Leucocitele (celulele albe)

Leucocitele (celulele albe)

leucocitele sunt celule cu nucleu,

contin organite celulare dar nu contin hemoglobina implicate in apararea organismului impotriva agentilor patogeni, rol in eliminarea unor toxine precum si a unor celule anormale sau distruse.

un microlitru (=1cm3 de sange) contine 6-9 000/mm3 (comparativ cu 4,2-6,3 milioane hematii)

majoritatea leucocitelor sunt localizate la nivel tisular (tesut conjunctiv proper - corespunzator) sau in organele sistemului limfatic, astfel leucocitele circulante reprezinta o mica fractie din intreaga populatie de leucocite .

spre deosebire de hematii, limfocitele sunt circulante pentru o perioada de timp mult mai scurta. Leucocitele migreaza prin tesuturile de natura conjunctiva, folosind fluxul sanguin ca pe o modalitate de transport rapida de la un organ la un alt organ, si de asemenea pentru un transport rapid la ariile de infectie sau leziune. Avand in vedere ca aceste celule circula de-a lungul a mile de capilare, ele pot detecta semnalele chimice eliberate in ariile de leziune. Astfel, cand apar probleme aceste celuele parasesc torentul sanguin si se deplaseaza in aria leziunii .

In mod clasic (traditional) leucocitele sunt clasificate in doua grupuri, pe baza aspectului lor dupa coloratia Giemsa:
1. leucocitele granulare (granulocitele, polimorfonucleare PMN) - contin numeroase granulatii colorate: neutrofile, eozinofile, bazofile

2. leucocitele agranulare - cu putine granule sau fara granulatii: monocite si limfocite.

1. Polimorfonuclearele (Granulocitele) - contribuie la apararea non-specifica

denumirea de PMN provine de la faptul ca au nucleu segmentat (unul sau mai multi lobi).

O astfel de aparare este activata de o varietate de stimuli dar aceste leucocite nu pot diferentia intre un tip de stimul si un alt tip de stimul.

Limfocitele, spre deosebire de PMN, sunt responsabile de apararea specifica

Procentul de tipuri leucocitare la 100 de leucocite:

neutrofile 60-70%

eozinofile 2-3 %

bazofile 1-2%

Neutrofilele

granulatiile pe care le contin sunt neutre dpdv. chimic si practic sunt dificil de colorat atit cu coloranti acizi cat si cu coloranti bazici - contin granulatii pale

granulatiile neutrofile contin enzime lizosomale si bactericide.

nucleu segmentat in doi pana la 5 lobi

diametru 12 mm

sunt foarte mobile, fiind in consecinta primele leucocite care ajung la locul leziunii

neutrofilele sunt specializate in atacul si fagocitarea bacteriilor, care au fost "marcate" cu anticorpi sau cu proteinele complementului. In timpul procesului de fagocitoza se produce reducerea numarului de granulatii din citoplasma - fenomen denumit degranulare

multe neutrofile au un timp de viata redus, supravietuind in circulatie pana la 10 ore. Neutrofilele mor dupa ce fagociteaza bateriile dar moartea lor elibereaza substante chimice care atrag alte neutrofile la locul leziunii.

o mixtura formata din neutrofile moarte, resturi celulare, si alti produsi de leziune formeaza puroiul.

Eozinofilele (acidofile)

contin granulatii care se coloreaza inchis cu eozina

granulatiile, de asemenea, se coloreaza cu un colorant acid de unde si denumirea de acidofile

2-4% din leucocitele circulante

similare ca dimensiuni cu neutrofilele

usor de identificat dupa granulatiile brun-roscate si nucleu bilobat.

eozinofilele ataca structuri "marcate" cu anticorpi. Aceste celulele fagociteaza bacterii astfel marcate, protozoare, resturi celulare dar inaintea fagocitozei eozinofilele folosesc ca prima cale de actiune exocitoza unor compusi toxici, incluzand oxid nitric si enzime citotoxice. Acesti produsi sunt, in mod special, activi in distrugerea viermilor paraziti, care sunt prea mari pentru a fi fagocitati. Astfel, numarul eozinofilelor circulante creste dramatic in timpul infectiiei parazitare - efectori majori in apararea antiparazitara.

eozinofilele sunt receptive la alergenii circulanti (provoaca alergiile) astfel numarul eozinofilelor creste in timpul reactiilor alergice. De asemenea, eozinofilele sunt atrase in situsurile lezate, unde acestea elibereaza enzime care reduc gradul inflamatiei produs de mastocite si neutrofile, controland astfel extinderea inflamatiei la tesuturile adiacente.

Bazofilele

contin granule care se coloreaza inchis utilizand coloranti bazici

sunt mai mici decat neutrofilele si bazofilele (diametru 8-10 mm)

mai putin de 1% din leucocitele circulante

bazofilele migreaza la situsurile de leziune si traverseaza endoteliul capilar acumulandu-se in tesutul lezat, unde elibereaza granulatii (continutul granulatiilor) in lichidul interstitial. Granulatiile contin histamina care dilata peretii vaselor de sange si heparina, un compus care previne coagularea sangelui. Bazofilele stimulate elibereaza acesti produsi chimici in lichidele interstitiale iar sosirea lor amplifica inflamatia initiata de mastocite (Mastocite,Martini!). Desi aceeasi compusi sunt eliberati si de mastocite in situsurile lezate ale tesutului conjunctiv, trebuie retinut ca mastocitele si bazofilele sunt populatii distincte cu origini separate.

Mononuclearele (nu au nucleu segmentat)

intervin in apararea nespecifica precum si specifica

Monocitele

-monocitele, denumite si macrofage intervin in fagocitoza, protejand gazda impotriva infectiei microbiene.

- reprezinta 2-8% din totalul leucocitelor circulante

- diametru 15 mm, aproape de doua ori diametrul unei hematii

- nucleul este mare si tinde sa fie oval sau sub forma de rinichi (mai degraba decat lobat)

- monocitele folosesc torentul sanguin pentru transport, raman in circulatie pentru numai 24 ore, dupa care trec in tesutul periferic unde devin macrofage tisulare. Macrofagele sunt fagocite agresive, adesea fagociteaza agenti mai mari ca celula propriu-zisa. In timp ce sunt active fagocitic ele elibereaza substante chimice care atrag si stimuleaza neutrofile, monocite, alte celule fagocitice. De asemenea, macrofagele active secreta substante care atrag fibroblastele in aceasta regiune. Fibroblastele incep sa produca tesut cicatriceal (tesut de vindecare), care va izola aria lezata.

Limfocitele

intervin in reactiile imunitare specifice

reprezinta 20-30% din totalul leucocitelor circulante

leucocitele migreaza continuu din torentul sanguin catre tesuturile periferice si inapoi in torentul sanguin. Prin urmare limfocitele circulante reprezinta numai o mica fractie din totalul limfocitelor, avand in vedere ca in orice moment, majoritate limfocitelor din corpul nostru se afla in alte tesuturi conjunctive ale sistemului limfatic.

sangele circulant contine 3 clase functionale de limfocite, care nu pot fi distinse pe baza caracterizarii la microscopul optic:

Limfocitele T - sunt responsabile de imunitatea mediata celular si pentru coordonarea raspunsului imun. Limfocitele T trec din maduva hematogena in timus, unde iau contact cu antigenii, in urma acestui impact devin imunocompetente. Limfocitele din timus ajung in circulatie si ataca celulele non-self direct sau dimpotriva controleaza activitatile altor limfocite. Din circulatie aceste limfocite trec in organele limfoide periferice. Exemplu: in aria paracorticala a ganglionilor limfatici sunt prezente limfocite T-timodependente, provenite din timus, unde s-au maturat .

reprezinta 65-85% .

in functie de interventia in raspunsul imun limfocitele T pot fi : Th (helper), Ts(supresor), Tc(citotoxice (Mailat)).

Limfocitele B - sunt responsabile de imunitate umorala, un mecanism de aparare specific care implica producerea si distribuirea de anticorp, care ataca antigenii non-self.

limfocitele B se matureaza in micromediul medular, trec ulterior in circulatie, ajung in organele limfoide periferice. Sub influenta a diversi stimuli, limfocitele B sunt activate si se diferentiaza in plasmocite, celule specializate in sinteza de anticorpi (Ig - imunoglobuline).

reprezinta 15-25%

Obs. Diferente imunitate celulara - imunitate umorala, diferente limfocite T- limfocite B.

Limfocite non-T non-B (limfocite granulare, limfocite mari)

celulele NK- Natural Killer (celule ucigase naturale) - intervin in apararea anticanceroasa

celulele K (ucigase) - implicate in citotoxicitatea mediata celular, dependenta de anticorpi; au rol citolitic asupra celulelor care prezinta anticorpi de suprafata.

Limfocitele LAK - celule ucigase activate de limfokine

- au actiune citotoxica asupra celulelor tumorale .

Plachetele sangvine

sunt fragmente din citoplasma megacariocitelor

150.000-500.000/mm3; concentratie medie de 350.000/mm3

diametru 4 mm

plachetele, la vertebratele non-mamaliene, sunt nucleate si sunt numite trombocite. Avand in vedere ca la om acestea sunt mai degraba fragmente de celulele decat celulele individualizate, termenul de plachete sangvine, este preferat.

plachetele sunt participanti majori la procesul de coagulare al sangelui, proces care implica si alti factori cum ar fi proteinele plasmatice.

sunt in permanenta reinlocuite; fiecare placheta circula pentru 9-12 zile inainte de a fi fagocitata, de regula, in splina.

aproape o treime din plachete sunt pastrate in splina si alte organe vasculare si sunt mobilizate in circulatie in timpul situatiilor de criza vasculara, cum ar fi o hemoragie mare.

Proprietatile fizico-chimice ale sangelui

culoare rosie - datorata fierului din structura hemoglobinei; Fe3+ absoarbe radiatiile UV si le reflecta pe cele de culoare rosie.

temperatura - variaza dupa teritoriu: 40-41 C in ficat unde metabolismul este foarte intens si 36 C in plamani unde ajunge aerul rece

densitatea - depinde de cantitatea elementelor figurate, dar si de cantitatea proteinelor plasmatice

pH-ul (7,35-7,40) variaza intre aceste limite, in functie de varsta, sex, fazele digestiei

vascozitatea influenteaza fluxul sanguin in capilare si altfel, aportul de oxigen la nivel celular.

Plasma sangvina

reprezinta 55% din totalul volumului sanguin; volumul sau reprezinta 4-5 % din greutate corpului.

contine 90% apa, 10% reziduu uscat : substante organice (proteine, lipide, glucide), cataboliti (bilirubina), o mica cantitate de oxigen si o cantitate mai mare de CO2.

are culoare galbuie, datorita bilirubinei, este omogena, inodora si are pH7,3-7,4.

compozitia plasmei este similara cu cea a lichidului interstitial

plasma si lichidul interstitial reprezinta cea mai mare parte a lichidelor extracelulare din corpul uman.

Substante organice

Proteinele plasmatice

plasma contine cantitati semnificative de proteine dizolvate: 7,6g/100ml plasma, de aprox 5X mai mult decat lichidul interstitial

dimensiunile mari si forma globulara a proteinelor plasmatice previne trecerea lor prin peretii capilarelor sangvine astfel ele raman in sistemul circulator.

exista 3 clase primare de proteine plasmatice, care reprezinta 99% din totalul proteinelor plasmatice:

Albumine

Globuline - includ anticorpii=imunoglobuline

Fibrinogen - rol in procesul de coagulare.

In acest proces moleculele de fibrinogen interactioneaza, formeaza o proteina insolubila numita fibrina . Aceste fibre vor forma un cadru pentru cheagul de sange. Daca nu se impiedica procesul de coagulare se produce conversia fibrinogenului in fibrina. Aceasta conversie indeparteaza proteinele de coagulare (firinogenul in speta) formand serul. (dupa coagulare plasma pierde fibrinogenul=ser). Serul = partea lichida a sangelui care ramane dupa indepartarea cheagului (celule si fibrinogen); contine albumine , globuline, glucide, lipide.

Restul proteinelor plasmatice sunt reprezentate de enzime, hormoni (insulin, prolactin, LH, FSH).

Substante organice de tipul: substante azotate - uree, acid uric, creatina, amoniac- lipoproteine, metaloproteinaze (transferina- Fe, ceruloplasmina - Cu), glucoza, fosfolipide, colesterol, vitamine, hormoni.

Substante anorganice

- saruri complexe - cloruri, fosfati, sulfati,

ioni- ionul K - ionul transmiterii influxului nervos, reglator al excitatiei cardiace, ionul Ca, ionul de Fe (constituent al hemoglobinei, mioglobinei, citocromilor), ionul Cu, ionul Mg.

radicali liberi: HCO3

Obs: Cresterea volumului sanguin in conditii de urgenta prin cresterea volumului de plasma.pag 643