele). De accea se impune tonifierea corespunzatoare prin exercitiul fizic a musculaturii abdominale, fesiere si ischio-gambiere, care va corecta pozitia bazinului si a lordozele lombare. Adrian Ionescu incrimineaza in producerea lordozelor, printre altele, pozitia sezand al elevilor in banca scolara, cu coapsele si gambele flexate, care favorizeaza scurtarea muschilor flexori, lungirea extensorilor articulatiei soldului si ai coloanei vertebrale (pozitia sezand fiind cifozanta pentru coloana lombara), astfel incat la trecerea in ortostatism bazinul se va inclina si se va accentua lordoza lombara. Nu credem insa ca acest lucru este probabil in cazul unei musculaturi cu un tonus normal, ci poate doar in cazul unei musculaturi hipotone, care oricum nu este in stare sa mentina in pozitie normala bazinul si coloana lombara in ortostatism inclinarea bazinului si incurbarea lombara fiind favorizate de insasi conditiile biomecanice ale ortostatismului.

Excesul ponderal prin ingrasare, cu abdomenul mare, proemit si balonat favorizeaza anteversia bazinului, producerea si evolutia (agravarea) deviatiei lordotice. Curbura lordotica se poate compensa in sus prin accentuarea cifozei dorsale, departarea omoplatilor, durerea umerilor in fata, inclinarea capului si gatului inainte, iar in jos prin accentuarea reliefului fesier.

Inceputul lordozei habituale, ca si a atitudinii lordotice este greu de precizat in timp. Incepe din prima copilarie, dupa care evolueaza foarte incet pana la pubertate, cand, cresterea accelerata in inaltime, laxitatea capsulo-ligamentara si tonusul muscular redus accentueaza curburile coloanei vertebrale. Odata cu imbunatatirea postpubrtara a tonusului muscular, a stabilitatii articulare, precum si a coordonarii neuromusculare, curbura lordotica se poate corecta.

Lordozele accentuate intind musculatura abdominala, favorizand boltirea peretelui abdominal, deplasarea organelor intraabdominale, scaderea functiei respiratorii si ingreunad statica, facand ca la eforturi prelungite, statice sau dinamice, sa apara dureri lombare asemanatoare cu cele reumatice.

Lordozele compensatorii

Sunt curburi lordotice secundare, care incearca sa compenseze o curbura cifotica sau inclinare anterioara prea mare a bazinului si sa echilibreze astfel statica coloanei vertebrale. Cifozele tipice vor determina curburi lordotice tipice. De exemplu o cifoza dorsala va determina o lordoza lombara. Daca cifoza este scurta si e situata in regiunea dorsala superioara, sau este o cifoza foarte accentuata, sau o cifoza lunga dorso-lombara, va determina o lordoza compensatorie cervicala.

Cifozele atipice vor determina lordoze atipice. De exemplu o cifoza lombara va determina o lordoza dorsala. Aceasta lordoza va avea unele caractere particulare si anume: inverseaza curbura cifotica dorsala normala, provoaca o turtire antero-posterioara a toracelui, este putin accentuata dar, foarte rigida si se corecteaza greu chiar si dupa disparitia cifozei lombare care a provocat-o.

Lordozele produse prin inclinarea mare a bazinului sunt scurte adanci, cu localizare in regiunea lombara inferioara, avand varful in L₅. Ele isi pastreaza insa multa vreme mobilitatea si sunt usor corectibile prin redresarea bazinului. Tratamentul lordozelor compensatorii se face impreuna cu, sau dupa tratamentul deviatiei care a provocat-o.

Evolutia si prognosticul lordozelor compensatorii, ca in toate deviatiile compensatorii ale coloanei vertebrale, sunt dependente de eficacitatea tratamentului deviatiei primare. Exiasta insa cazuri in care, la un moment dat, dupa fixarea curburii primare, lordoza compensatorie isi poate continua evolutia pe cont propriu.

Tratamentul lordozelor

Lordozele fiind in general deviatii vertebrale benigne, beneficiaza in principal de tratament functional prin gimnastica medicala. Tratamentul ortopedic are indicatii mai restranse, fiind necesar foarte rar, doar in formele foarte accentuate, cu bazinul foarte inclinat spre inainte. Tratamentul chirurgical este de exceptie in lordoze, avand aplicatie aproape numai in lordozele posttraumatice grave.

Corectarea lordozelor cu ajutorul exercitiului fizic

a)      Obiective

- asuplizarea coloanei vertebrale lombare in sensul convexitatii curburii, daca mobilitatea ei este scazuta;

- redresarea coloanei vertebrale lombare prin tonifierea in conditii de scurtare a muschilor abdominali, care sunt slabiti si alungiti, concomitent cu decontractarea si tonifierea in conditii de alungire a muschilor lombo-sacrali;

- retroversarea bazinului prin tonifierea in conditii de scurtare a muschilor abdominali, fesieri si ischiocrurali;

- cresterea mobilitatii articlatiilor coxofemurale in sensul extensiei coapsei;

- formarea sau reeducarea reflexului corect si stabil al atitudinii corpului (cu bazinul si coloana vertebrala redresate) atat in situatii statice cat si dinamice;

- prevenirea compensarii lordozei printr-o cifoza dorsala;

- redresarea celorlalte segmente ale coloanei vertebrale si a celorlalte formatiuni ale spatelui, daca postura lor este tulburata;

- imbunatatirea functiei respiratorii, mai ales a expiratiei, care este tulburata in special in lordozele lungi;

- tonifierea generala a musculaturii, care de obicei este hipotona in lordoze.